|
...n-au mai văzut pe
nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 27.04.2025 |
Diverse teme
|
|
|
|
|
Scurt studiu despre venirea Domnului Isus (1): Israel - George André | |||
|
Venirea Domnului nu este un eveniment izolat, o dată în sine, ci o întreagă perioadă de timp. Atunci când profeții Vechiului Testament, precum Isaia (de exemplu, Isaia 9.1-7; 61.1-3), vorbesc despre Cel care va veni, ei prezintă, în cadrul unei singure imagini, venirea Sa ca Om pe pământ, unde a trăit timp de aproximativ treizeci de ani, și venirea Sa viitoare, care va duce la instaurarea Împărăției de o mie de ani. Când evangheliștii, la rândul lor, relatează cuvintele lui Isus, ei vorbesc adesea despre revenirea Sa într-un mod care unește cele două faze ale viitoarei Sale veniri într-una singură. Acest fapt este în concordanță cu Ioan 16.12, unde Isus le spune în mod explicit ucenicilor Săi că mai are multe lucruri să le spună, dar că ei nu le pot suporta în acest moment. Abia în epistole, în special Pavel, învățat de Duhul Sfânt și însărcinat să „întregească Cuvântul lui Dumnezeu” (Coloseni 1.25), distinge clar dubla revenire a Domnului Isus: venirea Sa pentru a-i răpi pe credincioși, care este numită „răpirea”, și venirea Sa în glorie pentru a instaura Împărăția Sa. | |||
|
|
Scurt studiu despre venirea Domnului Isus (2): Națiunile și Biserica - George André | |||
|
Privirea de ansamblu a istoriei lui Israel, a națiunilor și a Bisericii pe pământ, fiecare încheindu-se cu venirea Domnului, ne învață puțin să vedem lucrurile de sus, așa cum le vede Dumnezeu. Trebuie să ieșim din sfera noastră mică și limitată și din egocentrismul nostru pentru a vedea lucrurile din Scriptură din perspectiva lui Dumnezeu. Atunci înțelegem mai bine micimea noastră și măreția infinită a Persoanei lui Hristos. | |||
|
|
Scurt studiu despre venirea Domnului Isus (3): Răpirea și venirea Lui în glorie - George André | |||
|
Două promisiuni nu s-au împlinit încă: (1) Răpirea credincioșilor. În Noul Testament, Domnul Isus anunță că Se va întoarce pentru ai Săi, ca să-i ia la Sine (Ioan 14.3). Trebuie făcută distincția între aceasta și (2) venirea Sa în glorie, când Își va ridica Împărăția pe pământul curățit prin judecăți. | |||
|
|
Scurt studiu despre venirea Domnului Isus (4): În așteptarea Domnului - George André | |||
|
Nu este suficient
să cunoști mai mult sau mai puțin bine profețiile despre venirea
Domnului. Mai presus de toate, acest adevăr ar trebui să aibă un
impact practic asupra inimilor și vieții noastre. Ce așteptăm, ce
sperăm? Răpirea, gloria, Împărăția? Nu, noi nu așteptăm un eveniment,
ci o Persoană. Ca o mamă care merge în port pentru a-și lua
fiul care se întoarce dintr-o lungă expediție militară, care nu se
ocupă de festivitățile care așteaptă trupele, ci vrea doar să-și
revadă fiul și să-l îmbrățișeze. Persoana, pe care
o așteptăm, este cineva pe care trebuie să o cunoaștem din ce în ce
mai bine. Unul dintre frații noștri conducători a exprimat aceasta
într-un poem în felul următor: „La sfârșitul călătoriei lungi prin
pustiu, vei intra în sfârșit în odihnă și nu un străin te va primi, ci
un Prieten, pe care Îl cunoști de mult timp”. | |||
|
|
Scurt studiu despre venirea Domnului Isus (5): Învierea și judecata - George André | |||
|
Versete călăuzitoare: Evrei 9.27; Ioan 5.22-30 Când Dumnezeu l-a întocmit pe om, „i-a suflat în nări suflarea de viață; și omul a devenit un suflet viu” (Geneza 2.7). Astfel, omul este legat cu Dumnezeu; el își primește sufletul, suflarea, direct de la Dumnezeu, iar acest suflet există etern, indiferent dacă persoana ajunge la credință sau rămâne necredincioasă. În momentul morții trupești, trupul, care este țărână, se întoarce în pământ, dar duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat (Eclesiastul 12.7). | |||
|
|
Nu ești fiu - Autor necunoscut | |||
|
Copiii lui Dumnezeu se privează adesea de binecuvântarea promisă, pentru că nu îndură pedeapsa, adică nu se lasă exersați de ea, pentru că nu întreabă în supunere liniștită de ce Dumnezeu se poartă astfel cu ei. Un motiv al Său este, cu siguranță, doar dragostea; dar dragostea are un scop precis, Tatăl ne pedepsește, așa cum se spune în Evrei 12.10, „pentru folosul nostru, ca să devenim părtași sfințeniei Sale”. „Dar orice disciplinare”, putem citi apoi mai departe, „pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinși prin ea rodul dătător de pace al dreptății”. - Ia aminte, cititorule, numai lor! | |||
|
|
Judecată și binecuvântare - Autor necunoscut | |||
|
| |||
|
|
O inimă geloasă și ipocrită - Autor necunoscut | |||
|
O inimă plină de
gelozie și invidie este un mare rău, mult mai mare decât ne
dăm seama. Înțelepciunea spune: „Furia este crudă și mânia
este cumplită; dar cine poate rezista înaintea geloziei?”
(Proverbele 27.4). Saul s-a mâniat foarte tare la auzul cuvintelor:
„Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii” [1 Samuel 18.7]. Din acea zi, l-a privit invidios pe David și a căutat să-l omoare. Vai,
el nu s-a gândit la bunăstarea poporului lui Dumnezeu, ci doar la
propria sa onoare. În loc să se bucure că vrăjmașul a fost înfrânt,
chiar dacă aceasta a fost făcută de un tânăr care nu atrăgea atenția,
sau de un om care depășea întreaga națiune cu o lungime de un cap, el
a devenit vrăjmașul lui David în toate zilele sale (1 Samuel 18). Fiii
lui Iacov au fost și ei invidioși pe fratele lor Iosif (Geneza 37.11)
și cât de teribil a fost sfârșitul: și-au vândut fratele ca sclav la
madianiți și au adus suferințe fără număr bătrânului lor tată! Cât de
trist a fost în inimile cetei lui Core! 250 de căpetenii ale adunării,
oameni de renume, erau geloși pe Moise și pe Aaron; dar Dumnezeu a
fost împotriva lor și pământul și-a deschis gura și i-a înghițit cu
toate averile lor (Numeri 16). Și mai teribilă a fost starea inimilor
conducătorilor poporului iudeu în vremea Domnului Isus. Ei L-au trădat
pe Cel Sfânt și Drept din invidie și au adus sângele Său asupra lor și
asupra copiilor lor. | |||
|
|
O scrisoare a lui Hristos - Autor necunoscut | |||
|
În 2 Corinteni 3.3,
apostolul Pavel îi numește pe credincioșii din Corint o „scrisoare a
lui Hristos, alcătuită prin slujba noastră”. Duhul lui Dumnezeu Îl
scrisese pe Hristos pe inimile lor, așa cum Moise a scris odată Legea
pe două table de piatră. Adevărații creștini sunt, prin urmare, oameni
care poartă Numele lui Hristos „pe table de carne, ale inimii” și care
acum dezvăluie și gândirea Sa. Cu toate acestea, trebuie să mărturisim
de la început că nu toți creștinii se potrivesc acestei descrieri.
Există unii credincioși care sunt sociabili, chiar amabili, și se
deosebesc favorabil de alții care sunt mai puțin agreabili. Dar oricât
de plăcută și lăudabilă ar fi amabilitatea naturală, „Hristos scris pe
inimă” este cu totul altceva. Pentru aceasta este nevoie de
activitatea Duhului Sfânt, care Îl introduce pe Hristos în gândurile
și cuvintele și căile unui om, la fel cum Legea a fost gravată pe
table de degetul lui Dumnezeu. Nu că nu ar mai exista defecte și
greșeli în viața unui creștin credincios. Este bine cunoscut faptul că
cel mai cinstit om de afaceri nu are întotdeauna succes, dar toată
lumea știe ce principii îl ghidează și ce obiective urmărește. La fel
se întâmplă cu o persoană atunci când Hristos a devenit preocuparea
vieții sale. Poate face greșeli, dar în ciuda acestora, toată lumea
știe cu cine are de-a face. | |||
|
|
„Adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta în care stați” - Autor necunoscut | |||
|
1 Petru 5.12:
Adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care stați. Dumnezeu ni S-a revelat ca „Dumnezeul oricărui har”, iar
noi stăm înaintea Lui ca cei care au „gustat că Domnul este bun”.
Dar cât de dificil este pentru inima omului să creadă că Dumnezeu este
milostiv! Sentimentul natural al inimilor noastre este mai degrabă:
„Știam că ești un om aspru”. Prin natura noastră, tuturor ne lipsește
o înțelegere a harului lui Dumnezeu. | |||
|
|
Comuniunea trupului și sângelui lui Hristos - Autor necunoscut | |||
|
Cina Domnului este în primul rând o masă de amintire. Domnul nostru le-a spus ucenicilor Săi în acea seară solemnă: „Faceți aceasta în amintirea Mea” [Luca 22.19], iar oricine ia parte la Cina Domnului fără să-și amintească de El în adâncul inimii sale cu siguranță nu o face conform gândurilor Domnului. De asemenea, cuvintele de instituire: „Faceți aceasta în amintirea Mea” indică în mod clar că este o masă comună, în care nu există un conducător special al celebrării, nimeni care să împartă masa sau ceva de genul acesta. Toate aceste lucruri sunt lucrări umane adăugate, la fel cum învățătura că Cina Domnului ar fi un mijloc de har, care ne este dat pentru întărire sau chiar pentru iertarea păcatelor, este o invenție pur umană. ... | |||
|
|
Robul evreu - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 21.2-6 Printre „drepturile” pe care Moise a trebuit să le prezinte
cândva poporului lui Israel, rânduiala referitoare la robul evreu,
care se vânduse ca rob fratelui său din cauza sărăciei, ocupă primul
loc. Deja acest fapt dovedește cât de importantă era ea conform
voinței lui Dumnezeu. Cu toate acestea, mai impresionant decât orice
altceva este formularea rânduielii. Acesta ne arată inima lui
Dumnezeu, care este plină de har și compasiune pentru tot ceea ce este
sărac și smerit și care avea sentimente iubitoare pentru cei suferinzi
chiar și în epoca Legii. | |||
|
|
„Toate să se facă așa cum se cuvine și cu ordine” - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor:
1 Corinteni 14.40
1 Corinteni 14.40:
Toate să se facă așa cum se cuvine și cu ordine
I. Pentru a îndeplini dorințele exprimate de mulți, voi încerca în cele ce urmează pe baza Cuvântului lui Dumnezeu să fac lumină asupra unor puncte referitoare la viața comunitară a credincioșilor, despre care se pare că nu există claritate în rândul unora dintre copiii iubiți ai lui Dumnezeu. Totuși, aș dori să subliniez de la început, că nu trebuie să ne așteptăm la instrucțiuni concrete în Cuvânt cu privire la fiecare detaliu care poate apărea în viața creștină sau în domeniul vieții comunitare. Dar Cuvântul ne oferă o linie directoare divină pentru comportamentul nostru în toate circumstanțele, iar Duhul Sfânt, care locuiește în fiecare credincios, precum și în Adunarea lui Dumnezeu, va conduce la un comportament în conformitate cu această linie directoare, atunci când există o dorință sinceră de a ne supune îndrumării Sale. Un copil ascultător, care cunoaște felul de gândire al părinților săi, nu va avea îndoieli cu privire la modul în care trebuie să se comporte conform voinței lor, chiar și în numeroasele cazuri pentru care părinții nu i-au dat nici o instrucțiune specială. | |||
|
|
Din scrisori vechi - Autor necunoscut | |||
|
E.-, 23 aprilie 1857. (Către un tânăr soldat.) ... Cum îți merge, dragă frate, în poziția ta plină de ispite? Dacă în astfel de momente inima nu se lipește foarte strâns de Isus, ea va fi smulsă ușor într-o parte sau alta. Pe de altă parte, este adevărat că, cu cât poziția unui creștin este mai dificilă și mai plină de ispitite, cu atât mai mare este onoarea de a o umple după buna plăcere a lui Dumnezeu. O inimă ușuratică este ușor îndreptată într-o altă direcție într-o astfel de poziție. Adesea îmi amintesc cu tristețe de frații care sunt în armată, dar mă mângâie gândul că Domnul credincios, care ne poate ocroti în orice situație, este de asemenea capabil să ne ocrotească printre soldații nechibzuiți. „Dumnezeul oricărui har” [1 Petru 5.10] îi va conduce pe cei care i se încredințează în siguranță prin toate dificultățile. Da, dragul meu frate, suntem în mâini bune și credincioase. Inima Tatălui este întotdeauna plină de dragoste și har pentru noi. Dacă privirea noastră este hotărâtă, vom întâlni dragostea Sa în toate lucrurile. ... | |||
|
|
Marcu și Barnaba - Autor necunoscut | |||
|
Numele lui Marcu este menționat pentru prima dată în Faptele apostolilor 12.12. Se pare că întâlnirile credincioșilor aveau loc în casa mamei sale Maria. Pasajul nostru ne spune că mulți s-au adunat acolo pentru a se ruga pentru apostolul Petru. Faptul că el a mers mai întâi acolo după eliberarea sa pare să indice, de asemenea, aceasta. Astfel, Marcu, al cărui nume real era „Ioan”, nu s-a aflat doar sub influența binecuvântată a unei mame credincioase, ci a ajuns devreme și sub sunetul Cuvântului lui Dumnezeu, pe care Îl auzea în întâlnirile credincioșilor și în timpul vizitelor fraților. Poate că putem presupune, de asemenea, că, la fel cum Pavel a avut ocazia să-i slujească lui Timotei, apostolul Petru i-a slujit acestui tânăr, deși presupunerea că Petru vorbește despre el la sfârșitul primei sale epistole este incertă. Faptul că numele său este menționat atât de explicit în Faptele apostolilor 12.12 indică fără îndoială că el nu numai că era proprietatea Domnului, dar se și dovedise ca atare. Ce bucurie trebuie să fi fost pentru mama sa când a putut percepe atât de clar lucrarea Duhului lui Dumnezeu în Ioan al ei! Să nu fi nutrit ea dorința în inima ei, la fel cum pioasa Ana l-a dedicat odată pe Samuel Domnului pentru slujirea Sa, ca și Ioan Marcu al ei să se pună complet la dispoziția Domnului? ... | |||
|
|
Judecata de sine - Autor necunoscut | |||
|
Printre exercițiile spirituale care sunt importante și benefice pentru creștini, judecata de sine ocupă probabil unul dintre primele locuri. Nu mă refer la obiceiul nefericit de a fi în permanență preocupat de sine și de a căuta în sine dovezi de viață sau de siguranță în Hristos. Acesta este un început prostesc. Ce bine poate veni din privitul constant la un eu lipsit de valoare, ba chiar corupt? Un astfel de comportament nu poate decât să facă un suflet sincer nefericit și, în cele din urmă, trebuie să se încheie cu întrebarea chinuitoare: Am posedat eu vreodată viață din Dumnezeu? ... | |||
|
|
Zile de decizie - Autor necunoscut | |||
|
Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu argintul purificat, care curge dintr-un cuptor de pământ, după ce a fost purificat de șapte ori (Psalmul 12.6). În toate timpurile și în toate situațiile, El a fost ghidul infailibil și mângâietorul prietenos, dar, în același timp, și avertizorul și admonestatorul credincios al celor care Îl citesc și Îl respectă. El ne strigă: „Pace ție! Nu te teme! - Nu priviți în jur cu neliniște!” și în spatele acestor cuvinte se află Dumnezeul Atotputernic, care rămâne credincios pentru totdeauna. Și îi avertizează pe cei nepăsători: „Nu vă amăgiți! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit” [Galateni 6.7] și îi admonestează pe cei credincioși: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate” [2 Timotei 2.19]. Cum ar putea fi altfel? ... | |||
|
|
Cum să fac eu aceasta? - Autor necunoscut | |||
|
Verset călăuzitor: Geneza 39.9 Ce contrast între capitolul 39 din Geneza și cel anterior!
Capitolul 38 este o pagină întunecată din istoria lui Iuda. Vorbește
despre pasiuni dezlănțuite, despre lucruri care, așa cum spune Noul
Testament, nici nu ar trebui să fie menționate printre noi.
Vai! Iuda a ratat harul păstrător al lui Dumnezeu. | |||
|
|
Un duh întărâtat - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Psalmul 106.32,33 Ce este un duh întărâtat? Este un duh care s-a lăsat condus pe căi greșite prin lucruri greșite. Poate că nu există un obstacol mai mare în calea binecuvântărilor Duhului Sfânt decât aceasta. Versetele citate din Psalmul 106.32,33 rezumă în câteva cuvinte relatarea din Numeri 20.1-13. Poporul Israel era însetat și a rostit cuvinte de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a slujitorului Său Moise. Dumnezeu a intervenit și a oferit o cale de ieșire, dar duhul lui Moise și al lui Aaron a fost întărâtat. Și acum observăm explicația și mai gravă: „și a fost rău pentru Moise din cauza lor”. Cine era Moise? Puțini oameni au posedat privilegii ca ale lui. El era, de asemenea, credincios în întreaga casă a lui Dumnezeu, și totuși, în al patruzecilea an al călătoriei prin pustie, o nenorocire atât de mare s-a abătut asupra acestui om. | |||
|
|
Domnul Isus și slujirea fără rod - Philipp-Richard Schulz | |||
|
Versete călăuzitoare: Isaia 49.1-6; 50.2,3,7-9 Cine a slujit vreodată cu mai multă dăruire? Cine a acționat vreodată dintr-o mai mare apropiere de Dumnezeu? Cine și-a trăit vreodată mai intens dependența de Dumnezeu? Pe cine a înzestrat Dumnezeu vreodată cu mai multă autoritate și putere? Unde s-a făcut vreodată slujirea cu mai multă dragoste, empatie și claritate? Nimeni nu a fost vreodată atât de neimaginat de sfânt și de desăvârșit în sine și în lucrarea sa ca Isus Hristos - și totuși rezultatul a fost atât de dezamăgitor. | |||
|
|
„Nu judecați, ca să nu fiți judecați” - Stephan Isenberg | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 7.1,2
Ucenicii trebuie să se
ferească de spiritul de critică sau de spiritul de judecată. Limbajul
Domnului Isus este foarte sever, deoarece El spune: „Cu ce judecată
judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va
măsura”. | |||
|
|
Viața eternă ... și ce înseamnă ea pentru creștini - Dr. Francis Henry Bodman | |||
|
Putem privi viața eternă în
două moduri:
| |||
|
|
„O locuință a lui Dumnezeu în Duh” - R.C.S. | |||
|
Versete călăuzitoare: Efeseni 2.11-22
Articolul acesta redă conținutul unei prelegeri referitoare la Efeseni
2.11-22 și face parte dintr-un studiu al Epistolei către Efeseni. Nu
s-a făcut nici o modificare din punct de vedere lingvistic a acesteia
și de aceea poartă stilul de exprimare al referentului. O prezentare
PowerPoint a prelegerii se găsește la linkul:
https://www.mesagerul-crestin.net/PPS.htm,
„O locuință a lui Dumnezeu în Duh” și poate facilita înțelegerea
mesajului. | |||
|
|
„Speranța fericită” - C.H. Mackintosh | |||
|
Verset călăuzitor: Tit 2.13 Este demn de remarcat faptul că Duhul lui Dumnezeu nu face niciodată o dovadă mai lungă a doctrinei referitoare la venirea Domnului. El pornește de la premisa că aceasta este speranța corectă, fixă, clar definită a Bisericii lui Dumnezeu și o folosește în consecință în toate ocaziile. Astfel, în al doilea capitol din Epistola către Tit găsim această „speranță fericită” introdusă în legătură cu cele mai obișnuite relații și îndatoriri ale vieții casnice. | |||
|
|
Petru pe apă - C.H. Mackintosh | |||
|
Verset călăuzitor:
Matei 14.22 Nu este nevoie de multă imaginație pentru a vedea în acest eveniment pe Petru ca fiind o imagine impresionantă a Bisericii lui Dumnezeu ca întreg sau a creștinului individual. Petru a părăsit corabia la chemarea lui Hristos. El a renunțat la tot ceea ce inima se agață atât de ușor și a pășit pe apele învolburate - pe o cale a credinței, o cale pe care nimic altceva decât simpla credință poate trăi o singură oră. Pentru toți cei care sunt chemați să meargă pe această cale, este ori Hristos ori nimic. Singura noastră sursă de putere este să ne ținem ochii credinței fixați ferm pe Isus și să „privim țintă la Isus, Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței” (Evrei 12.2). De îndată ce ne luăm ochii de la El, începem să ne scufundăm. | |||
|
|
Obligat de El - Grace and Truth Magazin | |||
|
Verset călăuzitor:
Matei 14.22 Deși Domnul știa că furtuna va veni înainte ca ucenicii să ajungă pe celălalt țărm și deși știa frica și cutremurul care le vor umple inimile, El i-a obligat totuși să pornească. Dacă ar fi știut ei ce li se va întâmpla, cât de surprinși ar fi fost că El i-a obligat să urce în corabie! | |||
|
|
Hristos dăruiește - însă altfel ... (2) - Dirk Schürmann | |||
|
Gânduri despre dăruire
În prima parte a acestui articol am primit
o impresie despre modul în care Domnul Isus a oferit daruri oamenilor
care I-au ieșit în cale. Dar chiar și suferința și moartea Sa nu I-au
schimbat atitudinea altruistă. | |||
|
|
Hristos dăruiește - însă altfel ... (1) - Dirk Schürmann | |||
|
Gânduri despre dăruire Cine nu o știe în aceste zile - întrebarea: „Ți-ai procurat deja toate cadourile de Crăciun?” Subiectul oferirii cadourilor este deosebit de răspândit în perioada Crăciunului. Aceasta merge mână în mână cu întrebarea: Cât de mult dăm? Ce dăruim? Și nu în ultimul rând: Ce primim? Cu toate acestea, pentru mulți, Crăciunul este o dezamăgire. Cadourile nu corespund așteptărilor, sunt inutilizabile sau nefolositoare. Mulți oameni sunt familiarizați cu această situație, în care bucuria se transformă în frustrare. Aceasta poate dezvălui o problemă mai profundă: atitudinea noastră fundamentală față de oferirea cadourilor - și poate chiar față de viața însăși. Însă o privire îndreptată spre Domnnul nostru poate schimba propria atitudine față de dăruire. | |||
|
|
Diferența între ispășire și împăcare ... sau ambele înseamnă același lucru? - Stephan Isenberg | |||
|
Versete călăuzitoare: Romani 5.10; 1 Ioan 2.2; Ioan 1.29; Leviticul 16 În ultimul timp,
subiectul ispășirii și al împăcării a fost discutat ici și colo. Ca să
fiu sincer, până de curând acesta era și pentru mine un subiect despre
care nu aș fi putut scrie prea multe. Dar apoi am fost atras în
discuții ici și colo, așa că a trebuit să mă ocup de acest subiect. Și
sunt foarte bucuros că am fost mai mult sau mai puțin forțat să fac
aceasta, pentru că este un subiect măreț, care te face să realizezi
din nou starea de pierzare din care ne-a salvat Domnul Isus. Însă nu
intenționez să fac un studiu detaliat al noțiunilor ispășire și
împăcare, ci doresc doar să arăt că aceste două noțiuni sunt
foarte diferite. Dorința mea este să abordez acest subiect cât mai
concis și mai clar posibil. | |||
|
|
Mângâiere în vinovăție și necaz - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Samuel 11 și 12
Poate că și nouă ne vor fi amintite
consecințele triste și durabile ale păcatelor noastre pentru tot
restul vieții noastre. Dar să lăudăm pe Domnul pentru adevărul din 1
Ioan 1.9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să
ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate”!
Indiferent cât de mare este păcatul nostru, există iertare adevărată
și deplină! Această realitate aduce mângâiere - mângâierea lui
Dumnezeu - în inimile noastre chinuite de vină. | |||
|
|
Credință sau teamă? - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 6.25-34 Deși astăzi avem alte griji decât oamenii din vremea lui Isus, nu este ușor să nu ne fie frică atunci când citim titlurile din ziare. Există cineva care să le citească și să nu se îngrijoreze niciodată? Lumea este în mod constant în criză și, prin urmare, știrile ne pot face să ne temem și să ne neliniștim cu privire la viitor. Cu toate acestea, Isus spune de trei ori în acest pasaj „nu vă îngrijorați”! Și El ne dă două motive pentru care nu ar trebui să ne îngrijorăm ... | |||
|
|
Bunăstare și prosperitate? Ca și creștin, am eu dreptul la sănătate? - Grant Steidl Steidl | |||
|
Dacă Dumnezeu este omnipotent, nu ne poate elibera de toată suferința
noastră? Și dacă El este dragoste - nu va face El aceasta? Nu a murit
Isus pentru a ne elibera de toate bolile și sărăcia? Mulți oameni se
luptă cu aceleași întrebări importante. Aceste întrebări ating esența
caracterului lui Dumnezeu - credincioșia Sa, puterea Sa, dragostea Sa
și voința Sa. Biblia ne învață cu adevărat că nu trebuie să ne facem
niciodată griji, să fim bolnavi sau săraci? Trebuie să-L privim pe
Dumnezeu ca pe un uriaș automat cosmic care trebuie să ne livreze
bunurile (vindecare, eliberare, siguranță, libertate, prosperitate
etc.) imediat ce punem „monedele credinței” potrivite și ne
„revendicăm drepturile”? | |||
|
|
Ucenici rătăciți și credincioșia Domnului - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 21
Pasajul nostru începe cu: „După acestea,
Isus s-a arătat”. După acestea! După ce? După tot ce se întâmplase
până atunci. El a uscat lacrimile Mariei, a îndepărtat frica femeilor
îndurerate, l-a mângâiat pe Petru cel necăjit; a deschis înțelegerea
ucenicilor de la Emaus abătuți și le-a făcut inimile să ardă; a adus
salutul păcii ucenicilor descurajați; le-a arătat mâinile și
picioarele Sale, dovada inconfundabilă că murise pentru ei și
încheiase lucrarea de răscumpărare; l-a lăsat pe necredinciosul Toma
să-și pună degetul în mâinile Sale și în coasta Sa. Nu au fost toate
acestea suficiente? Mai era nevoie de ceva? Ah, El îi cunoștea pe
ucenicii Săi și inimile lor rătăcite și, în dragostea Sa grijulie, a
vegheat asupra lor. | |||
|
|
Construirea turnurilor - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Geneza 11.1-8 După Potop, oamenii au vrut „să-și facă un nume” construind un turn uriaș care să „ajungă până la ceruri”. Ei nu au vrut să ajungă la Dumnezeu, ci să se înalțe pe ei înșiși! Rădăcina atitudinii lor era mândria. Natura noastră umană căzută tânjește după recunoaștere și măreție. Oamenii sunt în căutarea propriilor „15 minute de faimă”. Vedem dovada acestui lucru astăzi pe YouTube și Facebook! Oamenilor le place „să-și facă un nume”. | |||
|
|
Dându-I lui Dumnezeu inima - O denaturare a Evangheliei - Paul Wilson | |||
|
Proverbe 23.26: Fiul
meu, dă-mi inima ta!. Biblia
învață că inima umană este prin natura sa înșelătoare, incorigibil de
rea și stricată și sursa tuturor relelor, și nu doar uneori, ci „toată
ziua”. | |||
|
|
„A făcut-o noaptea” - Fritz Koch | |||
|
Judecători 6.27: Și
a fost așa: fiindcă se temea de casa tatălui său și de oamenii
cetății să facă aceasta ziua, a făcut-o noaptea.
Ioan 3.2: Acesta a
venit la El noaptea. Scriptura vorbește adesea despre noapte, iar multe pasaje vor sta acum înaintea ochilor spirituali ai dragilor noștri cititori, fără ca ei să fie nevoiți să-și deschidă Biblia. Unii se vor gândi cu siguranță la acea noapte, acea noapte teribilă, despre care iubitul nostru Isus a vorbit mai devreme (compară cu Matei 26.31,34), în care primul om a putut să-și desfășoare toată răutatea, trădând dușmanilor săi, în persoana lui Iuda Iscarioteanul, care fusese luat în stăpânire de satan, cu un sărut, cel mai înalt semn exterior de afecțiune umană, pe Cel care revelase doar dragoste și har adevărat, pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, al doilea Om, în care Dumnezeu Și-a întâlnit creația păcătoasă în har. Ce noapte! ... | |||
|
|
„Și în grădină era un mormânt” - A. v.d. Kammer | |||
|
Verset călăuzitor: Ioan 19.41
Ioan 19.41: Iar în
locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină un
mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.
De multe
ori am trecut peste acest pasaj atunci când am citit Cuvântul. În
această dimineață, în dimineața de Paști, gândurile mele au zăbovit
asupra acestor cuvinte și mereu mi-a trecut prin suflet faptul că în
locul unde a fost răstignit El a existat un mormânt.
M-am
gândit la grădina despre care Scriptura ne vorbește prima dată; în
acea grădină nu era niciun mormânt. Grădina aceea
era în Eden, iar aceasta era în locul unde Domnul a fost
răstignit; ne putem mira că acolo a existat un mormânt? | |||
|
|
„În speranța vieții eterne” - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Tit 1.2; 3.7
Tit 1.2: ... în
speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a
promis-o mai înainte de timpurile veacurilor; ...
Tit 3.7: ... pentru
ca, îndreptățiți prin harul Său, să devenim moștenitori ai vieții
eterne potrivit speranței.
Citind
acest pasaj din Scriptură, cineva ar putea întreba: „Dacă nu avem deja
viața eternă, cum putem vorbi de speranța vieții eterne?”
Există
multă lipsă de cunoaștere în rândul copiilor lui Dumnezeu cu privire
la „viața eternă”. Unii cred că viața eternă înseamnă existență
eternă. Dacă ar fi așa, atunci toți oamenii ar avea viață eternă,
deoarece toți au o existență eternă. Omul bogat din iad are o
existență eternă la fel ca și Lazăr. De asemenea, viața eternă nu este
doar o viață spirituală, ci este mult mai mult. | |||
|
|
Marșul triumfal al lui Dumnezeu în Hristos - A. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare:
Luca 8.34—39; 13.11—13; 2 Corinteni 1.20; 2.14
Foarte
semnificative sunt cuvintele scurte „prin noi” din 2 Corinteni
1.20 și 2.14. Există o „procesiune triumfală” a lui Dumnezeu în
Hristos, dar ea este cu „noi”; și există o mireasmă a
cunoașterii lui Dumnezeu în orice loc, dar ea este „prin noi”.
Pavel vorbește aici despre el însuși și despre colaboratorii săi și
despre faptul că Dumnezeu a triumfat în slujitorii Săi, așa cum poate
să o facă în noi și în slăbiciunea noastră. În primul pasaj (2
Corinteni 1.20), Pavel vorbește despre ceea ce este spre „gloria
lui Dumnezeu” - dar și aceasta este „prin noi”. | |||
|
|
Este sufletul nemuritor? - Algernon James Pollock | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Timotei 6.16 Spune Biblia în mod explicit că sufletul este nemuritor? Răspuns Nicăieri în Scriptură nu se afirmă explicit aceasta. Dar asta nu dovedește că sufletul nu este nemuritor. | |||
|
|
„Dar cel drept va trăi prin credință” - W. v.d. Kammer | |||
|
Versete călăuzitoare: Evrei 11.1-19
Acest
capitol are un caracter cu totul special, cu totul diferit de
capitolele precedente și de următoarele. Este, ca să spunem așa, un
comentariu - o explicație - a cuvintelor de la sfârșitul capitolului
al zecelea: „Și cel drept va trăi prin credință” [Evrei 10.38]. | |||
|
|
Misiunea lui Moise - Edward Dennett | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 3 și 4 Moise a petrecut nu mai puțin de patruzeci de ani în pustiu și a învățat acolo ceea ce avea nevoie pentru activitatea sa viitoare. Acolo a fost pregătit ca instrument util pentru Dumnezeu și ca salvator al poporului său. Ce contrast față de viața sa anterioară de la curtea lui Faraon! | |||
|
|
„Cu adevărat văduvă” - Edward Dennett | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Timotei 5.3-16
Pavel
numește trei însușiri ale unei văduve, care este „cu adevărat văduvă”: | |||
|
|
Răbdarea și credința sfinților: Lordship Salvation; Siguranța mântuirii; Calvinism - Ger de Koning | |||
|
Convertirea la Dumnezeu și credința în Domnul Isus sunt necesare pentru a fi salvat de la judecata eternă și pentru a trăi o viață pentru onoarea Sa, așa cum a vrut Dumnezeu. Pavel a predicat această Evanghelie și astfel ea trebuie predicată și astăzi: „Cum nu am ascuns nimic din ceea ce este de folos, ca să vă vestesc și să vă învăț în public și prin case, mărturisind și iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința față de Domnul nostru Isus Hristos” (Faptele apostolilor 20.20,21). El nu vorbește despre „credința în Mântuitorul nostru Isus Hristos”, ci despre „credința în Domnul nostru Isus Hristos”. În vestirea Evangheliei, Isus Hristos este prezentat ca Mântuitor și Domn. Oricine Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor Îl acceptă, prin definiție, și ca Domn. Este imposibil să Îl accepți pe Hristos doar ca Mântuitor fără să-L accepți și ca Domn. | |||
|
|
Depășirea obstacolelor și împotrivirii - David Roderick Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Neemia 4.9-11 Ce părere ai tu despre obstacole și împotrivire atunci când ai un proiect sau o sarcină de rezolvat? Crezi că obstacolele sunt de nedepășit și te lași tentat să renunți sau le vezi ca pe niște garduri, care te provoacă să sari peste ele și să continui să alergi? | |||
|
|
Dreptate pentru văduve - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 2.36-38; 4.25,26; 7.11-17; 18.1-8; 20.45-21.4 Luca manifestă un interes remarcabil față de văduve. Întâlnim mai multe văduve pe paginile sale decât în orice altă carte din Noul Testament sau chiar din Vechiul Testament. Ana profetesa; femeia care l-a hrănit pe Ilie în Sarepta; mama din satul Nain care și-a îngropat singurul fiu; femeia care și-a apărat drepturile în parabola văduvei stăruitoare și a judecătorului nedrept - toate acestea erau văduve, iar Luca este singurul evanghelist care le menționează. În același timp, bineînțeles, el menționează și ceea ce consemnează și ceilalți evangheliști, și anume avertismentul Domnului nostru împotriva cărturarilor, deoarece aceștia extorcau bani de la văduve sub pretextul religiozității, și lauda Sa la adresa văduvei care a pus de bunăvoie cei doi bănuți, care reprezentau întregul ei mijloc de trai, în vistieria din Templu. | |||
|
|
Mântuirea unei prostituate - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 7.36-8.3 Una dintre cele
mai frumoase trăsături ale Evangheliei lui Luca este aceea că Îl
prezintă pe Hristos ca Învingător și Salvator al celor marginalizați
și oprimați, ca Cel care poate reda adevărata demnitate oamenilor a
căror viață a luat-o cumva razna sau care sunt respinși sau chiar
persecutați de societate. Iar scopul acestei serii de studii este de a
examina unii dintre oamenii care au fost salvați și restabiliți de
Hristos. | |||
|
|
Când înșelătorii ajung să-L cunoască pe Hristos - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 5.27-32; 18.9-14; 19.1-10
Funcționarii de la finanțe nu sunt deloc
oamenii noștri preferați. Ei sunt, în general, ținta umorului nostru
sarcastic și, uneori, sunt în centrul unor gânduri mai puțin plăcute
atunci când primim evaluarea noastră fiscală. Desigur, în momente de
luciditate totală a gândurilor, ne dăm seama că sunt oameni onorabili
care fac o treabă nepopulară, dar necesară. | |||
|
|
Ziua Domnului - G. Gardner | |||
|
Verset călăuzitor: Matei 24.30 Ziua Domnului stă în contrast cu Ziua Omului. Ea este, așa cum sugerează și numele, legată de Domnul Isus Hristos, când drepturile, cerințele și gloria Sa vor fi realizate. Atunci El va domni peste lumea întreagă și va lucra pentru Dumnezeu ca Omul al doilea, ultimul Adam, ca adevărata contra-imagine a lui David și Solomon. În acel moment, așa cum Biblia prezice de multe ori, tronul Său va fi în Ierusalim, iar stăpânirea Sa se va extinde până la marginile pământului. Toți trebuie să se plece înaintea Lui și să-L recunoască, iar Împărăția Sa nu va avea sfârșit. ... | |||
|
|
Jertfa de ardere-de-tot - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Arderea-de-tot era cea mai importantă jertfă de o mireasmă plăcută; ea era oferită lui Dumnezeu în întregime și se înălța la El cu toată mireasma ei. În primul rând, ea era destinată în întregime lui Dumnezeu, deși jertfitorul putea vedea în ea măsura acceptării sale de către Dumnezeu. Jertfa era un model al lui Hristos, care S-a adus pe Sine Însuși ca jertfă lui Dumnezeu, „o mireasmă plăcută”. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Încurajare pentru cei care au căzut - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Poate că te-ai poticnit și ai sentimentul că ai putea la fel de bine să renunți. Dragă prietene, nu face asta! Diavolul vrea să faci asta, dar Domnul vrea să te ridici, să te judeci și să mergi mai departe. Minciuna diavolului este că, dacă ai căzut, ai căzut atât de mult încât nu mai poți fi restabilit. Cain a crezut același lucru. El a spus: „Nelegiuirea mea este prea mare ca să poată fi iertată” (Geneza 4.13). El credea că ceea ce făcuse era prea grav pentru a fi iertat și restabilit, dar aceasta nu era adevărat. Îl ascultase pe diavol. Domnul spusese: „Dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă” (Geneza 4.7). Exista o măsură pentru tratarea păcatului lui, oricât de grav ar fi fost el. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Șapte motive din ce cauză cădem - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Noul Testament ne oferă o serie de motive pentru care creștinii
credincioși se poticnesc. Aș dori să folosesc timpul rămas pentru a le
trece pe scurt în revistă și a nota cauzele și sper să învățăm ceva
din ele. Cele mai multe căderi spirituale în umblarea creștină sunt
cauzate de unul sau mai multe dintre aceste șapte lucruri. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Rezumat referitor la cădere lor - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Lucrurile, care i-au dus pe acești tineri la cădere, erau: neglijență, răzvrătire și unul nevinovat, atras printr-o dezbinare. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Mefiboșet - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Verset călăuzitor: 2 Samuel 4.4 Căderea lui Mefiboșet este poate cel mai trist caz dintre toate, pentru că nu a fost deloc vina lui. A fost lăsat în mâinile unei persoane neglijente, care l-a făcut să cadă. Uneori, căderea unui tânăr poate fi pusă, într-o oarecare măsură, pe seama celor care au avut grijă de el. În cazul lui Mefiboșet, „doica” sa a fost cea care l-a făcut să cadă. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Ahazia - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Împărați 1.1,2
Aici avem un alt
tânăr care a căzut. La fel ca și Eutih, căderea lui este menită să
reprezinte o cădere spirituală pe care o poate avea oricare din
poporul Domnului. El era un împărat tânăr, care tocmai urcase pe
tronul din Israel în locul tatălui său. Avea viața în față și sunt
sigur că arăta destul de bine. Dar, într-o zi, totul s-a oprit când a
„căzut printre gratii”. Căderea lui Ahazia a fost foarte gravă. Nu
avea să-și mai revină niciodată din ea. Aceasta este o chestiune
serioasă, dragi frați și surori. Ea arată că există lucruri în care o
persoană poate cădea și din care nu-și poate reveni. | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Eutih - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Faptele apostolilor 20.7-12 Eutih era un tânăr, care a căzut din adunare! Nu a intenționat să o facă, dar exact asta s-a întâmplat. Căderea lui este o imagine a celor care părăsesc literalmente Adunarea. Vedem că acest lucru se întâmplă din când în când în rândul poporului Domnului și este o tragedie. Putem învăța ceva din asta? | |||
|
|
Trei tineri care au căzut: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Vreau să vorbesc
în această după-amiază despre trei tineri: Eutih, Ahazia și Mefiboșet.
Acești trei tineri aveau ceva în comun - fiecare dintre ei a căzut
grav! Dumnezeu a consemnat căderea lor în Cuvântul Său, pentru ca noi
să putem învăța ceva. Vreau să-i privim pe toți trei cu ajutorul
Domnului, pentru a putea primi învățătura practică pe care El
intenționează să ne-o ofere. | |||
|
|
Cele două imnuri din Apocalipsa - Autor necunoscut | |||
|
Există o diferență importantă între cele două cântări de
mulțumire sau de laudă din Apocalipsa 1.5,6 și 5,9-14. Cea din
capitolul 1 este cu adevărat o mulțumire; în capitolul 5, însă, este
mai degrabă o laudă, o celebrare a ceea ce Mielul este vrednic să facă
și să primească. Cântarea de laudă din primul capitol este expresia
închinării sau adorației recunoscătoare adusă de cei răscumpărați de
pe pământ. În capitolul al cincilea, în schimb, ne aflăm în cer; prin
urmare, este mai mult o prezentare a închinării cerești, a închinării
tuturor locuitorilor cerului, de fapt a tuturor ființelor create din
cer, de pe pământ, de sub pământ și de pe mare. De asemenea, trebuie
remarcat faptul că aceste două exprimări sublime ale sentimentelor nu
sunt doar diferite în sine, ci sunt produse și de două cauze diferite.
Cu toate acestea, rămâne adevărat că, pe lângă diferență, există și o
mare asemănare, iar pentru a arăta clar atât diferența, cât și
asemănarea, aș dori să intru puțin în detaliile acestui mare subiect. | |||
|
|
Pe marea furtunoasă - W.T.P. Wolston | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 14.22-33
În timp ce Isus a dat drumul mulțimilor, după ce le-a hrănit, ucenicii
se aflau într-o corabie și „se chinuiau cu vâslirea”. Dar în toate
greutățile și pericolele lor, Domnul avea ochii îndreptați spre ai
Săi. El S-a rugat pentru ei acolo sus pe munte și în a patra strajă
din noapte a venit la ei. El nu îi uită niciodată pe ai Săi în
greutățile lor. El „poate să ajute”, „are milă” și „poate să
mântuiască pe deplin”. | |||
|
|
Jertfa de ardere-de-tot - Charles Stanley | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Jertfitorul poate oferi un vițel, o oaie, o capră sau o pasăre, și anume o turturică sau un pui de porumbel. Dar, în toate cazurile, trebuie să aibă loc moartea. Jertfa lui Cain - adică o jertfă fără moartea jertfei de ispășire [compară cu Geneza 4.3] - nu poate fi primită. Nu contează cât de mult sau cât de puțin înțelegem despre Hristos: trebuie să recunoaștem că jertfa Sa ispășitoare este absolut necesară. | |||
|
|
Pe marea furtunoasă - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete
călăuzitoare:
Matei 14.22-36 Corabia care pleacă pe mare este o imagine a mărturiei Evangheliei, care merge la păgâni. Apostolii, care s-au urcat pe corabie, reprezintă rămășița credincioasă a iudeilor, care au fost scoși din iudaism și primiți în Biserica creștină. În același timp, Domnul „S-a suit pe munte, ca să Se roage”. Aceasta înseamnă că Domnul S-a înălțat la cer pentru a îndeplini lucrarea Sa actuală de Mare preot, de rugăciune de mijlocire pentru ai Săi aflați în această lume | |||
|
|
Domnul Isus intervine pentru noi - Frederick Stephen Marsh | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 14.22-31 Oricât de întunecată ar fi noaptea, oricât de dificile ar fi circumstanțele și oricât de mare ar fi confuzia, slujirea prezentă a lui Hristos continuă, până când ne va duce în casa Tatălui, dincolo de valurile, de vântul și de necazul circumstanțelor. Slujirea Sa continuă neîncetat până la acel moment glorios! | |||
|
|
Arderea-de-tot - Algernon James Pollock | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Arderea-de-tot este jertfa care reprezintă moartea lui Hristos în cel mai înalt aspect al ei. Cuvântul ebraic olah, care se traduce prin „ardere-de-tot”, înseamnă „ceea ce se suie”. Era o jertfă de bună voie și Îl prezintă pe Hristos în model, ca fiind Cel care S-a oferit de bună voie lui Dumnezeu, chiar și ca jertfă de ispășire pentru păcat. | |||
|
|
Cine aparține rămășiței fiilor lui Israel și cine va intra în Împărăția de 1000 de ani? | |||
|
Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul fiilor
lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămășița va fi mântuită” (Romani
9.27). Din aceștia fac parte toți cei care vor crede Evanghelia
Împărăției, care va fi propovăduită după răpirea Adunării, și prin
aceasta vor fi mântuiți. În Împărăția de o mie de ani vor intra și cei
dintre națiuni care vor crede Evanghelia Împărăției - ei vor avea
parte de timpuri grele, dar nu vor trece prin necazul lui Iacov. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (20): Calea de apropiere de Dumnezeu - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Leviticul 16.1-22 Am parcurs deci întregul Cort al întâlnirii. Putem spune că întregul mobilier se poate fi împărțit în două părți: obiectele care se referă la apropierea de Dumnezeu și obiectele de reprezentare. Există anumite lucruri care reprezintă ceea ce este Dumnezeu în Hristos, cum ar fi masa și sfeșnicul, în timp ce există altele care au legătură directă cu apropierea de El. | |||
|
|
Salvatorul făgăduit - Roger Liebi | |||
|
Pentru a putea aborda în detaliu profeția mesianică, trebuie
mai întâi să se facă câteva precizări de bază cu privire la originea
și transmiterea Vechiului Testament (VT). | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (19): Curtea din față - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 38.9-20 Curtea din față constituia o împrejmuire pentru casa lui Dumnezeu și separa locuința Sa de lumea exterioară. Gândesc că nu ar trebui să ne fie greu să recunoaștem că această incintă este formată de poporul Domnului, care formează efectiv linia de demarcație în această lume între tot ceea ce este de la Dumnezeu și ceea ce nu este de la El. ... | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (18): Ligheanul - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 38.8 În ordinea construirii, „ligheanul de aramă și piciorul lui” sunt menționate după altarul arderii-de-tot și într-un singur verset. Există puține descrieri propriu-zise în instrucțiunile de construire și de utilizare al acestuia (Exodul 30.17-21), ceea ce este, fără îndoială, revelator, deoarece tăcerea nu este lipsită de semnificație în Scriptură. | |||
|
|
„Niciodată din nou. Ai încredere doar în tine însuți”: Promisiunea comandantului forțelor aeriene israeliene - Dirk Schürmann | |||
|
Da, aceasta ar fi și dorința mea pentru Israel: niciodată din
nou ceva atât de teribil. Și m-a cutremurat, când m-am gândit apoi la
ceea ce profețește Cuvântul lui Dumnezeu: se va întâmpla din nou și va
fi și mai rău data viitoare. Da, se va întâmpla chiar și iudeilor în
propria lor țară, Israel. Două treimi din populație va pieri atunci. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (17): Altarul arderii-de-tot - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 38.1-7
Explorarea noastră a Cortului
întâlnirii și a tuturor ustensilelor sale - în Locul Preasfânt și
Locul sfânt - s-a încheiat. Intrăm acum în curtea înconjurătoare. Și,
continuând să urmăm ordinea construcției, altarul arderilor-de-tot se
află mai întâi în fața noastră. Acesta era într-adevăr cel mai
proeminent obiect din curtea din față. Stătea direct în calea celui
care intra. Vom vedea că semnificația sa corespunde pe drept acestei
poziții proeminente. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (16): Untdelemnul ungerii - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 30.22-33 Vrem să vorbim
acum despre „untdelemnul ungerii sfinte”, pentru că acesta este
menționat și în legătură cu altarul de aur și cu tămâia plăcut
mirositoare (Exodul 37.29). Modul în care era folosit va fi discutat
în detaliu atunci când vom ajunge la hirotonirea preoților. Detaliile
despre componentele sale și despre modul în care era preparat pot fi
găsite în același capitol în care este descrisă tămâia (Exodul
30.22-33). | |||
|
|
Nimic altceva decât Hristos: Isus în Epistola către Evrei - John Gifford Bellett | |||
|
Epistola către Evrei ne cheamă să părăsim totul pentru Hristos. Oricare ar fi lucrurile, cu care ne-am lăudat până acum, este necesar să renunțăm la ele acum și să-L primim în locul lor pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Aceste lucruri, pe care trebuie să le părăsim, anulează toate în care omul și-a pus încrederea. În schimb, ea Îl prezintă pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, ca Subiect al gloriei și unicul refugiu al sufletelor sărmane. | |||
|
|
O mie de ani de pace: Sfărșitul Împărăției păcii - Werner Mücher | |||
|
Timpul incomparabil de binecuvântat al
domniei milenare a lui Mesia se va sfârși și el într-o zi. Deja în
timpul Împărăției păcii există un anumit declin. Unii văd un indiciu
în acest sens în numărul tot mai mic de jertfe la Sărbătoarea
Corturilor (Numeri 29.12-38). Sărbătoarea Corturilor dura șapte zile,
iar în prima zi, printre altele, trebuiau sacrificați 13 viței tineri,
în a doua zi doar 12, în a treia zi 11 etc., iar în cele din urmă, în
a șaptea zi, doar 7 viței tineri. La început, oamenii care au fost
martori la judecăți vor fi foarte recunoscători pentru mântuirea lui
Dumnezeu, dar, pe măsură ce trece timpul, recunoștința și intensitatea
închinării față de Dumnezeu vor scădea. La sfârșitul Împărăției păcii
vor fi mulți oameni care vor fi înșelați de satan. | |||
|
|
O mie de ani de pace: Împărăția păcii - Werner Mücher | |||
|
Acum, după ce au avut loc toate
judecățile, războaiele, legarea lui satana și învierea martirilor,
sunt create condițiile pentru instaurarea Împărăției păcii. Acum se
întorc cu adevărat dreptatea și pacea, pentru care națiunile au luptat
în zadar în toate aceste secole trecute. Acest lucru nu a fost posibil
fără Domnul păcii. Cu Împărăția păcii, care începe acum, Dumnezeu
încununează diferitele epoci ale relațiilor Sale cu omenirea. | |||
|
|
Îndreptățirea: „îndreptățit de toate” și „îndreptățire a vieții” - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Îndreptățirea este
unul dintre marile adevăruri ale Evangheliei, pe care Pavel a
predicat-o și pe care o numește „evanghelia mea” (Romani 2.16; 16.25
etc.). Îndreptățirea este evident paulină, deoarece niciun alt
scriitor din Noul Testament nu tratează acest subiect așa cum o face
Pavel. Iacov menționează îndreptățirea, dar într-un sens diferit. | |||
|
|
O mie de ani de pace: De la răpire până la Împărăția păcii - Werner Mücher | |||
|
Odată cu înființarea statului Israel a
început deja împlinirea profeției referitoare la timpul sfârșitului.
În mai 2003, Israel a sărbătorit cea de-a 55-a aniversare a acestui
eveniment important. | |||
|
|
Mai există un viitor pentru Israel? - Werner Mücher | |||
|
Mai este Israel poporul lui Dumnezeu?
Dacă nu, îl va accepta Dumnezeu pe Israel ca popor al Său din nou în
viitor? Cu alte cuvinte, este biblică doctrina așa-numitelor
„dispensații” (în engleză: dispensations)? Cu aceste întrebări
vrem să ne ocupăm în acest articol. | |||
|
|
Diferitele grupuri ale poporului Israel în viitor - Dirk Schürmann | |||
|
Pentru înțelegerea profețiilor și, în special, pentru înțelegerea Psalmilor și a profeților din Vechiul Testament, este important să înțelegem care sunt diferitele grupuri ale poporului Israel care vor fi în viitor după răpirea Bisericii | |||
|
|
Bogăția lui Israel - Christian Briem | |||
|
La începutul celei de-a treia părți a
Epistolei către Romani, partea istorică a mântuirii, Pavel vorbește
despre privilegiile care disting pe Israel, ca națiune, de toate
celelalte popoare, potrivit gândurilor lui Dumnezeu. El le prezintă
într-o formă extrem de concisă - un rezumat magnific al
binecuvântărilor lui Israel, pe care probabil că nu îl găsim nicăieri
altundeva în Sfânta Scriptură. Într-adevăr, numai o inimă care a iubit
Israel cu atâta ardoare ar putea vorbi astfel!
Mi se pare că se cuvine ca noi,
credincioșii de astăzi, cei mai mulți dintre ei provenind din națiuni,
să reflectăm la aceste privilegii ale lui Israel. Pe de o parte, acest
lucru ne va salva de la o atitudine disprețuitoare față de acest popor
și ne va conduce la o dispoziție smerită. Căci, să ne amintim că,
dintre toate aceste privilegii, pe care apostolul le enumeră aici, noi
nu am posedat nici unul prin natura noastră (compară cu Efeseni
2.11,12). Pe de altă parte, devin mai clare pentru noi și diferențele
dintre acțiunea lui Dumnezeu cu Israel și chemarea Bisericii. Căci
credincioșii din timpul harului au primit un dar incomparabil mai
bogat datorită lucrării lui Hristos. Și astfel, meditând la aceste
lucruri, devenim și mai recunoscători. | |||
|
|
Este smochinul o imagine a poporului Israel - Werner Mücher | |||
|
În Matei 24.32-33 citim: „Dar de la smochin învățați parabola: când ramura lui este deja fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape. Aşa și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși.”
Este adevărat că Domnul Isus se referă
la poporul lui Israel prin smochin și ce înseamnă atunci această
parabolă? | |||
|
|
Semnificația măslinului nobil - Christian Briem | |||
|
Pentru a înțelege ce înseamnă măslinul
nobil, este bine să ne întrebăm mai întâi cine sau ce este „rădăcina”.
De la rădăcină, măslinul își primește hrana și grăsimea. Este Hristos
rădăcina? Sau este Avraam? Ne apropiem mai mult de soluționarea
acestor întrebări dacă analizăm ceea ce se spune despre „ramuri”. | |||
|
|
Doisprezece oameni în scrierile lui Pavel - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În scrierile lui Pavel există o serie întreagă de expresii doctrinare care marchează anumite linii de adevăr și care, dacă le înțelegem corect, au o extraordinară influență practică asupra vieții noastre. În cele ce urmează aș dori să prezint douăsprezece dintre aceste expresii care ar putea fi numite „Cei doisprezece oameni în scrierile lui Pavel”. | |||
|
|
Pregătiți pentru Domnul care va reveni - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 12.35-40 Calendarul bisericesc nu cunoaște nicio zi deosebită, în care să reflectăm la revenirea Domnului. Firește că aceasta este de înțeles, pentru că sărbătorile calendarului bisericesc fac o retrospectivă a evenimentelor istorice, în timp ce revenirea lui Hristos este situată încă în viitor. Într-un anumit fel este totuși regretabil că biserica n-a stabilit cel puțin o zi deosebită ca să îndrepte atenția spre cea de a doua venire a lui Hristos – mai ales dacă ne gândim că cei mai mulți dintre noi, creștinii, am omis să includem în gândirea noastră de zi cu zi revenirea îndată a Domnului. | |||
|
|
David și Bat-Șeba; sau: Ce poate pricinui inactivitatea - R. W. | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Samuel 11-12 Când oamenii lui Dumnezeu, sătui și odihniți, siguri de sine și automulțumiți, umblă în timpul zilei pe acoperișul casei lor, atunci sunt în mare primejdie. Ei se consideră pe culmile credinței și sunt cu adevărat în norii sentimentelor evlavioase. Acolo sus se pierde simțul pentru realitățile vieții, în mod cu totul deosebit al vieții de credință. Înainte de toate pentru realitatea păcatului. Păcatul! Fără îndoială! Din punct de vedere doctrinal știm aceasta: Carnea rămâne întotdeauna carne și nu va fi niciodată sfântă. Potrivit cunoașterii, lor le este clar că poziția lor în Hristos este desăvârșită; umblarea lor, dimpotrivă, întotdeauna imperfectă. Toți știm teoretic despre primejdia păcatului. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (15): Altarul tămâiei - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.25-29 Acest altar a fost așezat în fața perdelei, între sfeșnicul de la sud și masa de la nordul Locului sfânt. A fost numit „altarul de aur” - fără îndoială pentru a-l deosebi de altarul de jertfă de aramă din curtea exterioară. Este numit și „altarul tămâiei”, ceea ce indică scopul său. Pe coarnele sale se punea sângele jertfei pentru păcat pentru păcatul preotului și, de asemenea, pentru cel al întregii adunări. În afară de aceasta, acest lucru se făcea o dată pe an, în marea zi a ispășirii. Utilizarea sa permanentă era pentru arderea tămâiei rânduite de divinitate, dimineața și seara, în legătură cu pregătirea candelelor. Se pare că a fost folosit ca loc de refugiu. | |||
|
|
O podgorie și patru trăsături de caracter - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Împărați 21.1-10 În 1 Împărați 21 este relatarea inspirată a evenimentelor tragice din jurul unei podgorii. În această relatare găsim patru schițe scurte și succinte ale personajelor din această întâmplare: despre Nabot, proprietarul viei; Ahab, împăratul lui Israel; Izabela, soția lui Ahab; și Ilie, profetul lui Dumnezeu. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (10): Perdeaua de la intrare și perdeaua de despărțire - Samuel Ridout | |||
|
Urmând ordinea în care a fost construit Cortul întâlnirii, ajungem acum la perdeaua despărțitoare și la perdeaua de la intrarea în cort și la stâlpii pe care erau atârnate aceste perdele. | |||
|
|
Este Israel mireasa lui Hristos? - W.J. Ouweneel | |||
|
În acest articol este vorba de relația lui Dumnezeu cu Israel, Iuda, cele zece seminții și Ierusalim. Este vorba de relația simbolică a unei mirese/soții, de despărțire, lepădare și reprimire. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (9): Cepurile (mânerele, diblurile) și scândurile - Samuel Ridout | |||
|
După ce am
analizat lemnul și aurul, din care erau făcute scândurile Cortului
întâlnirii, să examinăm acum forma lor, dimensiunile lor, fundația lor
și legătura dintre ele. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (8): Poleiala din aur a scândurilor - Samuel Ridout | |||
|
Ajungem acum la aurul care a acoperit complet scândurile. Fără îndoială, acesta conține o învățătură divină pentru noi. Scândurile, chivotul și tot mobilierul din cort nu puteau fi văzute din exterior și, în consecință, erau vizibile doar pentru preoți și pentru ochiul lui Dumnezeu. Pentru ochiul omului, gloria divină a Domnului nostru a rămas ascunsă - doar credința o putea percepe sub mantia smereniei Sale umane. La Dumnezeu, însă, este exact invers. Lemnul de salcâm este acoperit cu aur - El Îl vede pe Fiul Său în adâncul smereniei Sale, care este egal cu El. Chiar și pe cruce El este „tovarășul” Său, Cel lovit (Zaharia 13.7). | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (7): Scândurile cortului - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 36.20-34 Ajungem acum la structura cortului, adică la scândurile din lemn de salcâm, acoperite cu aur și așezate pe un postament de argint. Toate aceste scânduri aveau o singură dimensiune: erau lungi de 10 coți și late de 1˝ coți. | |||
|
|
Ce este viața veșnică? Idei greșite despre viața veșnică - Stanley Bruce Anstey | |||
|
„Viața veșnică”, așa cum apare ea în Evanghelia după Ioan și în epistole, este o binecuvântare creștină. Ea este un „dar de har” al lui Dumnezeu, pentru cei care cred în Domnul Isus Hristos (Romani 6.23). Este caracterul cel mai înalt al vieții divine, pentru că ea există, și ea este ceea ce Tatăl și Fiul savurează împreună în părtășie, din veșnicie. | |||
|
|
O relație vie cu Domnul Isus: Partea a 2-a: Cum contribui tu la ea? - Ger de Koning | |||
|
În prima parte a acestui studiu despre formarea unei relații cu Domnul
Isus, am arătat că intrarea într-o relație cu El nu pornește de la
mine și de la tine, ci de la El. Pentru a ilustra acest lucru, am
folosit istorisirea pe care Domnul Isus o relatează în Luca 10 (Lc.
10.30-37). Din această istorisire reiese clar că o relație cu
Domnul Isus nu putea să apară decât pentru că El ne-a căutat. Și noi,
ca și omul din istorisire, căzusem în mâinile tâlharilor. Samariteanul
milostiv este o imagine frumoasă a Domnului Isus. El se îngrijește de
acest om și îl duce la un han. Îi dă chiar și bani hangiului pentru a
avea grijă de om, pentru perioada în care el însuși călătorește. Relatarea despre samariteanul milostiv este urmată de două pasaje importante, care se potrivesc de minune. În primul pasaj este vorba despre auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Lc. 10.38-42), iar în al doilea pasaj este vorba despre rugăciune (Lc. 11.1-13). ... | |||
|
|
O relație vie cu Domnul Isus: Partea 1: De fapt, de ce? - Ger de Koning | |||
|
Cu toții avem de-a face cu relații în viața noastră de zi cu zi. Avem
relații la școală sau la serviciu, dar și relații conjugale și
familiale. Este evident că tu și cu mine trăim într-o lume a
relațiilor rupte. O dovadă pregnantă în acest sens sunt statisticile
care spun că aproximativ o treime din toate căsătoriile se termină
prin divorț. Sunt sigur că știi exemple de căsnicii sau de relații de
familie eșuate în mediul tău apropiat. Poate cunoști relații care sunt
foarte tensionate și în care nu mai există o relație reală: Fiecare
își vede de drumul său și singurul lucru pe care încearcă să îl facă
este să supraviețuiască. Pe lângă tipurile de relații, pe care le-am enumerat mai sus, lipsește cea mai importantă: relația cu Domnul Isus și cu Dumnezeu. Tocmai despre aceasta vreau să vorbesc cu tine. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (6): Acoperiș din piei de berbec vopsite în roșu și învelitoare din piei de vițel de mare - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 36.19
Ultimele două
învelitori ale Cortului întâlnirii sunt descrise foarte pe scurt
într-un singur verset, în timp ce detaliile primei învelitori sau ale
locuinței propriu-zise ocupă un spațiu considerabil. Cortul sau
acoperământul din păr de capră era, de asemenea, descris cu lux de
amănunte. Când ne gândim că fiecare dintre aceste acoperitori vorbește
despre Domnul nostru Isus Hristos, aceasta sugerează că, cu cât
cunoașterea noastră despre El devine mai profundă, cu atât mai mare va
fi frumusețea și perfecțiunea divină pe care o vom vedea. Cu adevărat,
avem aici în fața noastră „bogăția de nepătruns a lui Hristos”
(Efeseni 3.8). | |||
|
|
Îngerii sunt din nou în centrul atenției: Îngerii ... ei există - Ger de Koning | |||
|
Îngerii aparțin
lumii superioare, lumii invizibile, lumii duhurilor. Invizibili,
imperceptibili pentru om, dar totuși realitate. Nu este un vis și nici
o ficțiune. Există îngeri buni și îngeri răi, duhuri bune și duhuri
rele. Există un loc bun unde să mergem, dacă vrem să aflăm ceva despre
îngeri? Da, există! În Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, există nu mai
puțin de 250 de referiri la îngeri. Nu sunt chiar puține. Înseamnă că
trebuie să existe ceva de descoperit în ea despre originea lor, despre
activitatea lor și despre viitorul lor. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (5): Covoare din păr de capră - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 36.14-18
Ajungem acum la
cel de-al doilea strat de covoare al locuinței sau la „cortul de
deasupra locuinței”, așa cum este numit aici [n.tr.: versiunile
Bibliei în limba română nu folosesc cuvântul locuință, așa cum este de
ex. traducerea în limba germană Elberfelder-Edition CSV Hückeswagen:
משׁכּן
(mishkân)].
Primul strat de covoare, pe care l-am analizat deja, forma locuința
propriu-zisă peste care erau așezate toate covoarele ulterioare. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (4): Covoare de in subțire răsucit; dimensiunile lor și alte aspecte - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 36.8-13
După ce am
analizat culorile și materialele covoarelor, să încercăm acum să
înțelegem ceva din semnificația dimensiunilor și a aranjamentului lor. | |||
|
|
De ce permite Dumnezeu aceasta? ... dacă El este atotputernic? - Arthur Ernest Wilder-Smith | |||
|
Nu este aceasta exact întrebarea pe care și-o pun mulți oameni
astăzi? De ce este așa, dacă Dumnezeu este atotputernic - și dacă El
este Dumnezeu, El trebuie să fie așa - de ce nu pune capăt acestui
haos, tuturor acestor războaie, tuturor înșelăciunilor, nedreptăților,
mizeriei și bolilor din lume? Este așa cum mi-a spus un student cu ani
în urmă: „Dacă vrei să cred în Dumnezeul tău, mă aștept mai întâi de
toate ca El să creeze o lume mai bună!” | |||
|
|
Otniel: un judecător exemplar - Arthur Maurice Salway Gooding | |||
|
Otniel – un judecător exemplar
Un model pentru oameni responsabili și pentru bărbați tineri
Versete călăuzitoare:
Judecători 3.5-11
Numai unii dintre voi sunt prezbiteri, dar toți credincioșii
sunt în primejdie să se dedice lumii și cu toții suntem chemați să
biruim lumea. Deci, ce să facem? – Petreceți timp în Hebron!
Testați-vă dragostea pentru Domnul! Învățați să cunoașteți Cartea!
Cutremurați-vă înaintea ei, ca înaintea Cuvântului lui Dumnezeu!
Atunci, puterea instructivă a acestei Cărți, ca și în cazul lui
Otniel, umplut de Duhul Sfânt, va alunga caracterul lumesc din inimile
noastre, din familiile noastre și din relațiile noastre omenești. | |||
|
|
Plinătate de bucurie - Philip Willis | |||
|
Ioan 15-17
Printre credincioșii adevărați nu există
nimic care să lipsească mai mult decât bucuria spirituală. De partea
lui Dumnezeu totul este strălucitor. Locul nostru înaintea lui
Dumnezeu este primirea noastră în Cel preaiubit. Privilegiul nostru
este să avem parte de părtășia cu Tatăl și cu Fiul Său - în cercul
dragostei divine. Ce har minunat că Dumnezeu vrea să ne primească!
„Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4.17). Multiple sunt cauzele care ne împiedică să savurăm ceea ce ne este dat în Hristos. Există poveri, care ne împiedică, păcate, care ne chinuie, și satan, care încearcă să ne lege picioarele și să ne împiedice; dar nu este nicio necesitate să ne lăsăm biruiți. Dumnezeu este pentru noi, iar Duhul Sfânt ne întărește. | |||
|
|
Să fim întotdeauna la Domnul - George Vicesimus Wigram | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Tesaloniceni 4 Gândul că Îl voi vedea pe Domnul și că voi fi la El pentru totdeauna îmi pătrunde în suflet. O, este posibil ca Domnul, care din momentul în care mi-a dat viață m-a purtat cu atâta răbdare și dragoste și a vegheat asupra mea cu o grijă atât de sfântă, să poată spune: „Tu vei veni în întâmpinarea Mea”? Și mai mult decât atât, El va coborî să mă întâlnească în văzduh! Da, ochii mei Îl vor vedea, urechile mele Îl vor auzi, Cel care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine și care, în dragostea Sa, ne ia acum la Sine, pe toți cei pe care Tatăl I-a dat Lui înainte de întemeierea lumii. | |||
|
|
Legea ... și sensul ei pentru creștini - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 5.18,19; Ioan 14.15; 1 Ioan 5.3. Iar și iar iese la iveală întrebarea: cum ar trebui să procedeze creștinii cu Legea de la Sinai? În această privință, cei mai puțini creștini cred că noi, acum, ar trebui să ținem Legea în toate punctele, deci atât legea morală, cât și legea ceremonială. Creștinii sunt absolut conștienți că blestemul este legat cu o neîmplinire a Legii, dar din acest blestem ne-a răscumpărat definitiv Hristos. Cu toate acestea, pe de altă parte, mulți creștini nu vor să renunțe de tot la Lege și s-o lase să treacă mai departe drept un fel de regulă de viață. ... | |||
|
|
Animalul masculin folosit la jertfe - William Henry Westcott | |||
|
Versete
călăuzitoare:
Leviticul 1 și 4
La început, bărbatului i s-a încredințat
responsabilitatea pentru sfera care i-a fost repartizată, iar femeia,
egală cu el, i-a fost dată ca ajutor, pentru ca ea să fie din el și
pentru el (Geneza 2). Eva a fost adusă la Adam, o ființă pe care el
putea să o iubească și să-i împărtășească plăcerile și privilegiile,
dar căreia nu i-a fost încredințată aceeași responsabilitate. Se pare că acest principiu poate fi văzut în instituirea jertfelor. Căci acolo unde Hristos este prezentat ca model ca răspuns la gloria cuprinzătoare a lui Dumnezeu, ca în arderea de tot, sau acolo unde este prezentat ca model ca jertfă pentru păcat pentru o întreagă comunitate sau pentru un preot sau căpetenie, a cărui întreagă sferă de responsabilitate era afectată de păcatul său, se aduce [nu o jertfă feminină, ci] o jertfă masculină. | |||
|
|
Iefta: un judecător legalist - Consecințele legalității - Arthur Maurice Salway Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Judecători 11
Iefta a judecat pe
Israel șase ani, șase ani de triumf și tragedie, șase ani distruși
prin legalitate. Domnul să ne elibereze de legalitate. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (12): Capacul ispășirii - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.6-9
Capacul ispășirii
era, așa cum a fost descris pe scurt mai devreme, o acoperire peste
Chivot și se potrivea cu acesta în lungime și lățime. Era făcut din
aur curat, iar heruvimii erau bătuți (forjați) din aceeași piesă la
ambele capete. Ei făceau astfel parte din capacul ispășirii. Aceste
figuri simbolice umbreau capacul ispășirii cu aripile lor, în timp ce
fețele lor priveau în jos spre el. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Conținutul spiritual al relatării despre creație - W.J. Ouweneel | |||
|
În niciun caz studiul nostru nu s-a încheiat după gândurile precedente referitoare la zilele creației. Așa cum este cazul în general în Vechiul Testament, și pentru Geneza 1 există mai multe interpretări (Origen a remarcat deja acest lucru). Pe lângă sensul literal, pe care l-am abordat până acum, există, ca de obicei, și o interpretare tipologică (profetică), precum și o aplicație practică pentru noi înșine. Oricine este întrucâtva familiarizat cu imaginile din Scriptură, cu siguranță nu va presupune că aceste imagini lipsesc de pe prima pagină a Bibliei. Dimpotrivă, Dumnezeu este Dumnezeul care de la început vestește sfârșitul și din timpuri străvechi ceea ce încă nu s-a întâmplat (Isaia 46.10). Încă de pe prima pagină, El Se referă la viitor în imagini. Acest lucru nu era de înțeles pentru credinciosul din Vechiul Testament, dar acum, când toate planurile lui Dumnezeu au fost descoperite și Duhul Sfânt locuiește în Adunare, aceste planuri pot fi găsite în nenumărate locuri din Vechiul Testament prin intermediul instrucțiunilor acestui Duh și, bineînțeles, și pe prima pagină bogat ilustrată. „Toate câte au fost scrise mai înainte (adică în Vechiul Testament) au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și încurajarea Scripturilor, să avem speranță” (Romani 15.4). „Toate acestea li se întâmplau ca pilde și au fost scrise pentru avertizarea noastră, peste care a venit sfârșitul veacurilor” (1 Corinteni 10.11). | |||
|
|
Predica nu mi-a adus nimic: Un cuvânt pentru ascultătorii unei predici - Dirk Schürmann | |||
|
În articolul
„Vestirea Cuvântului este plictisitoare ...!?”
ne-am preocupat cu anumite lucruri care sunt necesare pentru ca o
predică/propovăduirea Cuvântului să aibă folos pentru ascultători și
adunarea să fie zidită. La aceasta am examinat exclusiv
responsabilitatea predicatorului. În acest articol ne vom îndrepta
acum privirea numai asupra ascultătorului. În plus, ne gândim în mod
cu totul deosebit la ascultătorii care nu sunt mulțumiți cu o predică.
Lucrul acesta poate avea motive întemeiate, de exemplu, dacă
predicatorul nu face față responsabilității sale. Dar există și multe
aspecte care sunt de luat în seamă din partea ascultătorilor, ca o
predică să aducă folos. Și aceasta va fi aici tema noastră. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Relatarea despre creație și doctrina evoluției - W.J. Ouweneel | |||
|
Doctrina
evoluției a fost amintită atât de des în capitolele anterioare, încât
trebuie să spunem câteva cuvinte despre ea înainte de a merge mai
departe. Desigur, nu este posibil să discutăm această doctrină în
detaliu în contextul unei analize a Genezei 1; aici își are locul doar
ceea ce face clar cât de nepotrivit este ceea ce face ca încrederea
unor credincioși în Geneza 1 să fie zdruncinată de doctrina evoluției.
De aceea vrem să analizăm pe scurt doar următoarele puncte:
așa-numitele dovezi care justifică doctrina evoluționistă, caracterul
științific al acestei doctrine și influența ei morală asupra
societății. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: „După felul lor” - W.J. Ouweneel | |||
|
„După felul lor”
Această expresie importantă
merită să fie discutată mai în detaliu. Apare de zece ori în Geneza 1:
de trei ori în ziua a treia, de două ori în ziua a cincea și de cinci
ori în ziua a șasea (adică de două ori cinci). În Biblia ebraică spune
de cinci ori „după felul său”, o dată „după felul lor”
(plural) și de patru ori „după felul lor” (dar la singular)
(care este tot de două ori cinci). | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Pustiu și gol - W.J. Ouweneel | |||
|
Verset călăuzitor: Geneza 1.2 Aici încep problemele de interpretare. Pentru explicarea ulterioară a Genezei 1 este decisiv modul în care se interpretează acest verset. Marea întrebare cu privire la acest verset este dacă starea descrisă aici este starea inițială a pământului (adică modul în care pământul a fost creat în versetul 1) sau dacă pământul a fost creat inițial într-o stare de glorie și abia mai târziu a căzut într-o stare de pustietate și goliciune. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: La început - W.J. Ouweneel | |||
|
Verset călăuzitor: Geneza 1.1
Adesea uităm cât
de veche este relatarea despre creație. Nu suntem nici măcar foarte
surprinși când se dovedește că știința naturii, după multe secole,
ajunge la o concluzie importantă, care se află în Biblie de mii de ani
- și mult mai bună, pe deasupra. Există oameni care obiectează că nu
ar trebui să se spună așa ceva. Aceștia susțin că Biblia și știința
naturii nu ar trebui să fie comparate niciodată una cu cealaltă,
deoarece se află la niveluri diferite și ambele au propriul lor
domeniu de aplicare. Acest lucru sună foarte frumos, dar este
fundamental greșit. Mai mult, această idee lezează autoritatea
Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă se spune că știința are doar o sferă
limitată de autoritate, atunci totul este în regulă. Dar dacă se
afirmă acest lucru despre Biblie, atunci este o eroare foarte gravă.
Biblia are valabilitate universală. Ea are ceva de spus în toate
domeniile vieții, inclusiv în domeniul științei. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Introducere - W.J. Ouweneel | |||
|
Introducere
Odată cu
încurcarea limbilor la Babel au început timpurile de neștiință pentru
toate popoarele (Faptele apostolilor 17.30; compară cu Faptele
apostolilor 14.16). Nu le-a rămas altă posibilitate de cunoaștere a
lui Dumnezeu, decât mărturia creației (Romani 1.20) și a conștiinței
(Romani 2.14,15) și amintirea Potopului, adică amintirea de un
Dumnezeu care pedepsește răul. Dar, în loc să-L venereze pe acest
Dumnezeu ca Creator și Judecător, „s-au dedat la gândiri deșarte și
inima lor fără pricepere s-a întunecat”, astfel încât au început
să se închine la multe făpturi, în loc să se închine la
singurul Creator (Romani
1.21-23). Și poporul lui Israel se afla în același întuneric. În
Egipt, ei slujeau idolilor (Ezechiel 20.5-9) și aveau o cunoaștere
redusă sau chiar inexistentă a adevăratului Dumnezeu. Cel mult, ei au
păstrat amintirea promisiunilor lui Dumnezeu făcute fără părere de rău
părinților lor și a căilor Sale cu ei. | |||
|
|
Cum am învățat că Hristos este totul: Din memoriile lui J.T. Mawson - John Thomas Mawson | |||
|
Versete călăuzitoare: Coloseni 2.6,7; 2 Timotei 2.1,8. Când Domnul S-a întors la mine în încercări, am crescut spiritual, am câștigat substanță spirituală, indiferent ce altceva am pierdut. Am învățat cu greu că, pentru binecuvântarea mea și pentru gloria Lui, El trebuie să fie totul și în toate. El este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Așa este El pentru Dumnezeu și așa trebuie să fie pentru fiecare creatură, care vrea să fie binecuvântată veșnic. Aceasta este lecția pe care Duhul lui Dumnezeu ne-o predă astăzi. Fericiți toți cei care o învață. | |||
|
|
„Dar cei nouă, unde sunt?” - Walter Bligh Westcott | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 17.17
Luca 17.17:
N-au fost curățiți cei zece? Dar cei nouă, unde sunt?
Una dintre cele mai dureroase trăsături ale zilelor noastre este că
atât de mulți creștini, care au primit binecuvântări de la Domnul, se
mulțumesc să fie beneficiari. Doar rareori ocupă locul mai
binecuvântat al celui care dăruiește - pentru Dumnezeu și
pentru oameni. | |||
|
|
Un început nou - Walter Bligh Westcott | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13.13; Faptele apostolilor 1.8; 4.23; 2 Corinteni 5.15; Galateni 5.16
„Nu știu ce s-a întâmplat cu Jack”, spunea cineva care a fost cândva
tovarășul credincios al celui menționat; „nu-l mai pot convinge să
facă nimic din ce făcea înainte. Nu mai merge la teatru sau la
dansuri, iar în ceea ce privește un pahar sau o țigară, îmi spune că
și-a ars pipa și că nu va mai încerca nici o băutură! El numește asta
convertire, dar eu îi spun înnebunire. Și totuși pare fericit. Nu pot
să înțeleg asta.” | |||
|
|
Spălarea picioarelor: Ioan 13 - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13
Interpretări diferite
Capitolul din Ioan 13 referitor la spălarea picioarelor este
unul dintre pasaje din Biblie care merg cel mai mult la inimă. Deși
evenimentul în sine este destul de simplu de înțeles, există unele
opinii contradictorii cu privire la interpretarea pentru zilele de
astăzi: | |||
|
|
Piedici în calea rugăciunilor: Când rugăciunile nu sunt ascultate (împlinite) - SoundWords | |||
|
Ți se întâmplă și ție uneori așa, că strigi către cer și nimeni nu pare să fie acasă? Dacă suntem sinceri, uneori ne simțim așa și ne întrebăm: Ce se întâmplă, de ce Dumnezeu nu ascultă strigătul meu? Nu a spus El: Faceți-Mi cunoscute cererile voastre? Și cu toate acestea, acest sentiment, că rugăciunea nu a mers mai departe de tavan. De ce? Vrem să analizăm această întrebare. | |||
|
|
Cerul deschis și Fiul Omului - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare:
Ioan 1.43-5 Natanael reprezintă rămășița credincioasă din Israel. El spune: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” În afară de aceasta, se spune despre el: „un israelit în care nu este viclenie” și că stătea sub smochin, care este adesea o imagine a lui Israel. ... | |||
|
|
Starea corectă a sufletului - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Condiții prealabile pentru recunoașterea
adevărului Ne-am putea întreba: „De ce atât de mulți creștini acceptă acest întreg sistem creat de om în creștinătate, fără să pună la îndoială credibilitatea lui?”. Ne-am putea întreba, de asemenea, „De ce atât de mulți creștini nu au respectat rânduiala biblică pentru adevărata închinare și slujire creștină?”. Răspunsul: există o condiție prealabilă care precedă înțelegerea adevărului. Această importantă condiție prealabilă se găsește în starea sufletului. | |||
|
|
Acum și atunci: sau timp și veșnicie - Charles Henry Mackintosh | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 12 Principiile adevărului prezentate în Luca 12 au un caracter foarte solemn și pătrunzător, iar impactul lor practic este de cea mai mare importanță, mai ales într-un moment ca acesta. În lumina acestui adevăr, așa cum strălucește înaintea noastră aici, nici un simț carnal și lumesc nu poate rezista; se va ofili complet. Dacă am fi întrebați care este pe scurt conținutul principal al acestui capitol prețios, am răspunde: „Este o contemplare a timpului în lumina veșniciei”. | |||
|
|
Ar trebui creștinii să fie vegetarieni? - Carl Knott | |||
|
Versete călăuzitoare: Romani 12.2; 1 Corinteni 10.31
Vegetarianismul este popular în multe țări ale lumii de astăzi.
Ziua de
1 octombrie a fost declarată
„Ziua mondială a vegetarienilor”. Între timp, restaurantele și magazinele alimentare oferă
meniuri fără carne, de exemplu un
„burger
vegan”.
Vegetarienii moderați nu consumă carne roșie, dar mănâncă pește și
fructe de mare (pescetari) sau ouă și produse lactate
(ovo-lacto-vegetarieni). O formă mai strictă este
„veganismul”. Veganii consecvenți mănâncă numai produse de origine
vegetală și evită produsele de origine animală, cum ar fi produsele de
curățare sau îmbrăcămintea. | |||
|
|
Ce l-a motivat pe Pavel în slujirea sa? - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 5 Pavel explică principiile sale în slujba pentru Domnului, care sunt puse la îndoială de adversarii săi. Acum își dezvăluie motivele interioare ale inimii sale pentru slujire. El vorbește despre trei lucruri mari care îl motivează și le menționează aici, pentru că adversarii săi au interpretat devotamentul său de neînțeles față de Domnul ca pe o dovadă că era instabil mintal. | |||
|
|
Care sfinți vor fi în necazul cel mare? - John Nelson Darby | |||
|
Versete călăuzitoare: Ieremia 30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; Apocalipsa 3.10; 7.14
Va fi un necaz la sfârșit, un timp care nu a mai existat până
acum, până când Domnul va veni și va aduce eliberarea. Deci, unde
găsim pasajele din Scriptură care ne vorbesc despre un astfel de
necaz? Nu am cunoștință de niciunul în afară de următoarele: Ieremia
30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; (Luca nu vorbește nici de
necazul cel mare, nici de urâciunea pustiirii). Putem adăuga pasajele
mai generale din Apocalipsa 3.10 și Apocalipsa 7.14. Dar primele patru
pasaje dovedesc în mod clar că va fi un timp de necaz care nu a mai
fost niciodată sau, după cum spune Marcu, „așa cum nu a mai fost de la
începutul creației pe care a creat-o Dumnezeu, și niciodată nu va mai
fi”. Pasajele din Apocalipsa, după cum vom vedea, se îndreaptă spre o
sferă mai largă decât cea anterioară. Dar pentru că vorbesc despre un
necaz mare, le-am citat, desigur, și pe ele. Deci va fi un mare necaz. Cealaltă parte a întrebării este încă deschisă: Vom fi noi, cei care alcătuim Biserica (Adunarea), în acel necaz? | |||
|
|
Vindecare pe baza rugăciunilor - este posibilă și astăzi? - Jacob Gerrit Veijnvandraat | |||
|
Verset călăuzitor: Iacov 5.14
Cum și când trebuie să aplicăm acest lucru în
zilele noastre?
Există toate motivele să presupunem că este vorba de o boală care este
urmarea păcatului personal al persoanei bolnave. În versetul 15 se
vorbește într-adevăr despre condiția: „dacă a făcut păcate”,
dar versetul 16 vorbește mai întâi despre mărturisirea păcatelor și
imediat după aceea despre rugăciunea pentru vindecare (Iacov 5.15,16). | |||
|
|
Înduplecarea lui Dumnezeu: Îl putem noi convinge pe Dumnezeu? - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Numeri 11.4; 32.5; 1 Samuel 8.5; 2 Împărați 20.1-3 Da! Dar în ce fel? Bineînțeles, nu-L putem îndupleca pe Dumnezeu în sensul că ne amestecăm în voința suverană a lui Dumnezeu, care este deja stabilită din eternitate. Cu toate acestea, este posibil să insistăm în mod egoist ca Dumnezeu să ne permită să facem sau să obținem ceva, despre care El știe că nu este cel mai bun pentru noi. Se știe că creștinii se plâng și se vaită și chiar Îl imploră pe Dumnezeu ca niște copii răsfățați, atunci când vor ceva ce El nu vrea să le dea. | |||
|
|
În școala lui Dumnezeu - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Marcu 8.23-25
Vacanța și entuziasmul s-au terminat. Acum ne
întoarcem la școală și la muncă! Iubim vacanțele, dar nu și viața
normală de zi cu zi. Vacanțele sunt ceva deosebit, dar viața de zi cu
zi este doar o „corvoadă” necesară. Dar orice om mai în vârstă îți va
spune că frecventarea zilnică a școlii grele este cea care formează
caracterul și te învață înțelegerea și înțelepciunea. | |||
|
|
„Așa cum este El” - John Thomas Mawson | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Ioan 3.2
1
Ioan 3.2:
Îl vom vedea cum este.
Am făcut tot ce am putut pentru a mângâia o fetiță, a cărei
mamă a plecat la Domnul Isus. „O vei revedea”, i-am spus, „mai
strălucitoare și mai frumoasă decât a fost vreodată pe pământ”. Din
inimioara sfâșiată a ieșit răspunsul: „Dar vreau s-o văd așa cum era.
O voi vedea așa cum era, nu-i așa?” Acesta era strigătul dragostei;
așa cum își cunoscuse mama, așa voia să o vadă. Ce altceva ar putea
satisface dragostea, decât asta? | |||
|
|
Epafrodit: Nu face atâta caz de persoana ta! - Charles Henry Mackintosh | |||
|
Versete călăuzitoare: Filipeni 2.25-30
Dacă Epafrodit s-ar fi căutat pe sine însuși, dacă ar fi fost
ocupat cu el însuși și cu interesele sale, sau chiar cu munca sa, cu
siguranță că i-am căuta numele în zadar pe paginile Cuvântului
inspirat. Dar nu; el s-a gândit la alții, nu la el însuși, și de aceea
Dumnezeu, apostolul Său și adunarea Sa s-au gândit la el. | |||
|
|
Trădat de un prieten bun - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Psalmul 55
Ai fost vreodată trădat de un prieten
apropiat - cineva în care ai avut încredere și cu care ai avut multe
experiențe minunate? Este destul de greu când cineva, care nu te
place, te dezamăgește sau te trădează. Dar să te confrunți cu trădarea
cuiva pe care îl considerai un prieten loial este foarte greu.
Împăratul David a scris Psalmul 55 la scurt timp după ce un prieten
apropiat l-a trădat. Orice credincios care trece prin aceeași
experiență tristă se poate identifica cu sentimentele de durere,
suferință și dezamăgire descrise de David. Dincolo de conținutul
aplicabil în practică, psalmul conține și afirmații profetice.
Trădarea lui David de către un prieten apropiat este, cu siguranță, și
o previziune profetică a trădării Domnului Isus Hristos de către Iuda,
după ce trăise în strânsă părtășie cu El timp de trei ani. | |||
|