|
...n-au mai văzut pe
nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 20.09.2023 |
Diverse teme
|
|
|
|
|
Doisprezece oameni în scrierile lui Pavel - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În scrierile lui Pavel există o serie întreagă de expresii doctrinare care marchează anumite linii de adevăr și care, dacă le înțelegem corect, au o extraordinară influență practică asupra vieții noastre. În cele ce urmează aș dori să prezint douăsprezece dintre aceste expresii care ar putea fi numite „Cei doisprezece oameni în scrierile lui Pavel”. | |||
|
|
Pregătiți pentru Domnul care va reveni - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 12.35-40 Calendarul bisericesc nu cunoaște nicio zi deosebită, în care să reflectăm la revenirea Domnului. Firește că aceasta este de înțeles, pentru că sărbătorile calendarului bisericesc fac o retrospectivă a evenimentelor istorice, în timp ce revenirea lui Hristos este situată încă în viitor. Într-un anumit fel este totuși regretabil că biserica n-a stabilit cel puțin o zi deosebită ca să îndrepte atenția spre cea de a doua venire a lui Hristos – mai ales dacă ne gândim că cei mai mulți dintre noi, creștinii, am omis să includem în gândirea noastră de zi cu zi revenirea îndată a Domnului. | |||
|
|
David și Bat-Șeba; sau: Ce poate pricinui inactivitatea - R. W. | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Samuel 11-12 Când oamenii lui Dumnezeu, sătui și odihniți, siguri de sine și automulțumiți, umblă în timpul zilei pe acoperișul casei lor, atunci sunt în mare primejdie. Ei se consideră pe culmile credinței și sunt cu adevărat în norii sentimentelor evlavioase. Acolo sus se pierde simțul pentru realitățile vieții, în mod cu totul deosebit al vieții de credință. Înainte de toate pentru realitatea păcatului. Păcatul! Fără îndoială! Din punct de vedere doctrinal știm aceasta: Carnea rămâne întotdeauna carne și nu va fi niciodată sfântă. Potrivit cunoașterii, lor le este clar că poziția lor în Hristos este desăvârșită; umblarea lor, dimpotrivă, întotdeauna imperfectă. Toți știm teoretic despre primejdia păcatului. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (15): Altarul tămâiei - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.25-29 Acest altar a fost așezat în fața perdelei, între sfeșnicul de la sud și masa de la nordul Locului sfânt. A fost numit „altarul de aur” - fără îndoială pentru a-l deosebi de altarul de jertfă de aramă din curtea exterioară. Este numit și „altarul tămâiei”, ceea ce indică scopul său. Pe coarnele sale se punea sângele jertfei pentru păcat pentru păcatul preotului și, de asemenea, pentru cel al întregii adunări. În afară de aceasta, acest lucru se făcea o dată pe an, în marea zi a ispășirii. Utilizarea sa permanentă era pentru arderea tămâiei rânduite de divinitate, dimineața și seara, în legătură cu pregătirea candelelor. Se pare că a fost folosit ca loc de refugiu. | |||
|
|
Bătălia împotriva lui Amalec - Christian Briem | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 17 Ce înseamnă lupta israeliților împotriva lui Amalec pentru credincioșii de astăzi? | |||
|
|
Apă și război - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 17.5-6,10-13
„Apă și război” - sună ca un titlu de
roman sau ca titlul unui raport guvernamental despre drepturile de apă
disputate. Disputele și luptele pentru apă erau ceva obișnuit în
zilele Vestului Sălbatic și, cu regret, sunt încă prea frecvente în
multe locuri din lume și astăzi. Cu toate acestea, „Apa și războiul”
nu se referă la un război pentru drepturi de apă, ci la două
evenimente din Exodul 17: Dumnezeu oferă apă pentru poporul lui Israel
în călătoria lor prin deșert, și Israel luptă împotriva lui Amalec. | |||
|
|
O podgorie și patru trăsături de caracter - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Împărați 21.1-10 În 1 Împărați 21 este relatarea inspirată a evenimentelor tragice din jurul unei podgorii. În această relatare găsim patru schițe scurte și succinte ale personajelor din această întâmplare: despre Nabot, proprietarul viei; Ahab, împăratul lui Israel; Izabela, soția lui Ahab; și Ilie, profetul lui Dumnezeu. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (10): Perdeaua de la intrare și perdeaua de despărțire - Samuel Ridout | |||
|
Urmând ordinea în care a fost construit Cortul întâlnirii, ajungem acum la perdeaua despărțitoare și la perdeaua de la intrarea în cort și la stâlpii pe care erau atârnate aceste perdele. | |||
|
|
Este Israel mireasa lui Hristos? - W.J. Ouweneel | |||
|
În acest articol este vorba de relația lui Dumnezeu cu Israel, Iuda, cele zece seminții și Ierusalim. Este vorba de relația simbolică a unei mirese/soții, de despărțire, lepădare și reprimire. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (9): Cepurile (mânerele, diblurile) și scândurile - Samuel Ridout | |||
|
După ce am
analizat lemnul și aurul, din care erau făcute scândurile Cortului
întâlnirii, să examinăm acum forma lor, dimensiunile lor, fundația lor
și legătura dintre ele. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (8): Poleiala din aur a scândurilor - Samuel Ridout | |||
|
Ajungem acum la aurul care a acoperit complet scândurile. Fără îndoială, acesta conține o învățătură divină pentru noi. Scândurile, chivotul și tot mobilierul din cort nu puteau fi văzute din exterior și, în consecință, erau vizibile doar pentru preoți și pentru ochiul lui Dumnezeu. Pentru ochiul omului, gloria divină a Domnului nostru a rămas ascunsă - doar credința o putea percepe sub mantia smereniei Sale umane. La Dumnezeu, însă, este exact invers. Lemnul de salcâm este acoperit cu aur - El Îl vede pe Fiul Său în adâncul smereniei Sale, care este egal cu El. Chiar și pe cruce El este „tovarășul” Său, Cel lovit (Zaharia 13.7). | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (7): Scândurile cortului - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 36.20-34 Ajungem acum la structura cortului, adică la scândurile din lemn de salcâm, acoperite cu aur și așezate pe un postament de argint. Toate aceste scânduri aveau o singură dimensiune: erau lungi de 10 coți și late de 1˝ coți. | |||
|
|
Benaia, unul dintre vitejii lui David - Ger de Koning | |||
|
În Biblie, aproximativ treisprezece persoane diferite poartă numele de Benaia. Cu una dintre ele vrem să facem cunoștință mai îndeaproape. Aceasta este Benaia, a cărui viață s-a desfășurat în imediata apropiere a lui David. David este împăratul său. Și aceasta nu abia de când David este prințul domnitor. Atunci este simplu. Nu, Benaia este cu David și atunci când acesta este vânat de Saul și situația arată ca și când n-ar deveni niciodată împărat. El vede în David pe împăratul ales de Dumnezeu, chiar dacă totul pare să fie împotrivă. Benaia crede că David va domni cândva. Credința care se bazează pe Dumnezeu și pe alegerea Sa este întotdeauna superioară. | |||
|
|
Ce este viața veșnică? Idei greșite despre viața veșnică - Stanley Bruce Anstey | |||
|
„Viața veșnică”, așa cum apare ea în Evanghelia după Ioan și în epistole, este o binecuvântare creștină. Ea este un „dar de har” al lui Dumnezeu, pentru cei care cred în Domnul Isus Hristos (Romani 6.23). Este caracterul cel mai înalt al vieții divine, pentru că ea există, și ea este ceea ce Tatăl și Fiul savurează împreună în părtășie, din veșnicie. | |||
|
|
O relație vie cu Domnul Isus: Partea a 2-a: Cum contribui tu la ea? - Ger de Koning | |||
|
În prima parte a acestui studiu despre formarea unei relații cu Domnul
Isus, am arătat că intrarea într-o relație cu El nu pornește de la
mine și de la tine, ci de la El. Pentru a ilustra acest lucru, am
folosit istorisirea pe care Domnul Isus o relatează în Luca 10 (Lc.
10.30-37). Din această istorisire reiese clar că o relație cu
Domnul Isus nu putea să apară decât pentru că El ne-a căutat. Și noi,
ca și omul din istorisire, căzusem în mâinile tâlharilor. Samariteanul
milostiv este o imagine frumoasă a Domnului Isus. El se îngrijește de
acest om și îl duce la un han. Îi dă chiar și bani hangiului pentru a
avea grijă de om, pentru perioada în care el însuși călătorește. Relatarea despre samariteanul milostiv este urmată de două pasaje importante, care se potrivesc de minune. În primul pasaj este vorba despre auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Lc. 10.38-42), iar în al doilea pasaj este vorba despre rugăciune (Lc. 11.1-13). ... | |||
|
|
O relație vie cu Domnul Isus: Partea 1: De fapt, de ce? - Ger de Koning | |||
|
Cu toții avem de-a face cu relații în viața noastră de zi cu zi. Avem
relații la școală sau la serviciu, dar și relații conjugale și
familiale. Este evident că tu și cu mine trăim într-o lume a
relațiilor rupte. O dovadă pregnantă în acest sens sunt statisticile
care spun că aproximativ o treime din toate căsătoriile se termină
prin divorț. Sunt sigur că știi exemple de căsnicii sau de relații de
familie eșuate în mediul tău apropiat. Poate cunoști relații care sunt
foarte tensionate și în care nu mai există o relație reală: Fiecare
își vede de drumul său și singurul lucru pe care încearcă să îl facă
este să supraviețuiască. Pe lângă tipurile de relații, pe care le-am enumerat mai sus, lipsește cea mai importantă: relația cu Domnul Isus și cu Dumnezeu. Tocmai despre aceasta vreau să vorbesc cu tine. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (6): Acoperiș din piei de berbec vopsite în roșu și învelitoare din piei de vițel de mare - Samuel Ridout | |||
|
Verset călăuzitor: Exodul 36.19
Ultimele două
învelitori ale Cortului întâlnirii sunt descrise foarte pe scurt
într-un singur verset, în timp ce detaliile primei învelitori sau ale
locuinței propriu-zise ocupă un spațiu considerabil. Cortul sau
acoperământul din păr de capră era, de asemenea, descris cu lux de
amănunte. Când ne gândim că fiecare dintre aceste acoperitori vorbește
despre Domnul nostru Isus Hristos, aceasta sugerează că, cu cât
cunoașterea noastră despre El devine mai profundă, cu atât mai mare va
fi frumusețea și perfecțiunea divină pe care o vom vedea. Cu adevărat,
avem aici în fața noastră „bogăția de nepătruns a lui Hristos”
(Efeseni 3.8). | |||
|
|
Îngerii sunt din nou în centrul atenției: Îngerii ... ei există - Ger de Koning | |||
|
Îngerii aparțin
lumii superioare, lumii invizibile, lumii duhurilor. Invizibili,
imperceptibili pentru om, dar totuși realitate. Nu este un vis și nici
o ficțiune. Există îngeri buni și îngeri răi, duhuri bune și duhuri
rele. Există un loc bun unde să mergem, dacă vrem să aflăm ceva despre
îngeri? Da, există! În Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, există nu mai
puțin de 250 de referiri la îngeri. Nu sunt chiar puține. Înseamnă că
trebuie să existe ceva de descoperit în ea despre originea lor, despre
activitatea lor și despre viitorul lor. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (5): Covoare din păr de capră - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 36.14-18
Ajungem acum la
cel de-al doilea strat de covoare al locuinței sau la „cortul de
deasupra locuinței”, așa cum este numit aici [n.tr.: versiunile
Bibliei în limba română nu folosesc cuvântul locuință, așa cum este de
ex. traducerea în limba germană Elberfelder-Edition CSV Hückeswagen:
משׁכּן
(mishkân)].
Primul strat de covoare, pe care l-am analizat deja, forma locuința
propriu-zisă peste care erau așezate toate covoarele ulterioare. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (4): Covoare de in subțire răsucit; dimensiunile lor și alte aspecte - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 36.8-13
După ce am
analizat culorile și materialele covoarelor, să încercăm acum să
înțelegem ceva din semnificația dimensiunilor și a aranjamentului lor. | |||
|
|
Calea necroită - Autor necunoscut | |||
|
Versete călăuzitoare: Iosua 3.4; Ioan 13.36 N-ați mai trecut pe această cale până acum. Prințul vieții a distrus puterea morții pentru noi și a transformat moartea în calea care ne duce în patria noastră cerească. Pentru Israel, matca adâncă a Iordanului era o cale necroită. Prin urmare, ei trebuiau să aștepte până când chivotul Dumnezeului celui viu, purtat de preoți, trecea prin fața lor ca să le pregătească un drum. | |||
|
|
Urechile Domnului ... sau Slujba dragostei - Walter Thomas Prideaux Wolston | |||
|
Versete călăuzitoare: Psalmul 40.6-8; Isaia 50.4; Exodul 21.2-6 Dacă evoluția vieții sufletului nostru ar fi povestită cinstit, atunci s-ar arăta că jumătate, ba chiar trei sferturi din problemele, ispitele, dificultățile și disperările prin care trecem sunt cauzate numai prin așteptarea necazurilor care nu ne vor năpădi niciodată. Domnul Isus a văzut întregul drum și a mers neclintit mai departe. De câte ori n-am fost rebeli și am dat înapoi de la ce am văzut deja de departe îngrămădindu-se peste noi! Este așa un contrast față de ce găsim aici! | |||
|
|
Sfințenia - explicată pe exemplul lui Iuda - David Willoughby Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13 Prima lecție importantă în școala lui Hristos, în ceea ce privește sfințenia, a început cu o lecție puternică, ilustrativă din punct de vedere simbolic. Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi. Apoi, a doua lecție importantă trebuia să constea dintr-o a doua acțiune simbolică, deosebit de importantă: Hristos i-a dat lui Iuda bucata de pâine înmuiată. | |||
|
|
Cuvântări de adio - Harm Wilts | |||
|
Când angajați din conducerea unei firme se retrag din câmpul muncii
după mulți ani de serviciu, în mod normal, discursului lor de adio i
se acordă o mare atenție. De cele mai multe ori sunt trase învățăminte
din trecut și arătate căi pentru viitor.
Și în Biblie găsim de patru ori asemenea cuvântări de adio, care au
fost ținute de către slujitori devotați, într-un moment în care au
trebuit să-și încheie slujba și când sosise clipa să-și ia rămas-bun.
Aici ne gândim la cuvintele lui Moise din Deuteronomul 27-33, ale lui
Iosua din Iosua 23-24, ale lui Samuel din 1 Samuel 12 și ale lui Pavel
din Faptele Apostolilor 20. În câteva articole vom arăta diferite
puncte din discursurile de adio, în speranța că aceasta va fi spre
binecuvântare pentru noi toți. Cu siguranță că așa va fi, dacă la
acest studiu nu vom omite să citim personal pasajele din Scriptură, cu
evlavie și rugându-ne. | |||
|
|
Cu hotărâre de inimă - G.F. Barlee | |||
|
Versete călăuzitoare:
Proverbele 23.26; Ezra 7.10; Daniel 1.8; Faptele apostolilor 11.22,23 Ne aflăm în ultimele zile ale acestui veac. Ce stare de spirit predomină în majoritatea adunărilor creștine din zilele noastre? Nu se întâlnește aproape pretutindeni coruperea moravurilor și nepăsarea și foarte puțină inimă pentru Hristos? Dar ceea ce dorește cel mai mult Domnul nostru (scriu aceasta cu toată reverența) este, fără îndoială, dragostea cordială din partea sfinților Săi iubiți. Pot exista multe cunoștințe biblice și un mare zel pentru lucrare, dar nimic nu poate lua locul unei afecțiuni profunde a inimii: „Fiule, dă-mi inima ta” (Proverbele 23.26). | |||
|
|
Ce înseamnă moartea lui Hristos, lucrarea Sa de Mijlocitor și viața Sa pe pământ? - Alexander Hume Rule | |||
|
Și ce este cu substituirea?
Mulți creștini nu știu să facă distincția între moartea lui
Hristos, viața Sa pe pământ și preoția Sa la dreapta Tatălui, și cum
se raportează acestea între ele. Motivul pentru aceasta este probabil
că ei nu înțeleg sau nu cred în efectele depline și cuprinzătoare ale
morții Fiului lui Dumnezeu. În mod uimitor, puțini creștini cunosc
efectele semnificative pentru ei, ca păcătoși, ale „jertfei unice”
(Evrei 10.14) a Mielului lui Dumnezeu; și de aceea există atât de
multă ignoranță cu privire la viața Mântuitorului pe pământ și la
mijlocirea Sa actuală în cer. Dacă am ști ce înseamnă moartea Sa și
care sunt beneficiile ei, am putea înțelege mai ușor motivul,
importanța și dimensiunea vieții și mijlocirii Sale. | |||
|
|
De ce permite Dumnezeu aceasta? ... dacă El este atotputernic? - Arthur Ernest Wilder-Smith | |||
|
Nu este aceasta exact întrebarea pe care și-o pun mulți oameni
astăzi? De ce este așa, dacă Dumnezeu este atotputernic - și dacă El
este Dumnezeu, El trebuie să fie așa - de ce nu pune capăt acestui
haos, tuturor acestor războaie, tuturor înșelăciunilor, nedreptăților,
mizeriei și bolilor din lume? Este așa cum mi-a spus un student cu ani
în urmă: „Dacă vrei să cred în Dumnezeul tău, mă aștept mai întâi de
toate ca El să creeze o lume mai bună!” | |||
|
|
Otniel: un judecător exemplar - Arthur Maurice Salway Gooding | |||
|
Otniel – un judecător exemplar
Un model pentru oameni responsabili și pentru bărbați tineri
Versete călăuzitoare:
Judecători 3.5-11
Numai unii dintre voi sunt prezbiteri, dar toți credincioșii
sunt în primejdie să se dedice lumii și cu toții suntem chemați să
biruim lumea. Deci, ce să facem? – Petreceți timp în Hebron!
Testați-vă dragostea pentru Domnul! Învățați să cunoașteți Cartea!
Cutremurați-vă înaintea ei, ca înaintea Cuvântului lui Dumnezeu!
Atunci, puterea instructivă a acestei Cărți, ca și în cazul lui
Otniel, umplut de Duhul Sfânt, va alunga caracterul lumesc din inimile
noastre, din familiile noastre și din relațiile noastre omenești. | |||
|
|
O scrisoare veche ... un mesaj actual - George Vicesimus Wigram | |||
|
Există lucruri pe pământ care pot foarte bine să ne umple inimile de întristare și durere. Starea actuală a adunării, despre care scrii, este în principal o problemă de acest fel. Cel care are o inimă pentru Isus, care Îi împărtășește sentimentele și trăirile pentru Adunare, nu poate decât să se gândească cu durere la această tristă fragmentare și confuzie, la spiritul de partidă care domină în general în Adunare. A privi cu indiferență la această stare de lucruri nu face decât să trădeze o inimă care este indiferentă și față de Domnul ei. Deci, știu și din propria mea experiență că, uitându-mă la această stare tristă, există sentimente care exprimă mai mult neliniște și descurajare, decât întristare conform cu voia lui Dumnezeu. | |||
|
|
Plinătate de bucurie - Philip Willis | |||
|
Ioan 15-17
Printre credincioșii adevărați nu există
nimic care să lipsească mai mult decât bucuria spirituală. De partea
lui Dumnezeu totul este strălucitor. Locul nostru înaintea lui
Dumnezeu este primirea noastră în Cel preaiubit. Privilegiul nostru
este să avem parte de părtășia cu Tatăl și cu Fiul Său - în cercul
dragostei divine. Ce har minunat că Dumnezeu vrea să ne primească!
„Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4.17). Multiple sunt cauzele care ne împiedică să savurăm ceea ce ne este dat în Hristos. Există poveri, care ne împiedică, păcate, care ne chinuie, și satan, care încearcă să ne lege picioarele și să ne împiedice; dar nu este nicio necesitate să ne lăsăm biruiți. Dumnezeu este pentru noi, iar Duhul Sfânt ne întărește. | |||
|
|
Să fim întotdeauna la Domnul - George Vicesimus Wigram | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Tesaloniceni 4 Gândul că Îl voi vedea pe Domnul și că voi fi la El pentru totdeauna îmi pătrunde în suflet. O, este posibil ca Domnul, care din momentul în care mi-a dat viață m-a purtat cu atâta răbdare și dragoste și a vegheat asupra mea cu o grijă atât de sfântă, să poată spune: „Tu vei veni în întâmpinarea Mea”? Și mai mult decât atât, El va coborî să mă întâlnească în văzduh! Da, ochii mei Îl vor vedea, urechile mele Îl vor auzi, Cel care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine și care, în dragostea Sa, ne ia acum la Sine, pe toți cei pe care Tatăl I-a dat Lui înainte de întemeierea lumii. | |||
|
|
Legea ... și sensul ei pentru creștini - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 5.18,19; Ioan 14.15; 1 Ioan 5.3. Iar și iar iese la iveală întrebarea: cum ar trebui să procedeze creștinii cu Legea de la Sinai? În această privință, cei mai puțini creștini cred că noi, acum, ar trebui să ținem Legea în toate punctele, deci atât legea morală, cât și legea ceremonială. Creștinii sunt absolut conștienți că blestemul este legat cu o neîmplinire a Legii, dar din acest blestem ne-a răscumpărat definitiv Hristos. Cu toate acestea, pe de altă parte, mulți creștini nu vor să renunțe de tot la Lege și s-o lase să treacă mai departe drept un fel de regulă de viață. ... | |||
|
|
„Ava, Tată!” - George Christopher Willis | |||
|
Versete călăuzitoare: Galateni 4.6,7 Este un cuvânt format doar cu buzele, astfel încât un copil foarte mic, care nu are încă dinți, îl poate rosti. Aproape fiecare limbă are același tip de nume pentru „tată” și „mamă”; în germană, copiii mici spun „Papa” și „Mama”; ambele sunt cuvinte care pot fi formate doar cu buzele. La fel se întâmplă și cu „Abba”. Acest lucru ne arată buna primire, pe care Dumnezeu o face chiar și celui mai mic, mai tânăr, mai slab credincios. | |||
|
|
Animalul masculin folosit la jertfe - William Henry Westcott | |||
|
Versete
călăuzitoare:
Leviticul 1 și 4
La început, bărbatului i s-a încredințat
responsabilitatea pentru sfera care i-a fost repartizată, iar femeia,
egală cu el, i-a fost dată ca ajutor, pentru ca ea să fie din el și
pentru el (Geneza 2). Eva a fost adusă la Adam, o ființă pe care el
putea să o iubească și să-i împărtășească plăcerile și privilegiile,
dar căreia nu i-a fost încredințată aceeași responsabilitate. Se pare că acest principiu poate fi văzut în instituirea jertfelor. Căci acolo unde Hristos este prezentat ca model ca răspuns la gloria cuprinzătoare a lui Dumnezeu, ca în arderea de tot, sau acolo unde este prezentat ca model ca jertfă pentru păcat pentru o întreagă comunitate sau pentru un preot sau căpetenie, a cărui întreagă sferă de responsabilitate era afectată de păcatul său, se aduce [nu o jertfă feminină, ci] o jertfă masculină. | |||
|
|
Iefta: un judecător legalist - Consecințele legalității - Arthur Maurice Salway Gooding | |||
|
Versete călăuzitoare: Judecători 11
Iefta a judecat pe
Israel șase ani, șase ani de triumf și tragedie, șase ani distruși
prin legalitate. Domnul să ne elibereze de legalitate. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (12): Capacul ispășirii - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.6-9
Capacul ispășirii
era, așa cum a fost descris pe scurt mai devreme, o acoperire peste
Chivot și se potrivea cu acesta în lungime și lățime. Era făcut din
aur curat, iar heruvimii erau bătuți (forjați) din aceeași piesă la
ambele capete. Ei făceau astfel parte din capacul ispășirii. Aceste
figuri simbolice umbreau capacul ispășirii cu aripile lor, în timp ce
fețele lor priveau în jos spre el. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Conținutul spiritual al relatării despre creație - W.J. Ouweneel | |||
|
În niciun caz studiul nostru nu s-a încheiat după gândurile precedente referitoare la zilele creației. Așa cum este cazul în general în Vechiul Testament, și pentru Geneza 1 există mai multe interpretări (Origen a remarcat deja acest lucru). Pe lângă sensul literal, pe care l-am abordat până acum, există, ca de obicei, și o interpretare tipologică (profetică), precum și o aplicație practică pentru noi înșine. Oricine este întrucâtva familiarizat cu imaginile din Scriptură, cu siguranță nu va presupune că aceste imagini lipsesc de pe prima pagină a Bibliei. Dimpotrivă, Dumnezeu este Dumnezeul care de la început vestește sfârșitul și din timpuri străvechi ceea ce încă nu s-a întâmplat (Isaia 46.10). Încă de pe prima pagină, El Se referă la viitor în imagini. Acest lucru nu era de înțeles pentru credinciosul din Vechiul Testament, dar acum, când toate planurile lui Dumnezeu au fost descoperite și Duhul Sfânt locuiește în Adunare, aceste planuri pot fi găsite în nenumărate locuri din Vechiul Testament prin intermediul instrucțiunilor acestui Duh și, bineînțeles, și pe prima pagină bogat ilustrată. „Toate câte au fost scrise mai înainte (adică în Vechiul Testament) au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și încurajarea Scripturilor, să avem speranță” (Romani 15.4). „Toate acestea li se întâmplau ca pilde și au fost scrise pentru avertizarea noastră, peste care a venit sfârșitul veacurilor” (1 Corinteni 10.11). | |||
|
|
Predica nu mi-a adus nimic: Un cuvânt pentru ascultătorii unei predici - Dirk Schürmann | |||
|
În articolul
„Vestirea Cuvântului este plictisitoare ...!?”
ne-am preocupat cu anumite lucruri care sunt necesare pentru ca o
predică/propovăduirea Cuvântului să aibă folos pentru ascultători și
adunarea să fie zidită. La aceasta am examinat exclusiv
responsabilitatea predicatorului. În acest articol ne vom îndrepta
acum privirea numai asupra ascultătorului. În plus, ne gândim în mod
cu totul deosebit la ascultătorii care nu sunt mulțumiți cu o predică.
Lucrul acesta poate avea motive întemeiate, de exemplu, dacă
predicatorul nu face față responsabilității sale. Dar există și multe
aspecte care sunt de luat în seamă din partea ascultătorilor, ca o
predică să aducă folos. Și aceasta va fi aici tema noastră. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Relatarea despre creație și doctrina evoluției - W.J. Ouweneel | |||
|
Doctrina
evoluției a fost amintită atât de des în capitolele anterioare, încât
trebuie să spunem câteva cuvinte despre ea înainte de a merge mai
departe. Desigur, nu este posibil să discutăm această doctrină în
detaliu în contextul unei analize a Genezei 1; aici își are locul doar
ceea ce face clar cât de nepotrivit este ceea ce face ca încrederea
unor credincioși în Geneza 1 să fie zdruncinată de doctrina evoluției.
De aceea vrem să analizăm pe scurt doar următoarele puncte:
așa-numitele dovezi care justifică doctrina evoluționistă, caracterul
științific al acestei doctrine și influența ei morală asupra
societății. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: „După felul lor” - W.J. Ouweneel | |||
|
„După felul lor”
Această expresie importantă
merită să fie discutată mai în detaliu. Apare de zece ori în Geneza 1:
de trei ori în ziua a treia, de două ori în ziua a cincea și de cinci
ori în ziua a șasea (adică de două ori cinci). În Biblia ebraică spune
de cinci ori „după felul său”, o dată „după felul lor”
(plural) și de patru ori „după felul lor” (dar la singular)
(care este tot de două ori cinci). | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Pustiu și gol - W.J. Ouweneel | |||
|
Verset călăuzitor: Geneza 1.2 Aici încep problemele de interpretare. Pentru explicarea ulterioară a Genezei 1 este decisiv modul în care se interpretează acest verset. Marea întrebare cu privire la acest verset este dacă starea descrisă aici este starea inițială a pământului (adică modul în care pământul a fost creat în versetul 1) sau dacă pământul a fost creat inițial într-o stare de glorie și abia mai târziu a căzut într-o stare de pustietate și goliciune. | |||
|
|
Cum devine Hristos o realitate vie pentru suflet? Creștinismul este o Persoană! - Walter Bligh Westcott | |||
|
Verset călăuzitor: Galateni 2.20 Deci, cum devine Domnul Isus Hristos o realitate pentru mine?
Să ne gândim măcar o dată la viața și la moartea, la învierea și la
gloria Celui care a murit pentru noi; să ne gândim măcar o dată ca și
cum acest adevăr ar fi complet nou pentru noi. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: La început - W.J. Ouweneel | |||
|
Verset călăuzitor: Geneza 1.1
Adesea uităm cât
de veche este relatarea despre creație. Nu suntem nici măcar foarte
surprinși când se dovedește că știința naturii, după multe secole,
ajunge la o concluzie importantă, care se află în Biblie de mii de ani
- și mult mai bună, pe deasupra. Există oameni care obiectează că nu
ar trebui să se spună așa ceva. Aceștia susțin că Biblia și știința
naturii nu ar trebui să fie comparate niciodată una cu cealaltă,
deoarece se află la niveluri diferite și ambele au propriul lor
domeniu de aplicare. Acest lucru sună foarte frumos, dar este
fundamental greșit. Mai mult, această idee lezează autoritatea
Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă se spune că știința are doar o sferă
limitată de autoritate, atunci totul este în regulă. Dar dacă se
afirmă acest lucru despre Biblie, atunci este o eroare foarte gravă.
Biblia are valabilitate universală. Ea are ceva de spus în toate
domeniile vieții, inclusiv în domeniul științei. | |||
|
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Introducere - W.J. Ouweneel | |||
|
Introducere
Odată cu
încurcarea limbilor la Babel au început timpurile de neștiință pentru
toate popoarele (Faptele apostolilor 17.30; compară cu Faptele
apostolilor 14.16). Nu le-a rămas altă posibilitate de cunoaștere a
lui Dumnezeu, decât mărturia creației (Romani 1.20) și a conștiinței
(Romani 2.14,15) și amintirea Potopului, adică amintirea de un
Dumnezeu care pedepsește răul. Dar, în loc să-L venereze pe acest
Dumnezeu ca Creator și Judecător, „s-au dedat la gândiri deșarte și
inima lor fără pricepere s-a întunecat”, astfel încât au început
să se închine la multe făpturi, în loc să se închine la
singurul Creator (Romani
1.21-23). Și poporul lui Israel se afla în același întuneric. În
Egipt, ei slujeau idolilor (Ezechiel 20.5-9) și aveau o cunoaștere
redusă sau chiar inexistentă a adevăratului Dumnezeu. Cel mult, ei au
păstrat amintirea promisiunilor lui Dumnezeu făcute fără părere de rău
părinților lor și a căilor Sale cu ei. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (14): Sfeșnicul - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.17-24
Următorul obiect din Locul sfânt, cu care vrem să ne ocupăm, este
sfeșnicul de aur. La fel ca și capacul ispășirii, acesta a fost
realizat din aur curat - nu a fost folosită nicio bucată de lemn de
salcâm. Existau instrucțiuni detaliate cu privire la forma sa. În ceea
ce privește dimensiunea sa, s-au făcut presupuneri, iar unii consideră
că înălțimea sa trebuie să fi fost aproximativ egală cu cea a mesei.
Dar acolo unde Scriptura tace, este înțelept să facem ca ea, întrebând
totuși de ce tace și poate putem învăța ceva din aceasta. Să facem
acest lucru cu ajutorul Domnului, după ce am înțeles semnificația
sfeșnicului. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (13): Masa - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.10-16 Ajungem acum la mobilierul din Locul Sfânt. În Sfânta Sfintelor, chivotul cu capacul său de ispășire stătea singur, cu excepția zilei ispășirii, când marele preot intra cu cădelnița de aur. Dar în Locul Sfânt stătea masa cu pâinile punerii înainte, altarul tămâierii și cădelnița de aur. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (11): Chivotul legământului - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 37.1-9; Deuteronomul 10.1-5
Chivotul legământului era o ladă sau un cufăr făcut din lemn de
salcâm: 2˝ coți lungime, 1˝ coți lățime și 1˝ coți înălțime. Era
acoperită cu aur atât în interior, cât și în exterior, astfel încât nu
se vedea decât aurul. Partea de sus era înconjurată de jur împrejur cu
o coroană de aur, iar la cele patru colțuri erau patru inele de aur,
câte două de fiecare parte. Prin ele treceau două bare de lemn de
salcâm, acoperite și ele cu aur. Ele nu trebuiau să fie scoase
niciodată din chivot. Deasupra chivotului era un capac de aur pur,
având la fiecare capăt un heruvim forjat din aceeași bucată de aur. A
fost numit capacul ispășirii și ne vom ocupa de el mai târziu.
În chivot era așezată „mărturia”, cele două table ale Legii. Așa cum
aflăm din Evrei 9.4, în ea se aflau „vasul de aur având mana, și
toiagul lui Aaron, care înmugurise”. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (3): Covoare de in și culoarea lor - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 36.8-13
Exodul 36.8-13: Și
toți cei cu inima înțeleaptă dintre cei care lucrau la facerea
cortului au făcut zece covoare de in subțire răsucit și de
material albastru și purpură și stacojiu: cu heruvimi lucrați
artistic le-au făcut. Lungimea fiecărui covor era de douăzeci și
opt de coți și lățimea fiecărui covor era de patru coți: o singură
măsură pentru toate covoarele. Și a îmbinat cinci covoare unul cu
altul și a îmbinat celelalte cinci covoare unul cu altul. Și a
făcut chiotori din fir albastru pe marginea unui covor, la capătul
îmbinării; tot așa a făcut pe marginea ultimului covor, la
îmbinarea a doua. A făcut cincizeci de chiotori pe un covor și a
făcut cincizeci de chiotori pe marginea covorului care era în
îmbinarea a doua: chiotorile erau una în fața alteia. Și a făcut
cincizeci de copci de aur și a îmbinat covoarele unul cu altul cu
copcile, astfel încât cortul era una. | |||
|
|
Cum am învățat că Hristos este totul: Din memoriile lui J.T. Mawson - John Thomas Mawson | |||
|
Versete călăuzitoare: Coloseni 2.6,7; 2 Timotei 2.1,8. Când Domnul S-a întors la mine în încercări, am crescut spiritual, am câștigat substanță spirituală, indiferent ce altceva am pierdut. Am învățat cu greu că, pentru binecuvântarea mea și pentru gloria Lui, El trebuie să fie totul și în toate. El este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Așa este El pentru Dumnezeu și așa trebuie să fie pentru fiecare creatură, care vrea să fie binecuvântată veșnic. Aceasta este lecția pe care Duhul lui Dumnezeu ne-o predă astăzi. Fericiți toți cei care o învață. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (2): Locuința lui Dumnezeu - Samuel Ridout | |||
|
Versete călăuzitoare: Exodul 25.1-9
Exodul 25.1-9: Și
Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește fiilor lui Israel
să ia pentru Mine un dar ridicat: veți lua darul Meu ridicat de la
orice om pe care-l îndeamnă inima. Și acesta este darul ridicat pe
care-l veți lua de la ei: aur și argint și aramă și material
albastru și purpură {n.tr.: purpură albastră și roșie} și stacojiu
și in subțire și păr de capră și piei de berbec vopsite roșu și
piei de vițel de mare și lemn de salcâm; untdelemn pentru
luminător; mirodenii pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia
plăcut mirositoare; pietre de onix și pietre de prins în efod și
în pieptar. Și să-Mi facă un locaș sfânt, ca să locuiesc în
mijlocul lor. Potrivit cu tot ce-ți arăt, modelul cortului și
modelul tuturor uneltelor lui, așa să faceți”. | |||
|
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (1): La cine locuiește Dumnezeu? - Samuel Ridout | |||
|
Atunci când studiem un subiect din Scriptură, este întotdeauna
instructiv să ne uităm la context. Dacă Domnul ne va dărui, vom face
aceasta în legătură cu ceea ce spune Scriptura despre locuința Sa
printre oameni. Cortul întâlnirii, dacă vreți, a fost punctul central
al revelației Sale în ceea ce privește poporul Său pământesc. Tabăra
lui Israel în pustie era organizată în jurul cortului, iar căile
poporului erau întotdeauna legate de acesta. Când au ajuns în țară,
ordinea lui Dumnezeu în legătură cu Cortul întâlnirii a fost de
asemenea stabilită și acolo. De aceea, vom arunca o privire la starea
poporului atunci când Dumnezeu i-a dat Cortul întâlnirii.
Dumnezeu iubește să locuiască în laudele poporului Său, iar aceste
laude constituie în același timp o premisă pentru locuirea Sa (Psalmul
22.3). El poate locui doar acolo unde este cunoscut; iar El, la rândul
Său, poate fi cunoscut doar pe terenul mântuirii. În Romani 1 vedem că
cei care aveau mărturia despre „eterna Sa putere și divinitate”
(Romani 1.20) în lucrările creației care îi înconjurau, erau orbi și
întunecați la minte. Pretinzând că sunt înțelepți, au devenit nebuni
și, în cele din urmă, au fost atrași în tot felul de idolatrii și
pasiuni rușinoase. | |||
|
|
„Dar cei nouă, unde sunt?” - Walter Bligh Westcott | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 17.17
Luca 17.17:
N-au fost curățiți cei zece? Dar cei nouă, unde sunt?
Una dintre cele mai dureroase trăsături ale zilelor noastre este că
atât de mulți creștini, care au primit binecuvântări de la Domnul, se
mulțumesc să fie beneficiari. Doar rareori ocupă locul mai
binecuvântat al celui care dăruiește - pentru Dumnezeu și
pentru oameni. | |||
|
|
Un început nou - Walter Bligh Westcott | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13.13; Faptele apostolilor 1.8; 4.23; 2 Corinteni 5.15; Galateni 5.16
„Nu știu ce s-a întâmplat cu Jack”, spunea cineva care a fost cândva
tovarășul credincios al celui menționat; „nu-l mai pot convinge să
facă nimic din ce făcea înainte. Nu mai merge la teatru sau la
dansuri, iar în ceea ce privește un pahar sau o țigară, îmi spune că
și-a ars pipa și că nu va mai încerca nici o băutură! El numește asta
convertire, dar eu îi spun înnebunire. Și totuși pare fericit. Nu pot
să înțeleg asta.” | |||
|
|
Cât de reală este credința ta? - SoundWords | |||
|
Verset călăuzitor: 2 Timotei 1.5
Formalismul este asemenea unei „lipiri”, ținerea cu tărie la
obiceiuri, adică la ceva exterior fără realitate lăuntrică. Să luăm un
exemplu: aici este un copil, care crește într-o familie creștină.
Participă la școala duminicală; participă la orele de adunare; când se
face rugăciune, el se ridică în picioare și își încrucișează mâinile;
își deschide cartea de cântări și cântă împreună cu ceilalți; își
deschide Biblia și urmărește cu privirea textul pe care îl citește un
adult. Deoarece copilul efectuează mereu aceleași acțiuni, el
dobândește obiceiuri a căror semnificație nu o înțelege în mare parte,
mai ales la început. Dacă mai târziu, copilul nu reflectă niciodată
serios asupra acestor acțiuni sau - ceea ce este mai rău - dacă învață
semnificația acestor acțiuni, dar le execută fără să le înțeleagă
valoarea intrinsecă, el devine un formalist, acțiunile sale sunt o
simplă imitație, o simplă formalitate. | |||
|
|
Ce înseamnă sfințenia (sfințirea) pentru tine? - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare: Isaia 6.3; 1 Tesaloniceni 4.3.
Ce înseamnă de fapt sfințenia? Este adevărat că sfințenia lui Dumnezeu
se opune dragostei lui Dumnezeu? Să analizăm pe scurt, pe baza
Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu cumva avem uneori o înțelegere prea
limitată a sfințeniei. | |||
|
|
Spălarea picioarelor: Ioan 13 - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 13
Interpretări diferite
Capitolul din Ioan 13 referitor la spălarea picioarelor este
unul dintre pasaje din Biblie care merg cel mai mult la inimă. Deși
evenimentul în sine este destul de simplu de înțeles, există unele
opinii contradictorii cu privire la interpretarea pentru zilele de
astăzi: | |||
|
|
Piedici în calea rugăciunilor: Când rugăciunile nu sunt ascultate (împlinite) - SoundWords | |||
|
Ți se întâmplă și ție uneori așa, că strigi către cer și nimeni nu pare să fie acasă? Dacă suntem sinceri, uneori ne simțim așa și ne întrebăm: Ce se întâmplă, de ce Dumnezeu nu ascultă strigătul meu? Nu a spus El: Faceți-Mi cunoscute cererile voastre? Și cu toate acestea, acest sentiment, că rugăciunea nu a mers mai departe de tavan. De ce? Vrem să analizăm această întrebare. | |||
|
|
Adevărata „atmosferă de Crăciun” - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Filipeni 2.1-8
Să fi în atmosfera
Crăciunului înseamnă ceva diferit pentru fiecare. Unii asociază
aceasta cu sentimentul reconfortant că la Crăciun „niciunde nu există
un loc ca acasă”. Alții o asociază cu agitația de a cumpăra cadouri,
de a le împacheta și de a le pune sub bradul de Crăciun. Pentru elevi,
înseamnă să scape de școală și de învățat pentru câteva zile. Cu alte
cuvinte: a fi în atmosfera Crăciunului înseamnă de fapt a fi plin de
bucuria anticipată pentru lucrurile bune care ne așteaptă de Crăciun. | |||
|
|
Care este adevărata semnificație a Crăciunului? - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 1.1-18; Evrei 1.1,2
Copiii asociază
Crăciunul cu jucăriile. Pentru studenți, Crăciunul înseamnă vacanță
semestrială. Pentru comercianți, Crăciunul înseamnă bani. Pentru mame,
familia este cea mai importantă la Crăciun. Pentru tați, Crăciunul
înseamnă plata facturilor. Pentru mulți, Crăciunul înseamnă stres și
agitație. Crăciunul are semnificații diferite pentru diferite persoane
din societatea noastră. În mijlocul acestei agitații, este greu să
auzi vocea liniștită: „Gândește-te la adevărata semnificație a
Crăciunului.” | |||
|
|
Cerul deschis și Fiul Omului - SoundWords | |||
|
Versete călăuzitoare:
Ioan 1.43-5 Natanael reprezintă rămășița credincioasă din Israel. El spune: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” În afară de aceasta, se spune despre el: „un israelit în care nu este viclenie” și că stătea sub smochin, care este adesea o imagine a lui Israel. ... | |||
|
|
„Cine este Copilul?” - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Evrei 1.1-3 În zilele noastre, nașterea lui Hristos este descrisă într-un mod care transmite un sentiment de nostalgie. Poate că acesta este motivul pentru care trecem cu vederea cu cine avem de-a face cu adevărat. ... | |||
|
|
Cum este implicată credința în nașterea din nou - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Vine credința înainte sau după
nașterea din nou? Unii se întreabă unde și cum este implicată credința din partea omului în nașterea din nou. Am spus-o deja: firea veche a lui Adam nu are credință în Dumnezeu. Oamenii pot avea credință în propriile capacități sau în semenii lor, etc., dar credință în Dumnezeu nu au. Înainte ca omul să fie adus la viață sau născut din nou, el nu are o credință adevărată, dumnezeiască. Dar când cineva este născut din nou, Dumnezeu îi dă credință în El odată cu viața nouă. Această credință este un dar de la Dumnezeu: „Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2.8). | |||
|
|
Starea corectă a sufletului - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Condiții prealabile pentru recunoașterea
adevărului Ne-am putea întreba: „De ce atât de mulți creștini acceptă acest întreg sistem creat de om în creștinătate, fără să pună la îndoială credibilitatea lui?”. Ne-am putea întreba, de asemenea, „De ce atât de mulți creștini nu au respectat rânduiala biblică pentru adevărata închinare și slujire creștină?”. Răspunsul: există o condiție prealabilă care precedă înțelegerea adevărului. Această importantă condiție prealabilă se găsește în starea sufletului. | |||
|
|
Acum și atunci: sau timp și veșnicie - Charles Henry Mackintosh | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 12 Principiile adevărului prezentate în Luca 12 au un caracter foarte solemn și pătrunzător, iar impactul lor practic este de cea mai mare importanță, mai ales într-un moment ca acesta. În lumina acestui adevăr, așa cum strălucește înaintea noastră aici, nici un simț carnal și lumesc nu poate rezista; se va ofili complet. Dacă am fi întrebați care este pe scurt conținutul principal al acestui capitol prețios, am răspunde: „Este o contemplare a timpului în lumina veșniciei”. | |||
|
|
Când ceva bun devine ceva rău - Ron Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Numeri 21.8,9; Ioan 3.14-16; 2 Împărați 18.4 E o întrebare prostească, nu-i așa? Dumnezeu nu ar face niciodată așa ceva. Citim deja acest lucru în cele zece porunci, unde Dumnezeu spune: „Să nu-ți faci nici un chip cioplit {idol}”.
În Numeri 21, însă, găsim o istorisire ciudată, care pare confuză și
contradictorie: Dumnezeu îi spune lui Moise să facă un șarpe din aramă
și să-l pună pe o prăjină, iar poporul trebuia să se uite la el pentru
vindecare. Poftim? De ce ar da Domnul această poruncă ciudată
poporului Său? | |||
|
|
Ar trebui creștinii să fie vegetarieni? - Carl Knott | |||
|
Versete călăuzitoare: Romani 12.2; 1 Corinteni 10.31
Vegetarianismul este popular în multe țări ale lumii de astăzi.
Ziua de
1 octombrie a fost declarată
„Ziua mondială a vegetarienilor”. Între timp, restaurantele și magazinele alimentare oferă
meniuri fără carne, de exemplu un
„burger
vegan”.
Vegetarienii moderați nu consumă carne roșie, dar mănâncă pește și
fructe de mare (pescetari) sau ouă și produse lactate
(ovo-lacto-vegetarieni). O formă mai strictă este
„veganismul”. Veganii consecvenți mănâncă numai produse de origine
vegetală și evită produsele de origine animală, cum ar fi produsele de
curățare sau îmbrăcămintea. | |||
|
|
Ce l-a motivat pe Pavel în slujirea sa? - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 5 Pavel explică principiile sale în slujba pentru Domnului, care sunt puse la îndoială de adversarii săi. Acum își dezvăluie motivele interioare ale inimii sale pentru slujire. El vorbește despre trei lucruri mari care îl motivează și le menționează aici, pentru că adversarii săi au interpretat devotamentul său de neînțeles față de Domnul ca pe o dovadă că era instabil mintal. | |||
|
|
Tatăl nostru - Botschafter | |||
|
Versete
călăuzitoare:
Matei 6.9-13; Luca 11.2-4 Rugăciunea pe care Domnul i-a învățat pe ucenicii Săi și care
este numită de obicei „Tatăl nostru” (Pater noster) după începutul
formulării ei, se găsește în două locuri în Noul Testament: în Matei
6.9-13 și în Luca 11.2-4 (în ultimul loc, însă, doar cinci cereri). Această rugăciune nu este, așa cum se presupune în general,
valabilă pentru toți oamenii, fără deosebire. Acest lucru este deja
evident din faptul că, potrivit lui Matei, Domnul nu a adresat
învățăturile Sale întregii mulțimi, ci doar cercului restrâns al
ucenicilor Săi (Matei 5.1) și că, potrivit lui Luca, unul dintre
ucenicii Săi L-a rugat: „Învață-ne să ne rugăm”. Ea nici nu exprimă
starea, nevoile sau sentimentele oricărui om care are vreo dorință
pentru Dumnezeu sau se teme de judecata viitoare. Vameșul, care s-a
apropiat de Dumnezeu conștient de vina și nevrednicia sa, nu a
îndrăznit să deschidă ochii și cu atât mai puțin să spună: „Tată” sau
„Tatăl nostru, care ești în ceruri”. | |||
|
|
Care sfinți vor fi în necazul cel mare? - John Nelson Darby | |||
|
Versete călăuzitoare: Ieremia 30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; Apocalipsa 3.10; 7.14
Va fi un necaz la sfârșit, un timp care nu a mai existat până
acum, până când Domnul va veni și va aduce eliberarea. Deci, unde
găsim pasajele din Scriptură care ne vorbesc despre un astfel de
necaz? Nu am cunoștință de niciunul în afară de următoarele: Ieremia
30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; (Luca nu vorbește nici de
necazul cel mare, nici de urâciunea pustiirii). Putem adăuga pasajele
mai generale din Apocalipsa 3.10 și Apocalipsa 7.14. Dar primele patru
pasaje dovedesc în mod clar că va fi un timp de necaz care nu a mai
fost niciodată sau, după cum spune Marcu, „așa cum nu a mai fost de la
începutul creației pe care a creat-o Dumnezeu, și niciodată nu va mai
fi”. Pasajele din Apocalipsa, după cum vom vedea, se îndreaptă spre o
sferă mai largă decât cea anterioară. Dar pentru că vorbesc despre un
necaz mare, le-am citat, desigur, și pe ele. Deci va fi un mare necaz. Cealaltă parte a întrebării este încă deschisă: Vom fi noi, cei care alcătuim Biserica (Adunarea), în acel necaz? | |||
|
|
„Nu fi prea drept!” - Roy A. Huebner | |||
|
Versete
călăuzitoare:
Eclesiastul
7.16,17 Acesta este unul dintre acele texte care sunt scoase din context și folosite cu un anumit scop. Care este scopul? Când un frate îmi spune că nu vrea să facă un anumit lucru sau că își dorește foarte mult să facă un anumit lucru, este posibil să văd vârful sabiei îndreptat spre gândurile mele și spre dorințele inimii mele și să cad atunci pentru o clipă în ispita de a folosi într-un mod rușinos acest pasaj din Scriptură și să-i spun: „Nu fi prea drept”. Ah, da, într-adevăr, astfel de creaturi suntem noi. Ar trebui să fie de la sine înțeles pentru copilul lui Dumnezeu, căci el posedă Duhul Sfânt, că îndemnul „Fi drept, dar nu fi prea drept” nu poate fi o poruncă a lui Dumnezeu. Nu ți se pare un gând foarte ciudat? | |||
|
|
Iertarea lui Dumnezeu: Ce înțelege Dumnezeu prin iertare? - Dirk Schürmann | |||
|
Pe thefreedictionary.com se găsește următoarea definiție pentru
„a ierta”: a nu mai fi supărat pe cineva din cauza unei acțiuni (prin
care acesta a făcut rău cuiva). | |||
|
|
„Vindecați bolnavii!” Semne și minuni: în mod deosebit vindecări - Stephan Isenberg | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 12.9,28
În ultima vreme, în mod deosebit în cercurile conservatoare ale
creștinismului german, s-a vorbit din nou din ce în ce mai mult despre
semne și minuni, mai ales sub formă de vindecări. Sunt mulți care sunt
de bunăvoie deschiși la aceste lucruri și cel puțin la fel de mulți
care văd cum seducția carismatică foarte mare se revarsă asupra
creștinismului german de aici. | |||
|
|
Vindecare pe baza rugăciunilor - este posibilă și astăzi? - Jacob Gerrit Veijnvandraat | |||
|
Verset călăuzitor: Iacov 5.14
Cum și când trebuie să aplicăm acest lucru în
zilele noastre?
Există toate motivele să presupunem că este vorba de o boală care este
urmarea păcatului personal al persoanei bolnave. În versetul 15 se
vorbește într-adevăr despre condiția: „dacă a făcut păcate”,
dar versetul 16 vorbește mai întâi despre mărturisirea păcatelor și
imediat după aceea despre rugăciunea pentru vindecare (Iacov 5.15,16). | |||
|
|
Înduplecarea lui Dumnezeu: Îl putem noi convinge pe Dumnezeu? - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Numeri 11.4; 32.5; 1 Samuel 8.5; 2 Împărați 20.1-3 Da! Dar în ce fel? Bineînțeles, nu-L putem îndupleca pe Dumnezeu în sensul că ne amestecăm în voința suverană a lui Dumnezeu, care este deja stabilită din eternitate. Cu toate acestea, este posibil să insistăm în mod egoist ca Dumnezeu să ne permită să facem sau să obținem ceva, despre care El știe că nu este cel mai bun pentru noi. Se știe că creștinii se plâng și se vaită și chiar Îl imploră pe Dumnezeu ca niște copii răsfățați, atunci când vor ceva ce El nu vrea să le dea. | |||
|
|
În școala lui Dumnezeu - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Marcu 8.23-25
Vacanța și entuziasmul s-au terminat. Acum ne
întoarcem la școală și la muncă! Iubim vacanțele, dar nu și viața
normală de zi cu zi. Vacanțele sunt ceva deosebit, dar viața de zi cu
zi este doar o „corvoadă” necesară. Dar orice om mai în vârstă îți va
spune că frecventarea zilnică a școlii grele este cea care formează
caracterul și te învață înțelegerea și înțelepciunea. | |||
|
|
„Așa cum este El” - John Thomas Mawson | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Ioan 3.2
1
Ioan 3.2:
Îl vom vedea cum este.
Am făcut tot ce am putut pentru a mângâia o fetiță, a cărei
mamă a plecat la Domnul Isus. „O vei revedea”, i-am spus, „mai
strălucitoare și mai frumoasă decât a fost vreodată pe pământ”. Din
inimioara sfâșiată a ieșit răspunsul: „Dar vreau s-o văd așa cum era.
O voi vedea așa cum era, nu-i așa?” Acesta era strigătul dragostei;
așa cum își cunoscuse mama, așa voia să o vadă. Ce altceva ar putea
satisface dragostea, decât asta? | |||
|
|
„Să fim biruitori”: Mesajul adresat bisericii din Efes și din Smirna - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 2.1-11
În scrisorile către Efes și Smirna se face o
promisiune celor „învingători” (Apocalipsa 2.7,11). Cine sunt
„învingătorii”? Învingătorii sunt creștinii care dovedesc că sunt
credincioși adevărați prin faptul că sunt credincioși (fideli)
indiferent de circumstanțe. Învingătorii nu aruncă prosopul, atunci
când lucrurile devin dificile! Învingătorii nu intră în relații în
învățături false, care dovedesc faptul că ei nu au fost niciodată
convertiți - că nu au fost niciodată cu adevărat mântuiți. | |||
|
|
Studiu de caz privind plângerile - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 10.1; Numeri 11
Plângerea este atât de frecventă în zilele
noastre, încât unii oameni o numesc „stil de viață”. Doar pentru că
toată lumea se plânge. Și de ce nu? Există destule motive pentru a ne
plânge: profesorii, traficul, taxele și problemele de tot felul. Dar
frecvența plângerii nu înseamnă că ea este corectă. Cuvântul lui
Dumnezeu este dur cu păcatul de a se plânge. Biblia ne învață că a se
plânge este cu siguranță greșit pentru un creștin credincios. | |||
|
|
Medicul cel mare - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Ioan 5.1-14 Nu toți bolnavii și invalizii au fost vindecați când Domnul Isus era pe pământ. Nici măcar toți bolnavii din Ierusalim sau din orice altă cetate, în care Domnul Isus a petrecut ceva timp, nu au simțit atingerea vindecătoare a marelui Medic. Dar cu toate acestea mulți au experimentat-o! Unii dintre cei vindecați au venit singuri sau au fost aduși de prietenii lor la El. L-au rugat insistent pe Domnul după ajutor și nu au fost dezamăgiți. | |||
|
|
„Ava, Tată” - John Thomas Mawson | |||
|
Vrem să ne preocupăm încă odată cu Numele, care este
vorbirea unei persoane de îndată ce ea devenit o creștină
credincioasă: chiar și copiii mici - cei tineri în credință – „au
cunoscut pe Tatăl” (1 Ioan 2.13), iar „Ava” este vorbirea copiilor
mici din Israel. Și totuși, există o frumusețe și o bogăție de
semnificații în acest Nume, pe care nici cel mai bătrân sfânt de pe
pământ nu le înțelege pe deplin. În mod remarcabil, acest cuvânt nu a
fost tradus în limba noastră maternă și, într-adevăr, Pavel, inspirat
de Duhul Sfânt, nu folosește în Romani 8.15 și Galateni 4.6 cuvântul
grecesc corespunzător. Acolo este folosit cuvântul, pe care l-a
folosit Domnul Însuși când S-a prosternat în rugăciune în luptă în
Grădina Ghetsimani. Astfel, putem auzi același cuvânt, care a ieșit
din gura Lui când S-a adresat Tatălui Său acolo. | |||
|
|
Epafrodit: Nu face atâta caz de persoana ta! - Charles Henry Mackintosh | |||
|
Versete călăuzitoare: Filipeni 2.25-30
Dacă Epafrodit s-ar fi căutat pe sine însuși, dacă ar fi fost
ocupat cu el însuși și cu interesele sale, sau chiar cu munca sa, cu
siguranță că i-am căuta numele în zadar pe paginile Cuvântului
inspirat. Dar nu; el s-a gândit la alții, nu la el însuși, și de aceea
Dumnezeu, apostolul Său și adunarea Sa s-au gândit la el. | |||
|
|
Trădat de un prieten bun - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Psalmul 55
Ai fost vreodată trădat de un prieten
apropiat - cineva în care ai avut încredere și cu care ai avut multe
experiențe minunate? Este destul de greu când cineva, care nu te
place, te dezamăgește sau te trădează. Dar să te confrunți cu trădarea
cuiva pe care îl considerai un prieten loial este foarte greu.
Împăratul David a scris Psalmul 55 la scurt timp după ce un prieten
apropiat l-a trădat. Orice credincios care trece prin aceeași
experiență tristă se poate identifica cu sentimentele de durere,
suferință și dezamăgire descrise de David. Dincolo de conținutul
aplicabil în practică, psalmul conține și afirmații profetice.
Trădarea lui David de către un prieten apropiat este, cu siguranță, și
o previziune profetică a trădării Domnului Isus Hristos de către Iuda,
după ce trăise în strânsă părtășie cu El timp de trei ani. | |||
|
|
Patru mesaje atemporale - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Zaharia 7.4,5,8-10; 8.1-3,18,19
Zaharia era un profet din Vechiul Testament
care a slujit poporului iudeu după întoarcerea acestuia din cei
șaptezeci de ani de exil în Babilon. Împreună cu Hagai, el a fost
chemat de Dumnezeu și folosit pentru a motiva poporul să termine de
reconstruit Templul Domnului. Acesta fusese distrus de armata
babiloniană în 586 î.Hr. Într-o serie de opt viziuni, patru mesaje și
două „poveri” Zaharia i-a provocat și i-a încurajat pe contemporanii
săi să continue lucrarea Domnului, deoarece Dumnezeu avea planificate
mari binecuvântări pentru națiunea restaurată, atât în zilele lui
Zaharia, cât și în viitor. | |||
|
|
Metode de evanghelizare moderne: Amestecul cu lumea? - Paul Wilson | |||
|
Metodele moderne de evanghelizare (cum ar fi evanghelizarea ecumenică
pe scară largă, evanghelizarea prin prietenie etc.) promit un succes
mai mare în convertirea oamenilor, dar rezultatele lor negative nu pot
fi negate. Acesta este subiectul următorului articol, pe care autorul
l-a scris acum mai bine de șaizeci de ani, dar care este încă relevant
astăzi. | |||
|
|
Jertfă vie - David R. Reid | |||
|
Verset călăuzitor:
Romani 12.1
Romani 12.1:
Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu; să aduceți
trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu;
aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.
Citește și Exodul 3.15-18; 8.25-28; 10.8-11;
10.24-26. | |||
|
|
BEMA credinciosului ... sau: Ce mă așteaptă la scaunul de judecată! - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Romani 14.10-13; 1 Corinteni 3.10-15; 4.2,5: 2 Corinteni 5.9,10; 2 Timotei 4.7.8 În ruinele vechiului Corint, arheologii au descoperit vechea „agora”, piața sau locul central de adunare din oraș. Pe una dintre laturile acestei piețe deschise, pavate cu piatră, se află o mare platformă dreptunghiulară din blocuri de piatră, respectiv un pupitru, care se ridică la aproximativ opt metri deasupra pavajului agora. Acesta era „BEMA”. Aici stăteau judecătorii pentru a decide disputele civile sau pentru a urmări competițiile atletice. ... | |||
|
|
Zidurile Ierihonului: principii spirituale pentru lupta spirituală - David R. Reid | |||
|
Versete călăuzitoare: Iosua 6 Aproape fiecare a auzit de Iosua și de zidurile Ierihonului. Probabil pur și simplu pentru că fiecare cunoaște cântecul: „Joshua fit the battle of Jericho, and walls came a-tumblin’ down“ [Joshua a dus bătălia de la Ierihon, iar zidurile s-au dărâmat]. În orice caz, această relatare nu este o legendă sau un mit. La aproximativ patruzeci de ani după ce israeliții au părăsit Egiptul, ei au dus o bătălie decisivă în noua lor patrie. Ierihonul era înconjurat de ziduri și era un mare obstacol pentru israeliți, deoarece se afla chiar în mijlocul drumului spre Țara Făgăduinței. Ierihon trebuia cucerit! | |||
|
|
Ucenicia - condiții, examene și răsplătiri - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În această după-amiază vreau să vorbesc despre ucenicie: condițiile, încercările și răsplătirile ei. | |||
|
|
Divergențe de opinii între credincioși - care este atitudinea mea? - Gerd Pohl | |||
|
Verset călăuzitor: Filipeni 2.5
Vremurile pe care le trăim acum și tot ceea
ce experimentăm arată foarte clar câte divergențe pot exista între
creștinii credincioși și cât de puțin suntem capabili să le rezolvăm.
Nu cred că există vreo comunitate creștină care să nu aibă o problemă
de acest fel. Este oare posibil ca noi să avem moduri greșite de
gândire în loc de soluții bune? | |||
|
|
Cronologia evenimentelor din zilele răstignirii - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică - Cronologia evenimentelor din zilele răstignirii - Cele mai importante momente din Săptămâna patimilor - Săptămâna patimilor - privire de ansamblu | |||
|
|
Miercuri: Complotul și trădarea - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică S-a convenit cu Iuda Iscarioteanul ca el să Îl predea pe Domnul Isus într-un mod foarte discret, pe ascuns. De aceea, ziua de miercuri ar putea fi intitulată „Complot și trădare”. Cu toate acestea, această zi, miercurea aceasta, nu a fost doar ziua teribilă a complotului și a trădării de către sinedriu și Iuda, ci și ziua în care Domnul Isus a fost uns de Maria din Betania. Acest lucru este descris în Marcu 14.3-9, Matei 26.6-13 și Ioan 12.1-8. Este important de reținut: Ioan 12 descrie modul în care Domnul Isus a venit vineri în Betania. Acolo au pregătit o masă pentru El în seara zilei de vineri, care era masa de sabat. De asemenea, a stat acolo și sâmbăta (care era încă sabatul). Apoi, în Ioan 12, în legătură cu intrarea în Ierusalim, se folosește expresia „a doua zi”. Prin urmare, acest lucru înseamnă: duminică. Aici trebuie remarcat: Domnul a venit vineri în Betania. În Ioan 12.3 se spune, cu metoda timpului nedeterminat, că Maria a uns picioarele Domnului acolo. | |||
|
|
Marți: Confruntări și discuții înverșunate - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Marți a fost o zi de confruntări și discuții aprinse, care au provenit
de la ziua precedentă. Vedem așadar că există o succesiune de
evenimente foarte condiționate unul de altul. Judecătorii lui Israel
s-au confruntat cu Domnul și au zis: „Cu ce drept faci lucrul acesta?”
Dar Domnul Isus a răspuns cu o contra-întrebare. Nu este întotdeauna
nepoliticos să se pună contra-întrebări. Contra-întrebările sunt
uneori absolut necesare. Contra-întrebarea Domnului Isus a fost
următoarea (Luca 20.4): „Botezul lui Ioan, era din cer sau de la
oameni?”. Aceasta a fost o întrebare foarte provocatoare. | |||
|
|
Luni: A doua curățire a Templului - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Înainte de a analiza ziua de luni mai în detaliu, să facem o scurtă
trecere în revistă a întregii săptămâni. În Marcu 11.12, după intrarea
în Ierusalim, este scris: „Și a doua zi ...”. Acest lucru arată
clar că purificarea Templului nu a avut loc duminică, ci a doua zi,
luni. În Marcu 11.19-20 ni se dă, de asemenea, momentul următor:
„Și, când s-a făcut seară, a ieșit afară din cetate. Și
dis-de-dimineață devreme...”. Acest lucru arată clar că ceea ce
urmează s-a întâmplat într-o nouă zi, și anume marți. În Marcu 14.1 se
spune: „Iar după două zile era Paștele și sărbătoarea azimelor”.
Aceasta înseamnă că din momentul menționat în Marcu 14.1 mai erau doar
două zile până la Paștele care începea întotdeauna pe 14 Nisan, deci
în acest caz în aceeași săptămână, joi. În așa-numita numărătoare
inclusivă, ziua curentă este denumită ziua întâi, iar ziua
următoare ziua a doua. Prin urmare, această referire din Marcu
14.1 deschide relatarea evenimentelor de miercuri. | |||
|
|
Duminica Floriilor: Intrarea Împăratului în Ierusalim - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Duminica Floriilor, după cum vom vedea imediat, a fost preludiul celei
de-a doua purificări a Templului. Titlul potrivit pentru această zi
este „Intrarea Împăratului în Ierusalim”. Această zi a fost
extraordinar de importantă. Domnul Isus spune în Luca 19, versetul 42:
„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, cele care
sunt spre pacea ta!” El numește această zi, adresându-Se
Ierusalimului, „această zi a ta!”. Ce înseamnă asta? Era ziua
Ierusalimului! Dar ce este atât de special în ziua Ierusalimului? Este
vorba de a 173.880-a zi de la decretul regelui Artaxerxes, care la 14
martie 445 î.Hr. i-a dat lui Neemia permisiunea de a reconstrui
cetatea Ierusalim, aflată în ruină. | |||
|
|
El a venit la Ierusalim: Introducere - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
În această carte este vorba de cele opt zile de la Duminica Floriilor
până în ziua Învierii. Aceste opt zile sunt atât de importante încât
în cele patru Evanghelii, care ilustrează viața Domnului Isus pe
pământ timp de 33 de ani, aproximativ 32% din text este dedicat numai
acestei săptămâni. Astfel, aproape o treime din Evanghelii se ocupă de
această scurtă perioadă de timp. Acest lucru arată clar că avem de-a
face cu o succesiune de zile extrem de semnificative. Ar fi important să știm pe de rost ce s-a întâmplat în fiecare dintre aceste opt zile - de la o duminică la alta. Pentru început, citim în Luca 19, începând cu versetul 28, intrarea triumfală a Împăratului împăraților în Ierusalim. | |||
|
|
Esența patimilor lui Hristos - Stephan Isenberg | |||
|
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu! Pentru ce M-ai
părăsit?” | |||
|
|
Paștele: Ce are de spus pentru noi astăzi? - Ernst-Eugen Hücking | |||
„Și să-l mâncați în grabă”
| |||
|
|
Cele patru zile ale răscumpărării - Roger Liebi | |||
|
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Aproximativ o treime din Evanghelii ne concentrează privirea asupra
ultimei săptămâni în care Domnul Isus a suferit ultima oară pentru
păcatele noastre și, în cele din urmă, a înviat din morți. Așadar,
ceea ce s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, în preajma Paștelui,
trebuie să aibă o mare importanță!
În acest articol, autorul face ca evenimentele din patru zile din
Săptămâna Patimilor să apară în fața ochilor noștri într-un mod foarte
pictural și realist și dorește să ne umple inimile de mare admirație.
Toate evenimentele din zilele respective ale săptămânii au avut loc
conform unui plan minunat în sfatul lui Dumnezeu. Ele prezintă
paralele uimitoare cu Psalmii, care erau cântați în Templu în anumite
zile ale săptămânii, și cu cele șapte zile ale creației din Geneza 1
și 2. Detaliile scoase la lumină ne arată măreția lui Dumnezeu în
aceste evenimente dintr-o nouă perspectivă și ne îndreaptă spre cel
mai mare plan de pace din toate timpurile. | |||
|
|
Stânca lovită - William Kelly | |||
|
Exodul 17.6; Numeri 20.8
Când citim cu credință simplă pasajele
dificile din Biblie, găsim în ele frumusețea extraordinară a
Scripturii și o confirmare a originii sale divine. Dumnezeu nu ne-a
dat Cuvântul Său pentru a ne pune în încurcătură, ci pentru ca inimile
noastre să crească în dependență de El și în încredere în El. Acolo
unde necredința vede o contradicție, putem descoperi două laturi
diferite ale aceluiași adevăr. Acest lucru este foarte încurajator!
Astfel, credinciosul nu se lovește de un zid, de la care nu poate
merge mai departe, ci de o ușă care se deschide spre credință și care
lasă să se întrevadă o slavă dublă. | |||
|
|
În armonie cu Dumnezeu - Walter Scott | |||
|
Marele adevăr fundamental al vieții creștine este necesitatea de a ajunge și de a rămâne în armonie cu Dumnezeu. Când îi îndemnăm pe cititorii noștri să facă acest lucru, nu ne gândim la o stare fără de păcat sau la „perfecțiune”, cum este numită uneori. Se spune că Wesley, acel om deosebit și bun - mai bun decât învățătura sa - a întâlnit un număr de oameni care au avut pretenția înaltă de a fi într-o stare de sfântă perfecțiune, astfel încât ei nu puteau sau nu voiau să păcătuiască; dar el menționează, de asemenea, că nici unul din treizeci nu a rămas corect și fericit până la sfârșit. Dar ceea ce ne dorim pentru noi și pentru cititorii noștri este convingerea pe care Duhul Sfânt o lucrează în suflet: că Dumnezeu este cu noi și că suntem în armonie cu El. | |||
|
|
Viața veșnică o posesiune actuală - Botschafter | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Ioan 5.13
„Viața veșnică” este un dar al lui Dumnezeu. Omul are nevoie de
această viață pentru că el este „mort în greșeli și păcate” (Efeseni
2.1). Cum ar putea cineva să fie în slava veșnică fără să posede viața
veșnică? De aceea, citim în Cuvântul lui Dumnezeu că Dumnezeu „a
trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan
4.9). „În El era viața” (Ioan 1.4). Hristos era „viața veșnică, care
era cu Tatăl și care ne-a fost arătat” (1 Ioan 1.2). De aceea, El a
putut spune: „Eu sunt viața” și „Eu am venit ca să aibă viață și s-o
aibă din belșug” (Ioan 11.25; 10.10). Iar despre mulți dintre
ascultătorii Săi a putut spune: „Nu vreți să veniți la Mine, ca să
aveți viața” (Ioan 5.40). L-au urmat pentru că voiau să vadă minuni și
semne. Erau curioși să vadă ce va face El, dar nu erau mișcați în
inimile lor. Ei voiau să mănânce din pâini, pentru a-și satisface
foamea, dar nu voiau să vină la El pentru viață. În schimb, au
strigat: „Nu-L vrem!”. – „Răstignește-L!” Acesta este omul în starea
sa naturală. | |||
|
|
Social media: Ne schimbăm standardele? - Ron Reid | |||
|
Putem folosi social media în mod constructiv?
Versete călăuzitoare: Proverbele 18.24; Matei 6.33; Galateni 1.10
Cum ne folosim de fapt timpul?
Un prieten creștin a postat recent pe Facebook că simte că petrece prea mult
timp pe Facebook. Încercați să înțelegeți această logică!
Câteva zile mai târziu, un alt prieten creștin de pe Facebook a spus lumii
că își ia o pauză de 48 de ore de la social media pentru a-și reînnoi
mintea și sufletul. Acest lucru ridică o întrebare evidentă: Dacă
social media îi secătuiește mintea și sufletul - de ce se mai
întoarce?
Social media a schimbat dramatic modul în care mulți dintre noi comunicăm,
ne relaxăm și chiar lucrăm - dar pare să fie și o sursă de confuzie.
Nu este surprinzător faptul că mulți creștini se întreabă cum ar
trebui să folosească social media. Este responsabil și/sau înțelept să
o folosim? Pierdem timpul Domnului făcând acest lucru? Promovează
social media superficialitatea sau o mentalitate de căutare a
atenției? Creează ele o mentalitate nesănătoasă care se bazează pe
competiție sau pe compararea noastră cu alții? Toate acestea sunt
preocupări valabile pentru bunăstarea noastră spirituală. | |||
|
|
Încurajări pentru slujitorii obosiți ai lui Dumnezeu - Botschafter | |||
|
Versete
călăuzitoare: 1 Împărați 19
Iată deci unde ajunsese Ilie, puternicul erou al credinței:
„Dorea să moară” (1 Împărați 19.4). A devenit slab în momentul în care
fusese cel mai puternic. Un om ca și noi, el nu era puternic în el
însuși, ci doar în Dumnezeu; și a dovedit acest lucru în viața sa de
până acum. Faptul că acum s-a prăbușit nu era o minune, dar faptul că
s-a ridicat a fost o minune.
Cu puțin timp în urmă,
Ilie stătuse pe muntele Carmel în puterea credinței, iar Domnul a
putut să dea o mărturie minunată prin el. Revelația glorioasă a
puterii fusese urmată de un eșec. Acest lucru se întâmplă adesea.
Urcarea este urmată de o coborâre, iar adâncimea depresiunii
corespunde înălțimii entuziasmului. | |||
|
|
Eșecul nu este sfârșitul - David R. Reid | |||
|
Eșecul nu este sfârșitul Ți-ai întocmit planuri bune la început de an? Ai renunțat deja la ele? Cel mai probabil, planurile tale în a ține o dietă și de a face exerciții fizice în mod regulat au eșuat în urmă cu câteva săptămâni. Poate că și planurile tale pioase, cum ar fi citirea integrală a Bibliei într-un an, au căzut și s-au întrerupt, iar acum ești descurajat pentru că nu ești disciplinat.
S-ar putea
că te lupți cu un eșec și mai mare în viața ta - un eșec mult mai grav
decât un plan întocmit de Anul Nou la care ai eșuat. L-ai dezamăgit pe
Dumnezeu într-un mod despre care crezi că Dumnezeu nu-l poate ierta?
Te simțiți vinovat pentru asta și ți-ai pierdut tot curajul? Ești
disperat? Și gândești că nu vei reuși niciodată să trăiești o viață
care să fie pe placul lui Dumnezeu? Că nu vei mai fi niciodată de
folos în slujba Domnului? | |||
|
|
Ai resentimente față de călăuzirea Domnului în viața ta? - Botschafter | |||
|
În evanghelia după Matei 11 găsim o întâmplare ciudată din viața lui Ioan Botezătorul, o întâmplare care poate servi foarte bine pentru instruirea și îndemnul nostru. Ioan Botezătorul se poticnea de Isus. „Cum este posibil așa ceva?”, ar putea întreba cineva. Ioan Botezătorul, pregătitorul drumului pentru Mesia, omul al cărui deget arăta spre Isus, Mielul lui Dumnezeu - cum putea să se poticnească de El? Și totuși așa a fost. Cuvintele Domnului: „fericit este oricine nu se va poticni de Mine“ pun acest fapt dincolo de orice îndoială. Dar de ce se poticnea? Dacă ne uităm la circumstanțele în care s-a aflat Ioan, ne va fi mai ușor să găsim răspunsul corect la această întrebare. | |||
|
|
Decalajul din Geneza 1; numai o teorie? - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Practic, fiecare învățător de Biblie respectat din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a învățat că Geneza 1.1,2 se referă la o creație originală a lui Dumnezeu, după care pământul a căzut într-o stare de haos. În cele șase zile menționate în ultima parte a capitolului, Dumnezeu a efectuat apoi o reconstrucție a pământului, adăugând la aceasta crearea vieții animale și a ființelor umane. De aici, ei concluzionează că există un interval de timp nedefinit între crearea pământului (Gen 1.1,2) și reconstrucția lui (Gen 1.3-37). În prezent, majoritatea creștinilor evanghelici resping această interpretare a Genezei 1 deoarece „creaționiștii susținători ai ideii de pământ tânăr” au prezentat anumite informații din geologie care i-au convins că nu a existat un pământ original creat de Dumnezeu înainte de cel pe care trăim astăzi. Ei consideră că Geneza 1.1,2 face parte din lucrarea de creație de șase zile a lui Dumnezeu din Geneza 1.3-31. Pentru ei, capitolul este o explicație continuă a creației. De aici, ei concluzionează că relatarea din Geneza indică faptul că Pământul este relativ tânăr - aproximativ șase mii de ani - deoarece cele șase zile (cu care începe timpul) au marcat începutul creației lui Dumnezeu. Mulți s-au întrebat care dintre aceste două interpretări este cea corectă. Această lucrare oferă o prezentare simplă a ceea ce spune Scriptura pe această temă și trage concluziile corespunzătoare. | |||
|
|
Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu? - Elmo Clair Hadley | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Ioan 5.3-5 Cum pot pretinde că Îl iubesc pe Dumnezeu, dacă nu am inimă pentru acele lucruri de care El se bucură? Cum pot pretinde că sunt un copil al lui Dumnezeu dacă nu doresc să merg mai departe în comuniune cu Fiul Său, de care El are bună plăcere? Imposibil. Cum poate exista părtășie cu Tatăl nostru, dacă Domnul Isus, a cărui hrană a fost să facă voia Tatălui, nu este subiectul preocupărilor inimilor noastre? Dar în măsura în care El devine pentru inima noastră „Preaiubitul”, „deosebit între zece mii”, vom găsi o bucurie reală, o pace reală și o libertate reală în a merge drept pe calea voinței lui Dumnezeu și în a ne închina și a-L înălța pe Fiul Său. | |||
|
|
„Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat” - Edward Dennett | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Petru 4.7-8 Primii creștini știau: lucrurile din jurul nostru sunt nestatornice și trecătoare, iar sfârșitul este aproape. Suntem noi la fel de conștienți de acest lucru ca acei credincioși? Poate că ne gândim la acest lucru la sfârșitul anului; dar, trăim cu adevărat în fiecare zi cu gândul că totul se îndreaptă cu repeziciune într-acolo, că Domnul va interveni cu putere pentru a instaura Împărăția Sa? Noi știm că Domnul va veni. Cunoaștem această învățătură din Sfânta Scriptură, și ea apare frecvent în conversații și în slujirea Cuvântului. Și totuși, cumva, ne bazăm pe faptul că „toate rămân așa cum erau de la începutul creației” (2 Petru 3.4). ... | |||
|
|
Răpirea abia după necazul cel mare? Ce spune Biblia? - Elmo Clair Hadley | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Tesaloniceni 4.15-18 Unii spun că Bserica trebuie să treacă prin necazul cel mare; ei spun: Nu există niciun motiv pentru ocrotirea credincioșilor, să nu treacă prin necazul cel mare, în timp ce martirii din primele timpuri au suferit atât de mult. ... | |||
|
|
Rugați-vă neîncetat! - Elmo Clair Hadley | |||
|
Verset călăuzitor: 1 Tesaloniceni 5.17 Recent am fost preocupat de acest scurt cuvânt din 1 Tesaloniceni 5.17: „Rugați-vă neîncetat”. De multe ori am auzit că înseamnă să fim mereu într-o stare de rugăciune. Cu siguranță că așa este, dar cu siguranță că vrea să ne spună mai mult: Dumnezeu vrea ca noi să vorbim cu El mereu și despre orice. Câteva locuri din Scriptură pot clarifica acest lucru ... | |||
|
|
Rugăciunea: o premisă pentru pacea inimii - Elmo Clair Hadley | |||
|
Verset călăuzitor: Iacov 4.3 Este de cea mai mare importanță pentru noi și pentru binele nostru să facem ceea ce Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, ne încurajează să facem: să ne facem cunoscute cererile înaintea lui Dumnezeu în orice lucru, prin rugăciune și cerere, cu mulțumiri. Nimic nu este prea mic ca să nu ne fie de folos, dacă îl aducem în prezența Sa sfântă și îl încredințăm inimii Sale iubitoare; și nimic nu este prea mare ca El să nu poată face acest lucru, dacă este bine pentru noi. Vorbind în mod constant cu El în prezența Sa despre lucrurile mici, dar și despre cele mari ale vieții, aceasta ne va conduce la o intimitate mai profundă cu El și ne va permite să recunoaștem tot mai mult grija Lui sfântă, iubitoare și înțeleaptă pentru noi. Rugăciunea nu înseamnă a-I porunci lui Dumnezeu, nici a-L implora sau chiar a-I cere ceva ce El nu este dispus să ne dea, ci a vorbi despre toate cu Cel care este sfânt, plin de dragoste și înțelepciune și care are un interes profund și personal în tot ceea ce ne privește. | |||
|
|
Când Dumnezeu ne încearcă: exemplul lui Iosif - David R. Reid | |||
|
Istoria lui Iosif este una
dintre cele mai captivante și mai provocatoare relatări din întreg
Vechiul Testament. Iosif este unul dintre puținele personaje biblice
despre care nu se relatează nimic negativ. Viața sa exemplară - de la
adolescență (Geneza 37) până la moartea sa la vârsta de o sută de ani
(Geneza 50) - ne convinge și, în același timp, ne încurajează. Iosif
este un exemplu excelent, pe care fiecare credincios ar trebui să-l
urmeze.
| |||
|
|
Ambiția - Sydney Long Jacob | |||
|
Ambiția este înainte de toate păcatul celor mari, al celor influenți, al celor înțelepți, al celor învățați, iar cel mai mare păcat dintre toate relele se datorează unei astfel de nevoi de a se impune. Satan a căzut ca urmare a acestei însușiri, iar urmașii lui se grăbesc să-l urmeze în același mod și se străduiesc să devină mari și recunoscuți, ascultând de dorințele inimilor lor înșelate.
| |||
|
|
Când Corona distruge familii, comunități creștine și grupuri de oameni - SoundWords | |||
|
| |||
|
|
Cei liniştiţi din ţară, sau câini muţi care nu pot să latre - Rainer Imming | |||
|
Verset călăuzitor: Isaia 56.10
În ultimii ani, mi se pare că a existat o polarizare din ce în ce mai mare a societății noastre între grupuri de opinie și indivizi. Anul trecut, odată cu pandemia corona și cu întrebarea cum să răspundem la ea, această polarizare a primit un impuls suplimentar. La fel ca toate evoluțiile sociale, acest lucru s-a transferat și în comunităţile noastre creștine. Și acolo, tonul a devenit mai dur, se insistă asupra opiniei proprii, un „compromis" este adesea văzut doar în mod negativ. Acest lucru este valabil la diferenţele de păreri interne din cadrul comunităţii, dar și la întrebarea cum să te poziționezi ca și creștin credincios în aceste vremuri față de evoluțiile sociale și deciziile politice. Mă comport mai degrabă tăcut și rezervat sau vorbesc tare și clar și „mă distanţez” faţă de evoluțiile reale și presupuse a fi greşite?
| |||
|
|
Însuşirile vieţii creştine - Thomas Oliver | |||
|
Părtăşia, slujirea, închinarea
Betania înseamnă „Casa palmierilor”; de aceea ne arată un loc de odihnă, ca de exemplu o oază în deșert. Scriptura relatează că Domnul Isus a vizitat adesea Betania, când era aproape de Ierusalim. Pentru ce motiv a făcut El acest lucru? Acolo erau prieteni credincioși, care prețuiau părtășia și dragostea Lui - în contrast cu trădătorul Iuda, cu ura fariseilor, cruzimea soldaților și nestatornicia rece și împietrită a oamenilor.
| |||
|
|
Zilele din urmă - Hamilton Smith | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Timotei 3
Învățătura din 2 Timotei 3 necesită o analiză atentă, pentru că, pe de o parte, conține avertismente cu privire la starea gravă a creștinismului din zilele din urmă, în timp ce, pe de altă parte, suntem instruiți cu privire la sursele noastre de ajutor, astfel încât credinciosul să poată trăi conform lui Dumnezeu în ciuda răului.
Este un har extraordinar faptul că nu trebuie să judecăm singuri starea creștinătății și nici nu trebuie să ne hotărâm singuri cum să trăim în aceste zile din urmă. Avem gândurile revelate ale lui Dumnezeu atât despre rău, cât și despre modul în care trebuie să umblăm în conformitate cu gândurile Sale, având în vedere răul.
| |||
|
|
Profetul bătrân din Betel - Hamilton Smith | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Împăraţi 13.1-32; 2 Împăraţi 23.17-18
Evenimentele care ne sunt relatate în 1 Împărați 13 au avut loc într-o perioadă de apostazie a poporului lui Israel. De aceea, ele au o semnificație cu totul specială și pentru noi și ne servesc drept avertisment pentru noi, cei care trăim într-un timp în care un creștinism corupt se îndreaptă cu pași repezi spre apostazia completă de la Dumnezeu.
Eveniment relatat aici are legătură în esență cu trei persoane - împăratul Ieroboam, un „om al lui Dumnezeu din Iuda” și un „bătrân profet din Betel”.
| |||
|
|
Roboam - Hamilton Smith | |||
|
Versete călăuzitoare: 2 Cronici 11
Putem fi siguri că niciodată în istoria Adunării nu va veni o zi, oricât de întunecată și dificilă ar fi ea, în care să nu existe lumină în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l călăuzi pe credinciosul care dorește să meargă pe calea ascultării. Putem rata calea din cauza ignoranței sau a voinței proprii, putem fi indiferenți față de ea din lipsă de devotament, putem să ne ferim de ea din lipsă de credință, dar lumina căii este acolo pentru cei care o caută și doresc să meargă în ascultare de Cuvânt. Această lumină nu se găsește doar în Noul Testament sub formă de instrucțiuni, ci și în Vechiul Testament sub formă de ilustrație. Să analizăm, așadar, o scenă din Vechiul Testament, care ne va ajuta să înțelegem marile principii neschimbate ale lui Dumnezeu, care ar trebui să ne ghideze în ziua sciziunii și a împrăştierii în rândul poporului lui Dumnezeu.
| |||
|
|
Binecuvântarea lui Iacov - Hamilton Smith | |||
|
Versete călăuzitoare: Geneza 48 + 49
În primii șaptesprezece ani din viața lui Iosif, acesta a crescut sub îngrijirea tatălui său Iacov și, în frumoasă corespondență cu aceasta, în ultimii șaptesprezece ani din viața sa, bătrânul tată devine subiectul grijii tandre a fiului său (Geneza 47.28). La sfârșitul acestei perioade a vieții sale, ajungem la ultima și cea mai strălucitoare stație a drumului vieţii plină de evenimente a lui Iacov: liniștea orelor morții sale, care contrastează în mod strălucit cu viața sa furtunoasă, plină de căi strâmbe și rătăcite. În aceste momente sfinte și sublime, Iosif este chemat și este deosebit de favorizat împreună cu fiii săi.
| |||
|
|
Consacrarea creştină - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Cum să-ți dăruiești complet viața Domnului Isus
Versete călăuzitoare: Romani 12.1-8
Ce înseamnă să-ţi consacri viaţa lui Hristos? Ca bază pentru răspunsul la această întrebare luăm textul din Romani 12.1-8. Vreau să încep prin a răspunde la întrebarea care trece prin mintea celor mai mulți tineri: „Ce să fac cu viața mea?”. Cred că versetele pe care tocmai le-am citit ne spun exact ce trebuie să facem cu viața noastră: Noi trebuie să o dăm Domnului! Și să-L lăsăm să facă din viața noastră o binecuvântare.
| |||
|
|
Noaptea în care El a fost vândut - Stephan Winterhoff | |||
|
Versete călăuzitoare: Luca 22
De ce nu spune Pavel doar: în noaptea în care au stat împreună în camera de sus? Trebuie oare Pavel să scoată în evidență fapta lui Iuda în acest mod, tocmai la Cina Domnului? Este adevărat că trădarea a fost anunţată dinainte la această cină – „Cel care înmoaie cu Mine mâna în farfurie, acela Mă va preda” – însă la „cina noastră” este vorba despre suferințele Domnului, despre Ghetsimani, despre drumul spre cruce și despre crucea însăși.
| |||
|
|
O practică utilă, dar adesea uitată: Ca învăţătoare de bine să dai lecţii de viaţă - Gerd Pohl | |||
|
Verset călăuzitor: Tit 2.3
În Epistola către Tit este amintită o sarcină foarte importantă, dar adesea neglijată de femeile credincioase. Femeile mai în vârstă sunt solicitate să fie învățătoare de bine. Ce înseamnă și ce conţine acest lucru?
| |||
|
| Cum Se gândeşte Dumnezeu la creaturile Sale: Chiar şi în vremuri de Corona se mai poate vedea curcubeul - Dirk Schürmann | |||
|
Într-un timp ca acesta - în actuala criză Corona - mulți se întreabă cu siguranță: Cum gândeşte de fapt Dumnezeu în legătură cu această criză? Este Dumnezeu deosebit de mânios pe oameni în acest moment - poate mai mult decât de obicei? Este o judecată? Dacă da, pentru cine? Și de ce? De ce sunt afectați în mod deosebit aproape toți creștinii, în sensul că, în primul rând, întâlnirile lor nu mai sunt permise sau sunt între timp supuse unor condiții?
Deseori se găsesc răspunsuri rapide la întrebări și se va constata că aceste răspunsuri sunt foarte diferite. Dar nu ar trebui să ne lăsăm influenţaţi de răspunsuri rapide, ci să ne întrebăm mai întâi personal ce vrea Dumnezeu să ne spună prin aceasta.
| |||
|