|
...n-au mai văzut pe
nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 13.12.2024 |
Diverse teme
|
|
|
|
|
Hristos dăruiește - însă altfel ... (2) - Dirk Schürmann | |||
|
Gânduri despre dăruire
În prima parte a acestui articol am primit
o impresie despre modul în care Domnul Isus a oferit daruri oamenilor
care I-au ieșit în cale. Dar chiar și suferința și moartea Sa nu I-au
schimbat atitudinea altruistă. | |||
|
|
Hristos dăruiește - însă altfel ... (1) - Dirk Schürmann | |||
|
Gânduri despre dăruire Cine nu o știe în aceste zile - întrebarea: „Ți-ai procurat deja toate cadourile de Crăciun?” Subiectul oferirii cadourilor este deosebit de răspândit în perioada Crăciunului. Aceasta merge mână în mână cu întrebarea: Cât de mult dăm? Ce dăruim? Și nu în ultimul rând: Ce primim? Cu toate acestea, pentru mulți, Crăciunul este o dezamăgire. Cadourile nu corespund așteptărilor, sunt inutilizabile sau nefolositoare. Mulți oameni sunt familiarizați cu această situație, în care bucuria se transformă în frustrare. Aceasta poate dezvălui o problemă mai profundă: atitudinea noastră fundamentală față de oferirea cadourilor - și poate chiar față de viața însăși. Însă o privire îndreptată spre Domnnul nostru poate schimba propria atitudine față de dăruire. | |||
|
|
„Doamne, Tu știi toate” - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 21.17 Din aceste câteva cuvinte ale lui Petru ne strălucește una
dintre acele glorii ale Domnului nostru mult lăudat, care de atâtea
ori ne-au bucurat inimile, iar alteori ne-au și luminat inimile și
conștiințele într-o clipită, arătându-ne chipul Său, dar lăsându-ne și
fără niciun dubiu cu privire la cum eram noi cu adevărat. Aceste
glorii ne oferă cunoașterea Persoanei Sale și, în același timp, ne pun
pe calea adevăratei cunoașteri de sine. Plinătatea Sa de lumină și
dragoste ne dezvăluie lipsa noastră de ambele. Cu o putere și o
frumusețe care nu se diminuează și nu se schimbă niciodată, razele
gloriei Sale cad mereu pe calea noastră și sunt atât o sărbătoare
pentru ochii și inimile noastre, cât și un model pentru inimile și
conștiințele noastre. Ele ne permit să recunoaștem „urmele Sale în
nisip” și, în același timp, ni-L arată înălțat și pus deoparte, „la
dreapta Maiestății din ceruri”. Și care este consecința acestui fapt?
„Marcată clar, văzută clar este calea pe care trebuie să mergem”. | |||
|
|
Diferența între ispășire și împăcare ... sau ambele înseamnă același lucru? - Stephan Isenberg | |||
|
Versete călăuzitoare: Romani 5.10; 1 Ioan 2.2; Ioan 1.29; Leviticul 16 În ultimul timp,
subiectul ispășirii și al împăcării a fost discutat ici și colo. Ca să
fiu sincer, până de curând acesta era și pentru mine un subiect despre
care nu aș fi putut scrie prea multe. Dar apoi am fost atras în
discuții ici și colo, așa că a trebuit să mă ocup de acest subiect. Și
sunt foarte bucuros că am fost mai mult sau mai puțin forțat să fac
aceasta, pentru că este un subiect măreț, care te face să realizezi
din nou starea de pierzare din care ne-a salvat Domnul Isus. Însă nu
intenționez să fac un studiu detaliat al noțiunilor ispășire și
împăcare, ci doresc doar să arăt că aceste două noțiuni sunt
foarte diferite. Dorința mea este să abordez acest subiect cât mai
concis și mai clar posibil. | |||
|
|
„Dar voi preaiubiților” - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Iuda 17-25 Epistola lui Iuda, fratele lui Iacov, vorbește profetic despre
declinul creștinismului, care se va sfârși în cele din urmă prin
apostazia completă față de Dumnezeu și de Hristosul Său. Imaginea, pe
care o zugrăvește, este înfricoșătoare. Iuda a vrut să le scrie
credincioșilor despre mântuirea lor comună; dar, punându-și toată
sârguința, a fost nevoit să-i „îndemne să lupte pentru credința dată
sfinților odată pentru totdeauna”. Oameni răi se strecuraseră, „care
au schimbat harul Dumnezeului nostru în destrăbălare și-L tăgăduiau pe
singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos”, batjocoritori, oameni
„firești”, care nu aveau Duhul, ci umblau după poftele lor de
neevlavie. | |||
|
|
Comportamentul unui rob - Autor necunoscut | |||
|
Există o diferență fundamentală între robul lui Dumnezeu și ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin termenul de „rob”. Acesta este angajat și lucrează pentru un salariu. Acela spune: „Iubesc pe stăpânul meu” (Exodul 21.5). Dragostea, nu salariul, este motivația sa pentru muncă și slujire. ... | |||
|
|
„Harul Meu îți este de ajuns” - Autor necunoscut | |||
|
„Harul Meu îți este de ajuns”. Acesta a fost răspunsul Domnului la rugămintea slujitorului Său. Luther traduce: „Fii mulțumit cu harul Meu!” - și este cu siguranță dorința Domnului ca noi să fim mulțumiți cu el. Dar spune: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune”. Aceasta este o afirmație, o declarație din partea lui Dumnezeu Însuși. Este desigur cea mai scurtă descriere a plinătății harului Său și a ceea ce poate face acesta, pe care o găsim în cuvinte. Este sentința proprie a lui Dumnezeu cu privire la harul Său. Domnul vrea să spună, ție și mie: Ceea ce harul Meu este capabil să facă și ceea ce îți oferă este pe deplin suficient, astfel încât să nu suferi nicio lipsă. ... | |||
|
|
Moise și cei șaptezeci de bătrâni - Autor necunoscut | |||
|
Există flux și reflux, înălțimi și adâncimi în viața credinciosului. Nu trebuie să fie așa, dar experiența ne învață că așa este. Chiar și Moise, cel mai blând om de pe fața pământului, a cedat uneori sub povara responsabilităților care grevau asupra lui. Vedem aceasta într-un mod deosebit în Numeri 11, unde îl auzim spunându-I lui Dumnezeu în chinul sufletului său: „Pentru ce ai făcut rău robului Tău? și de ce nu am căpătat eu favoare înaintea ochilor Tăi, de ai pus asupra mea povara acestui întreg popor? Am zămislit eu pe tot poporul acesta, i-am născut eu, ca să-mi zici: «Poartă-i la sânul tău cum poartă o doică pe sugar», până în țara pe care ai jurat-o părinților lor? ... Nu pot să port singur tot poporul acesta, pentru că este prea greu pentru mine. Și dacă faci aşa cu mine, omoară-mă, Te rog, dacă am căpătat favoare în ochii Tăi, și să nu-mi văd nenorocirea!” | |||
|
|
Păstorul și turma - Autor necunoscut | |||
|
Nu este
întâmplător faptul că Cuvântul lui Dumnezeu folosește în mod repetat
această imagine. Nu există nicio altă imagine pentru înțelegerea
omenească care ar putea aduce grija Dumnezeului și Domnului nostru
atât de viu în fața sufletelor noastre și, în același timp, să fie
extrasă atât de direct din viața noastră. Întreaga încredere a inimii
este trezită atunci când se citește: „Domnul
este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” [Psalmul 23.1]. | |||
|
|
Micuții noștri - Autor necunoscut | |||
|
Cum va fi atunci când milioane și milioane de copii chemați prematur ni se vor alătura pentru a cânta laudele lor în cer! Când ne gândim la aceasta, nenorocirile cutremurătoare, care duc brusc la moarte un număr mare de copii mici, ni se par mai puțin teribile; vedem dragostea lui Dumnezeu pentru copii chiar și în aceasta. Și ca un balsam liniștitor se așterne pe inima sângerândă a mamei, care a trebuit să renunțe la micuțul ei drag, când se gândește că acum este eliberată de toate grijile legate de mântuirea veșnică a copilului ei iubit și că știe că acesta este la Isus, unde există doar fericire, pace și bucurie. Inima chinuită se liniștește, iar laudele și mulțumirile se înalță către Dumnezeul dragostei. | |||
|
|
De ce suntem lăsați aici - Autor necunoscut | |||
|
Atunci când o persoană mântuită devine conștientă de filiația sa față de Dumnezeu, ea își dă seama, de asemenea, că Dumnezeu a scos-o din lume și din lucrurile ei și a pus-o înapoi în ea pentru a fi o mărturie pentru El în viitor. Dacă dorința de a-L sluji pe Dumnezeu nu se manifestă într-un suflet, aceasta dovedește fie că el nu este încă convertit - poate că a fost serios tulburat, trezit, dar probabil că nu a experimentat niciodată curățirea păcatelor sale - fie că se află într-o stare a inimii care îl separă practic de Dumnezeu. Sper cu încredere că niciunul dintre cititorii mei credincioși nu se află într-o astfel de stare, ci că toți vor dori împreună cu mine să „strălucească ca niște lumini în această lume” [Filipeni 2.15b] în mica lor măsură. Dumnezeu ne-ar putea duce în cer imediat după convertirea noastră, dar nu o face, pentru că, în calitate de copii ai Săi, trebuie să fim un chip al lui Hristos, Fiul Său preaiubit, în această lume. El ne cheamă: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus!” [Filipeni 2.5]. | |||
|
|
Cetățile de scăpare - Autor necunoscut | |||
|
[Citește: Numeri 35, Deuteronomul 19]
Isus se va întoarce ca Preot
împărătesc, „Preotul de pe tronul Său”, și așa cum Melhisedec l-a
întâmpinat pe Avraam nu cu sânge, ci cu pâine și vin și l-a
binecuvântat, tot așa Domnul, întorcându-Se din Locul Preasfânt de
sus, va întâmpina rămășița credincioasă a poporului Său cu toate
binecuvântările și bucuriile care vor constitui partea lui Israel în
Împărăția milenară. (Mulțimea necredincioasă a poporului, deși s-a
întors de asemenea în țară, va pieri în timpul judecății.) Atunci,
Domnul nu va mai sluji în partea dinapoi a perdelei, urmând exemplul
lui Aaron, ci, ca adevăratul Melhisedec, dezvăluind un nou caracter al
preoției Sale, va împărtăși poporului Său binecuvântările pe care
„Dumnezeul cel Preaînalt, care stăpânește cerul și pământul” (numele
pe care Dumnezeu și-L va asuma în Împărăția de o mie de ani) le-a
pregătit pentru poporul Său. Atunci ucigașul de oameni va putea părăsi
cetatea de refugiu și se va întoarce bucuros la proprietatea sa. „În
ziua aceea, zice Domnul
oștirilor, veți invita fiecare pe aproapele său sub viță și sub
smochin” (Zaharia 3.10). „Cei răscumpărați ai
Domnului se vor întoarce
și vor veni cu cântări de bucurie în Sion; și o bucurie eternă le va
încununa capul” (Isaia 35.10). Dar noi, meditând la aceste lucruri, vrem să exclamăm astăzi împreună cu psalmistul: „Și cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mare este numărul lor! Dacă aș vrea să le număr, sunt mai numeroase decât nisipul.” Și: „Să le vestesc și să le spun, sunt prea numeroase pentru a le istorisi” (Psalmul 139.17,18; 40.5). | |||
|
|
„Dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu!” - Autor necunoscut | |||
|
Este o bucurie
pentru fiecare credincios să poată aplica unuia sau altuia dintre
oamenii credincioși ai lui Dumnezeu care au mers înainte cuvintele:
„Domnul a dat reușită călătoriei sale”. Cei care le rostesc din inimă
nu îi laudă pe cei plecați, ci Îi dau glorie doar lui Dumnezeu. Pe de
altă parte, Dumnezeu nu le va reține răsplata pentru credincioșia lor.
El Însuși le-a promis aceasta. | |||
|
|
Mângâiere în vinovăție și necaz - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Samuel 11 și 12
Poate că și nouă ne vor fi amintite
consecințele triste și durabile ale păcatelor noastre pentru tot
restul vieții noastre. Dar să lăudăm pe Domnul pentru adevărul din 1
Ioan 1.9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să
ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate”!
Indiferent cât de mare este păcatul nostru, există iertare adevărată
și deplină! Această realitate aduce mângâiere - mângâierea lui
Dumnezeu - în inimile noastre chinuite de vină. | |||
|
|
Credință sau teamă? - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 6.25-34 Deși astăzi avem alte griji decât oamenii din vremea lui Isus, nu este ușor să nu ne fie frică atunci când citim titlurile din ziare. Există cineva care să le citească și să nu se îngrijoreze niciodată? Lumea este în mod constant în criză și, prin urmare, știrile ne pot face să ne temem și să ne neliniștim cu privire la viitor. Cu toate acestea, Isus spune de trei ori în acest pasaj „nu vă îngrijorați”! Și El ne dă două motive pentru care nu ar trebui să ne îngrijorăm ... | |||
|
|
Bunăstare și prosperitate? Ca și creștin, am eu dreptul la sănătate? - Grant Steidl Steidl | |||
|
Dacă Dumnezeu este omnipotent, nu ne poate elibera de toată suferința
noastră? Și dacă El este dragoste - nu va face El aceasta? Nu a murit
Isus pentru a ne elibera de toate bolile și sărăcia? Mulți oameni se
luptă cu aceleași întrebări importante. Aceste întrebări ating esența
caracterului lui Dumnezeu - credincioșia Sa, puterea Sa, dragostea Sa
și voința Sa. Biblia ne învață cu adevărat că nu trebuie să ne facem
niciodată griji, să fim bolnavi sau săraci? Trebuie să-L privim pe
Dumnezeu ca pe un uriaș automat cosmic care trebuie să ne livreze
bunurile (vindecare, eliberare, siguranță, libertate, prosperitate
etc.) imediat ce punem „monedele credinței” potrivite și ne
„revendicăm drepturile”? | |||
|
|
Ucenici rătăciți și credincioșia Domnului - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 21
Pasajul nostru începe cu: „După acestea,
Isus s-a arătat”. După acestea! După ce? După tot ce se întâmplase
până atunci. El a uscat lacrimile Mariei, a îndepărtat frica femeilor
îndurerate, l-a mângâiat pe Petru cel necăjit; a deschis înțelegerea
ucenicilor de la Emaus abătuți și le-a făcut inimile să ardă; a adus
salutul păcii ucenicilor descurajați; le-a arătat mâinile și
picioarele Sale, dovada inconfundabilă că murise pentru ei și
încheiase lucrarea de răscumpărare; l-a lăsat pe necredinciosul Toma
să-și pună degetul în mâinile Sale și în coasta Sa. Nu au fost toate
acestea suficiente? Mai era nevoie de ceva? Ah, El îi cunoștea pe
ucenicii Săi și inimile lor rătăcite și, în dragostea Sa grijulie, a
vegheat asupra lor. | |||
|
|
Construirea turnurilor - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Geneza 11.1-8 După Potop, oamenii au vrut „să-și facă un nume” construind un turn uriaș care să „ajungă până la ceruri”. Ei nu au vrut să ajungă la Dumnezeu, ci să se înalțe pe ei înșiși! Rădăcina atitudinii lor era mândria. Natura noastră umană căzută tânjește după recunoaștere și măreție. Oamenii sunt în căutarea propriilor „15 minute de faimă”. Vedem dovada acestui lucru astăzi pe YouTube și Facebook! Oamenilor le place „să-și facă un nume”. | |||
|
|
Dându-I lui Dumnezeu inima - O denaturare a Evangheliei - Paul Wilson | |||
|
Proverbe 23.26: Fiul
meu, dă-mi inima ta!. Biblia
învață că inima umană este prin natura sa înșelătoare, incorigibil de
rea și stricată și sursa tuturor relelor, și nu doar uneori, ci „toată
ziua”. | |||
|
|
„A făcut-o noaptea” - Fritz Koch | |||
|
Judecători 6.27: Și
a fost așa: fiindcă se temea de casa tatălui său și de oamenii
cetății să facă aceasta ziua, a făcut-o noaptea.
Ioan 3.2: Acesta a
venit la El noaptea. Scriptura vorbește adesea despre noapte, iar multe pasaje vor sta acum înaintea ochilor spirituali ai dragilor noștri cititori, fără ca ei să fie nevoiți să-și deschidă Biblia. Unii se vor gândi cu siguranță la acea noapte, acea noapte teribilă, despre care iubitul nostru Isus a vorbit mai devreme (compară cu Matei 26.31,34), în care primul om a putut să-și desfășoare toată răutatea, trădând dușmanilor săi, în persoana lui Iuda Iscarioteanul, care fusese luat în stăpânire de satan, cu un sărut, cel mai înalt semn exterior de afecțiune umană, pe Cel care revelase doar dragoste și har adevărat, pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, al doilea Om, în care Dumnezeu Și-a întâlnit creația păcătoasă în har. Ce noapte! ... | |||
|
|
Planul principal al lui Dumnezeu cu pământul - A. v.d. Kammer | |||
|
Dacă nu cunoaștem planul principal sau scopul principal al lui
Dumnezeu pentru acest pământ, desigur, nu putem înțelege detaliile
acestui plan în decursul timpului. Scopul Său principal formează baza pentru detaliile din căile Sale pregătitoare și din domnia Sa pe pământ. Slujitorii Săi din diferitele epoci puteau fi de folos pentru El și folosiți de El numai în măsura în care au înțeles gândurile și planurile Sale. Dacă nu cunoșteau acestea, eforturile lor de a-L sluji nu erau decât un obstacol în calea împlinirii planurilor Sale.Prin urmare, este foarte important și pentru noi să investigăm din Scriptură care sunt scopurile și planurile lui Dumnezeu în prezent. ... | |||
|
|
„Cu adevărat, Acesta era Fiu al lui Dumnezeu” - A. v.d. Kammer | |||
|
Verset călăuzitor: Matei 27.54
Matei 27.54: Iar
centurionul și cei care-L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând
cutremurul și cele ce s-au întâmplat, s-au temut foarte mult,
spunând: „Cu adevărat, Acesta era Fiu al lui Dumnezeu!”
Acestea au
fost cuvintele centurionului care l-a păzit pe Isus pe cruce.
Lucrurile, care s-au petrecut în acele ore, au mărturisit că Cel care
a atârnat între cei doi răufăcători nu era nimeni altul decât Fiul lui
Dumnezeu.
Această
afirmație a centurionului ne duce gândul la alte exemple și evenimente
din viața Domnului de aici de jos, care mărturisesc același lucru.
Deși gloria persoanei Sale era voalată în asemănarea
trupului păcatului, totuși atât de multă splendoare a gloriei Sale
personale strălucea adesea din chipul de slujitor și din evenimente
care nu atrăgeau atenția în sine, încât cei ai căror ochi au fost
deschiși de harul lui Dumnezeu au trebuit să-și ridice glasul în laudă
și adorație. Aș dori să relatez aici câteva astfel de exemple. | |||
|
|
Viitorul glorios al acestei lumi - F. B. | |||
|
Verset călăuzitor: Isaia 35.1
Isaia 35.1: Pustiul
și țara uscată se vor bucura, și pustietatea se va veseli și va
înflori ca o narcisă.
Un celebru
poet englez, Browning, a scris cu imaginație poetică: „Dumnezeu este
în cerul Său și în lume totul este bine”; dar acest vers adesea citat
nu corespunde adevărului. Dumnezeu este într-adevăr în cerul Său, dar
în lume nu totul este bine, căci aici totul este în cea mai mare
dezordine. Cum ar putea fi totul în regulă într-o lume care L-a
condamnat pe Domnul său de drept, Creatorul său, la moartea pe cruce
și care și astăzi Îl disprețuiește și Îl respinge și nu Îl recunoaște
ca Domn? O lume care se numește „creștină” cu o ironie diabolică!
Influența creștinismului a adus, desigur, mult bine pe pământ.
Cât de infinit mai rău ar arăta această lume dacă Biserica lui Hristos
nu ar fi aici; ea este sarea pământului, care încă mai ține în frâu
putreziciunea, ea este și lumina lumii în timpul absenței Domnului ei,
dar cu toate acestea, lumea se află într-o stare de răzvrătire și de
revoltă împotriva lui Dumnezeu. | |||
|
|
„Și în grădină era un mormânt” - A. v.d. Kammer | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 19.41
Ioan 19.41: Iar în
locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină un
mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.
De multe
ori am trecut peste acest pasaj atunci când am citit Cuvântul. În
această dimineață, în dimineața de Paști, gândurile mele au zăbovit
asupra acestor cuvinte și mereu mi-a trecut prin suflet faptul că în
locul unde a fost răstignit El a existat un mormânt.
M-am
gândit la grădina despre care Scriptura ne vorbește prima dată; în
acea grădină nu era niciun mormânt. Grădina aceea
era în Eden, iar aceasta era în locul unde Domnul a fost
răstignit; ne putem mira că acolo a existat un mormânt? | |||
|
|
„În speranța vieții eterne” - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Tit 1.2; 3.7
Tit 1.2: ... în
speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a
promis-o mai înainte de timpurile veacurilor; ...
Tit 3.7: ... pentru
ca, îndreptățiți prin harul Său, să devenim moștenitori ai vieții
eterne potrivit speranței.
Citind
acest pasaj din Scriptură, cineva ar putea întreba: „Dacă nu avem deja
viața eternă, cum putem vorbi de speranța vieții eterne?”
Există
multă lipsă de cunoaștere în rândul copiilor lui Dumnezeu cu privire
la „viața eternă”. Unii cred că viața eternă înseamnă existență
eternă. Dacă ar fi așa, atunci toți oamenii ar avea viață eternă,
deoarece toți au o existență eternă. Omul bogat din iad are o
existență eternă la fel ca și Lazăr. De asemenea, viața eternă nu este
doar o viață spirituală, ci este mult mai mult. | |||
|
|
Marșul triumfal al lui Dumnezeu în Hristos - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare:
Luca 8.34—39; 13.11—13; 2 Corinteni 1.20; 2.14
Foarte
semnificative sunt cuvintele scurte „prin noi” din 2 Corinteni
1.20 și 2.14. Există o „procesiune triumfală” a lui Dumnezeu în
Hristos, dar ea este cu „noi”; și există o mireasmă a
cunoașterii lui Dumnezeu în orice loc, dar ea este „prin noi”.
Pavel vorbește aici despre el însuși și despre colaboratorii săi și
despre faptul că Dumnezeu a triumfat în slujitorii Săi, așa cum poate
să o facă în noi și în slăbiciunea noastră. În primul pasaj (2
Corinteni 1.20), Pavel vorbește despre ceea ce este spre „gloria
lui Dumnezeu” - dar și aceasta este „prin noi”. | |||
|
|
Puterea credinței și puterea vieții - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Samuel 1.24-2.10 Gândurile noastre nu ar trebui să fie limitate de micile circumstanțe în care trăim. Ele ar trebui să se înalțe în sus spre planurile glorioase ale lui Dumnezeu cu privire la Biserică, la Israel și la toate „marginile pământului”, da, la noua creație, la „ziua eternității”. Nu există nicio promisiune în Cuvântul lui Dumnezeu care să nu fie a noastră în Hristos Isus.
Cititorul meu! Să fii impresionat de Isus, Mântuitorul
glorificat, să ai certitudinea iertării păcatelor, să te bucuri de
pacea lui Dumnezeu, să mărturisești Numele Domnului în fața oamenilor,
să aștepți revenirea Lui și să-L slujești cu bucurie și devotament în
timpul acestei așteptări – | |||
|
|
„Puterea care se desăvârșește în slăbiciune” - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 9.10-56 Încă o dată aș vrea să repet în concluzie, pentru că multora dintre noi pare să le fie atât de greu să învețe: Niciodată un om nu va renunța cu totul la ego-ul său până când nu va descoperi că acesta este cel mai detestabil lucru care există în lume. Dar, odată ce a recunoscut aceasta, nu mai ezită să se elibereze de sub dominația lui și o face în modul cel mai simplu cu putință, punând în locul egoului ceea ce este cel mai înalt și mai glorios, pe Fiul lui Dumnezeu, permițându-I să-i umple inima și transformându-se în chipul Său prin privirea Persoanei Sale. | |||
|
|
Este sufletul nemuritor? - Algernon James Pollock | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Timotei 6.16 Spune Biblia în mod explicit că sufletul este nemuritor? Răspuns Nicăieri în Scriptură nu se afirmă explicit aceasta. Dar asta nu dovedește că sufletul nu este nemuritor. | |||
|
|
„Dar cel drept va trăi prin credință” - W. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Evrei 11.1-19
Acest
capitol are un caracter cu totul special, cu totul diferit de
capitolele precedente și de următoarele. Este, ca să spunem așa, un
comentariu - o explicație - a cuvintelor de la sfârșitul capitolului
al zecelea: „Și cel drept va trăi prin credință” [Evrei 10.38]. | |||
|
|
Scaunul de judecată și credinciosul - Autor necuncoscut | |||
|
Pentru mulți dintre copiii lui Dumnezeu, gândul de a apărea
înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu sau al lui Hristos este
destul de neînțeles. Ei cred că o astfel de înfățișare este imposibil
de împăcat cu harul pe care l-au primit și contrazice în mod direct
cuvântul potrivit căruia toți cei care cred în mărturia lui Dumnezeu
despre Fiul Său au viață eternă și nu vor ajunge la judecată.
Dar ei trec cu vederea faptul că Scriptura nu vorbește cu privire la
cei răscumpărați despre o judecare a lor, ci doar despre o
descoperire (arătare) a lor sau despre a da socoteală, și
că o astfel de descoperire completă este necesară atât din partea lui
Dumnezeu, cât și din partea lor. De asemenea, ei nu au înțeles încă
faptul că, tocmai pentru a ne da nouă (credincioșilor) îndrăzneală în
ziua judecății, „dragostea s-a împlinit cu noi prin aceasta: pentru că
așa cum este El (Hristos), așa suntem și noi în lumea aceasta”. Dacă
ar fi cunoscut desăvârșirea acestei dragoste, nu s-ar teme de scaunul
de judecată, căci „în dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită
alungă frica” (compară cu 1 Ioan 4.17-19). | |||
|
|
„Cine mănâncă deci carnea Mea și bea sângele Meu” - Autor necuncoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 6.54
Capitolul al cincilea al Evangheliei lui Ioan Îl prezintă pe Fiul
lui Dumnezeu ca fiind Cel care dă viață cui vrea (Ioan 5.21), iar
capitolul al șaselea Îl prezintă pe Fiul Omului venit în carne,
pâinea vie, care S-a coborât din cer, pentru ca cineva să mănânce din
ea și să nu moară (Ioan 6.49,50). Iudeii, în aroganța și necredința
lor, nu au înțeles aceste două aspecte, au cerut un semn de la Isus,
care să dovedească că El este așa cum spune, și au cârtit asupra
faptului că El S-a numit pâinea care S-a coborât din cer. La urma
urmei, părinții lor mâncaseră mana în pustiu, așa cum era scris: „El
le-a dat să mănânce pâine din cer”. În acest fel, credeau ei, Moise
își confirmase misiunea divină; dar ce făcuse Isus în acest sens? Ei
au trebuit apoi să audă că nu Moise le dăduse pâinea din cer, ci că
Tatăl le dădea acum adevărata pâine din cer. „Pentru că”, spune
Domnul, „pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și dă
viață lumii”. Și după aceea: „Adevărat, adevărat vă spun: Cine crede
în Mine are viața eternă. Eu sunt pâinea vieții. Părinții voștri au
mâncat mana în pustiu și au murit. ... dacă mănâncă cineva din această
pâine, va trăi etern” (Ioan 6.33,47-51). | |||
|
|
Misiunea lui Moise - Edward Dennett | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 3 și 4 Moise a petrecut nu mai puțin de patruzeci de ani în pustiu și a învățat acolo ceea ce avea nevoie pentru activitatea sa viitoare. Acolo a fost pregătit ca instrument util pentru Dumnezeu și ca salvator al poporului său. Ce contrast față de viața sa anterioară de la curtea lui Faraon! | |||
|
|
„Cu adevărat văduvă” - Edward Dennett | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Timotei 5.3-16
Pavel
numește trei însușiri ale unei văduve, care este „cu adevărat văduvă”: | |||
|
|
„Pace și siguranță!” - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Tesaloniceni 5.3 Apelul la pace care răsună din partea lumii necredincioase este fals, este un apel înșelător. Dar alături de el există o chemare adevărată la „pace”, și anume pacea pe care Hristos a făcut-o pe cruce prin sângele Său, care a fost vestită mai întâi de El Însuși și apoi de mesagerii Săi: „Pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, ... care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 5.1 și 4.25). Hristos a făcut această pace pentru toți, pentru cei apropiați și cei îndepărtați, pentru iudei, păgâni și creștinii de nume. | |||
|
|
Un cuvânt despre înălțarea la cer a Domnului nostru Isus Hristos - Autor necunoscut | |||
|
Nu înălțarea lui Hristos încheie Evanghelia după Matei, ci promisiunea: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”.
Evanghelistul Marcu,
care, sub călăuzirea Duhului Sfânt, a schițat imaginea Slujitorului și
Profetului desăvârșit al lui Dumnezeu, relatează: „Domnul, deci, după
ce le-a vorbit, a fost înălțat la cer și S-a așezat la dreapta lui
Dumnezeu. Și ei, plecând, au predicat pretutindeni. Domnul lucrând cu
ei și întărind cuvântul prin semnele care-l urmau”.
| |||
|
|
„Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi” - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 14.19b Noi trăim datorită relației intime cu Domnul, în care am fost
aduși. Prin credință, din partea noastră, și prin darul Duhului, din
partea Lui, suntem uniți cel mai strâns cu El, făcuți una cu El.
Suntem în relație cu El așa cum sunt mădularele unui trup cu capul sau
ca ramurile cu trunchiul copacului. Iar această legătură strânsă și
personală cu El trebuie să fie prezentă pentru ca o persoană să se
poată bucura cu adevărat de binecuvântările harului Său. Sufletul
trebuie să se fi întâlnit, ca să spunem așa, cu sufletul Său, inima
trebuie să fi intrat în contact cu inima Sa, la fel cum un râu se
varsă în mare pentru a se contopi cu ea pentru totdeauna. | |||
|
|
„Era cam pe la ceasul al șaselea” - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 19.14 În mod repetat se pune întrebarea cum se poate împăca ora
indicată în Ioan 19.14, „Era cam pe la ceasul al șaselea”, cu
relatările celorlalți evangheliști, care relatează concordant că
răstignirea Domnului a avut loc la ora trei și că întunecarea soarelui
s-ar fi produs la ceasul al șaselea. | |||
|
|
„Tată, a venit ceasul!” - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 17.1 Este bine cunoscut faptul că, în ultimele Sale vorbiri adresate ucenicilor Săi (Ioan 13-16), Domnul Isus Se plasează ca și cum ar fi de cealaltă parte a crucii, ca și cum lucrarea de pe Golgota ar fi fost deja împlinită. La fel se întâmplă și în minunata Sa rugăciune către Tatăl (Ioan 17), pe care ucenicii au avut voie să o audă în acel moment și care ne-a fost păstrată de Duhul Sfânt, pentru ca noi să putem „avea bucuria Lui deplină în noi” (versetul 13). Prin urmare, „ceasul”, despre care Domnul vorbește, nu este ceasul suferinței Sale, ca în Ioan 12.27, și nici nu este de fapt ceasul glorificării Sale ca Fiu al Omului, conform planurilor lui Dumnezeu, ci este ceasul întoarcerii Fiului la Tatăl. | |||
|
|
„Curcubeul în nor” - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Geneza 9.12-16 Cât de diferit afectează aceleași lucruri sufletele oamenilor!
Cei care umblă cu Dumnezeu Îl văd pe Dumnezeu peste tot, în timp ce
necredincioșii nu-L văd nicăieri. Unii Îl aud pe Dumnezeu vorbind în
creația Sa ca și în providența Sa, dar în fața ochilor altora se pot
desfășura cele mai mari minuni ale naturii, pot avea loc cele mai
izbitoare lucrări ale providenței divine, dar ei nu recunosc mâna
Domnului în ele. | |||
|
|
Răbdarea și credința sfinților: Lordship Salvation; Siguranța mântuirii; Calvinism - Ger de Koning | |||
|
Convertirea la Dumnezeu și credința în Domnul Isus sunt necesare pentru a fi salvat de la judecata eternă și pentru a trăi o viață pentru onoarea Sa, așa cum a vrut Dumnezeu. Pavel a predicat această Evanghelie și astfel ea trebuie predicată și astăzi: „Cum nu am ascuns nimic din ceea ce este de folos, ca să vă vestesc și să vă învăț în public și prin case, mărturisind și iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința față de Domnul nostru Isus Hristos” (Faptele apostolilor 20.20,21). El nu vorbește despre „credința în Mântuitorul nostru Isus Hristos”, ci despre „credința în Domnul nostru Isus Hristos”. În vestirea Evangheliei, Isus Hristos este prezentat ca Mântuitor și Domn. Oricine Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor Îl acceptă, prin definiție, și ca Domn. Este imposibil să Îl accepți pe Hristos doar ca Mântuitor fără să-L accepți și ca Domn. | |||
|
|
Depășirea obstacolelor și împotrivirii - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Neemia 4.9-11 Ce părere ai tu despre obstacole și împotrivire atunci când ai un proiect sau o sarcină de rezolvat? Crezi că obstacolele sunt de nedepășit și te lași tentat să renunți sau le vezi ca pe niște garduri, care te provoacă să sari peste ele și să continui să alergi? | |||
|
|
Dreptate pentru văduve - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 2.36-38; 4.25,26; 7.11-17; 18.1-8; 20.45-21.4 Luca manifestă un interes remarcabil față de văduve. Întâlnim mai multe văduve pe paginile sale decât în orice altă carte din Noul Testament sau chiar din Vechiul Testament. Ana profetesa; femeia care l-a hrănit pe Ilie în Sarepta; mama din satul Nain care și-a îngropat singurul fiu; femeia care și-a apărat drepturile în parabola văduvei stăruitoare și a judecătorului nedrept - toate acestea erau văduve, iar Luca este singurul evanghelist care le menționează. În același timp, bineînțeles, el menționează și ceea ce consemnează și ceilalți evangheliști, și anume avertismentul Domnului nostru împotriva cărturarilor, deoarece aceștia extorcau bani de la văduve sub pretextul religiozității, și lauda Sa la adresa văduvei care a pus de bunăvoie cei doi bănuți, care reprezentau întregul ei mijloc de trai, în vistieria din Templu. | |||
|
|
Mântuirea unei prostituate - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 7.36-8.3 Una dintre cele
mai frumoase trăsături ale Evangheliei lui Luca este aceea că Îl
prezintă pe Hristos ca Învingător și Salvator al celor marginalizați
și oprimați, ca Cel care poate reda adevărata demnitate oamenilor a
căror viață a luat-o cumva razna sau care sunt respinși sau chiar
persecutați de societate. Iar scopul acestei serii de studii este de a
examina unii dintre oamenii care au fost salvați și restabiliți de
Hristos. | |||
|
|
Când înșelătorii ajung să-L cunoască pe Hristos - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 5.27-32; 18.9-14; 19.1-10
Funcționarii de la finanțe nu sunt deloc
oamenii noștri preferați. Ei sunt, în general, ținta umorului nostru
sarcastic și, uneori, sunt în centrul unor gânduri mai puțin plăcute
atunci când primim evaluarea noastră fiscală. Desigur, în momente de
luciditate totală a gândurilor, ne dăm seama că sunt oameni onorabili
care fac o treabă nepopulară, dar necesară. | |||
|
|
Ziua Domnului - G. Gardner | |||
|
Verset călăuzitor: Matei 24.30 Ziua Domnului stă în contrast cu Ziua Omului. Ea este, așa cum sugerează și numele, legată de Domnul Isus Hristos, când drepturile, cerințele și gloria Sa vor fi realizate. Atunci El va domni peste lumea întreagă și va lucra pentru Dumnezeu ca Omul al doilea, ultimul Adam, ca adevărata contra-imagine a lui David și Solomon. În acel moment, așa cum Biblia prezice de multe ori, tronul Său va fi în Ierusalim, iar stăpânirea Sa se va extinde până la marginile pământului. Toți trebuie să se plece înaintea Lui și să-L recunoască, iar Împărăția Sa nu va avea sfârșit. ... | |||
|
|
Înainte de ceasul încercării - Autor necunoscut | |||
|
Întreaga lume geme sub povara grea a războiului mondial. Ea
simte că această stare îngrozitoare nu mai poate fi suportată mult
timp și tânjește după o pace timpurie. | |||
|
|
Isus vorbește despre moartea Sa - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 12.32 Este o scenă
solemnă, pe care ne-o prezintă evanghelistul Ioan în capitolul 12 al
Evangheliei sale (Ioan 12.27-33). El, care odată spusese Tatălui:
„Iată, Eu vin ca să fac voia Ta” (Evrei 10.9), Se pregătea să pună pe
altarul lui Dumnezeu trupul Său, pe care Dumnezeu îl „pregătise”
pentru El. Doar câțiva pași Îl mai despărțeau de cruce, a cărei umbră
cădea din ce în ce mai întunecată pe drumul Său singuratic. | |||
|
|
Fiul Omului în cer - Autor J. G. B. | |||
|
Versete călăuzitoare: Faptele apostolilor 1-9 Din Evanghelii aflăm multe lucruri în legătură cu Fiul Omului în cer, unde din când în când se face referire la această taină. Domnul Însuși vorbește despre faptul că, în timpul veacului prezent, El va fi văzut stând acolo la dreapta puterii și că, la timpul Său, va veni de acolo pe norii cerului (Matei 26.64). Mai mult, auzim din propria Sa gură că, după venirea Sa, El va ședea pe tronul gloriei Sale (Matei 25.31). Acestea sunt doar două exemple ale modului în care această taină mare a fost anunțată în avans. Dar Persoana văzută în Evanghelii este Dumnezeu, revelat în carne și, ca atare, activ pe pământ. Pe de altă parte, în capitolele din Faptele apostolilor, care continuă relatările evangheliștilor, se vorbește despre Omul glorificat în cer și despre modul în care El este activ acolo. | |||
|
|
Părăsit de Dumnezeu - Autor necunoscut | |||
|
La începutul Psalmului 22 întâlnim o expresie de o gravitate
zguduitoare și de o importanță fără egal. Este vorba de întrebarea:
„Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?”. | |||
|
|
Jertfa de ardere-de-tot - J.N. Darby | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Cea de-a treia carte a lui Moise începe cu relatarea că din
Cortul întâlnirii Domnul
îl cheamă pe Moise. Aici este vorba despre apropierea de Dumnezeu.
Jertfele sunt mijloacele pentru atingerea acestui scop, ele
simbolizând lucrarea lui Hristos, prin care am fost aduși la Dumnezeu.
Există o diferență clară între primele două jertfe pe care le găsim
aici - cea de-a treia jertfă este o suplimentare, ca să spunem așa -
și jertfele pentru păcat. Arderea-de-tot și jertfa de mâncare sunt de
sine stătătoare. Jertfa de pace (sau de părtășie) depinde de acestea.
Acestea sunt urmate de jertfe de altă natură, și anume jertfa pentru
păcat și jertfa pentru vină. Acestea sunt cele două grupe de jertfe. | |||
|
|
Piatra - Autor necunoscut | |||
|
Printre multe alte nume și titluri, Domnul nostru poartă și
numele de Piatră. El este Piatra, la fel cum El este calea,
ușa, viața etc. Fiecare nume ne descoperă frumuseți și
perfecțiuni deosebite în El, și din orice punct de vedere am privi la
El - vom găsi întotdeauna motive de bucurie și de închinare. Acest
lucru se va întâmpla și dacă Îl privim puțin astăzi ca fiind „Piatra”. | |||
|
|
Jertfa de ardere-de-tot - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Arderea-de-tot era cea mai importantă jertfă de o mireasmă plăcută; ea era oferită lui Dumnezeu în întregime și se înălța la El cu toată mireasma ei. În primul rând, ea era destinată în întregime lui Dumnezeu, deși jertfitorul putea vedea în ea măsura acceptării sale de către Dumnezeu. Jertfa era un model al lui Hristos, care S-a adus pe Sine Însuși ca jertfă lui Dumnezeu, „o mireasmă plăcută”. | |||
|
|
„Cel spânzurat este un blestem al lui Dumnezeu” - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Deuteronomul 21.22,23 Faptul că această rânduială ciudată a lui Dumnezeu se referea la Hristos și moartea Sa pe cruce ar putea părea la început dur și incredibil pentru cineva care nu este instruit în Scriptură. Dar nu lipsesc motivele care să confirme această afirmație, care sunt luate în parte din caracterul Legii și în parte din explicația dată de Duhul Sfânt în altă parte. În primul rând, această rânduială în sine este de o asemenea natură încât, dacă referirea la Hristos este îndepărtată din ea, nu poate avea niciun temei rezonabil. ... | |||
|
|
„S-a sfârșit!” - J.J. Rambach, Weiland | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 19.30 După ce a luat oțetul, Isus a spus: «S-a sfârșit!». Senzația dureroasă a setei și băutura de oțet care a urmat a fost ultima suferință, pe care Isus a trebuit să o îndure înainte de moartea Sa ... În acest al șaselea cuvânt se pune piatra de hotar, la care se termină suferințele trupului și ale sufletului Său; da, totodată, în el se pune coroana, ca să zicem așa, pe toate suferințele îndurate până atunci și se proclamă public împlinirea lor. În limba greacă, această expresie constă dintr-un singur cuvânt: „tetelestai”, prin a cărui scurtime Mântuitorul nostru a vrut să ne arate că trebuie să ne întrebăm ce s-a împlinit, deoarece nu menționează nimic anume. | |||
|
|
Un laț nimicitor - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Proverbele 29.5 Un cuvânt demn de luat în seamă! Puțini sunt cei care s-au gândit vreodată serios la natura lingușirii, la originile ei și la consecințele ei adesea nefaste, mai ales pentru cei care o practică. O „limbă mincinoasă” [Proverbele 26.28], așa cum o numește Cuvântul, este un rău teribil și răspândit. Dumnezeu spune despre om, în general: „Ei vorbesc neadevăr unul către altul; vorbesc cu buză lingușitoare, cu inimă fățarnică” (Psalmul 12.2). Prin urmare, poate că ar fi bine să spunem un cuvânt despre acest subiect. | |||
|
|
Mort față de păcat odată pentru totdeauna - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Romani 6.10 Domnul nostru preamărit a venit o dată în această lume pentru a rezolva problema gravă a păcatului. Acesta a fost scopul venirii Sale. El a venit să ia locul nostru ca păcătoși, să moară pentru noi. Nu exista o altă cale de a rezolva această chestiune. El nu a murit pentru că ar fi trebuit să moară; oh, nu, El a fost Cel Sfânt și Drept. El a murit pentru noi din har și având în vedere păcatul care ne murdărise și ne ținea captivi; și a făcut-o odată pentru totdeauna. Această lucrare nu poate și nu trebuie să fie repetată niciodată. El a trebuit să o facă din cauza păcatului care ne despărțea de Dumnezeu pentru totdeauna, iar acum, pentru că a îndeplinit lucrarea dificilă, El nu mai are nimic de-a face cu păcatul. „Pentru că, în ceea ce a murit, a murit față de păcat odată pentru totdeauna”. | |||
|
|
Dumnezeu este dragoste - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Ioan 4.8 Orice om este prin natură, așa cum ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, mort în păcate, înstrăinat de viața lui Dumnezeu; iar natura lui, pe care a primit-o ca urmare a nașterii sale din primul Adam, este vrăjmașă împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia lui Dumnezeu despre el. Nu există dragoste în inima lui, nici pentru Dumnezeu, nici pentru aproapele său. Într-o inimă firească poate exista o dragoste naturală, dar ea nu cunoaște dragostea adevărată, dragostea pentru Dumnezeu, dragostea pentru frați; căci „dragostea este din Dumnezeu” [1 Ioan 4.7]. Dar atunci când un om este adus la viață prin puterea Duhului Sfânt, adică este născut din nou, el primește o natură nouă, viața divină. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Încurajare pentru cei care au căzut - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Poate că te-ai poticnit și ai sentimentul că ai putea la fel de bine să renunți. Dragă prietene, nu face asta! Diavolul vrea să faci asta, dar Domnul vrea să te ridici, să te judeci și să mergi mai departe. Minciuna diavolului este că, dacă ai căzut, ai căzut atât de mult încât nu mai poți fi restabilit. Cain a crezut același lucru. El a spus: „Nelegiuirea mea este prea mare ca să poată fi iertată” (Geneza 4.13). El credea că ceea ce făcuse era prea grav pentru a fi iertat și restabilit, dar aceasta nu era adevărat. Îl ascultase pe diavol. Domnul spusese: „Dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă” (Geneza 4.7). Exista o măsură pentru tratarea păcatului lui, oricât de grav ar fi fost el. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Șapte motive din ce cauză cădem - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Noul Testament ne oferă o serie de motive pentru care creștinii
credincioși se poticnesc. Aș dori să folosesc timpul rămas pentru a le
trece pe scurt în revistă și a nota cauzele și sper să învățăm ceva
din ele. Cele mai multe căderi spirituale în umblarea creștină sunt
cauzate de unul sau mai multe dintre aceste șapte lucruri. | |||
|
|
Slujirea - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Coloseni 3.24
Aproape că nu
există un domeniu din viața și experiențele unui creștin credincios
care să fie supus unor schimbări mai mari decât cel al slujirii. În
toate formele obișnuite ale vieții creștine, slujirea capătă adesea un
caracter mai mult sau mai puțin asemănător cu cel al slujirii ca rob,
adică este exercitată ca o chestiune de datorie și apoi este adesea
percepută ca o încercare sau chiar ca o cruce. Lucrurile, care inițial
erau făcute cu plăcere și bucurie, devin pe termen lung sarcini
plictisitoare, care poate că sunt făcute în continuare cu fidelitate,
dar cu o aversiune ascunsă, cu dorința mărturisită sau nemărturisită
de a nu mai fi nevoit să fie făcute, sau cel puțin nu la fel de des.
În locul „Am voie să fac?”, rostit cu bucurie, apare datoria „Trebuie
să fac?”, rostită cu amărăciune. Jugul, care inițial a fost blând,
devine apăsător, povara cândva ușoară devine grea. | |||
|
|
Acolo sunt acasă - Autor necunoscut | |||
|
În timp ce
distribuiam tractate într-un sat izolat, într-o zi, am dat peste o
femeie credincioasă de optzeci și patru de ani care trăia singură
într-o mansardă. Tot ceea ce am văzut era dovada unei mari sărăcii.
Considerând că bătrâna singuratică avea nevoie de un cuvânt de
încurajare, i-am spus: „Stimată doamnă, în curând încercările de pe
cale vor fi în urma noastră și vom fi complet fericiți acolo sus, la
Domnul nostru Isus!”
„Acolo eu sunt
acasă”, a răspuns ea. | |||
|
|
Cerul este deschis - Autor necunoscut | |||
|
(Discurs rostit cu ani în urmă la înmormântarea unui vechi
slujitor al Domnului)
Scumpii mei frați și scumpele mele surori! Cerul nu este atât de departe de noi pe cât credem de obicei; nu, este aproape! ... | |||
|
|
Nu ți-am poruncit Eu? - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Iosua 1.9 Un credincios ar trebui să fie întotdeauna capabil să
justifice, cu demnitatea credinței care se bazează doar pe puterea și
autoritatea lui Dumnezeu, calea pe care merge, lucrarea pe care o face
și locul pe care îl ocupă. Aceasta nu este aroganță sau mândrie, nu
este încredere în sine sau laudă deșartă; nu, este exact opusul:
neîncredere în sine și încredere în Dumnezeu. | |||
|
|
Nu te teme; crede numai! - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Marcu 5.36 Nimic nu este mai dificil pentru inima omului decât să stea
liniștită și să creadă. Este complet contrar naturii sale. De aceea,
credința este numită și „un dar al lui Dumnezeu”, iar Dumnezeu este
Cel care o susține, o încurajează și o răsplătește din belșug, căci
credința Îl onorează pe Dumnezeu. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Rezumat referitor la cădere lor - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Lucrurile, care i-au dus pe acești tineri la cădere, erau: neglijență, răzvrătire și unul nevinovat, atras printr-o dezbinare. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Mefiboșet - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Verset călăuzitor: 2 Samuel 4.4 Căderea lui Mefiboșet este poate cel mai trist caz dintre toate, pentru că nu a fost deloc vina lui. A fost lăsat în mâinile unei persoane neglijente, care l-a făcut să cadă. Uneori, căderea unui tânăr poate fi pusă, într-o oarecare măsură, pe seama celor care au avut grijă de el. În cazul lui Mefiboșet, „doica” sa a fost cea care l-a făcut să cadă. | |||
|
|
Lauda creștinului credincios - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Romani 5.1-11 Abia atunci când păcătosul simte povara grea a păcatului în
prezența lui Dumnezeu, când inima lui, nesigură și neliniștită,
tânjește după pace, învață să înțeleagă că are nevoie de har, și încă
de un har desăvârșit, pentru a fi mântuit. Dar cât de profundă și de
puternică trebuie să fie impresia atunci când într-o astfel de inimă
prin puterea activă a Duhului Sfânt pătrunde Cuvântul: „Care {Hristos}
a fost predat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru
îndreptățirea noastră” (Romani 4.25)! Această afirmație scurtă și
simplă conține cea mai plăcută evanghelie pentru păcătosul pierdut. El
vede aici dreptatea lui Dumnezeu, de care trebuie să se teamă din
cauza păcatelor sale, satisfăcută în cel mai desăvârșit mod. Ea și-a
găsit satisfacția în moartea Altuia, în moartea ca jertfă a lui
Hristos pe Golgota. În locul păcătosului, păcatul a fost judecat în
carne. „Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă
prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu
carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne”
(Romani 8.3). | |||
|
|
Așa-zisa doctrină a sfințirii în lumina Cuvântului lui Dumnezeu - Autor necunoscut | |||
|
Faptul că Cuvântul lui Dumnezeu învață ce este sfințirea este
cunoscut de orice cititor atent al Scripturii; într-adevăr, mii de
oameni vor mărturisi cu ușurință că este un adevăr foarte binecuvântat
și prețios. S-a scris și s-a discutat mult despre el și în zilele
noastre. Deci, dacă ar fi necesar vreodată, atunci astăzi, când Satana
face eforturi atât de mari pentru a răspândi doctrine false și rele și
pentru a jefui poporul lui Dumnezeu de adevăr, se cuvine să comparăm
cu atenție ceea ce se învață despre acest subiect, cu învățăturile
Cuvântului lui Dumnezeu și să examinăm dacă „oamenii sfințirii”, așa
cum sunt numiți în mod obișnuit, susțin cu adevărat adevărul potrivit
lui Dumnezeu sau dacă au căzut în capcana pusă cu viclenie de dușman. | |||
|
|
Supuneți-vă deci lui Dumnezeu! - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Iacov 4.7 Omul este o creatură și, prin urmare, o ființă dependentă, căci
orice creatură este în mod necesar dependentă de Creatorul său.
Ascultarea de Dumnezeu se cuvine deci oricărui om; da, el Îi
datorează lui Dumnezeu ascultarea și este deci pasibil de pedeapsă
dacă își urmează propria voință. Neascultarea și voința proprie din
partea sa echivalează cu o răzvrătire directă împotriva lui Dumnezeu.
Iată de ce i se spune lui Saul cel îndărătnic: „Pentru că răzvrătirea
este ca și păcatul ghicirii și încăpățânarea este ca nelegiuirea și
ca închinarea la idoli” (1 Samuel 15.23a). | |||
|
|
Două mărturii - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Evrei 11.4 „Prin credință pricepem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu” [Evrei 11.3], iar creația era frumoasă și fără pată când Dumnezeu a privit la lucrarea Sa în ziua a șaptea. Totul era „foarte bine” [Geneza 1.31]. Dar, vai!, nu a rămas așa. Păcatul a intrat în lume și, de atunci, creația a fost supusă deșertăciunii și suferinței; „nu de bunăvoie”, după cum citim în Romani 8, „ci din cauza celui care a supus-o” [Romani 8.20], adică a omului. Omul însuși a fost de acum înainte separat de Dumnezeu printr-o prăpastie de netrecut; păcatul s-a interpus între el și Dumnezeul cel sfânt, iar o relație între Dumnezeu și om, așa cum avusese loc în grădina Eden, nu mai era posibilă. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Ahazia - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Împărați 1.1,2
Aici avem un alt
tânăr care a căzut. La fel ca și Eutih, căderea lui este menită să
reprezinte o cădere spirituală pe care o poate avea oricare din
poporul Domnului. El era un împărat tânăr, care tocmai urcase pe
tronul din Israel în locul tatălui său. Avea viața în față și sunt
sigur că arăta destul de bine. Dar, într-o zi, totul s-a oprit când a
„căzut printre gratii”. Căderea lui Ahazia a fost foarte gravă. Nu
avea să-și mai revină niciodată din ea. Aceasta este o chestiune
serioasă, dragi frați și surori. Ea arată că există lucruri în care o
persoană poate cădea și din care nu-și poate reveni. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Eutih - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Faptele apostolilor 20.7-12 Eutih era un tânăr, care a căzut din adunare! Nu a intenționat să o facă, dar exact asta s-a întâmplat. Căderea lui este o imagine a celor care părăsesc literalmente Adunarea. Vedem că acest lucru se întâmplă din când în când în rândul poporului Domnului și este o tragedie. Putem învăța ceva din asta? | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Vreau să vorbesc
în această după-amiază despre trei tineri: Eutih, Ahazia și Mefiboșet.
Acești trei tineri aveau ceva în comun - fiecare dintre ei a căzut
grav! Dumnezeu a consemnat căderea lor în Cuvântul Său, pentru ca noi
să putem învăța ceva. Vreau să-i privim pe toți trei cu ajutorul
Domnului, pentru a putea primi învățătura practică pe care El
intenționează să ne-o ofere. | |||
|
|
Harul lui Dumnezeu - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Tit 2.11-13
Harul lui Dumnezeu! - Ce câmp vast, imens, plin de cele mai bogate și mai
prețioase roade, se deschide înaintea ochilor noștri când auzim acest
singur cuvânt: „Harul lui Dumnezeu”! - un tezaur plin de bogății
inepuizabile, de argint, de aur și de pietre prețioase strălucitoare.
Harul unei căpetenii puternice de pe acest pământ este cu siguranță
ceva prețios, de dorit; dar ce este el în comparație cu harul lui
Dumnezeu? Ca o singură picătură, și nici măcar o picătură pură, în
comparație cu inundațiile cristaline ale unui lac măreț, ale cărui
adâncimi nu pot fi măsurate de nicio creatură.
Harul lui Dumnezeu! - Cât de dulce și de plăcut sună acest cuvânt în urechile
unui păcătos condamnat la judecata veșnică! Cât de mângâietor și
înviorător vorbește inimii pelerinului credincios pe drumul său
printr-un pustiul obositor și periculos! | |||
|
|
Cele două imnuri din Apocalipsa - Autor necunoscut | |||
|
Există o diferență importantă între cele două cântări de
mulțumire sau de laudă din Apocalipsa 1.5,6 și 5,9-14. Cea din
capitolul 1 este cu adevărat o mulțumire; în capitolul 5, însă, este
mai degrabă o laudă, o celebrare a ceea ce Mielul este vrednic să facă
și să primească. Cântarea de laudă din primul capitol este expresia
închinării sau adorației recunoscătoare adusă de cei răscumpărați de
pe pământ. În capitolul al cincilea, în schimb, ne aflăm în cer; prin
urmare, este mai mult o prezentare a închinării cerești, a închinării
tuturor locuitorilor cerului, de fapt a tuturor ființelor create din
cer, de pe pământ, de sub pământ și de pe mare. De asemenea, trebuie
remarcat faptul că aceste două exprimări sublime ale sentimentelor nu
sunt doar diferite în sine, ci sunt produse și de două cauze diferite.
Cu toate acestea, rămâne adevărat că, pe lângă diferență, există și o
mare asemănare, iar pentru a arăta clar atât diferența, cât și
asemănarea, aș dori să intru puțin în detaliile acestui mare subiect. | |||
|
|
Lucrarea harului pentru noi și în noi - Autor necunoscut | |||
|
Mântuitorul, Fiul Omului, a atârnat pe cruce pe moarte; El, Cel
drept, a stat în locul celor nedrepți, purtând păcatele noastre în
propriul Său trup pe lemn. Aceasta era marea Sa lucrare pentru noi.
Dar când unul dintre cei doi răufăcători, între care a fost răstignit
și care amândoi Îl insultau, s-a convertit, s-a descoperit o lucrare a
harului în acel om. | |||
|
|
Speranța creștinului - Autor necunoscut | |||
|
După ce în ultimele luni am tratat în repetate rânduri „lupta
creștinului”, astăzi aș dori să atrag atenția cititorului asupra unui
alt subiect de același interes profund și personal. Este vorba de
speranța creștinului, adică speranța credinciosului în revenirea
Domnului său. Acesta este un subiect pe care fiecare creștin
credincios ar trebui să-l cunoască bine, și aș vrea să-l rog pe
cititor să-și îndrepte împreună cu mine gândurile, nu numai gândurile,
ci toate impulsurile și afecțiunile inimii sale, către acest subiect.
Iubitul nostru Domn, Fiul Dumnezeului celui viu, revine pentru noi din
cer; acesta este subiectul adevărat și propriu-zis al speranței și
așteptării noastre, și El vine să ne introducă în casa Tatălui. | |||
|
|
Pe marea furtunoasă - W.T.P. Wolston | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 14.22-33
În timp ce Isus a dat drumul mulțimilor, după ce le-a hrănit, ucenicii
se aflau într-o corabie și „se chinuiau cu vâslirea”. Dar în toate
greutățile și pericolele lor, Domnul avea ochii îndreptați spre ai
Săi. El S-a rugat pentru ei acolo sus pe munte și în a patra strajă
din noapte a venit la ei. El nu îi uită niciodată pe ai Săi în
greutățile lor. El „poate să ajute”, „are milă” și „poate să
mântuiască pe deplin”. | |||
|
|
Lupta creștinului - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Efeseni 6.10-20 De la un luptător se așteaptă să aibă calități deosebite, iar
învingătorul este copleșit de onoruri; dar cine îl laudă pe cel laș?
Cu regret, el este în fruntea listei întunecate a celor pierduți din
Apocalipsa 21.8, unde citim: „Dar cât despre cei lași și necredincioși
... partea lor este în iazul care arde cu foc și pucioasă”. Expresia
„cei lași” se referă aici la cei care se tem să-L mărturisească pe
Isus ca Mântuitor și Domn de teama consecințelor. Ei sunt lași când
vine vorba de Hristos. În ochii lui Dumnezeu, acesta este un păcat de
cea mai joasă și întunecată speță. Pentru că astfel de oameni cunosc
în mod evident ceva despre Hristos și despre bunătatea Sa, și totuși
le este rușine de Numele Său în fața oamenilor. Prin urmare,
catalogați drept „lași”, ei își vor găsi destinația veșnică în iazul
de foc. | |||
|
|
Jertfa de ardere-de-tot - Charles Stanley | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Jertfitorul poate oferi un vițel, o oaie, o capră sau o pasăre, și anume o turturică sau un pui de porumbel. Dar, în toate cazurile, trebuie să aibă loc moartea. Jertfa lui Cain - adică o jertfă fără moartea jertfei de ispășire [compară cu Geneza 4.3] - nu poate fi primită. Nu contează cât de mult sau cât de puțin înțelegem despre Hristos: trebuie să recunoaștem că jertfa Sa ispășitoare este absolut necesară. | |||
|
|
Curățire de trei feluri - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13,5; 15.2; 1 Ioan 3.3 Capitolele 13-16 din Evanghelia după Ioan se caracterizează
printr-o seriozitate deosebită, melancolică; ele ni-L arată pe Domnul
nostru în ultimele ore dinaintea morții Sale în conversație cu
ucenicii Săi iubiți. În izolare liniștită, El se preocupă cu ei și îi
învață despre momentul în care nu va mai fi cu ei. El știa că venise
ceasul ca El să plece din această lume la Tatăl și ca ei să rămână în
urmă fără El. De aceea, El îi încredințează dragostei și purtării de
grijă a Tatălui într-un mod cu totul special (Ioan 17). | |||
|
|
Pe marea furtunoasă - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete
călăuzitoare:
Matei 14.22-36 Corabia care pleacă pe mare este o imagine a mărturiei Evangheliei, care merge la păgâni. Apostolii, care s-au urcat pe corabie, reprezintă rămășița credincioasă a iudeilor, care au fost scoși din iudaism și primiți în Biserica creștină. În același timp, Domnul „S-a suit pe munte, ca să Se roage”. Aceasta înseamnă că Domnul S-a înălțat la cer pentru a îndeplini lucrarea Sa actuală de Mare preot, de rugăciune de mijlocire pentru ai Săi aflați în această lume | |||
|
|
„Vino și ajută-ne!” - Autor necunoscut | |||
|
Omul are un
suflet nemuritor. Corpurile se descompun, sufletele rămân. Dacă
mașinăria trupului nostru, atât de minunat creat de Dumnezeu, cedează,
„dacă se desface casa pământească a cortului nostru”, sufletul rămâne
și va rămâne pentru eternitate. Probabil că există în prezent pe
pământ în jur de o mie cinci sute de milioane de suflete nemuritoare
{n.tr.: articolul a apărut în anul 1932}. În fiecare an, milioane trec
din timp în eternitate, pentru a o petrece fie în fericire și lumină
strălucitoare, fie în nenorocire și întuneric. Natura noastră rămâne
păstrată pentru întotdeauna. Adam și Eva trăiesc încă, la fel ca toți
nenumărații lor urmași. O generație după alta vine și pleacă. Pământul
este un câmp imens de morți; la fel și mările își adăpostesc
nenumărații lor morți. Milioane și milioane de milioane au trecut
permanent granițele timpului, purtați de o putere asupra căreia nu au
avut niciun control. Roata timpului se învârte încet, dar irezistibil
și neîncetat. | |||
|
|
„Eu sunt!” - Autor necunoscut | |||
|
Domnul știe „să
ajute cu un cuvânt pe cel obosit” la momentul potrivit (Isaia 50.4).
Și ucenicii au experimentat acest lucru atunci când corabia lor era în
primejdie în mijlocul mării, amenințată de vânt și de valuri.
„Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”
[Marcu
7.50], le-a strigat Domnul; și, într-adevăr, se aflau într-o
poziție în care aveau nevoie de un astfel de apel. În același timp, ei
au fost capabili să înțeleagă și să aprecieze semnificația acestuia,
pentru că nevoia lor le făcuse inimile receptive la el. Își simțeau
neputința de a ghida corabia prin marea furtunoasă până la țărmul de
dincolo; erau neputincioși și neajutorați, iar Domnul alesese tocmai
acest moment pentru intervenția Sa. | |||
|
|
Domnul Isus intervine pentru noi - Frederick Stephen Marsh | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 14.22-31 Oricât de întunecată ar fi noaptea, oricât de dificile ar fi circumstanțele și oricât de mare ar fi confuzia, slujirea prezentă a lui Hristos continuă, până când ne va duce în casa Tatălui, dincolo de valurile, de vântul și de necazul circumstanțelor. Slujirea Sa continuă neîncetat până la acel moment glorios! | |||
|
|
Arderea-de-tot - Algernon James Pollock | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Arderea-de-tot este jertfa care reprezintă moartea lui Hristos în cel mai înalt aspect al ei. Cuvântul ebraic olah, care se traduce prin „ardere-de-tot”, înseamnă „ceea ce se suie”. Era o jertfă de bună voie și Îl prezintă pe Hristos în model, ca fiind Cel care S-a oferit de bună voie lui Dumnezeu, chiar și ca jertfă de ispășire pentru păcat. | |||
|
|
Cine aparține rămășiței fiilor lui Israel și cine va intra în Împărăția de 1000 de ani? | |||
|
Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul fiilor
lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămășița va fi mântuită” (Romani
9.27). Din aceștia fac parte toți cei care vor crede Evanghelia
Împărăției, care va fi propovăduită după răpirea Adunării, și prin
aceasta vor fi mântuiți. În Împărăția de o mie de ani vor intra și cei
dintre națiuni care vor crede Evanghelia Împărăției - ei vor avea
parte de timpuri grele, dar nu vor trece prin necazul lui Iacov. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (20): Calea de apropiere de Dumnezeu - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 16.1-22 Am parcurs deci întregul Cort al întâlnirii. Putem spune că întregul mobilier se poate fi împărțit în două părți: obiectele care se referă la apropierea de Dumnezeu și obiectele de reprezentare. Există anumite lucruri care reprezintă ceea ce este Dumnezeu în Hristos, cum ar fi masa și sfeșnicul, în timp ce există altele care au legătură directă cu apropierea de El. | |||
|
|
Salvatorul făgăduit - Roger Liebi | |||
|
Pentru a putea aborda în detaliu profeția mesianică, trebuie
mai întâi să se facă câteva precizări de bază cu privire la originea
și transmiterea Vechiului Testament (VT). | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (19): Curtea din față - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 38.9-20 Curtea din față constituia o împrejmuire pentru casa lui Dumnezeu și separa locuința Sa de lumea exterioară. Gândesc că nu ar trebui să ne fie greu să recunoaștem că această incintă este formată de poporul Domnului, care formează efectiv linia de demarcație în această lume între tot ceea ce este de la Dumnezeu și ceea ce nu este de la El. ... | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (18): Ligheanul - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 38.8 În ordinea construirii, „ligheanul de aramă și piciorul lui” sunt menționate după altarul arderii-de-tot și într-un singur verset. Există puține descrieri propriu-zise în instrucțiunile de construire și de utilizare al acestuia (Exodul 30.17-21), ceea ce este, fără îndoială, revelator, deoarece tăcerea nu este lipsită de semnificație în Scriptură. | |||
|
|
„Niciodată din nou. Ai încredere doar în tine însuți”: Promisiunea comandantului forțelor aeriene israeliene - Dirk Schürmann | |||
|
Da, aceasta ar fi și dorința mea pentru Israel: niciodată din
nou ceva atât de teribil. Și m-a cutremurat, când m-am gândit apoi la
ceea ce profețește Cuvântul lui Dumnezeu: se va întâmpla din nou și va
fi și mai rău data viitoare. Da, se va întâmpla chiar și iudeilor în
propria lor țară, Israel. Două treimi din populație va pieri atunci. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (17): Altarul arderii-de-tot - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 38.1-7
Explorarea noastră a Cortului
întâlnirii și a tuturor ustensilelor sale - în Locul Preasfânt și
Locul sfânt - s-a încheiat. Intrăm acum în curtea înconjurătoare. Și,
continuând să urmăm ordinea construcției, altarul arderilor-de-tot se
află mai întâi în fața noastră. Acesta era într-adevăr cel mai
proeminent obiect din curtea din față. Stătea direct în calea celui
care intra. Vom vedea că semnificația sa corespunde pe drept acestei
poziții proeminente. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (16): Untdelemnul ungerii - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 30.22-33 Vrem să vorbim
acum despre „untdelemnul ungerii sfinte”, pentru că acesta este
menționat și în legătură cu altarul de aur și cu tămâia plăcut
mirositoare (Exodul 37.29). Modul în care era folosit va fi discutat
în detaliu atunci când vom ajunge la hirotonirea preoților. Detaliile
despre componentele sale și despre modul în care era preparat pot fi
găsite în același capitol în care este descrisă tămâia (Exodul
30.22-33). | |||
|
|
Nimic altceva decât Hristos: Isus în Epistola către Evrei - John Gifford Bellett | |||
|
Epistola către Evrei ne cheamă să părăsim totul pentru Hristos. Oricare ar fi lucrurile, cu care ne-am lăudat până acum, este necesar să renunțăm la ele acum și să-L primim în locul lor pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Aceste lucruri, pe care trebuie să le părăsim, anulează toate în care omul și-a pus încrederea. În schimb, ea Îl prezintă pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, ca Subiect al gloriei și unicul refugiu al sufletelor sărmane. | |||
|
|
O mie de ani de pace: Sfărșitul Împărăției păcii - Werner Mücher | |||
|
Timpul incomparabil de binecuvântat al
domniei milenare a lui Mesia se va sfârși și el într-o zi. Deja în
timpul Împărăției păcii există un anumit declin. Unii văd un indiciu
în acest sens în numărul tot mai mic de jertfe la Sărbătoarea
Corturilor (Numeri 29.12-38). Sărbătoarea Corturilor dura șapte zile,
iar în prima zi, printre altele, trebuiau sacrificați 13 viței tineri,
în a doua zi doar 12, în a treia zi 11 etc., iar în cele din urmă, în
a șaptea zi, doar 7 viței tineri. La început, oamenii care au fost
martori la judecăți vor fi foarte recunoscători pentru mântuirea lui
Dumnezeu, dar, pe măsură ce trece timpul, recunoștința și intensitatea
închinării față de Dumnezeu vor scădea. La sfârșitul Împărăției păcii
vor fi mulți oameni care vor fi înșelați de satan. | |||
|
|
O mie de ani de pace: Împărăția păcii - Werner Mücher | |||
|
Acum, după ce au avut loc toate
judecățile, războaiele, legarea lui satana și învierea martirilor,
sunt create condițiile pentru instaurarea Împărăției păcii. Acum se
întorc cu adevărat dreptatea și pacea, pentru care națiunile au luptat
în zadar în toate aceste secole trecute. Acest lucru nu a fost posibil
fără Domnul păcii. Cu Împărăția păcii, care începe acum, Dumnezeu
încununează diferitele epoci ale relațiilor Sale cu omenirea. | |||
|
|
Îndreptățirea: „îndreptățit de toate” și „îndreptățire a vieții” - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Îndreptățirea este
unul dintre marile adevăruri ale Evangheliei, pe care Pavel a
predicat-o și pe care o numește „evanghelia mea” (Romani 2.16; 16.25
etc.). Îndreptățirea este evident paulină, deoarece niciun alt
scriitor din Noul Testament nu tratează acest subiect așa cum o face
Pavel. Iacov menționează îndreptățirea, dar într-un sens diferit. | |||
|
|
O mie de ani de pace: De la răpire până la Împărăția păcii - Werner Mücher | |||
|
Odată cu înființarea statului Israel a
început deja împlinirea profeției referitoare la timpul sfârșitului.
În mai 2003, Israel a sărbătorit cea de-a 55-a aniversare a acestui
eveniment important. | |||
|
|
Mai există un viitor pentru Israel? - Werner Mücher | |||
|
Mai este Israel poporul lui Dumnezeu?
Dacă nu, îl va accepta Dumnezeu pe Israel ca popor al Său din nou în
viitor? Cu alte cuvinte, este biblică doctrina așa-numitelor
„dispensații” (în engleză: dispensations)? Cu aceste întrebări
vrem să ne ocupăm în acest articol. | |||
|
|
Diferitele grupuri ale poporului Israel în viitor - Dirk Schürmann | |||
|
Pentru înțelegerea profețiilor și, în special, pentru înțelegerea Psalmilor și a profeților din Vechiul Testament, este important să înțelegem care sunt diferitele grupuri ale poporului Israel care vor fi în viitor după răpirea Bisericii | |||
|
|
Bogăția lui Israel - Christian Briem | |||
|
La începutul celei de-a treia părți a
Epistolei către Romani, partea istorică a mântuirii, Pavel vorbește
despre privilegiile care disting pe Israel, ca națiune, de toate
celelalte popoare, potrivit gândurilor lui Dumnezeu. El le prezintă
într-o formă extrem de concisă - un rezumat magnific al
binecuvântărilor lui Israel, pe care probabil că nu îl găsim nicăieri
altundeva în Sfânta Scriptură. Într-adevăr, numai o inimă care a iubit
Israel cu atâta ardoare ar putea vorbi astfel!
Mi se pare că se cuvine ca noi,
credincioșii de astăzi, cei mai mulți dintre ei provenind din națiuni,
să reflectăm la aceste privilegii ale lui Israel. Pe de o parte, acest
lucru ne va salva de la o atitudine disprețuitoare față de acest popor
și ne va conduce la o dispoziție smerită. Căci, să ne amintim că,
dintre toate aceste privilegii, pe care apostolul le enumeră aici, noi
nu am posedat nici unul prin natura noastră (compară cu Efeseni
2.11,12). Pe de altă parte, devin mai clare pentru noi și diferențele
dintre acțiunea lui Dumnezeu cu Israel și chemarea Bisericii. Căci
credincioșii din timpul harului au primit un dar incomparabil mai
bogat datorită lucrării lui Hristos. Și astfel, meditând la aceste
lucruri, devenim și mai recunoscători. | |||
|
|
Este smochinul o imagine a poporului Israel - Werner Mücher | |||
|
În Matei 24.32-33 citim: „Dar de la smochin învățați parabola: când ramura lui este deja fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape. Aşa și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși.”
Este adevărat că Domnul Isus se referă
la poporul lui Israel prin smochin și ce înseamnă atunci această
parabolă? | |||
|
|
Semnificația măslinului nobil - Christian Briem | |||
|
Pentru a înțelege ce înseamnă măslinul
nobil, este bine să ne întrebăm mai întâi cine sau ce este „rădăcina”.
De la rădăcină, măslinul își primește hrana și grăsimea. Este Hristos
rădăcina? Sau este Avraam? Ne apropiem mai mult de soluționarea
acestor întrebări dacă analizăm ceea ce se spune despre „ramuri”. | |||
|
|
Doisprezece oameni în scrierile lui Pavel - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În scrierile lui Pavel există o serie întreagă de expresii doctrinare care marchează anumite linii de adevăr și care, dacă le înțelegem corect, au o extraordinară influență practică asupra vieții noastre. În cele ce urmează aș dori să prezint douăsprezece dintre aceste expresii care ar putea fi numite „Cei doisprezece oameni în scrierile lui Pavel”. | |||
|
|
Pregătiți pentru Domnul care va reveni - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 12.35-40 Calendarul bisericesc nu cunoaște nicio zi deosebită, în care să reflectăm la revenirea Domnului. Firește că aceasta este de înțeles, pentru că sărbătorile calendarului bisericesc fac o retrospectivă a evenimentelor istorice, în timp ce revenirea lui Hristos este situată încă în viitor. Într-un anumit fel este totuși regretabil că biserica n-a stabilit cel puțin o zi deosebită ca să îndrepte atenția spre cea de a doua venire a lui Hristos – mai ales dacă ne gândim că cei mai mulți dintre noi, creștinii, am omis să includem în gândirea noastră de zi cu zi revenirea îndată a Domnului. | |||
|
|
David și Bat-Șeba; sau: Ce poate pricinui inactivitatea - R. W. | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Samuel 11-12 Când oamenii lui Dumnezeu, sătui și odihniți, siguri de sine și automulțumiți, umblă în timpul zilei pe acoperișul casei lor, atunci sunt în mare primejdie. Ei se consideră pe culmile credinței și sunt cu adevărat în norii sentimentelor evlavioase. Acolo sus se pierde simțul pentru realitățile vieții, în mod cu totul deosebit al vieții de credință. Înainte de toate pentru realitatea păcatului. Păcatul! Fără îndoială! Din punct de vedere doctrinal știm aceasta: Carnea rămâne întotdeauna carne și nu va fi niciodată sfântă. Potrivit cunoașterii, lor le este clar că poziția lor în Hristos este desăvârșită; umblarea lor, dimpotrivă, întotdeauna imperfectă. Toți știm teoretic despre primejdia păcatului. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (15): Altarul tămâiei - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.25-29 Acest altar a fost așezat în fața perdelei, între sfeșnicul de la sud și masa de la nordul Locului sfânt. A fost numit „altarul de aur” - fără îndoială pentru a-l deosebi de altarul de jertfă de aramă din curtea exterioară. Este numit și „altarul tămâiei”, ceea ce indică scopul său. Pe coarnele sale se punea sângele jertfei pentru păcat pentru păcatul preotului și, de asemenea, pentru cel al întregii adunări. În afară de aceasta, acest lucru se făcea o dată pe an, în marea zi a ispășirii. Utilizarea sa permanentă era pentru arderea tămâiei rânduite de divinitate, dimineața și seara, în legătură cu pregătirea candelelor. Se pare că a fost folosit ca loc de refugiu. | |||
|
|
O podgorie și patru trăsături de caracter - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Împărați 21.1-10 În 1 Împărați 21 este relatarea inspirată a evenimentelor tragice din jurul unei podgorii. În această relatare găsim patru schițe scurte și succinte ale personajelor din această întâmplare: despre Nabot, proprietarul viei; Ahab, împăratul lui Israel; Izabela, soția lui Ahab; și Ilie, profetul lui Dumnezeu. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (10): Perdeaua de la intrare și perdeaua de despărțire - Samuel Ridout | |||
|
Urmând ordinea în care a fost construit Cortul întâlnirii, ajungem acum la perdeaua despărțitoare și la perdeaua de la intrarea în cort și la stâlpii pe care erau atârnate aceste perdele. | |||
|
|
Este Israel mireasa lui Hristos? - W.J. Ouweneel | |||
|
În acest articol este vorba de relația lui Dumnezeu cu Israel, Iuda, cele zece seminții și Ierusalim. Este vorba de relația simbolică a unei mirese/soții, de despărțire, lepădare și reprimire. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (9): Cepurile (mânerele, diblurile) și scândurile - Samuel Ridout | |||
|
După ce am
analizat lemnul și aurul, din care erau făcute scândurile Cortului
întâlnirii, să examinăm acum forma lor, dimensiunile lor, fundația lor
și legătura dintre ele. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (8): Poleiala din aur a scândurilor - Samuel Ridout | |||
|
Ajungem acum la aurul care a acoperit complet scândurile. Fără îndoială, acesta conține o învățătură divină pentru noi. Scândurile, chivotul și tot mobilierul din cort nu puteau fi văzute din exterior și, în consecință, erau vizibile doar pentru preoți și pentru ochiul lui Dumnezeu. Pentru ochiul omului, gloria divină a Domnului nostru a rămas ascunsă - doar credința o putea percepe sub mantia smereniei Sale umane. La Dumnezeu, însă, este exact invers. Lemnul de salcâm este acoperit cu aur - El Îl vede pe Fiul Său în adâncul smereniei Sale, care este egal cu El. Chiar și pe cruce El este „tovarășul” Său, Cel lovit (Zaharia 13.7). | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (7): Scândurile cortului - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 36.20-34 Ajungem acum la structura cortului, adică la scândurile din lemn de salcâm, acoperite cu aur și așezate pe un postament de argint. Toate aceste scânduri aveau o singură dimensiune: erau lungi de 10 coți și late de 1˝ coți. | |||
|
|
Ce este viața veșnică? Idei greșite despre viața veșnică - Stanley Bruce Anstey | |||
|
„Viața veșnică”, așa cum apare ea în Evanghelia după Ioan și în epistole, este o binecuvântare creștină. Ea este un „dar de har” al lui Dumnezeu, pentru cei care cred în Domnul Isus Hristos (Romani 6.23). Este caracterul cel mai înalt al vieții divine, pentru că ea există, și ea este ceea ce Tatăl și Fiul savurează împreună în părtășie, din veșnicie. | |||
|
|
O relație vie cu Domnul Isus: Partea a 2-a: Cum contribui tu la ea? - Ger de Koning | |||
|
În prima parte a acestui studiu despre formarea unei relații cu Domnul
Isus, am arătat că intrarea într-o relație cu El nu pornește de la
mine și de la tine, ci de la El. Pentru a ilustra acest lucru, am
folosit istorisirea pe care Domnul Isus o relatează în Luca 10 (Lc.
10.30-37). Din această istorisire reiese clar că o relație cu
Domnul Isus nu putea să apară decât pentru că El ne-a căutat. Și noi,
ca și omul din istorisire, căzusem în mâinile tâlharilor. Samariteanul
milostiv este o imagine frumoasă a Domnului Isus. El se îngrijește de
acest om și îl duce la un han. Îi dă chiar și bani hangiului pentru a
avea grijă de om, pentru perioada în care el însuși călătorește. Relatarea despre samariteanul milostiv este urmată de două pasaje importante, care se potrivesc de minune. În primul pasaj este vorba despre auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Lc. 10.38-42), iar în al doilea pasaj este vorba despre rugăciune (Lc. 11.1-13). ... | |||
|
|
O relație vie cu Domnul Isus: Partea 1: De fapt, de ce? - Ger de Koning | |||
|
Cu toții avem de-a face cu relații în viața noastră de zi cu zi. Avem
relații la școală sau la serviciu, dar și relații conjugale și
familiale. Este evident că tu și cu mine trăim într-o lume a
relațiilor rupte. O dovadă pregnantă în acest sens sunt statisticile
care spun că aproximativ o treime din toate căsătoriile se termină
prin divorț. Sunt sigur că știi exemple de căsnicii sau de relații de
familie eșuate în mediul tău apropiat. Poate cunoști relații care sunt
foarte tensionate și în care nu mai există o relație reală: Fiecare
își vede de drumul său și singurul lucru pe care încearcă să îl facă
este să supraviețuiască. Pe lângă tipurile de relații, pe care le-am enumerat mai sus, lipsește cea mai importantă: relația cu Domnul Isus și cu Dumnezeu. Tocmai despre aceasta vreau să vorbesc cu tine. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (6): Acoperiș din piei de berbec vopsite în roșu și învelitoare din piei de vițel de mare - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 36.19
Ultimele două
învelitori ale Cortului întâlnirii sunt descrise foarte pe scurt
într-un singur verset, în timp ce detaliile primei învelitori sau ale
locuinței propriu-zise ocupă un spațiu considerabil. Cortul sau
acoperământul din păr de capră era, de asemenea, descris cu lux de
amănunte. Când ne gândim că fiecare dintre aceste acoperitori vorbește
despre Domnul nostru Isus Hristos, aceasta sugerează că, cu cât
cunoașterea noastră despre El devine mai profundă, cu atât mai mare va
fi frumusețea și perfecțiunea divină pe care o vom vedea. Cu adevărat,
avem aici în fața noastră „bogăția de nepătruns a lui Hristos”
(Efeseni 3.8). | |||
|
|
Îngerii sunt din nou în centrul atenției: Îngerii ... ei există - Ger de Koning | |||
|
Îngerii aparțin
lumii superioare, lumii invizibile, lumii duhurilor. Invizibili,
imperceptibili pentru om, dar totuși realitate. Nu este un vis și nici
o ficțiune. Există îngeri buni și îngeri răi, duhuri bune și duhuri
rele. Există un loc bun unde să mergem, dacă vrem să aflăm ceva despre
îngeri? Da, există! În Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, există nu mai
puțin de 250 de referiri la îngeri. Nu sunt chiar puține. Înseamnă că
trebuie să existe ceva de descoperit în ea despre originea lor, despre
activitatea lor și despre viitorul lor. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (5): Covoare din păr de capră - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 36.14-18
Ajungem acum la
cel de-al doilea strat de covoare al locuinței sau la „cortul de
deasupra locuinței”, așa cum este numit aici [n.tr.: versiunile
Bibliei în limba română nu folosesc cuvântul locuință, așa cum este de
ex. traducerea în limba germană Elberfelder-Edition CSV Hückeswagen:
משׁכּן
(mishkân)].
Primul strat de covoare, pe care l-am analizat deja, forma locuința
propriu-zisă peste care erau așezate toate covoarele ulterioare. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (4): Covoare de in subțire răsucit; dimensiunile lor și alte aspecte - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 36.8-13
După ce am
analizat culorile și materialele covoarelor, să încercăm acum să
înțelegem ceva din semnificația dimensiunilor și a aranjamentului lor. | |||
|
|
De ce permite Dumnezeu aceasta? ... dacă El este atotputernic? - Arthur Ernest Wilder-Smith | |||
|
Nu este aceasta exact întrebarea pe care și-o pun mulți oameni
astăzi? De ce este așa, dacă Dumnezeu este atotputernic - și dacă El
este Dumnezeu, El trebuie să fie așa - de ce nu pune capăt acestui
haos, tuturor acestor războaie, tuturor înșelăciunilor, nedreptăților,
mizeriei și bolilor din lume? Este așa cum mi-a spus un student cu ani
în urmă: „Dacă vrei să cred în Dumnezeul tău, mă aștept mai întâi de
toate ca El să creeze o lume mai bună!” | |||
|
|
Otniel: un judecător exemplar - Arthur Maurice Salway Gooding | |||
|
Otniel – un judecător exemplar
Un model pentru oameni responsabili și pentru bărbați tineri
Versete călăuzitoare:
Judecători 3.5-11
Numai unii dintre voi sunt prezbiteri, dar toți credincioșii
sunt în primejdie să se dedice lumii și cu toții suntem chemați să
biruim lumea. Deci, ce să facem? – Petreceți timp în Hebron!
Testați-vă dragostea pentru Domnul! Învățați să cunoașteți Cartea!
Cutremurați-vă înaintea ei, ca înaintea Cuvântului lui Dumnezeu!
Atunci, puterea instructivă a acestei Cărți, ca și în cazul lui
Otniel, umplut de Duhul Sfânt, va alunga caracterul lumesc din inimile
noastre, din familiile noastre și din relațiile noastre omenești. | |||
|
|
O scrisoare veche ... un mesaj actual - George Vicesimus Wigram | |||
|
Există lucruri pe pământ care pot foarte bine să ne umple inimile de întristare și durere. Starea actuală a adunării, despre care scrii, este în principal o problemă de acest fel. Cel care are o inimă pentru Isus, care Îi împărtășește sentimentele și trăirile pentru Adunare, nu poate decât să se gândească cu durere la această tristă fragmentare și confuzie, la spiritul de partidă care domină în general în Adunare. A privi cu indiferență la această stare de lucruri nu face decât să trădeze o inimă care este indiferentă și față de Domnul ei. Deci, știu și din propria mea experiență că, uitându-mă la această stare tristă, există sentimente care exprimă mai mult neliniște și descurajare, decât întristare conform cu voia lui Dumnezeu. | |||
|
|
Plinătate de bucurie - Philip Willis | |||
|
Ioan 15-17
Printre credincioșii adevărați nu există
nimic care să lipsească mai mult decât bucuria spirituală. De partea
lui Dumnezeu totul este strălucitor. Locul nostru înaintea lui
Dumnezeu este primirea noastră în Cel preaiubit. Privilegiul nostru
este să avem parte de părtășia cu Tatăl și cu Fiul Său - în cercul
dragostei divine. Ce har minunat că Dumnezeu vrea să ne primească!
„Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4.17). Multiple sunt cauzele care ne împiedică să savurăm ceea ce ne este dat în Hristos. Există poveri, care ne împiedică, păcate, care ne chinuie, și satan, care încearcă să ne lege picioarele și să ne împiedice; dar nu este nicio necesitate să ne lăsăm biruiți. Dumnezeu este pentru noi, iar Duhul Sfânt ne întărește. | |||
|
|
Să fim întotdeauna la Domnul - George Vicesimus Wigram | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Tesaloniceni 4 Gândul că Îl voi vedea pe Domnul și că voi fi la El pentru totdeauna îmi pătrunde în suflet. O, este posibil ca Domnul, care din momentul în care mi-a dat viață m-a purtat cu atâta răbdare și dragoste și a vegheat asupra mea cu o grijă atât de sfântă, să poată spune: „Tu vei veni în întâmpinarea Mea”? Și mai mult decât atât, El va coborî să mă întâlnească în văzduh! Da, ochii mei Îl vor vedea, urechile mele Îl vor auzi, Cel care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine și care, în dragostea Sa, ne ia acum la Sine, pe toți cei pe care Tatăl I-a dat Lui înainte de întemeierea lumii. | |||
|
|
Legea ... și sensul ei pentru creștini - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 5.18,19; Ioan 14.15; 1 Ioan 5.3. Iar și iar iese la iveală întrebarea: cum ar trebui să procedeze creștinii cu Legea de la Sinai? În această privință, cei mai puțini creștini cred că noi, acum, ar trebui să ținem Legea în toate punctele, deci atât legea morală, cât și legea ceremonială. Creștinii sunt absolut conștienți că blestemul este legat cu o neîmplinire a Legii, dar din acest blestem ne-a răscumpărat definitiv Hristos. Cu toate acestea, pe de altă parte, mulți creștini nu vor să renunțe de tot la Lege și s-o lase să treacă mai departe drept un fel de regulă de viață. ... | |||
|
|
Animalul masculin folosit la jertfe - William Henry Westcott | |||
|
Versete
călăuzitoare:
Leviticul 1 și 4
La început, bărbatului i s-a încredințat
responsabilitatea pentru sfera care i-a fost repartizată, iar femeia,
egală cu el, i-a fost dată ca ajutor, pentru ca ea să fie din el și
pentru el (Geneza 2). Eva a fost adusă la Adam, o ființă pe care el
putea să o iubească și să-i împărtășească plăcerile și privilegiile,
dar căreia nu i-a fost încredințată aceeași responsabilitate. Se pare că acest principiu poate fi văzut în instituirea jertfelor. Căci acolo unde Hristos este prezentat ca model ca răspuns la gloria cuprinzătoare a lui Dumnezeu, ca în arderea de tot, sau acolo unde este prezentat ca model ca jertfă pentru păcat pentru o întreagă comunitate sau pentru un preot sau căpetenie, a cărui întreagă sferă de responsabilitate era afectată de păcatul său, se aduce [nu o jertfă feminină, ci] o jertfă masculină. | |||
|
|
Iefta: un judecător legalist - Consecințele legalității - Arthur Maurice Salway Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Judecători 11
Iefta a judecat pe
Israel șase ani, șase ani de triumf și tragedie, șase ani distruși
prin legalitate. Domnul să ne elibereze de legalitate. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (12): Capacul ispășirii - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.6-9
Capacul ispășirii
era, așa cum a fost descris pe scurt mai devreme, o acoperire peste
Chivot și se potrivea cu acesta în lungime și lățime. Era făcut din
aur curat, iar heruvimii erau bătuți (forjați) din aceeași piesă la
ambele capete. Ei făceau astfel parte din capacul ispășirii. Aceste
figuri simbolice umbreau capacul ispășirii cu aripile lor, în timp ce
fețele lor priveau în jos spre el. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Conținutul spiritual al relatării despre creație - W.J. Ouweneel | |||
|
În niciun caz studiul nostru nu s-a încheiat după gândurile precedente referitoare la zilele creației. Așa cum este cazul în general în Vechiul Testament, și pentru Geneza 1 există mai multe interpretări (Origen a remarcat deja acest lucru). Pe lângă sensul literal, pe care l-am abordat până acum, există, ca de obicei, și o interpretare tipologică (profetică), precum și o aplicație practică pentru noi înșine. Oricine este întrucâtva familiarizat cu imaginile din Scriptură, cu siguranță nu va presupune că aceste imagini lipsesc de pe prima pagină a Bibliei. Dimpotrivă, Dumnezeu este Dumnezeul care de la început vestește sfârșitul și din timpuri străvechi ceea ce încă nu s-a întâmplat (Isaia 46.10). Încă de pe prima pagină, El Se referă la viitor în imagini. Acest lucru nu era de înțeles pentru credinciosul din Vechiul Testament, dar acum, când toate planurile lui Dumnezeu au fost descoperite și Duhul Sfânt locuiește în Adunare, aceste planuri pot fi găsite în nenumărate locuri din Vechiul Testament prin intermediul instrucțiunilor acestui Duh și, bineînțeles, și pe prima pagină bogat ilustrată. „Toate câte au fost scrise mai înainte (adică în Vechiul Testament) au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și încurajarea Scripturilor, să avem speranță” (Romani 15.4). „Toate acestea li se întâmplau ca pilde și au fost scrise pentru avertizarea noastră, peste care a venit sfârșitul veacurilor” (1 Corinteni 10.11). | |||
|
|
Predica nu mi-a adus nimic: Un cuvânt pentru ascultătorii unei predici - Dirk Schürmann | |||
|
În articolul
„Vestirea Cuvântului este plictisitoare ...!?”
ne-am preocupat cu anumite lucruri care sunt necesare pentru ca o
predică/propovăduirea Cuvântului să aibă folos pentru ascultători și
adunarea să fie zidită. La aceasta am examinat exclusiv
responsabilitatea predicatorului. În acest articol ne vom îndrepta
acum privirea numai asupra ascultătorului. În plus, ne gândim în mod
cu totul deosebit la ascultătorii care nu sunt mulțumiți cu o predică.
Lucrul acesta poate avea motive întemeiate, de exemplu, dacă
predicatorul nu face față responsabilității sale. Dar există și multe
aspecte care sunt de luat în seamă din partea ascultătorilor, ca o
predică să aducă folos. Și aceasta va fi aici tema noastră. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Relatarea despre creație și doctrina evoluției - W.J. Ouweneel | |||
|
Doctrina
evoluției a fost amintită atât de des în capitolele anterioare, încât
trebuie să spunem câteva cuvinte despre ea înainte de a merge mai
departe. Desigur, nu este posibil să discutăm această doctrină în
detaliu în contextul unei analize a Genezei 1; aici își are locul doar
ceea ce face clar cât de nepotrivit este ceea ce face ca încrederea
unor credincioși în Geneza 1 să fie zdruncinată de doctrina evoluției.
De aceea vrem să analizăm pe scurt doar următoarele puncte:
așa-numitele dovezi care justifică doctrina evoluționistă, caracterul
științific al acestei doctrine și influența ei morală asupra
societății. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: „După felul lor” - W.J. Ouweneel | |||
|
„După felul lor”
Această expresie importantă
merită să fie discutată mai în detaliu. Apare de zece ori în Geneza 1:
de trei ori în ziua a treia, de două ori în ziua a cincea și de cinci
ori în ziua a șasea (adică de două ori cinci). În Biblia ebraică spune
de cinci ori „după felul său”, o dată „după felul lor”
(plural) și de patru ori „după felul lor” (dar la singular)
(care este tot de două ori cinci). | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Pustiu și gol - W.J. Ouweneel | |||
|
Verset călăuzitor: Geneza 1.2 Aici încep problemele de interpretare. Pentru explicarea ulterioară a Genezei 1 este decisiv modul în care se interpretează acest verset. Marea întrebare cu privire la acest verset este dacă starea descrisă aici este starea inițială a pământului (adică modul în care pământul a fost creat în versetul 1) sau dacă pământul a fost creat inițial într-o stare de glorie și abia mai târziu a căzut într-o stare de pustietate și goliciune. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: La început - W.J. Ouweneel | |||
|
Verset călăuzitor: Geneza 1.1
Adesea uităm cât
de veche este relatarea despre creație. Nu suntem nici măcar foarte
surprinși când se dovedește că știința naturii, după multe secole,
ajunge la o concluzie importantă, care se află în Biblie de mii de ani
- și mult mai bună, pe deasupra. Există oameni care obiectează că nu
ar trebui să se spună așa ceva. Aceștia susțin că Biblia și știința
naturii nu ar trebui să fie comparate niciodată una cu cealaltă,
deoarece se află la niveluri diferite și ambele au propriul lor
domeniu de aplicare. Acest lucru sună foarte frumos, dar este
fundamental greșit. Mai mult, această idee lezează autoritatea
Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă se spune că știința are doar o sferă
limitată de autoritate, atunci totul este în regulă. Dar dacă se
afirmă acest lucru despre Biblie, atunci este o eroare foarte gravă.
Biblia are valabilitate universală. Ea are ceva de spus în toate
domeniile vieții, inclusiv în domeniul științei. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Introducere - W.J. Ouweneel | |||
|
Introducere
Odată cu
încurcarea limbilor la Babel au început timpurile de neștiință pentru
toate popoarele (Faptele apostolilor 17.30; compară cu Faptele
apostolilor 14.16). Nu le-a rămas altă posibilitate de cunoaștere a
lui Dumnezeu, decât mărturia creației (Romani 1.20) și a conștiinței
(Romani 2.14,15) și amintirea Potopului, adică amintirea de un
Dumnezeu care pedepsește răul. Dar, în loc să-L venereze pe acest
Dumnezeu ca Creator și Judecător, „s-au dedat la gândiri deșarte și
inima lor fără pricepere s-a întunecat”, astfel încât au început
să se închine la multe făpturi, în loc să se închine la
singurul Creator (Romani
1.21-23). Și poporul lui Israel se afla în același întuneric. În
Egipt, ei slujeau idolilor (Ezechiel 20.5-9) și aveau o cunoaștere
redusă sau chiar inexistentă a adevăratului Dumnezeu. Cel mult, ei au
păstrat amintirea promisiunilor lui Dumnezeu făcute fără părere de rău
părinților lor și a căilor Sale cu ei. | |||
|
|
Cum am învățat că Hristos este totul: Din memoriile lui J.T. Mawson - John Thomas Mawson | |||
|
Versete călăuzitoare: Coloseni 2.6,7; 2 Timotei 2.1,8. Când Domnul S-a întors la mine în încercări, am crescut spiritual, am câștigat substanță spirituală, indiferent ce altceva am pierdut. Am învățat cu greu că, pentru binecuvântarea mea și pentru gloria Lui, El trebuie să fie totul și în toate. El este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Așa este El pentru Dumnezeu și așa trebuie să fie pentru fiecare creatură, care vrea să fie binecuvântată veșnic. Aceasta este lecția pe care Duhul lui Dumnezeu ne-o predă astăzi. Fericiți toți cei care o învață. | |||
|
|
„Dar cei nouă, unde sunt?” - Walter Bligh Westcott | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 17.17
Luca 17.17:
N-au fost curățiți cei zece? Dar cei nouă, unde sunt?
Una dintre cele mai dureroase trăsături ale zilelor noastre este că
atât de mulți creștini, care au primit binecuvântări de la Domnul, se
mulțumesc să fie beneficiari. Doar rareori ocupă locul mai
binecuvântat al celui care dăruiește - pentru Dumnezeu și
pentru oameni. | |||
|
|
Un început nou - Walter Bligh Westcott | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13.13; Faptele apostolilor 1.8; 4.23; 2 Corinteni 5.15; Galateni 5.16
„Nu știu ce s-a întâmplat cu Jack”, spunea cineva care a fost cândva
tovarășul credincios al celui menționat; „nu-l mai pot convinge să
facă nimic din ce făcea înainte. Nu mai merge la teatru sau la
dansuri, iar în ceea ce privește un pahar sau o țigară, îmi spune că
și-a ars pipa și că nu va mai încerca nici o băutură! El numește asta
convertire, dar eu îi spun înnebunire. Și totuși pare fericit. Nu pot
să înțeleg asta.” | |||
|
|
Spălarea picioarelor: Ioan 13 - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13
Interpretări diferite
Capitolul din Ioan 13 referitor la spălarea picioarelor este
unul dintre pasaje din Biblie care merg cel mai mult la inimă. Deși
evenimentul în sine este destul de simplu de înțeles, există unele
opinii contradictorii cu privire la interpretarea pentru zilele de
astăzi: | |||
|
|
Piedici în calea rugăciunilor: Când rugăciunile nu sunt ascultate (împlinite) - SoundWords | |||
|
Ți se întâmplă și ție uneori așa, că strigi către cer și nimeni nu pare să fie acasă? Dacă suntem sinceri, uneori ne simțim așa și ne întrebăm: Ce se întâmplă, de ce Dumnezeu nu ascultă strigătul meu? Nu a spus El: Faceți-Mi cunoscute cererile voastre? Și cu toate acestea, acest sentiment, că rugăciunea nu a mers mai departe de tavan. De ce? Vrem să analizăm această întrebare. | |||
|
|
Cerul deschis și Fiul Omului - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare:
Ioan 1.43-5 Natanael reprezintă rămășița credincioasă din Israel. El spune: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” În afară de aceasta, se spune despre el: „un israelit în care nu este viclenie” și că stătea sub smochin, care este adesea o imagine a lui Israel. ... | |||
|
|
Starea corectă a sufletului - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Condiții prealabile pentru recunoașterea
adevărului Ne-am putea întreba: „De ce atât de mulți creștini acceptă acest întreg sistem creat de om în creștinătate, fără să pună la îndoială credibilitatea lui?”. Ne-am putea întreba, de asemenea, „De ce atât de mulți creștini nu au respectat rânduiala biblică pentru adevărata închinare și slujire creștină?”. Răspunsul: există o condiție prealabilă care precedă înțelegerea adevărului. Această importantă condiție prealabilă se găsește în starea sufletului. | |||
|
|
Acum și atunci: sau timp și veșnicie - Charles Henry Mackintosh | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 12 Principiile adevărului prezentate în Luca 12 au un caracter foarte solemn și pătrunzător, iar impactul lor practic este de cea mai mare importanță, mai ales într-un moment ca acesta. În lumina acestui adevăr, așa cum strălucește înaintea noastră aici, nici un simț carnal și lumesc nu poate rezista; se va ofili complet. Dacă am fi întrebați care este pe scurt conținutul principal al acestui capitol prețios, am răspunde: „Este o contemplare a timpului în lumina veșniciei”. | |||
|
|
Când ceva bun devine ceva rău - Ron Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Numeri 21.8,9; Ioan 3.14-16; 2 Împărați 18.4 E o întrebare prostească, nu-i așa? Dumnezeu nu ar face niciodată așa ceva. Citim deja acest lucru în cele zece porunci, unde Dumnezeu spune: „Să nu-ți faci nici un chip cioplit {idol}”.
În Numeri 21, însă, găsim o istorisire ciudată, care pare confuză și
contradictorie: Dumnezeu îi spune lui Moise să facă un șarpe din aramă
și să-l pună pe o prăjină, iar poporul trebuia să se uite la el pentru
vindecare. Poftim? De ce ar da Domnul această poruncă ciudată
poporului Său? | |||
|
|
Ar trebui creștinii să fie vegetarieni? - Carl Knott | |||
|
Versete călăuzitoare: Romani 12.2; 1 Corinteni 10.31
Vegetarianismul este popular în multe țări ale lumii de astăzi.
Ziua de
1 octombrie a fost declarată
„Ziua mondială a vegetarienilor”. Între timp, restaurantele și magazinele alimentare oferă
meniuri fără carne, de exemplu un
„burger
vegan”.
Vegetarienii moderați nu consumă carne roșie, dar mănâncă pește și
fructe de mare (pescetari) sau ouă și produse lactate
(ovo-lacto-vegetarieni). O formă mai strictă este
„veganismul”. Veganii consecvenți mănâncă numai produse de origine
vegetală și evită produsele de origine animală, cum ar fi produsele de
curățare sau îmbrăcămintea. | |||
|
|
Ce l-a motivat pe Pavel în slujirea sa? - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 5 Pavel explică principiile sale în slujba pentru Domnului, care sunt puse la îndoială de adversarii săi. Acum își dezvăluie motivele interioare ale inimii sale pentru slujire. El vorbește despre trei lucruri mari care îl motivează și le menționează aici, pentru că adversarii săi au interpretat devotamentul său de neînțeles față de Domnul ca pe o dovadă că era instabil mintal. | |||
|
|
Care sfinți vor fi în necazul cel mare? - John Nelson Darby | |||
|
Versete călăuzitoare: Ieremia 30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; Apocalipsa 3.10; 7.14
Va fi un necaz la sfârșit, un timp care nu a mai existat până
acum, până când Domnul va veni și va aduce eliberarea. Deci, unde
găsim pasajele din Scriptură care ne vorbesc despre un astfel de
necaz? Nu am cunoștință de niciunul în afară de următoarele: Ieremia
30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; (Luca nu vorbește nici de
necazul cel mare, nici de urâciunea pustiirii). Putem adăuga pasajele
mai generale din Apocalipsa 3.10 și Apocalipsa 7.14. Dar primele patru
pasaje dovedesc în mod clar că va fi un timp de necaz care nu a mai
fost niciodată sau, după cum spune Marcu, „așa cum nu a mai fost de la
începutul creației pe care a creat-o Dumnezeu, și niciodată nu va mai
fi”. Pasajele din Apocalipsa, după cum vom vedea, se îndreaptă spre o
sferă mai largă decât cea anterioară. Dar pentru că vorbesc despre un
necaz mare, le-am citat, desigur, și pe ele. Deci va fi un mare necaz. Cealaltă parte a întrebării este încă deschisă: Vom fi noi, cei care alcătuim Biserica (Adunarea), în acel necaz? | |||
|
|
Vindecare pe baza rugăciunilor - este posibilă și astăzi? - Jacob Gerrit Veijnvandraat | |||
|
Verset călăuzitor: Iacov 5.14
Cum și când trebuie să aplicăm acest lucru în
zilele noastre?
Există toate motivele să presupunem că este vorba de o boală care este
urmarea păcatului personal al persoanei bolnave. În versetul 15 se
vorbește într-adevăr despre condiția: „dacă a făcut păcate”,
dar versetul 16 vorbește mai întâi despre mărturisirea păcatelor și
imediat după aceea despre rugăciunea pentru vindecare (Iacov 5.15,16). | |||
|
|
Înduplecarea lui Dumnezeu: Îl putem noi convinge pe Dumnezeu? - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Numeri 11.4; 32.5; 1 Samuel 8.5; 2 Împărați 20.1-3 Da! Dar în ce fel? Bineînțeles, nu-L putem îndupleca pe Dumnezeu în sensul că ne amestecăm în voința suverană a lui Dumnezeu, care este deja stabilită din eternitate. Cu toate acestea, este posibil să insistăm în mod egoist ca Dumnezeu să ne permită să facem sau să obținem ceva, despre care El știe că nu este cel mai bun pentru noi. Se știe că creștinii se plâng și se vaită și chiar Îl imploră pe Dumnezeu ca niște copii răsfățați, atunci când vor ceva ce El nu vrea să le dea. | |||
|
|
În școala lui Dumnezeu - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Marcu 8.23-25
Vacanța și entuziasmul s-au terminat. Acum ne
întoarcem la școală și la muncă! Iubim vacanțele, dar nu și viața
normală de zi cu zi. Vacanțele sunt ceva deosebit, dar viața de zi cu
zi este doar o „corvoadă” necesară. Dar orice om mai în vârstă îți va
spune că frecventarea zilnică a școlii grele este cea care formează
caracterul și te învață înțelegerea și înțelepciunea. | |||
|
|
„Așa cum este El” - John Thomas Mawson | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Ioan 3.2
1
Ioan 3.2:
Îl vom vedea cum este.
Am făcut tot ce am putut pentru a mângâia o fetiță, a cărei
mamă a plecat la Domnul Isus. „O vei revedea”, i-am spus, „mai
strălucitoare și mai frumoasă decât a fost vreodată pe pământ”. Din
inimioara sfâșiată a ieșit răspunsul: „Dar vreau s-o văd așa cum era.
O voi vedea așa cum era, nu-i așa?” Acesta era strigătul dragostei;
așa cum își cunoscuse mama, așa voia să o vadă. Ce altceva ar putea
satisface dragostea, decât asta? | |||
|
|
Epafrodit: Nu face atâta caz de persoana ta! - Charles Henry Mackintosh | |||
|
Versete călăuzitoare: Filipeni 2.25-30
Dacă Epafrodit s-ar fi căutat pe sine însuși, dacă ar fi fost
ocupat cu el însuși și cu interesele sale, sau chiar cu munca sa, cu
siguranță că i-am căuta numele în zadar pe paginile Cuvântului
inspirat. Dar nu; el s-a gândit la alții, nu la el însuși, și de aceea
Dumnezeu, apostolul Său și adunarea Sa s-au gândit la el. | |||
|
|
Trădat de un prieten bun - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Psalmul 55
Ai fost vreodată trădat de un prieten
apropiat - cineva în care ai avut încredere și cu care ai avut multe
experiențe minunate? Este destul de greu când cineva, care nu te
place, te dezamăgește sau te trădează. Dar să te confrunți cu trădarea
cuiva pe care îl considerai un prieten loial este foarte greu.
Împăratul David a scris Psalmul 55 la scurt timp după ce un prieten
apropiat l-a trădat. Orice credincios care trece prin aceeași
experiență tristă se poate identifica cu sentimentele de durere,
suferință și dezamăgire descrise de David. Dincolo de conținutul
aplicabil în practică, psalmul conține și afirmații profetice.
Trădarea lui David de către un prieten apropiat este, cu siguranță, și
o previziune profetică a trădării Domnului Isus Hristos de către Iuda,
după ce trăise în strânsă părtășie cu El timp de trei ani. | |||
|
|
Patru mesaje atemporale - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Zaharia 7.4,5,8-10; 8.1-3,18,19
Zaharia era un profet din Vechiul Testament
care a slujit poporului iudeu după întoarcerea acestuia din cei
șaptezeci de ani de exil în Babilon. Împreună cu Hagai, el a fost
chemat de Dumnezeu și folosit pentru a motiva poporul să termine de
reconstruit Templul Domnului. Acesta fusese distrus de armata
babiloniană în 586 î.Hr. Într-o serie de opt viziuni, patru mesaje și
două „poveri” Zaharia i-a provocat și i-a încurajat pe contemporanii
săi să continue lucrarea Domnului, deoarece Dumnezeu avea planificate
mari binecuvântări pentru națiunea restaurată, atât în zilele lui
Zaharia, cât și în viitor. | |||
|
|
Metode de evanghelizare moderne: Amestecul cu lumea? - Paul Wilson | |||
|
Metodele moderne de evanghelizare (cum ar fi evanghelizarea ecumenică
pe scară largă, evanghelizarea prin prietenie etc.) promit un succes
mai mare în convertirea oamenilor, dar rezultatele lor negative nu pot
fi negate. Acesta este subiectul următorului articol, pe care autorul
l-a scris acum mai bine de șaizeci de ani, dar care este încă relevant
astăzi. | |||
|
|
Jertfă vie - David R. Reid | |||
|
Verset călăuzitor:
Romani 12.1
Romani 12.1:
Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu; să aduceți
trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu;
aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.
Citește și Exodul 3.15-18; 8.25-28; 10.8-11;
10.24-26. | |||
|
|
Cronologia evenimentelor din zilele răstignirii - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică - Cronologia evenimentelor din zilele răstignirii - Cele mai importante momente din Săptămâna patimilor - Săptămâna patimilor - privire de ansamblu | |||
|
|
Cele patru zile ale răscumpărării - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Aproximativ o treime din Evanghelii ne concentrează privirea asupra
ultimei săptămâni în care Domnul Isus a suferit ultima oară pentru
păcatele noastre și, în cele din urmă, a înviat din morți. Așadar,
ceea ce s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, în preajma Paștelui,
trebuie să aibă o mare importanță!
În acest articol, autorul face ca evenimentele din patru zile din
Săptămâna Patimilor să apară în fața ochilor noștri într-un mod foarte
pictural și realist și dorește să ne umple inimile de mare admirație.
Toate evenimentele din zilele respective ale săptămânii au avut loc
conform unui plan minunat în sfatul lui Dumnezeu. Ele prezintă
paralele uimitoare cu Psalmii, care erau cântați în Templu în anumite
zile ale săptămânii, și cu cele șapte zile ale creației din Geneza 1
și 2. Detaliile scoase la lumină ne arată măreția lui Dumnezeu în
aceste evenimente dintr-o nouă perspectivă și ne îndreaptă spre cel
mai mare plan de pace din toate timpurile. | |||
|
|
Stânca lovită - William Kelly | |||
|
Exodul 17.6; Numeri 20.8
Când citim cu credință simplă pasajele
dificile din Biblie, găsim în ele frumusețea extraordinară a
Scripturii și o confirmare a originii sale divine. Dumnezeu nu ne-a
dat Cuvântul Său pentru a ne pune în încurcătură, ci pentru ca inimile
noastre să crească în dependență de El și în încredere în El. Acolo
unde necredința vede o contradicție, putem descoperi două laturi
diferite ale aceluiași adevăr. Acest lucru este foarte încurajator!
Astfel, credinciosul nu se lovește de un zid, de la care nu poate
merge mai departe, ci de o ușă care se deschide spre credință și care
lasă să se întrevadă o slavă dublă. | |||
|
|
În armonie cu Dumnezeu - Walter Scott | |||
|
Marele adevăr fundamental al vieții creștine este necesitatea de a ajunge și de a rămâne în armonie cu Dumnezeu. Când îi îndemnăm pe cititorii noștri să facă acest lucru, nu ne gândim la o stare fără de păcat sau la „perfecțiune”, cum este numită uneori. Se spune că Wesley, acel om deosebit și bun - mai bun decât învățătura sa - a întâlnit un număr de oameni care au avut pretenția înaltă de a fi într-o stare de sfântă perfecțiune, astfel încât ei nu puteau sau nu voiau să păcătuiască; dar el menționează, de asemenea, că nici unul din treizeci nu a rămas corect și fericit până la sfârșit. Dar ceea ce ne dorim pentru noi și pentru cititorii noștri este convingerea pe care Duhul Sfânt o lucrează în suflet: că Dumnezeu este cu noi și că suntem în armonie cu El. | |||
|
|
Viața veșnică o posesiune actuală - Botschafter | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Ioan 5.13
„Viața veșnică” este un dar al lui Dumnezeu. Omul are nevoie de
această viață pentru că el este „mort în greșeli și păcate” (Efeseni
2.1). Cum ar putea cineva să fie în slava veșnică fără să posede viața
veșnică? De aceea, citim în Cuvântul lui Dumnezeu că Dumnezeu „a
trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan
4.9). „În El era viața” (Ioan 1.4). Hristos era „viața veșnică, care
era cu Tatăl și care ne-a fost arătat” (1 Ioan 1.2). De aceea, El a
putut spune: „Eu sunt viața” și „Eu am venit ca să aibă viață și s-o
aibă din belșug” (Ioan 11.25; 10.10). Iar despre mulți dintre
ascultătorii Săi a putut spune: „Nu vreți să veniți la Mine, ca să
aveți viața” (Ioan 5.40). L-au urmat pentru că voiau să vadă minuni și
semne. Erau curioși să vadă ce va face El, dar nu erau mișcați în
inimile lor. Ei voiau să mănânce din pâini, pentru a-și satisface
foamea, dar nu voiau să vină la El pentru viață. În schimb, au
strigat: „Nu-L vrem!”. – „Răstignește-L!” Acesta este omul în starea
sa naturală. | |||
|
|
Decalajul din Geneza 1; numai o teorie? - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Practic, fiecare învățător de Biblie respectat din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a învățat că Geneza 1.1,2 se referă la o creație originală a lui Dumnezeu, după care pământul a căzut într-o stare de haos. În cele șase zile menționate în ultima parte a capitolului, Dumnezeu a efectuat apoi o reconstrucție a pământului, adăugând la aceasta crearea vieții animale și a ființelor umane. De aici, ei concluzionează că există un interval de timp nedefinit între crearea pământului (Gen 1.1,2) și reconstrucția lui (Gen 1.3-37). În prezent, majoritatea creștinilor evanghelici resping această interpretare a Genezei 1 deoarece „creaționiștii susținători ai ideii de pământ tânăr” au prezentat anumite informații din geologie care i-au convins că nu a existat un pământ original creat de Dumnezeu înainte de cel pe care trăim astăzi. Ei consideră că Geneza 1.1,2 face parte din lucrarea de creație de șase zile a lui Dumnezeu din Geneza 1.3-31. Pentru ei, capitolul este o explicație continuă a creației. De aici, ei concluzionează că relatarea din Geneza indică faptul că Pământul este relativ tânăr - aproximativ șase mii de ani - deoarece cele șase zile (cu care începe timpul) au marcat începutul creației lui Dumnezeu. Mulți s-au întrebat care dintre aceste două interpretări este cea corectă. Această lucrare oferă o prezentare simplă a ceea ce spune Scriptura pe această temă și trage concluziile corespunzătoare. | |||
|
|
Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu? - Elmo Clair Hadley | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Ioan 5.3-5 Cum pot pretinde că Îl iubesc pe Dumnezeu, dacă nu am inimă pentru acele lucruri de care El se bucură? Cum pot pretinde că sunt un copil al lui Dumnezeu dacă nu doresc să merg mai departe în comuniune cu Fiul Său, de care El are bună plăcere? Imposibil. Cum poate exista părtășie cu Tatăl nostru, dacă Domnul Isus, a cărui hrană a fost să facă voia Tatălui, nu este subiectul preocupărilor inimilor noastre? Dar în măsura în care El devine pentru inima noastră „Preaiubitul”, „deosebit între zece mii”, vom găsi o bucurie reală, o pace reală și o libertate reală în a merge drept pe calea voinței lui Dumnezeu și în a ne închina și a-L înălța pe Fiul Său. | |||
|
|
„Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat” - Edward Dennett | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Petru 4.7-8 Primii creștini știau: lucrurile din jurul nostru sunt nestatornice și trecătoare, iar sfârșitul este aproape. Suntem noi la fel de conștienți de acest lucru ca acei credincioși? Poate că ne gândim la acest lucru la sfârșitul anului; dar, trăim cu adevărat în fiecare zi cu gândul că totul se îndreaptă cu repeziciune într-acolo, că Domnul va interveni cu putere pentru a instaura Împărăția Sa? Noi știm că Domnul va veni. Cunoaștem această învățătură din Sfânta Scriptură, și ea apare frecvent în conversații și în slujirea Cuvântului. Și totuși, cumva, ne bazăm pe faptul că „toate rămân așa cum erau de la începutul creației” (2 Petru 3.4). ... | |||
|
|
Răpirea abia după necazul cel mare? Ce spune Biblia? - Elmo Clair Hadley | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Tesaloniceni 4.15-18 Unii spun că Bserica trebuie să treacă prin necazul cel mare; ei spun: Nu există niciun motiv pentru ocrotirea credincioșilor, să nu treacă prin necazul cel mare, în timp ce martirii din primele timpuri au suferit atât de mult. ... | |||
|