|
...n-au mai văzut pe
nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 14.01.2026 |
Diverse teme
|
|
|
|
|
Decizii dificile în epoca atomică - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Deuteronomul 7.2; Matei 5.39; Luca 6.27; Romani 13.4 În situația actuală a lumii, întrebările legate de armele nucleare sunt atât îngrijorătoare cât și confuze pentru creștini. Situația este în mod evident îngrijorătoare, deoarece niciodată în istorie nu a existat atâta putere distructivă în mâinile omului păcătos. Această putere devastatoare nu este doar stocată în mari arsenale, ci este deja în mare parte orientată și ar putea fi utilizată literalmente în orice moment. ... | |||
|
|
Mai mult decât iconoclasm - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 20,2-4; Judecători 6,25-26, Ieremia 1,9-10; 2 Corinteni 10,5 Un iconoclast este cineva care distruge imagini religioase sau icoane sau orice altceva despre care el crede că este idolatrie, că ele îndepărtează de la adevărata închinare la Dumnezeu. De-a lungul celor două mii de ani de istorie a Bisericii, mulți creștini au fost iconoclaști. De exemplu, dacă vizitați anumite ruine din Egiptul antic, veți găsi unele sculpturi desfigurate. ... | |||
|
|
Ar trebui un creștin să se implice în politică? - Charles Henry Mackintosh | |||
|
Dumnezeu acționează acum în har față de lume, și la fel ar trebui să facă și ai Săi, dacă doresc să fie asemenea Lui. „Fiți desăvârșiți, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit. ... Fiți deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii preaiubiți, și umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Matei 5.48; Efeseni 5.1,2). ... | |||
|
|
Meditație de Anul Nou - Brian Reynolds | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Împărați 20.28 Să intrăm în noul an cu încrederea că Dumnezeul nostru este în continuare Dumnezeul suveran al istoriei, al națiunilor și al fiecărui aspect al vieții noastre de zi cu zi. El a dovedit aceasta în trecut și va dovedi din nou în viitor. | |||
|
|
Mântuitorul făgăduit (1): Profeția mesianică - împlinirea ei și veridicitatea ei istorică - Roger Liebi | |||
|
Pentru a putea analiza în detaliu profeția mesianică, trebuie mai
întâi să precizăm câteva aspecte fundamentale referitoare la originea
și transmiterea Vechiului Testament (VT). Vechiul Testament a fost redactat în limba ebraică și aramaică pe o perioadă de peste 1000 de ani. Cele mai vechi părți au fost scrise cel târziu în timpul lui Moise (aproximativ 1600 î.Hr.) Cartea profetului Maleahi este ultimul document al Vechiului Testament. Ea datează din jurul anului 420 î.Hr. ... | |||
|
|
Planul lui Dumnezeu în Hristos: Hristos stă în centru! - William J. Prost | |||
|
Ca și credincioși, putem ști că Dumnezeu „ne-a
ales în Hristos înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1.4) și că El
S-a gândit la noi în eternitatea trecută, când a întocmit un plan în
Fiul Său Preaiubit. De altfel, despre acest plan al lui Dumnezeu putem
gândi într-un mod (a) greșit și într-un mod (b) corect.
Dacă raportăm planul lui Dumnezeu în principal cu privire la noi,
nu vom obține binecuvântarea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi.
În același timp Îl dezonorăm pe Dumnezeu, deoarece nu recunoaștem
semnificația planului Său în Fiul Său
Preaiubit. | |||
|
|
Charlie Kirk: politică, societate și creștinism - Stephan Isenberg | |||
|
O contribuție la discuție Acum câteva săptămâni, aproape nimeni din Germania nu îl cunoștea pe Charlie Kirk. La fel era și în cazul meu. Deși am citit numeroase articole și am vizionat nenumărate videoclipuri, nu mă consider un expert în Charlie Kirk și de aceea am intitulat în mod deliberat acest articol „O contribuție la discuție”. | |||
|
|
Două Temple viitoare - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Ezechiel 43.27; Zaharia 6.12; Matei 24.15
Scrierile profetice spun că vor exista două Temple viitoare în
Ierusalim. Osea 3.4-5 spune că Israel va rămâne „multe zile ... fără
jertfe și fără stâlp”. În aceste zile de pe urmă, care nu trebuie să
fie departe în viitor, va exista un Templu al necazului, în care vor
avea loc idolatria și „urâciunea pustiirii”. Dar apoi Domnul Se va
întoarce și va construi Templul milenar pentru domnia Sa pe acest
pământ. În aceste zile minunate, întreaga lume va veni să omagieze
sfințenia și harul Domnului prin acest Templu viitor și funcția sa în
Israelul restaurat sub noul legământ. | |||
|
|
Una dintre cauzele principale ale eșecului în slujire - Miles Joseph Stanford | |||
|
Nu neglija creșterea ta spirituală Verset călăuzitor: 2 Petru 3.18
Cei mai mulți dintre noi am fost avertizați cel puțin o dată în
viață cu privire la „inutilitatea unei vieți zeloase”. Oricât de bine
intenționată ar fi această avertizare, activitatea nu duce neapărat la
o viață sterilă. Mai degrabă, sterilitatea vieții generează
activitate! | |||
|
|
Când profeția este folosită în mod greșit - William J. Prost | |||
|
La începutul secolului al XIX-lea a renăscut interesul pentru profeție. Dar, la fel ca multe lucruri bune, pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său, și profeția este folosită în mod greșit. Uneori, ea duce mai degrabă la dificultăți decât să fie „o lumină strălucind într-un loc întunecos” (2 Petru 1.19). Aș dori să examinez câteva moduri în care profeția poate fi studiată într-un mod nepotrivit, astfel încât să nu se obțină efectul dorit. | |||
|
|
Cetățeni ai cerului și politica mondială: Care este atitudinea noastră? - Paul Wilson | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 17.16 În timpul vieții Domnului Isus pe pământ, situația politică era gravă, dar El nu a mișcat un deget și nu a rostit un cuvânt pentru a o schimba. În timpul lucrării apostolului Pavel, situația politică era și mai gravă, dar el nu și-a exprimat niciodată în mod explicit dorința de a schimba lucrurile. | |||
|
|
„Doamne, Tu știi toate” - Arno Clemens Gaebelein | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 21.17 „Doamne, Tu știi toate.” Așa a răspuns Petru când Domnul Isus Hristos l-a întrebat pentru a treia oară pe ucenicul său pocăit: „Simone, al lui Iona, Mă iubești?” (Ioan 21.17). Prin aceste cuvinte, Petru a recunoscut atotștiința Domnului și și-a exprimat credința în Dumnezeirea lui Hristos. | |||
|
|
„Dumnezeul tău este cu tine” - Walter Gschwind | |||
|
Versete călăuzitoare: Iosua 1.1-18
La începutul cărții Iosua găsim încurajările și avertismentele
practice, pe care Dumnezeu i le-a dat lui Iosua. Ele pot fi de mare
folos și pentru noi. | |||
|
|
Un predicator dintre morți - C. H. Spurgeon | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 16.31 Și, în afară de aceasta, prietenii mei, dacă oamenii nu cred mărturia lui Dumnezeu, este imposibil să creadă mărturia unui om. Dacă vocea lui Dumnezeu de pe muntele Sinai și vocea Lui prin Moise în Cartea Legii, dacă vocea Lui prin diferiții profeți din Vechiul Testament și mai ales Cuvântul Lui prin Fiul Său, care a adus la lumină nemurirea, nu pot convinge oamenii, atunci nimic în lume nu poate împlini această lucrare. Nu, dacă Dumnezeu vorbește o dată, dar oamenii nu ascultă, nu trebuie să ne mirăm că trebuie să predicăm adesea fără să fim ascultați. Să nu dăm loc gândului că cuvintele unuia care a înviat dintre morți au mai multă putere de convingere decât cuvintele lui Dumnezeu. | |||
|
|
Cererea ultimului Mesager - C. H. Spurgeon | |||
|
Versete călăuzitoare: Marcu 12.6-9 În capitolul douăzeci și unu al Evangheliei după Matei, Domnul
rostește un cuvânt îngrozitor. Comparându-Se cu piatra, care a devenit
Piatra din capul unghiului, dar care a fost respinsă de constructori,
El spune: „Pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera” [Matei
21.44]. Păcătosule, dacă Îl respingi pe Mântuitorul, vei simți toată
greutatea Lui. Nelimitat în puterea Lui, infinit în măreția Lui, toată
greutatea Lui va cădea asupra ta. Vrei să te gândești la asta?
Deoarece El zdrobește popoarele cu un toiag de fier, judecă puterea
Lui. Deoarece cerul și pământul fug din prezența Lui [compară cu
Apocalipsa 20.11], judecă măreția Lui. Când această piatră de temelie
va cădea peste voi, vă va zdrobi. Nu vreau să mă opresc la acest gând
îngrozitor, ci vreau doar să-l repet într-o formă scurtă și solemnă:
toată greutatea acestei pietre de temelie va trebui să o purtați în
ziua mâniei Lui. În alt loc se vorbește despre mânia Mielului. Nu este
oare o legătură ciudată, mânia Mielului? Când dragostea se transformă
în gelozie, ea este cea mai violentă pasiune, iar când dragostea lui
Hristos se transformă în dreptate infinită, în sfântă mânie împotriva
nedreptății, atunci este îngrozitor să te gândești la aceasta, iar a
suferi această mânie este a doua moarte. | |||
|
|
Scurt studiu despre venirea Domnului Isus (4): În așteptarea Domnului - George André | |||
|
Nu este suficient
să cunoști mai mult sau mai puțin bine profețiile despre venirea
Domnului. Mai presus de toate, acest adevăr ar trebui să aibă un
impact practic asupra inimilor și vieții noastre. Ce așteptăm, ce
sperăm? Răpirea, gloria, Împărăția? Nu, noi nu așteptăm un eveniment,
ci o Persoană. Ca o mamă care merge în port pentru a-și lua
fiul care se întoarce dintr-o lungă expediție militară, care nu se
ocupă de festivitățile care așteaptă trupele, ci vrea doar să-și
revadă fiul și să-l îmbrățișeze. Persoana, pe care
o așteptăm, este cineva pe care trebuie să o cunoaștem din ce în ce
mai bine. Unul dintre frații noștri conducători a exprimat aceasta
într-un poem în felul următor: „La sfârșitul călătoriei lungi prin
pustiu, vei intra în sfârșit în odihnă și nu un străin te va primi, ci
un Prieten, pe care Îl cunoști de mult timp”. | |||
|
|
Scurt studiu despre venirea Domnului Isus (5): Învierea și judecata - George André | |||
|
Versete călăuzitoare: Evrei 9.27; Ioan 5.22-30 Când Dumnezeu l-a întocmit pe om, „i-a suflat în nări suflarea de viață; și omul a devenit un suflet viu” (Geneza 2.7). Astfel, omul este legat cu Dumnezeu; el își primește sufletul, suflarea, direct de la Dumnezeu, iar acest suflet există etern, indiferent dacă persoana ajunge la credință sau rămâne necredincioasă. În momentul morții trupești, trupul, care este țărână, se întoarce în pământ, dar duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat (Eclesiastul 12.7). | |||
|
|
O scrisoare a lui Hristos - Autor necunoscut | |||
|
În 2 Corinteni 3.3,
apostolul Pavel îi numește pe credincioșii din Corint o „scrisoare a
lui Hristos, alcătuită prin slujba noastră”. Duhul lui Dumnezeu Îl
scrisese pe Hristos pe inimile lor, așa cum Moise a scris odată Legea
pe două table de piatră. Adevărații creștini sunt, prin urmare, oameni
care poartă Numele lui Hristos „pe table de carne, ale inimii” și care
acum dezvăluie și gândirea Sa. Cu toate acestea, trebuie să mărturisim
de la început că nu toți creștinii se potrivesc acestei descrieri.
Există unii credincioși care sunt sociabili, chiar amabili, și se
deosebesc favorabil de alții care sunt mai puțin agreabili. Dar oricât
de plăcută și lăudabilă ar fi amabilitatea naturală, „Hristos scris pe
inimă” este cu totul altceva. Pentru aceasta este nevoie de
activitatea Duhului Sfânt, care Îl introduce pe Hristos în gândurile
și cuvintele și căile unui om, la fel cum Legea a fost gravată pe
table de degetul lui Dumnezeu. Nu că nu ar mai exista defecte și
greșeli în viața unui creștin credincios. Este bine cunoscut faptul că
cel mai cinstit om de afaceri nu are întotdeauna succes, dar toată
lumea știe ce principii îl ghidează și ce obiective urmărește. La fel
se întâmplă cu o persoană atunci când Hristos a devenit preocuparea
vieții sale. Poate face greșeli, dar în ciuda acestora, toată lumea
știe cu cine are de-a face. | |||
|
|
„Adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta în care stați” - Autor necunoscut | |||
|
1 Petru 5.12:
Adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care stați. Dumnezeu ni S-a revelat ca „Dumnezeul oricărui har”, iar
noi stăm înaintea Lui ca cei care au „gustat că Domnul este bun”.
Dar cât de dificil este pentru inima omului să creadă că Dumnezeu este
milostiv! Sentimentul natural al inimilor noastre este mai degrabă:
„Știam că ești un om aspru”. Prin natura noastră, tuturor ne lipsește
o înțelegere a harului lui Dumnezeu. | |||
|
|
Comuniunea trupului și sângelui lui Hristos - Autor necunoscut | |||
|
Cina Domnului este în primul rând o masă de amintire. Domnul nostru le-a spus ucenicilor Săi în acea seară solemnă: „Faceți aceasta în amintirea Mea” [Luca 22.19], iar oricine ia parte la Cina Domnului fără să-și amintească de El în adâncul inimii sale cu siguranță nu o face conform gândurilor Domnului. De asemenea, cuvintele de instituire: „Faceți aceasta în amintirea Mea” indică în mod clar că este o masă comună, în care nu există un conducător special al celebrării, nimeni care să împartă masa sau ceva de genul acesta. Toate aceste lucruri sunt lucrări umane adăugate, la fel cum învățătura că Cina Domnului ar fi un mijloc de har, care ne este dat pentru întărire sau chiar pentru iertarea păcatelor, este o invenție pur umană. ... | |||
|
|
Robul evreu - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 21.2-6 Printre „drepturile” pe care Moise a trebuit să le prezinte
cândva poporului lui Israel, rânduiala referitoare la robul evreu,
care se vânduse ca rob fratelui său din cauza sărăciei, ocupă primul
loc. Deja acest fapt dovedește cât de importantă era ea conform
voinței lui Dumnezeu. Cu toate acestea, mai impresionant decât orice
altceva este formularea rânduielii. Acesta ne arată inima lui
Dumnezeu, care este plină de har și compasiune pentru tot ceea ce este
sărac și smerit și care avea sentimente iubitoare pentru cei suferinzi
chiar și în epoca Legii. | |||
|
|
Domnul Isus și slujirea fără rod - Philipp-Richard Schulz | |||
|
Versete călăuzitoare: Isaia 49.1-6; 50.2,3,7-9 Cine a slujit vreodată cu mai multă dăruire? Cine a acționat vreodată dintr-o mai mare apropiere de Dumnezeu? Cine și-a trăit vreodată mai intens dependența de Dumnezeu? Pe cine a înzestrat Dumnezeu vreodată cu mai multă autoritate și putere? Unde s-a făcut vreodată slujirea cu mai multă dragoste, empatie și claritate? Nimeni nu a fost vreodată atât de neimaginat de sfânt și de desăvârșit în sine și în lucrarea sa ca Isus Hristos - și totuși rezultatul a fost atât de dezamăgitor. | |||
|
|
„O locuință a lui Dumnezeu în Duh” - R.C.S. | |||
|
Versete călăuzitoare: Efeseni 2.11-22
Articolul acesta redă conținutul unei prelegeri referitoare la Efeseni
2.11-22 și face parte dintr-un studiu al Epistolei către Efeseni. Nu
s-a făcut nici o modificare din punct de vedere lingvistic a acesteia
și de aceea poartă stilul de exprimare al referentului. O prezentare
PowerPoint a prelegerii se găsește la linkul:
https://www.mesagerul-crestin.net/PPS.htm,
„O locuință a lui Dumnezeu în Duh” și poate facilita înțelegerea
mesajului. | |||
|
|
„Speranța fericită” - C.H. Mackintosh | |||
|
Verset călăuzitor: Tit 2.13 Este demn de remarcat faptul că Duhul lui Dumnezeu nu face niciodată o dovadă mai lungă a doctrinei referitoare la venirea Domnului. El pornește de la premisa că aceasta este speranța corectă, fixă, clar definită a Bisericii lui Dumnezeu și o folosește în consecință în toate ocaziile. Astfel, în al doilea capitol din Epistola către Tit găsim această „speranță fericită” introdusă în legătură cu cele mai obișnuite relații și îndatoriri ale vieții casnice. | |||
|
|
Petru pe apă - C.H. Mackintosh | |||
|
Verset călăuzitor:
Matei 14.22 Nu este nevoie de multă imaginație pentru a vedea în acest eveniment pe Petru ca fiind o imagine impresionantă a Bisericii lui Dumnezeu ca întreg sau a creștinului individual. Petru a părăsit corabia la chemarea lui Hristos. El a renunțat la tot ceea ce inima se agață atât de ușor și a pășit pe apele învolburate - pe o cale a credinței, o cale pe care nimic altceva decât simpla credință poate trăi o singură oră. Pentru toți cei care sunt chemați să meargă pe această cale, este ori Hristos ori nimic. Singura noastră sursă de putere este să ne ținem ochii credinței fixați ferm pe Isus și să „privim țintă la Isus, Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței” (Evrei 12.2). De îndată ce ne luăm ochii de la El, începem să ne scufundăm. | |||
|
|
Diferența între ispășire și împăcare ... sau ambele înseamnă același lucru? - Stephan Isenberg | |||
|
Versete călăuzitoare: Romani 5.10; 1 Ioan 2.2; Ioan 1.29; Leviticul 16 În ultimul timp,
subiectul ispășirii și al împăcării a fost discutat ici și colo. Ca să
fiu sincer, până de curând acesta era și pentru mine un subiect despre
care nu aș fi putut scrie prea multe. Dar apoi am fost atras în
discuții ici și colo, așa că a trebuit să mă ocup de acest subiect. Și
sunt foarte bucuros că am fost mai mult sau mai puțin forțat să fac
aceasta, pentru că este un subiect măreț, care te face să realizezi
din nou starea de pierzare din care ne-a salvat Domnul Isus. Însă nu
intenționez să fac un studiu detaliat al noțiunilor ispășire și
împăcare, ci doresc doar să arăt că aceste două noțiuni sunt
foarte diferite. Dorința mea este să abordez acest subiect cât mai
concis și mai clar posibil. | |||
|
|
Mângâiere în vinovăție și necaz - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Samuel 11 și 12
Poate că și nouă ne vor fi amintite
consecințele triste și durabile ale păcatelor noastre pentru tot
restul vieții noastre. Dar să lăudăm pe Domnul pentru adevărul din 1
Ioan 1.9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să
ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate”!
Indiferent cât de mare este păcatul nostru, există iertare adevărată
și deplină! Această realitate aduce mângâiere - mângâierea lui
Dumnezeu - în inimile noastre chinuite de vină. | |||
|
|
Credință sau teamă? - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 6.25-34 Deși astăzi avem alte griji decât oamenii din vremea lui Isus, nu este ușor să nu ne fie frică atunci când citim titlurile din ziare. Există cineva care să le citească și să nu se îngrijoreze niciodată? Lumea este în mod constant în criză și, prin urmare, știrile ne pot face să ne temem și să ne neliniștim cu privire la viitor. Cu toate acestea, Isus spune de trei ori în acest pasaj „nu vă îngrijorați”! Și El ne dă două motive pentru care nu ar trebui să ne îngrijorăm ... | |||
|
|
Bunăstare și prosperitate? Ca și creștin, am eu dreptul la sănătate? - Grant Steidl Steidl | |||
|
Dacă Dumnezeu este omnipotent, nu ne poate elibera de toată suferința
noastră? Și dacă El este dragoste - nu va face El aceasta? Nu a murit
Isus pentru a ne elibera de toate bolile și sărăcia? Mulți oameni se
luptă cu aceleași întrebări importante. Aceste întrebări ating esența
caracterului lui Dumnezeu - credincioșia Sa, puterea Sa, dragostea Sa
și voința Sa. Biblia ne învață cu adevărat că nu trebuie să ne facem
niciodată griji, să fim bolnavi sau săraci? Trebuie să-L privim pe
Dumnezeu ca pe un uriaș automat cosmic care trebuie să ne livreze
bunurile (vindecare, eliberare, siguranță, libertate, prosperitate
etc.) imediat ce punem „monedele credinței” potrivite și ne
„revendicăm drepturile”? | |||
|
|
Ucenici rătăciți și credincioșia Domnului - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 21
Pasajul nostru începe cu: „După acestea,
Isus s-a arătat”. După acestea! După ce? După tot ce se întâmplase
până atunci. El a uscat lacrimile Mariei, a îndepărtat frica femeilor
îndurerate, l-a mângâiat pe Petru cel necăjit; a deschis înțelegerea
ucenicilor de la Emaus abătuți și le-a făcut inimile să ardă; a adus
salutul păcii ucenicilor descurajați; le-a arătat mâinile și
picioarele Sale, dovada inconfundabilă că murise pentru ei și
încheiase lucrarea de răscumpărare; l-a lăsat pe necredinciosul Toma
să-și pună degetul în mâinile Sale și în coasta Sa. Nu au fost toate
acestea suficiente? Mai era nevoie de ceva? Ah, El îi cunoștea pe
ucenicii Săi și inimile lor rătăcite și, în dragostea Sa grijulie, a
vegheat asupra lor. | |||
|
|
Construirea turnurilor - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Geneza 11.1-8 După Potop, oamenii au vrut „să-și facă un nume” construind un turn uriaș care să „ajungă până la ceruri”. Ei nu au vrut să ajungă la Dumnezeu, ci să se înalțe pe ei înșiși! Rădăcina atitudinii lor era mândria. Natura noastră umană căzută tânjește după recunoaștere și măreție. Oamenii sunt în căutarea propriilor „15 minute de faimă”. Vedem dovada acestui lucru astăzi pe YouTube și Facebook! Oamenilor le place „să-și facă un nume”. | |||
|
|
Dându-I lui Dumnezeu inima - O denaturare a Evangheliei - Paul Wilson | |||
|
Proverbe 23.26: Fiul
meu, dă-mi inima ta!. Biblia
învață că inima umană este prin natura sa înșelătoare, incorigibil de
rea și stricată și sursa tuturor relelor, și nu doar uneori, ci „toată
ziua”. | |||
|
|
„Și în grădină era un mormânt” - A. v.d. Kammer | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 19.41
Ioan 19.41: Iar în
locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină un
mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.
De multe
ori am trecut peste acest pasaj atunci când am citit Cuvântul. În
această dimineață, în dimineața de Paști, gândurile mele au zăbovit
asupra acestor cuvinte și mereu mi-a trecut prin suflet faptul că în
locul unde a fost răstignit El a existat un mormânt.
M-am
gândit la grădina despre care Scriptura ne vorbește prima dată; în
acea grădină nu era niciun mormânt. Grădina aceea
era în Eden, iar aceasta era în locul unde Domnul a fost
răstignit; ne putem mira că acolo a existat un mormânt? | |||
|
|
„În speranța vieții eterne” - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Tit 1.2; 3.7
Tit 1.2: ... în
speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a
promis-o mai înainte de timpurile veacurilor; ...
Tit 3.7: ... pentru
ca, îndreptățiți prin harul Său, să devenim moștenitori ai vieții
eterne potrivit speranței.
Citind
acest pasaj din Scriptură, cineva ar putea întreba: „Dacă nu avem deja
viața eternă, cum putem vorbi de speranța vieții eterne?”
Există
multă lipsă de cunoaștere în rândul copiilor lui Dumnezeu cu privire
la „viața eternă”. Unii cred că viața eternă înseamnă existență
eternă. Dacă ar fi așa, atunci toți oamenii ar avea viață eternă,
deoarece toți au o existență eternă. Omul bogat din iad are o
existență eternă la fel ca și Lazăr. De asemenea, viața eternă nu este
doar o viață spirituală, ci este mult mai mult. | |||
|
|
Marșul triumfal al lui Dumnezeu în Hristos - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare:
Luca 8.34—39; 13.11—13; 2 Corinteni 1.20; 2.14
Foarte
semnificative sunt cuvintele scurte „prin noi” din 2 Corinteni
1.20 și 2.14. Există o „procesiune triumfală” a lui Dumnezeu în
Hristos, dar ea este cu „noi”; și există o mireasmă a
cunoașterii lui Dumnezeu în orice loc, dar ea este „prin noi”.
Pavel vorbește aici despre el însuși și despre colaboratorii săi și
despre faptul că Dumnezeu a triumfat în slujitorii Săi, așa cum poate
să o facă în noi și în slăbiciunea noastră. În primul pasaj (2
Corinteni 1.20), Pavel vorbește despre ceea ce este spre „gloria
lui Dumnezeu” - dar și aceasta este „prin noi”. | |||
|
|
Este sufletul nemuritor? - Algernon James Pollock | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Timotei 6.16 Spune Biblia în mod explicit că sufletul este nemuritor? Răspuns Nicăieri în Scriptură nu se afirmă explicit aceasta. Dar asta nu dovedește că sufletul nu este nemuritor. | |||
|
|
„Dar cel drept va trăi prin credință” - W. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Evrei 11.1-19
Acest
capitol are un caracter cu totul special, cu totul diferit de
capitolele precedente și de următoarele. Este, ca să spunem așa, un
comentariu - o explicație - a cuvintelor de la sfârșitul capitolului
al zecelea: „Și cel drept va trăi prin credință” [Evrei 10.38]. | |||
|
|
Răbdarea și credința sfinților: Lordship Salvation; Siguranța mântuirii; Calvinism - Ger de Koning | |||
|
Convertirea la Dumnezeu și credința în Domnul Isus sunt necesare pentru a fi salvat de la judecata eternă și pentru a trăi o viață pentru onoarea Sa, așa cum a vrut Dumnezeu. Pavel a predicat această Evanghelie și astfel ea trebuie predicată și astăzi: „Cum nu am ascuns nimic din ceea ce este de folos, ca să vă vestesc și să vă învăț în public și prin case, mărturisind și iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința față de Domnul nostru Isus Hristos” (Faptele apostolilor 20.20,21). El nu vorbește despre „credința în Mântuitorul nostru Isus Hristos”, ci despre „credința în Domnul nostru Isus Hristos”. În vestirea Evangheliei, Isus Hristos este prezentat ca Mântuitor și Domn. Oricine Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor Îl acceptă, prin definiție, și ca Domn. Este imposibil să Îl accepți pe Hristos doar ca Mântuitor fără să-L accepți și ca Domn. | |||
|
|
Dreptate pentru văduve - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 2.36-38; 4.25,26; 7.11-17; 18.1-8; 20.45-21.4 Luca manifestă un interes remarcabil față de văduve. Întâlnim mai multe văduve pe paginile sale decât în orice altă carte din Noul Testament sau chiar din Vechiul Testament. Ana profetesa; femeia care l-a hrănit pe Ilie în Sarepta; mama din satul Nain care și-a îngropat singurul fiu; femeia care și-a apărat drepturile în parabola văduvei stăruitoare și a judecătorului nedrept - toate acestea erau văduve, iar Luca este singurul evanghelist care le menționează. În același timp, bineînțeles, el menționează și ceea ce consemnează și ceilalți evangheliști, și anume avertismentul Domnului nostru împotriva cărturarilor, deoarece aceștia extorcau bani de la văduve sub pretextul religiozității, și lauda Sa la adresa văduvei care a pus de bunăvoie cei doi bănuți, care reprezentau întregul ei mijloc de trai, în vistieria din Templu. | |||
|
|
Mântuirea unei prostituate - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 7.36-8.3 Una dintre cele
mai frumoase trăsături ale Evangheliei lui Luca este aceea că Îl
prezintă pe Hristos ca Învingător și Salvator al celor marginalizați
și oprimați, ca Cel care poate reda adevărata demnitate oamenilor a
căror viață a luat-o cumva razna sau care sunt respinși sau chiar
persecutați de societate. Iar scopul acestei serii de studii este de a
examina unii dintre oamenii care au fost salvați și restabiliți de
Hristos. | |||
|
|
Când înșelătorii ajung să-L cunoască pe Hristos - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 5.27-32; 18.9-14; 19.1-10
Funcționarii de la finanțe nu sunt deloc
oamenii noștri preferați. Ei sunt, în general, ținta umorului nostru
sarcastic și, uneori, sunt în centrul unor gânduri mai puțin plăcute
atunci când primim evaluarea noastră fiscală. Desigur, în momente de
luciditate totală a gândurilor, ne dăm seama că sunt oameni onorabili
care fac o treabă nepopulară, dar necesară. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Încurajare pentru cei care au căzut - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Poate că te-ai poticnit și ai sentimentul că ai putea la fel de bine să renunți. Dragă prietene, nu face asta! Diavolul vrea să faci asta, dar Domnul vrea să te ridici, să te judeci și să mergi mai departe. Minciuna diavolului este că, dacă ai căzut, ai căzut atât de mult încât nu mai poți fi restabilit. Cain a crezut același lucru. El a spus: „Nelegiuirea mea este prea mare ca să poată fi iertată” (Geneza 4.13). El credea că ceea ce făcuse era prea grav pentru a fi iertat și restabilit, dar aceasta nu era adevărat. Îl ascultase pe diavol. Domnul spusese: „Dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă” (Geneza 4.7). Exista o măsură pentru tratarea păcatului lui, oricât de grav ar fi fost el. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Șapte motive din ce cauză cădem - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Noul Testament ne oferă o serie de motive pentru care creștinii
credincioși se poticnesc. Aș dori să folosesc timpul rămas pentru a le
trece pe scurt în revistă și a nota cauzele și sper să învățăm ceva
din ele. Cele mai multe căderi spirituale în umblarea creștină sunt
cauzate de unul sau mai multe dintre aceste șapte lucruri. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Rezumat referitor la cădere lor - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Lucrurile, care i-au dus pe acești tineri la cădere, erau: neglijență, răzvrătire și unul nevinovat, atras printr-o dezbinare. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Mefiboșet - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Verset călăuzitor: 2 Samuel 4.4 Căderea lui Mefiboșet este poate cel mai trist caz dintre toate, pentru că nu a fost deloc vina lui. A fost lăsat în mâinile unei persoane neglijente, care l-a făcut să cadă. Uneori, căderea unui tânăr poate fi pusă, într-o oarecare măsură, pe seama celor care au avut grijă de el. În cazul lui Mefiboșet, „doica” sa a fost cea care l-a făcut să cadă. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Ahazia - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Împărați 1.1,2
Aici avem un alt
tânăr care a căzut. La fel ca și Eutih, căderea lui este menită să
reprezinte o cădere spirituală pe care o poate avea oricare din
poporul Domnului. El era un împărat tânăr, care tocmai urcase pe
tronul din Israel în locul tatălui său. Avea viața în față și sunt
sigur că arăta destul de bine. Dar, într-o zi, totul s-a oprit când a
„căzut printre gratii”. Căderea lui Ahazia a fost foarte gravă. Nu
avea să-și mai revină niciodată din ea. Aceasta este o chestiune
serioasă, dragi frați și surori. Ea arată că există lucruri în care o
persoană poate cădea și din care nu-și poate reveni. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Eutih - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Faptele apostolilor 20.7-12 Eutih era un tânăr, care a căzut din adunare! Nu a intenționat să o facă, dar exact asta s-a întâmplat. Căderea lui este o imagine a celor care părăsesc literalmente Adunarea. Vedem că acest lucru se întâmplă din când în când în rândul poporului Domnului și este o tragedie. Putem învăța ceva din asta? | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Vreau să vorbesc
în această după-amiază despre trei tineri: Eutih, Ahazia și Mefiboșet.
Acești trei tineri aveau ceva în comun - fiecare dintre ei a căzut
grav! Dumnezeu a consemnat căderea lor în Cuvântul Său, pentru ca noi
să putem învăța ceva. Vreau să-i privim pe toți trei cu ajutorul
Domnului, pentru a putea primi învățătura practică pe care El
intenționează să ne-o ofere. | |||
|
|
Cele două imnuri din Apocalipsa - Autor necunoscut | |||
|
Există o diferență importantă între cele două cântări de
mulțumire sau de laudă din Apocalipsa 1.5,6 și 5,9-14. Cea din
capitolul 1 este cu adevărat o mulțumire; în capitolul 5, însă, este
mai degrabă o laudă, o celebrare a ceea ce Mielul este vrednic să facă
și să primească. Cântarea de laudă din primul capitol este expresia
închinării sau adorației recunoscătoare adusă de cei răscumpărați de
pe pământ. În capitolul al cincilea, în schimb, ne aflăm în cer; prin
urmare, este mai mult o prezentare a închinării cerești, a închinării
tuturor locuitorilor cerului, de fapt a tuturor ființelor create din
cer, de pe pământ, de sub pământ și de pe mare. De asemenea, trebuie
remarcat faptul că aceste două exprimări sublime ale sentimentelor nu
sunt doar diferite în sine, ci sunt produse și de două cauze diferite.
Cu toate acestea, rămâne adevărat că, pe lângă diferență, există și o
mare asemănare, iar pentru a arăta clar atât diferența, cât și
asemănarea, aș dori să intru puțin în detaliile acestui mare subiect. | |||
|
|
Pe marea furtunoasă - W.T.P. Wolston | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 14.22-33
În timp ce Isus a dat drumul mulțimilor, după ce le-a hrănit, ucenicii
se aflau într-o corabie și „se chinuiau cu vâslirea”. Dar în toate
greutățile și pericolele lor, Domnul avea ochii îndreptați spre ai
Săi. El S-a rugat pentru ei acolo sus pe munte și în a patra strajă
din noapte a venit la ei. El nu îi uită niciodată pe ai Săi în
greutățile lor. El „poate să ajute”, „are milă” și „poate să
mântuiască pe deplin”. | |||
|
|
Jertfa de ardere-de-tot - Charles Stanley | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Jertfitorul poate oferi un vițel, o oaie, o capră sau o pasăre, și anume o turturică sau un pui de porumbel. Dar, în toate cazurile, trebuie să aibă loc moartea. Jertfa lui Cain - adică o jertfă fără moartea jertfei de ispășire [compară cu Geneza 4.3] - nu poate fi primită. Nu contează cât de mult sau cât de puțin înțelegem despre Hristos: trebuie să recunoaștem că jertfa Sa ispășitoare este absolut necesară. | |||
|
|
Pe marea furtunoasă - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete
călăuzitoare:
Matei 14.22-36 Corabia care pleacă pe mare este o imagine a mărturiei Evangheliei, care merge la păgâni. Apostolii, care s-au urcat pe corabie, reprezintă rămășița credincioasă a iudeilor, care au fost scoși din iudaism și primiți în Biserica creștină. În același timp, Domnul „S-a suit pe munte, ca să Se roage”. Aceasta înseamnă că Domnul S-a înălțat la cer pentru a îndeplini lucrarea Sa actuală de Mare preot, de rugăciune de mijlocire pentru ai Săi aflați în această lume | |||
|
|
Cine aparține rămășiței fiilor lui Israel și cine va intra în Împărăția de 1000 de ani? | |||
|
Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul fiilor
lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămășița va fi mântuită” (Romani
9.27). Din aceștia fac parte toți cei care vor crede Evanghelia
Împărăției, care va fi propovăduită după răpirea Adunării, și prin
aceasta vor fi mântuiți. În Împărăția de o mie de ani vor intra și cei
dintre națiuni care vor crede Evanghelia Împărăției - ei vor avea
parte de timpuri grele, dar nu vor trece prin necazul lui Iacov. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (20): Calea de apropiere de Dumnezeu - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 16.1-22 Am parcurs deci întregul Cort al întâlnirii. Putem spune că întregul mobilier se poate fi împărțit în două părți: obiectele care se referă la apropierea de Dumnezeu și obiectele de reprezentare. Există anumite lucruri care reprezintă ceea ce este Dumnezeu în Hristos, cum ar fi masa și sfeșnicul, în timp ce există altele care au legătură directă cu apropierea de El. | |||
|
|
Salvatorul făgăduit - Roger Liebi | |||
|
Pentru a putea aborda în detaliu profeția mesianică, trebuie
mai întâi să se facă câteva precizări de bază cu privire la originea
și transmiterea Vechiului Testament (VT). | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (19): Curtea din față - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 38.9-20 Curtea din față constituia o împrejmuire pentru casa lui Dumnezeu și separa locuința Sa de lumea exterioară. Gândesc că nu ar trebui să ne fie greu să recunoaștem că această incintă este formată de poporul Domnului, care formează efectiv linia de demarcație în această lume între tot ceea ce este de la Dumnezeu și ceea ce nu este de la El. ... | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (18): Ligheanul - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 38.8 În ordinea construirii, „ligheanul de aramă și piciorul lui” sunt menționate după altarul arderii-de-tot și într-un singur verset. Există puține descrieri propriu-zise în instrucțiunile de construire și de utilizare al acestuia (Exodul 30.17-21), ceea ce este, fără îndoială, revelator, deoarece tăcerea nu este lipsită de semnificație în Scriptură. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (17): Altarul arderii-de-tot - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 38.1-7
Explorarea noastră a Cortului
întâlnirii și a tuturor ustensilelor sale - în Locul Preasfânt și
Locul sfânt - s-a încheiat. Intrăm acum în curtea înconjurătoare. Și,
continuând să urmăm ordinea construcției, altarul arderilor-de-tot se
află mai întâi în fața noastră. Acesta era într-adevăr cel mai
proeminent obiect din curtea din față. Stătea direct în calea celui
care intra. Vom vedea că semnificația sa corespunde pe drept acestei
poziții proeminente. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (16): Untdelemnul ungerii - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 30.22-33 Vrem să vorbim
acum despre „untdelemnul ungerii sfinte”, pentru că acesta este
menționat și în legătură cu altarul de aur și cu tămâia plăcut
mirositoare (Exodul 37.29). Modul în care era folosit va fi discutat
în detaliu atunci când vom ajunge la hirotonirea preoților. Detaliile
despre componentele sale și despre modul în care era preparat pot fi
găsite în același capitol în care este descrisă tămâia (Exodul
30.22-33). | |||
|
|
Nimic altceva decât Hristos: Isus în Epistola către Evrei - John Gifford Bellett | |||
|
Epistola către Evrei ne cheamă să părăsim totul pentru Hristos. Oricare ar fi lucrurile, cu care ne-am lăudat până acum, este necesar să renunțăm la ele acum și să-L primim în locul lor pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Aceste lucruri, pe care trebuie să le părăsim, anulează toate în care omul și-a pus încrederea. În schimb, ea Îl prezintă pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, ca Subiect al gloriei și unicul refugiu al sufletelor sărmane. | |||
|
|
O mie de ani de pace: Sfărșitul Împărăției păcii - Werner Mücher | |||
|
Timpul incomparabil de binecuvântat al
domniei milenare a lui Mesia se va sfârși și el într-o zi. Deja în
timpul Împărăției păcii există un anumit declin. Unii văd un indiciu
în acest sens în numărul tot mai mic de jertfe la Sărbătoarea
Corturilor (Numeri 29.12-38). Sărbătoarea Corturilor dura șapte zile,
iar în prima zi, printre altele, trebuiau sacrificați 13 viței tineri,
în a doua zi doar 12, în a treia zi 11 etc., iar în cele din urmă, în
a șaptea zi, doar 7 viței tineri. La început, oamenii care au fost
martori la judecăți vor fi foarte recunoscători pentru mântuirea lui
Dumnezeu, dar, pe măsură ce trece timpul, recunoștința și intensitatea
închinării față de Dumnezeu vor scădea. La sfârșitul Împărăției păcii
vor fi mulți oameni care vor fi înșelați de satan. | |||
|
|
Îndreptățirea: „îndreptățit de toate” și „îndreptățire a vieții” - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Îndreptățirea este
unul dintre marile adevăruri ale Evangheliei, pe care Pavel a
predicat-o și pe care o numește „evanghelia mea” (Romani 2.16; 16.25
etc.). Îndreptățirea este evident paulină, deoarece niciun alt
scriitor din Noul Testament nu tratează acest subiect așa cum o face
Pavel. Iacov menționează îndreptățirea, dar într-un sens diferit. | |||
|
|
O mie de ani de pace: De la răpire până la Împărăția păcii - Werner Mücher | |||
|
Odată cu înființarea statului Israel a
început deja împlinirea profeției referitoare la timpul sfârșitului.
În mai 2003, Israel a sărbătorit cea de-a 55-a aniversare a acestui
eveniment important. | |||
|
|
Mai există un viitor pentru Israel? - Werner Mücher | |||
|
Mai este Israel poporul lui Dumnezeu?
Dacă nu, îl va accepta Dumnezeu pe Israel ca popor al Său din nou în
viitor? Cu alte cuvinte, este biblică doctrina așa-numitelor
„dispensații” (în engleză: dispensations)? Cu aceste întrebări
vrem să ne ocupăm în acest articol. | |||
|
|
Diferitele grupuri ale poporului Israel în viitor - Dirk Schürmann | |||
|
Pentru înțelegerea profețiilor și, în special, pentru înțelegerea Psalmilor și a profeților din Vechiul Testament, este important să înțelegem care sunt diferitele grupuri ale poporului Israel care vor fi în viitor după răpirea Bisericii | |||
|
|
Este smochinul o imagine a poporului Israel - Werner Mücher | |||
|
În Matei 24.32-33 citim: „Dar de la smochin învățați parabola: când ramura lui este deja fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape. Aşa și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși.”
Este adevărat că Domnul Isus se referă
la poporul lui Israel prin smochin și ce înseamnă atunci această
parabolă? | |||
|
|
Semnificația măslinului nobil - Christian Briem | |||
|
Pentru a înțelege ce înseamnă măslinul
nobil, este bine să ne întrebăm mai întâi cine sau ce este „rădăcina”.
De la rădăcină, măslinul își primește hrana și grăsimea. Este Hristos
rădăcina? Sau este Avraam? Ne apropiem mai mult de soluționarea
acestor întrebări dacă analizăm ceea ce se spune despre „ramuri”. | |||
|
|
Doisprezece oameni în scrierile lui Pavel - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În scrierile lui Pavel există o serie întreagă de expresii doctrinare care marchează anumite linii de adevăr și care, dacă le înțelegem corect, au o extraordinară influență practică asupra vieții noastre. În cele ce urmează aș dori să prezint douăsprezece dintre aceste expresii care ar putea fi numite „Cei doisprezece oameni în scrierile lui Pavel”. | |||
|
|
David și Bat-Șeba; sau: Ce poate pricinui inactivitatea - R. W. | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Samuel 11-12 Când oamenii lui Dumnezeu, sătui și odihniți, siguri de sine și automulțumiți, umblă în timpul zilei pe acoperișul casei lor, atunci sunt în mare primejdie. Ei se consideră pe culmile credinței și sunt cu adevărat în norii sentimentelor evlavioase. Acolo sus se pierde simțul pentru realitățile vieții, în mod cu totul deosebit al vieții de credință. Înainte de toate pentru realitatea păcatului. Păcatul! Fără îndoială! Din punct de vedere doctrinal știm aceasta: Carnea rămâne întotdeauna carne și nu va fi niciodată sfântă. Potrivit cunoașterii, lor le este clar că poziția lor în Hristos este desăvârșită; umblarea lor, dimpotrivă, întotdeauna imperfectă. Toți știm teoretic despre primejdia păcatului. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (15): Altarul tămâiei - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.25-29 Acest altar a fost așezat în fața perdelei, între sfeșnicul de la sud și masa de la nordul Locului sfânt. A fost numit „altarul de aur” - fără îndoială pentru a-l deosebi de altarul de jertfă de aramă din curtea exterioară. Este numit și „altarul tămâiei”, ceea ce indică scopul său. Pe coarnele sale se punea sângele jertfei pentru păcat pentru păcatul preotului și, de asemenea, pentru cel al întregii adunări. În afară de aceasta, acest lucru se făcea o dată pe an, în marea zi a ispășirii. Utilizarea sa permanentă era pentru arderea tămâiei rânduite de divinitate, dimineața și seara, în legătură cu pregătirea candelelor. Se pare că a fost folosit ca loc de refugiu. | |||
|
|
O podgorie și patru trăsături de caracter - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Împărați 21.1-10 În 1 Împărați 21 este relatarea inspirată a evenimentelor tragice din jurul unei podgorii. În această relatare găsim patru schițe scurte și succinte ale personajelor din această întâmplare: despre Nabot, proprietarul viei; Ahab, împăratul lui Israel; Izabela, soția lui Ahab; și Ilie, profetul lui Dumnezeu. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (10): Perdeaua de la intrare și perdeaua de despărțire - Samuel Ridout | |||
|
Urmând ordinea în care a fost construit Cortul întâlnirii, ajungem acum la perdeaua despărțitoare și la perdeaua de la intrarea în cort și la stâlpii pe care erau atârnate aceste perdele. | |||
|
|
Este Israel mireasa lui Hristos? - W.J. Ouweneel | |||
|
În acest articol este vorba de relația lui Dumnezeu cu Israel, Iuda, cele zece seminții și Ierusalim. Este vorba de relația simbolică a unei mirese/soții, de despărțire, lepădare și reprimire. | |||
|
|
O relație vie cu Domnul Isus: Partea a 2-a: Cum contribui tu la ea? - Ger de Koning | |||
|
În prima parte a acestui studiu despre formarea unei relații cu Domnul
Isus, am arătat că intrarea într-o relație cu El nu pornește de la
mine și de la tine, ci de la El. Pentru a ilustra acest lucru, am
folosit istorisirea pe care Domnul Isus o relatează în Luca 10 (Lc.
10.30-37). Din această istorisire reiese clar că o relație cu
Domnul Isus nu putea să apară decât pentru că El ne-a căutat. Și noi,
ca și omul din istorisire, căzusem în mâinile tâlharilor. Samariteanul
milostiv este o imagine frumoasă a Domnului Isus. El se îngrijește de
acest om și îl duce la un han. Îi dă chiar și bani hangiului pentru a
avea grijă de om, pentru perioada în care el însuși călătorește. Relatarea despre samariteanul milostiv este urmată de două pasaje importante, care se potrivesc de minune. În primul pasaj este vorba despre auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Lc. 10.38-42), iar în al doilea pasaj este vorba despre rugăciune (Lc. 11.1-13). ... | |||
|
|
O relație vie cu Domnul Isus: Partea 1: De fapt, de ce? - Ger de Koning | |||
|
Cu toții avem de-a face cu relații în viața noastră de zi cu zi. Avem
relații la școală sau la serviciu, dar și relații conjugale și
familiale. Este evident că tu și cu mine trăim într-o lume a
relațiilor rupte. O dovadă pregnantă în acest sens sunt statisticile
care spun că aproximativ o treime din toate căsătoriile se termină
prin divorț. Sunt sigur că știi exemple de căsnicii sau de relații de
familie eșuate în mediul tău apropiat. Poate cunoști relații care sunt
foarte tensionate și în care nu mai există o relație reală: Fiecare
își vede de drumul său și singurul lucru pe care încearcă să îl facă
este să supraviețuiască. Pe lângă tipurile de relații, pe care le-am enumerat mai sus, lipsește cea mai importantă: relația cu Domnul Isus și cu Dumnezeu. Tocmai despre aceasta vreau să vorbesc cu tine. | |||
|
|
„Dar cei nouă, unde sunt?” - Walter Bligh Westcott | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 17.17
Luca 17.17:
N-au fost curățiți cei zece? Dar cei nouă, unde sunt?
Una dintre cele mai dureroase trăsături ale zilelor noastre este că
atât de mulți creștini, care au primit binecuvântări de la Domnul, se
mulțumesc să fie beneficiari. Doar rareori ocupă locul mai
binecuvântat al celui care dăruiește - pentru Dumnezeu și
pentru oameni. | |||
|
|
Un început nou - Walter Bligh Westcott | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13.13; Faptele apostolilor 1.8; 4.23; 2 Corinteni 5.15; Galateni 5.16
„Nu știu ce s-a întâmplat cu Jack”, spunea cineva care a fost cândva
tovarășul credincios al celui menționat; „nu-l mai pot convinge să
facă nimic din ce făcea înainte. Nu mai merge la teatru sau la
dansuri, iar în ceea ce privește un pahar sau o țigară, îmi spune că
și-a ars pipa și că nu va mai încerca nici o băutură! El numește asta
convertire, dar eu îi spun înnebunire. Și totuși pare fericit. Nu pot
să înțeleg asta.” | |||
|
|
Spălarea picioarelor: Ioan 13 - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13
Interpretări diferite
Capitolul din Ioan 13 referitor la spălarea picioarelor este
unul dintre pasaje din Biblie care merg cel mai mult la inimă. Deși
evenimentul în sine este destul de simplu de înțeles, există unele
opinii contradictorii cu privire la interpretarea pentru zilele de
astăzi: | |||
|
|
Piedici în calea rugăciunilor: Când rugăciunile nu sunt ascultate (împlinite) - SoundWords | |||
|
Ți se întâmplă și ție uneori așa, că strigi către cer și nimeni nu pare să fie acasă? Dacă suntem sinceri, uneori ne simțim așa și ne întrebăm: Ce se întâmplă, de ce Dumnezeu nu ascultă strigătul meu? Nu a spus El: Faceți-Mi cunoscute cererile voastre? Și cu toate acestea, acest sentiment, că rugăciunea nu a mers mai departe de tavan. De ce? Vrem să analizăm această întrebare. | |||
|
|
Cerul deschis și Fiul Omului - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare:
Ioan 1.43-5 Natanael reprezintă rămășița credincioasă din Israel. El spune: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” În afară de aceasta, se spune despre el: „un israelit în care nu este viclenie” și că stătea sub smochin, care este adesea o imagine a lui Israel. ... | |||
|
|
Ce l-a motivat pe Pavel în slujirea sa? - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 5 Pavel explică principiile sale în slujba pentru Domnului, care sunt puse la îndoială de adversarii săi. Acum își dezvăluie motivele interioare ale inimii sale pentru slujire. El vorbește despre trei lucruri mari care îl motivează și le menționează aici, pentru că adversarii săi au interpretat devotamentul său de neînțeles față de Domnul ca pe o dovadă că era instabil mintal. | |||
|
|
Care sfinți vor fi în necazul cel mare? - John Nelson Darby | |||
|
Versete călăuzitoare: Ieremia 30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; Apocalipsa 3.10; 7.14
Va fi un necaz la sfârșit, un timp care nu a mai existat până
acum, până când Domnul va veni și va aduce eliberarea. Deci, unde
găsim pasajele din Scriptură care ne vorbesc despre un astfel de
necaz? Nu am cunoștință de niciunul în afară de următoarele: Ieremia
30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; (Luca nu vorbește nici de
necazul cel mare, nici de urâciunea pustiirii). Putem adăuga pasajele
mai generale din Apocalipsa 3.10 și Apocalipsa 7.14. Dar primele patru
pasaje dovedesc în mod clar că va fi un timp de necaz care nu a mai
fost niciodată sau, după cum spune Marcu, „așa cum nu a mai fost de la
începutul creației pe care a creat-o Dumnezeu, și niciodată nu va mai
fi”. Pasajele din Apocalipsa, după cum vom vedea, se îndreaptă spre o
sferă mai largă decât cea anterioară. Dar pentru că vorbesc despre un
necaz mare, le-am citat, desigur, și pe ele. Deci va fi un mare necaz. Cealaltă parte a întrebării este încă deschisă: Vom fi noi, cei care alcătuim Biserica (Adunarea), în acel necaz? | |||
|