...n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 01.06.2023 |
Home
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 3 - Henry Allen Ironside | |||
ÎNTĂRIȚI ÎN CREDINȚĂ Mă bucur întotdeauna pentru felul minunat cum vorbește Pavel despre împreună-lucrătorii săi. Să luăm aminte cum scrie el în 1 Tesaloniceni 3.2: „Timotei, fratele nostru și slujitor al lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos”. Ce am putea să spunem mai mult despre un slujitor al Domnului? Un iubit frate în Hristos, un împreună-lucrător drag – toate acestea a fost Timotei pentru Pavel. | |||
|
Geneza 1-11: Comentariu - Ger de Koning | |||
Dumnezeu a
creat totul (Isaia 45.12; Zaharia 12.1; Efeseni 3.9). Atunci când
oamenii fac ceva au nevoie de materiale pentru a face acest lucru.
Dumnezeu nu are nevoie de așa ceva. El nu are nevoie de nimic în afară
de El Însuși. El nu este parte din creația Sa. El a creat prin propria
Sa atotputernicie (Romani 4.17b). Prin creație știm că Dumnezeu
există: „Fiindcă, de la creația lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd,
fiind înțelese de minte prin lucrurile făcute, la fel și eterna Sa
putere și divinitate” (Romani 1.20; Psalmul 19.2). | |||
|
Îngerii sunt din nou în centrul atenției: Îngerii ... ei există - Ger de Koning | |||
Îngerii aparțin
lumii superioare, lumii invizibile, lumii duhurilor. Invizibili,
imperceptibili pentru om, dar totuși realitate. Nu este un vis și nici
o ficțiune. Există îngeri buni și îngeri răi, duhuri bune și duhuri
rele. Există un loc bun unde să mergem, dacă vrem să aflăm ceva despre
îngeri? Da, există! În Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, există nu mai
puțin de 250 de referiri la îngeri. Nu sunt chiar puține. Înseamnă că
trebuie să existe ceva de descoperit în ea despre originea lor, despre
activitatea lor și despre viitorul lor. | |||
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 2 - Henry Allen Ironside | |||
O SLUJBĂ ASEMĂNĂTOARE CU A LUI HRISTOS Retrospectivă asupra slujbei (Versetele 1-12) În primele douăsprezece versete, apostolul face o retrospectivă asupra slujbei sale, pe care au făcut-o el și tovarășii săi în cetatea Tesalonic. El le amintește credincioșilor cum a veni la ei din Filipi, unde a suferit și a fost insultat. În Faptele apostolilor 16 găsim relatarea despre acest tratament rușinos și aflăm că Pavel și Sila au fost arestați pe nedrept, bătuți cu nuiele și aruncați într-o temniță, unde li s-au pus picioarele în butuci. | |||
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 1 - Henry Allen Ironside | |||
Introducere
Dintre toate epistolele, pe care le-a scris Pavel sub călăuzirea
Duhului Sfânt, Epistolele către Tesaloniceni sunt cele mai timpurii,
pe care Domnul, în harul Său, le-a păstrat pentru zidirea Adunării.
Evident că ele au fost scrise din Corint, după ce prigoana îl alungase
pe Pavel din Bereea. La rugămintea sa, Timotei și Sila rămăseseră în
urmă și au călătorit mai departe, la Tesalonic. Apoi au venit la
Corint, ca să-i relateze lui Pavel despre starea tinerei adunări. | |||
|
Epistola către Romani: O explicație specială pentru tine - M. G. de Koning | |||
Versete călăuzitoare: Epistola către Romani În acest comentariu, prezentat sub o formă de apelare personală, se prezintă îndreptățirea lui Dumnezeu din credință (capitolele 1-8), problema lui Israel (capitolele 9-11), efectul îndreptățirii în viața creștină (capitolele 12-16). | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (5): Covoare din păr de capră - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 36.14-18
Ajungem acum la
cel de-al doilea strat de covoare al locuinței sau la „cortul de
deasupra locuinței”, așa cum este numit aici [n.tr.: versiunile
Bibliei în limba română nu folosesc cuvântul locuință, așa cum este de
ex. traducerea în limba germană Elberfelder-Edition CSV Hückeswagen:
משׁכּן
(mishkân)].
Primul strat de covoare, pe care l-am analizat deja, forma locuința
propriu-zisă peste care erau așezate toate covoarele ulterioare. | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (4): Covoare de in subțire răsucit; dimensiunile lor și alte aspecte - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 36.8-13
După ce am
analizat culorile și materialele covoarelor, să încercăm acum să
înțelegem ceva din semnificația dimensiunilor și a aranjamentului lor. | |||
|
Calea necroită - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Iosua 3.4; Ioan 13.36 N-ați mai trecut pe această cale până acum. Prințul vieții a distrus puterea morții pentru noi și a transformat moartea în calea care ne duce în patria noastră cerească. Pentru Israel, matca adâncă a Iordanului era o cale necroită. Prin urmare, ei trebuiau să aștepte până când chivotul Dumnezeului celui viu, purtat de preoți, trecea prin fața lor ca să le pregătească un drum. | |||
|
Urechile Domnului ... sau Slujba dragostei - Walter Thomas Prideaux Wolston | |||
Versete călăuzitoare: Psalmul 40.6-8; Isaia 50.4; Exodul 21.2-6 Dacă evoluția vieții sufletului nostru ar fi povestită cinstit, atunci s-ar arăta că jumătate, ba chiar trei sferturi din problemele, ispitele, dificultățile și disperările prin care trecem sunt cauzate numai prin așteptarea necazurilor care nu ne vor năpădi niciodată. Domnul Isus a văzut întregul drum și a mers neclintit mai departe. De câte ori n-am fost rebeli și am dat înapoi de la ce am văzut deja de departe îngrămădindu-se peste noi! Este așa un contrast față de ce găsim aici! | |||
|
Sfințenia - explicată pe exemplul lui Iuda - David Willoughby Gooding | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 13 Prima lecție importantă în școala lui Hristos, în ceea ce privește sfințenia, a început cu o lecție puternică, ilustrativă din punct de vedere simbolic. Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi. Apoi, a doua lecție importantă trebuia să constea dintr-o a doua acțiune simbolică, deosebit de importantă: Hristos i-a dat lui Iuda bucata de pâine înmuiată. | |||
|
Samson - unul din norul mare de martori ai credinței - M.G. de Koning | |||
Versete călăuzitoare: Judecători 13-16
Istoria lui Samson stimulează
permanent fantezia. Un om deosebit de puternic, și totuși așa de slab.
În contrast cu judecătorii anteriori, care în lupta cu dușmanii au
avut întotdeauna alături de ei și concetățeni, Samson face totul
singur. El nu conduce nicio oștire, ca Ghedeon și Iefta. În această
acțiune ca solitar, în care nu există nicio legătură cu poporul lui
Dumnezeu, devine vizibil egoismul lui Samson. | |||
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 13 - Stanley Bruce Anstey | |||
NECUNOAȘTEREA NATURII ȘI
UTILIZĂRII DARURILOR ÎN BISERICĂ (ADUNARE)
Motivul pentru folosirea darurilor - dragostea În capitolul 13, Pavel descrie „calea nespus mai bună”, scriind un frumos tratat despre dragoste. Mulți oameni au tendința de a scoate acest capitol din context și de a-l aplica la tot felul de situații de viață - de exemplu, la relațiile de căsătorie și la viața de familie. Nu vrem să îndepărtăm nimic din aceste aplicații, pentru că ele își au cu siguranță locul lor, dar în exercitarea darului nostru de a predica Cuvântul în Biserică (Adunare), contextul este dragostea. Darurile trebuie să fie exercitate în dragoste; acesta este adevăratul spirit al slujbei. | |||
|
Cuvântări de adio - Harm Wilts | |||
Când angajați din conducerea unei firme se retrag din câmpul muncii
după mulți ani de serviciu, în mod normal, discursului lor de adio i
se acordă o mare atenție. De cele mai multe ori sunt trase învățăminte
din trecut și arătate căi pentru viitor.
Și în Biblie găsim de patru ori asemenea cuvântări de adio, care au
fost ținute de către slujitori devotați, într-un moment în care au
trebuit să-și încheie slujba și când sosise clipa să-și ia rămas-bun.
Aici ne gândim la cuvintele lui Moise din Deuteronomul 27-33, ale lui
Iosua din Iosua 23-24, ale lui Samuel din 1 Samuel 12 și ale lui Pavel
din Faptele Apostolilor 20. În câteva articole vom arăta diferite
puncte din discursurile de adio, în speranța că aceasta va fi spre
binecuvântare pentru noi toți. Cu siguranță că așa va fi, dacă la
acest studiu nu vom omite să citim personal pasajele din Scriptură, cu
evlavie și rugându-ne. | |||
|
Slujirea preventivă a lui Hristos - Walter Thomas Prideaux Wolston | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 13 Poate că este cineva aici, astăzi, care a dat înapoi; este foarte posibil. Așadar, cum procedează El cu cei care au dat înapoi? Citește doar Ieremia 2-4 înainte de a merge la culcare diseară și vei vedea ce face El. Israel Îl uitase, dar El nu l-a uitat niciodată pe Israel. S-ar putea să gândești: Ei bine, au trecut destul de multe luni de când m-am gândit mai mult la El, și multe lucruri rele s-au întâmplat de atunci. - Adevărat, dar El știe totul despre ele. Când vei ajunge la pasajul din Ieremia 4, veți vedea că inima este restaurată prin harul desăvârșit. Ești tu un răzvrătit? Ai fost necinstit, egoist, prost și încăpățânat, dar, indiferent cum ai fi, El te iubește. Și acum, poți tu să Îl privești în față și să spui: Voi merge pe drumul meu? - Nu, sunt sigur că nu poți. | |||
|
Cu hotărâre de inimă - G.F. Barlee | |||
Versete călăuzitoare:
Proverbele 23.26; Ezra 7.10; Daniel 1.8; Faptele apostolilor 11.22,23 Ne aflăm în ultimele zile ale acestui veac. Ce stare de spirit predomină în majoritatea adunărilor creștine din zilele noastre? Nu se întâlnește aproape pretutindeni coruperea moravurilor și nepăsarea și foarte puțină inimă pentru Hristos? Dar ceea ce dorește cel mai mult Domnul nostru (scriu aceasta cu toată reverența) este, fără îndoială, dragostea cordială din partea sfinților Săi iubiți. Pot exista multe cunoștințe biblice și un mare zel pentru lucrare, dar nimic nu poate lua locul unei afecțiuni profunde a inimii: „Fiule, dă-mi inima ta” (Proverbele 23.26). | |||
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 12 - Stanley Bruce Anstey | |||
NECUNOAȘTEREA NATURII ȘI
UTILIZĂRII DARURILOR ÎN BISERICĂ (ADUNARE)
Apostolul abordează acum unele practici greșite în domeniul
darurilor. După cum am menționat mai devreme, preoția și darurile sunt
două domenii diferite în Biserică (Adunare). Rugăciunea, lauda și
închinarea se adresează lui Dumnezeu și aparțin domeniului preoției,
dar slujirea Cuvântului se adresează oamenilor și aparține domeniului
darurilor. Privilegiile noastre în ambele domenii nu se limitează la
timpul în care credincioșii se reunesc „ca Adunare”. Fiecare ar trebui
să își exercite darul oriunde și oricând este călăuzit de Duhul să
facă acest lucru, fără a încălca niciun principiu. Dar nu acesta este
subiectul de față; în acest capitol, apostolul este preocupat de
natura și utilizarea darurilor în Adunare. | |||
|
El a venit la Ierusalim: Săptămâna patimilor Domnului nostru Isus Hristos - Roger Liebi | |||
Introducere
În această carte este vorba de cele opt zile de la Duminica Floriilor
până în ziua Învierii. Aceste opt zile sunt atât de importante încât
în cele patru Evanghelii, care ilustrează viața Domnului Isus pe
pământ timp de 33 de ani, aproximativ 32% din text este dedicat numai
acestei săptămâni. Astfel, aproape o treime din Evanghelii se ocupă de
această scurtă perioadă de timp. Acest lucru arată clar că avem de-a
face cu o succesiune de zile extrem de semnificative. Ar fi important să știm pe de rost ce s-a întâmplat în fiecare dintre aceste opt zile - de la o duminică la alta. | |||
|
Ce înseamnă moartea lui Hristos, lucrarea Sa de Mijlocitor și viața Sa pe pământ? - Alexander Hume Rule | |||
Și ce este cu substituirea?
Mulți creștini nu știu să facă distincția între moartea lui
Hristos, viața Sa pe pământ și preoția Sa la dreapta Tatălui, și cum
se raportează acestea între ele. Motivul pentru aceasta este probabil
că ei nu înțeleg sau nu cred în efectele depline și cuprinzătoare ale
morții Fiului lui Dumnezeu. În mod uimitor, puțini creștini cunosc
efectele semnificative pentru ei, ca păcătoși, ale „jertfei unice”
(Evrei 10.14) a Mielului lui Dumnezeu; și de aceea există atât de
multă ignoranță cu privire la viața Mântuitorului pe pământ și la
mijlocirea Sa actuală în cer. Dacă am ști ce înseamnă moartea Sa și
care sunt beneficiile ei, am putea înțelege mai ușor motivul,
importanța și dimensiunea vieții și mijlocirii Sale. | |||
|
De ce permite Dumnezeu aceasta? ... dacă El este atotputernic? - Arthur Ernest Wilder-Smith | |||
Nu este aceasta exact întrebarea pe care și-o pun mulți oameni
astăzi? De ce este așa, dacă Dumnezeu este atotputernic - și dacă El
este Dumnezeu, El trebuie să fie așa - de ce nu pune capăt acestui
haos, tuturor acestor războaie, tuturor înșelăciunilor, nedreptăților,
mizeriei și bolilor din lume? Este așa cum mi-a spus un student cu ani
în urmă: „Dacă vrei să cred în Dumnezeul tău, mă aștept mai întâi de
toate ca El să creeze o lume mai bună!” | |||
|
Nivelul nostru de trai - Paul Wilson | |||
Suntem noi mulțumiți cu ce ne putem permite?
Când oamenii tineri își
întemeiază propriul lor cămin, ar trebui să-și facă gânduri despre
nivelul lor de trai, aceasta înseamnă despre cheltuielile pentru casă
sau locuință, despre stilul lor de instalare și despre cheltuielile
pentru îmbrăcăminte, mâncare, mașină și așa mai departe. Lui Dumnezeu
nu-I place dacă am cheltuit totul până la ultimul cent al venitului
nostru sau chiar să trăim peste ceea ce ne permit mijloacele noastre
materiale. Și aceasta nu ne promovează fericirea în niciun fel! | |||
|
Mândrie spirituală?! - Paul Wilson | |||
Mândrie spirituală?!
Înălțarea de sine în vremuri de
decădere Să ne păzim de a ne înălța singuri sau să credem că suntem superiori altora! Vrem să mergem pe calea credinței și să fim conștienți că suntem o parte a eșecului care a pătruns în mărturia creștină. | |||
|
Enoh: un model în credință - Paul Wilson | |||
Versete călăuzitoare: Geneza 5.22; Evrei 11.
Dacă privim înainte, spre anul viitor, și vedem toată răutatea din
jurul nostru – vrem noi într-adevăr să „umblăm cu Dumnezeu”,
așa cum a umblat Enoh cu Dumnezeu? Aceasta ne va costa câte ceva, dar
nu este lauda lui Dumnezeu o răsplată suficientă pentru orice
suferință sau pentru orice pierdere? | |||
|
Îndrăznește! ... chiar și atunci când vremurile sunt grele - George Christopher Willis | |||
Versete călăuzitoare: Matei 9.2,22; 14.27; Marcu 6.50; 10.49; Luca 8.4; Ioan 16.33; Faptele apostolilor 23.11
Duhul lui Dumnezeu ne informează că „în zilele din urmă vor
veni timpuri grele” (2 Timotei 3.1). Cuvântul grecesc chalpos, redat aici
prin „greu”, înseamnă „aspru; dificil de tratat; greu de suportat;
dureros; amar și apăsător; crud; feroce; neîmblânzit”. Nu-i așa că
aceste expresii descriu cu exactitate vremurile în care trăim? Dacă ne
uităm în jurul nostru, am putea să ne pierdem curajul, să renunțăm și
să ne lăsăm cuprinși de teamă și de presimțiri rele. | |||
|
Cuvinte despre moarte - George Vicesimus Wigram | |||
Versete călăuzitoare: Evrei 9.27,28
Voi muri o dată? „Bineînțeles că da, mai devreme sau mai
târziu”, vor răspunde majoritatea oamenilor. „Nu știu”, este răspunsul
pe care ar trebui să-l dea majoritatea cititorilor Bibliei. Dintre
credincioși, numai cei care au primit o revelație specială că vor
muri, cum ar fi Petru (Ioan 21.19; 2 Petru 1.14) și Pavel (2 Timotei
4.6), ar avea dreptul să spună: „Cu siguranță voi muri”. Petru a putut
vorbi astfel, deoarece Domnul Isus îi promisese în mod categoric
cununa de martir. Pavel știa același lucru despre sine însuși. Dar eu
sunt doar un creștin „obișnuit” și nu pretind să fiu Petru sau Pavel.
Nu pretind că am primit vreo revelație direct de la Domnul Însuși cu
privire la viața mea personală. Prin urmare, trebuie și pot să mă
mulțumesc cu lumina generală asupra acestui subiect, așa cum Dumnezeu
o dă familiei Sale în Cuvântul Său. Este o lumină clară și
strălucitoare, care strălucește asupra poporului Său. | |||
|
Otniel: un judecător exemplar - Arthur Maurice Salway Gooding | |||
Otniel – un judecător exemplar
Un model pentru oameni responsabili și pentru bărbați tineri
Versete călăuzitoare:
Judecători 3.5-11
Numai unii dintre voi sunt prezbiteri, dar toți credincioșii
sunt în primejdie să se dedice lumii și cu toții suntem chemați să
biruim lumea. Deci, ce să facem? – Petreceți timp în Hebron!
Testați-vă dragostea pentru Domnul! Învățați să cunoașteți Cartea!
Cutremurați-vă înaintea ei, ca înaintea Cuvântului lui Dumnezeu!
Atunci, puterea instructivă a acestei Cărți, ca și în cazul lui
Otniel, umplut de Duhul Sfânt, va alunga caracterul lumesc din inimile
noastre, din familiile noastre și din relațiile noastre omenești. | |||
|
Numele Isus: Ce înseamnă Numele Isus? - G.F. Barlee | |||
În Sfânta Scriptură, numele sunt foarte importante și adesea au
o semnificație remarcabilă. | |||
|
John Thomas Mawson: „Am luptat lupta cea bună” | |||
J.T. Mawson a început să predice Evanghelia la o vârstă foarte tânără. Astfel, a avut parte de o slujire de puțin mai mult de cincizeci de ani și Dumnezeu l-a folosit astfel încât mulți oameni s-au întors la Dumnezeu. Posedând atât inima de păstor, cât și darul de evanghelist, a început să publice o revistă, Scripture Truth, la începutul anului 1909, în colaborare cu un alt slujitor al lui Dumnezeu, Hugh Denoon Rushton Jameson (1874-1912). | |||
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
MODUL ÎN CARE DUMNEZEU A FĂCUT CUNOSCUTĂ TAINA
PRIN APOSTOLUL PAVEL
În acest capitol
există o digresiune importantă între adevărul doctrinar al epistolei
(Efeseni 1-2) și îndemnurile practice (Efeseni 4-6). Aici, apostolul
confirmă autoritatea sa de a vesti „taina lui Hristos”. Pavel știa că
iudeii vor avea unele neînțelegeri serioase cu privire la ceea ce
învăța el. De aceea, printr-o intercalare, el se ocupă mai detaliat cu
adevărul referitor la taină. În afară de aceasta, Pavel explică
caracterul unic al însărcinării sale de a aduce această taină
credincioșilor. Scopul său era să clarifice unele neînțelegeri pe care
iudeii le-ar fi avut în mod natural în legătură cu învățătura sa. | |||
|
O scrisoare veche ... un mesaj actual - George Vicesimus Wigram | |||
Există lucruri pe pământ care pot foarte bine să ne umple inimile de întristare și durere. Starea actuală a adunării, despre care scrii, este în principal o problemă de acest fel. Cel care are o inimă pentru Isus, care Îi împărtășește sentimentele și trăirile pentru Adunare, nu poate decât să se gândească cu durere la această tristă fragmentare și confuzie, la spiritul de partidă care domină în general în Adunare. A privi cu indiferență la această stare de lucruri nu face decât să trădeze o inimă care este indiferentă și față de Domnul ei. Deci, știu și din propria mea experiență că, uitându-mă la această stare tristă, există sentimente care exprimă mai mult neliniște și descurajare, decât întristare conform cu voia lui Dumnezeu. | |||
|
Plinătate de bucurie - Philip Willis | |||
Ioan 15-17
Printre credincioșii adevărați nu există
nimic care să lipsească mai mult decât bucuria spirituală. De partea
lui Dumnezeu totul este strălucitor. Locul nostru înaintea lui
Dumnezeu este primirea noastră în Cel preaiubit. Privilegiul nostru
este să avem parte de părtășia cu Tatăl și cu Fiul Său - în cercul
dragostei divine. Ce har minunat că Dumnezeu vrea să ne primească!
„Așa cum este El, așa suntem și
noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4.17). | |||
|
Să fim întotdeauna la Domnul - George Vicesimus Wigram | |||
Versete călăuzitoare: 1 Tesaloniceni 4 Gândul că Îl voi vedea pe Domnul și că voi fi la El pentru totdeauna îmi pătrunde în suflet. O, este posibil ca Domnul, care din momentul în care mi-a dat viață m-a purtat cu atâta răbdare și dragoste și a vegheat asupra mea cu o grijă atât de sfântă, să poată spune: „Tu vei veni în întâmpinarea Mea”? Și mai mult decât atât, El va coborî să mă întâlnească în văzduh! Da, ochii mei Îl vor vedea, urechile mele Îl vor auzi, Cel care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine și care, în dragostea Sa, ne ia acum la Sine, pe toți cei pe care Tatăl I-a dat Lui înainte de întemeierea lumii. | |||
|
Legea ... și sensul ei pentru creștini - SoundWords | |||
Versete călăuzitoare: Matei 5.18,19; Ioan 14.15; 1 Ioan 5.3. Iar și iar iese la iveală întrebarea: cum ar trebui să procedeze creștinii cu Legea de la Sinai? În această privință, cei mai puțini creștini cred că noi, acum, ar trebui să ținem Legea în toate punctele, deci atât legea morală, cât și legea ceremonială. Creștinii sunt absolut conștienți că blestemul este legat cu o neîmplinire a Legii, dar din acest blestem ne-a răscumpărat definitiv Hristos. Cu toate acestea, pe de altă parte, mulți creștini nu vor să renunțe de tot la Lege și s-o lase să treacă mai departe drept un fel de regulă de viață. ... | |||
|
„Ava, Tată!” - George Christopher Willis | |||
Versete călăuzitoare: Galateni 4.6,7 Este un cuvânt format doar cu buzele, astfel încât un copil foarte mic, care nu are încă dinți, îl poate rosti. Aproape fiecare limbă are același tip de nume pentru „tată” și „mamă”; în germană, copiii mici spun „Papa” și „Mama”; ambele sunt cuvinte care pot fi formate doar cu buzele. La fel se întâmplă și cu „Abba”. Acest lucru ne arată buna primire, pe care Dumnezeu o face chiar și celui mai mic, mai tânăr, mai slab credincios. | |||
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
LUCRAREA LUI DUMNEZEU: EL FORMEAZĂ BISERICA
(ADUNAREA) ȘI O FACE VASUL SĂU DE MĂRTURIE
În capitolul 1 se prezintă ceea ce Dumnezeu a hotărât în veșnicie cu
privire la Hristos și la Biserică (Adunare); în capitolul 2 este
prezentat ceea ce face Dumnezeu în timpul nostru: în prezent, El adună
materialul din care va fi alcătuită Biserica, prin aceea că El cheamă
credincioși dintre iudei și dintre păgâni și îi adună într-un
singur trup (Efeseni 3.6). Este un
vas special de mărturie, pe care El îl formează în vederea prezentării
gloriei lui Hristos în lumea viitoare (Împărăția milenară). În timpul
intermediar, acest vas a devenit locuința lui Dumnezeu prin Duhul
Sfânt, ca o mărturie prezentă a harului Său în această lume. | |||
|
Animalul masculin folosit la jertfe - William Henry Westcott | |||
Versete
călăuzitoare:
Leviticul 1 și 4
La început, bărbatului i s-a încredințat
responsabilitatea pentru sfera care i-a fost repartizată, iar femeia,
egală cu el, i-a fost dată ca ajutor, pentru ca ea să fie din el și
pentru el (Geneza 2). Eva a fost adusă la Adam, o ființă pe care el
putea să o iubească și să-i împărtășească plăcerile și privilegiile,
dar căreia nu i-a fost încredințată aceeași responsabilitate. Se pare că acest principiu poate fi văzut în instituirea jertfelor. Căci acolo unde Hristos este prezentat ca model ca răspuns la gloria cuprinzătoare a lui Dumnezeu, ca în arderea de tot, sau acolo unde este prezentat ca model ca jertfă pentru păcat pentru o întreagă comunitate sau pentru un preot sau căpetenie, a cărui întreagă sferă de responsabilitate era afectată de păcatul său, se aduce [nu o jertfă feminină, ci] o jertfă masculină. | |||
|
Nepăsarea spirituală: Suntem încă în flăcări pentru Hristos? - G.F. Barlee | |||
Nepăsător
sau sârguincios?
În aceste zile din urmă, copiii lui Dumnezeu sunt amenințați de
un pericol foarte real, foarte insidios și, prin urmare, este cu atât
mai periculos: lenea spirituală. În trecut, când mărturisirea lui
Hristos putea însemna pierderea tuturor bunurilor și, eventual, chiar
a vieții, acest pericol aproape că nu exista. Riscul de a pierde
bunurile sau chiar viața era atât de real și atât de mare încât cineva
trebuia să fie extrem de serios înainte de a mărturisi credința. Dar,
în zilele noastre, acest risc, în general, nu mai există. Fiecare
gândește și crede ce vrea și nimeni nu-l bagă în seamă. | |||
|
Iefta: un judecător legalist - Consecințele legalității - Arthur Maurice Salway Gooding | |||
Versete călăuzitoare: Judecători 11
Iefta a judecat pe
Israel șase ani, șase ani de triumf și tragedie, șase ani distruși
prin legalitate. Domnul să ne elibereze de legalitate. | |||
|
Creștinul și îmbrăcămintea: ... nu contează totuși ce îmbrac, nu-i așa? - SoundWords | |||
Versete călăuzitoare: 1 Timotei 2.9; 1 Petru 3.3,4; Tit 2.4,5; Deuteronomul 22.5,11; Romani 14.13-16 Tema „îmbrăcăminte adecvată” a încins deja multe spirite de creștini. Pentru mulți, aceasta nu (mai) este deloc o temă, iar alții, așa se pare, și-au legat de ea întreaga identitate specifică grupării. ... | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (12): Capacul ispășirii - Samuel Ridout |
|||
Versete călăuzitoare: Exodul 37.6-9
Capacul ispășirii
era, așa cum a fost descris pe scurt mai devreme, o acoperire peste
Chivot și se potrivea cu acesta în lungime și lățime. Era făcut din
aur curat, iar heruvimii erau bătuți (forjați) din aceeași piesă la
ambele capete. Ei făceau astfel parte din capacul ispășirii. Aceste
figuri simbolice umbreau capacul ispășirii cu aripile lor, în timp ce
fețele lor priveau în jos spre el. | |||
|
Gânduri despre închinare/adorare (3): Îndemnuri - autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 30.18; Isaia 1.13; 1 Cronici 29.14; Apocalipsa 4-5; 21.2.
Slujba de
închinare, pe care răscumpărații Domnului o încep pe pământ nu se va
încheia în cer. Cât de prețios este pentru inima Tatălui, când copiii
Săi din această lume de o moralitate întunecată mărturisesc și laudă
Persoana și lucrarea Fiului Său. „Iată, binecuvântați pe Domnul, toți
slujitorii Domnului, care stați nopțile în casa Domnului! Ridicați-vă
mâinile spre sfântul locaș și binecuvântați pe Domnul!” (Psalmul
134.1,2). | |||
|
Gânduri despre închinare/adorare (2): Caracteristicile închinării/adorării - autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 4.23,24; Evrei 10.19-22; Romani 15.6; 1 Petru 2.5.
Închinarea „în duh și în adevăr”
„Adevărații
închinători” sunt chemați să se închine „în duh și în adevăr”,
deoarece Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se
închine potrivit gândurilor Sale (compară cu Filipeni 3.3). | |||
|
Gânduri despre închinare/adorare (1): Ce este închinarea/adorarea? - autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Matei 4.10; Ioan 1.23
A te închina înseamnă a-I
dărui ceva lui Dumnezeu
1 Cronici 29.13,14:
Și acum, Dumnezeul nostru, Îți mulțumim și lăudăm Numele Tău cel
glorios. Dar cine sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem
dărui de bunăvoie în felul acesta? Pentru că totul este de la Tine
și din mâna Ta primim ce Îți aducem. În limba greacă există două cuvinte pentru închinare: proskuneo și latreno. Primul cuvânt înseamnă „a se pleca” sau „a aduce omagiu”, „a se prosterna, a îngenunchea pentru a se închina” (Matei 2.2,11; 4.10; Ioan 4.20,21; Apocalipsa 4.10). În Vechiul Testament, cuvântul cel mai des folosit pentru închinare înseamnă și „a se prosterna”; se găsește, de exemplu, în Geneza 18.2. Cel de-al doilea cuvânt, care este mai des folosit pentru închinarea în Locul sfânt, este adesea tradus prin „slujire” sau „a sluji” (Evrei 9.1,6,9,14; 10.2; Filipeni 3.3); dar traducerea corectă trebuie să fie „închinare” și „a se închina”. | |||
|
Creștinii nu mint - nu-i așa? - SoundWords | |||
Verset călăuzitor: Zaharia 8.16
Zaharia 8.16:
Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecați în porțile
voastre după adevăr și în vederea păcii.
Ca niște creștini evlavioși, cum doar vrem toți să fim, știm că
trebuie să ne comportăm riguros conform cu adevărul. Așa că băgăm deja
în capul copiilor noștri că și minciunile de nevoie sunt tot minciuni.
Și suntem foarte atenți să facem vecinilor noștri o informare corectă
asupra capacității cilindrilor noii noastre mașini. Dar oare cum stă
treaba cu adevărul atunci când este vorba să apărăm propriul nostru
drept sau autenticitatea grupării în care ne aflăm? Mai este și atunci
adevărul așa de important pentru noi sau merge atunci după principiul:
scopul scuză mijloacele? | |||
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey |
|||
SCOPUL
ETERN AL LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA HRISTOS ȘI LA ADUNARE
Pavel începe scrisoarea cu salutul său obișnuit și se numește pe sine
însuși „apostol al lui Hristos Isus”. El nu se adresează unei adunări,
ci „sfinților și credincioșilor” care sunt „în Efes”; de aceea, alți
slujitori nu sunt incluși împreună cu el în salut. (Conform
cu 2 Corinteni 13.1, atunci când Pavel se adresează adunărilor, el
include de obicei și pe alții în salut. | |||
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
INTRODUCERE
Pentru ca un credincios să fie ancorat în deplina revelație
creștină a adevărului, el trebuie să înțeleagă ceea ce a fost dat
Bisericii prin intermediul dublei slujbe a lui Pavel. În Romani 16.25,
Pavel numește aceste două lucruri „Evanghelia mea și predicarea lui
Isus Hristos” și „descoperirea tainei”. „Evanghelia mea și
propovăduirea lui Isus Hristos” este prezentată în Epistola către
Romani, iar „descoperirea tainei” în Epistola către Efeseni și
Epistola către Coloseni. Evanghelia vestește ceea ce Dumnezeu a
rânduit pentru binecuvântarea omului; dar taina dezvăluie ceea ce se
găsește pentru buna plăcere a lui Dumnezeu în Fiul Său. | |||
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Conținutul spiritual al relatării despre creație - W.J. Ouweneel | |||
În niciun caz studiul nostru nu s-a încheiat după gândurile precedente referitoare la zilele creației. Așa cum este cazul în general în Vechiul Testament, și pentru Geneza 1 există mai multe interpretări (Origen a remarcat deja acest lucru). Pe lângă sensul literal, pe care l-am abordat până acum, există, ca de obicei, și o interpretare tipologică (profetică), precum și o aplicație practică pentru noi înșine. Oricine este întrucâtva familiarizat cu imaginile din Scriptură, cu siguranță nu va presupune că aceste imagini lipsesc de pe prima pagină a Bibliei. Dimpotrivă, Dumnezeu este Dumnezeul care de la început vestește sfârșitul și din timpuri străvechi ceea ce încă nu s-a întâmplat (Isaia 46.10). Încă de pe prima pagină, El Se referă la viitor în imagini. Acest lucru nu era de înțeles pentru credinciosul din Vechiul Testament, dar acum, când toate planurile lui Dumnezeu au fost descoperite și Duhul Sfânt locuiește în Adunare, aceste planuri pot fi găsite în nenumărate locuri din Vechiul Testament prin intermediul instrucțiunilor acestui Duh și, bineînțeles, și pe prima pagină bogat ilustrată. „Toate câte au fost scrise mai înainte (adică în Vechiul Testament) au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și încurajarea Scripturilor, să avem speranță” (Romani 15.4). „Toate acestea li se întâmplau ca pilde și au fost scrise pentru avertizarea noastră, peste care a venit sfârșitul veacurilor” (1 Corinteni 10.11). | |||
|
Predica nu mi-a adus nimic: Un cuvânt pentru ascultătorii unei predici - Dirk Schürmann | |||
În articolul
„Vestirea Cuvântului este plictisitoare ...!?”
ne-am preocupat cu anumite lucruri care sunt necesare pentru ca o
predică/propovăduirea Cuvântului să aibă folos pentru ascultători și
adunarea să fie zidită. La aceasta am examinat exclusiv
responsabilitatea predicatorului. În acest articol ne vom îndrepta
acum privirea numai asupra ascultătorului. În plus, ne gândim în mod
cu totul deosebit la ascultătorii care nu sunt mulțumiți cu o predică.
Lucrul acesta poate avea motive întemeiate, de exemplu, dacă
predicatorul nu face față responsabilității sale. Dar există și multe
aspecte care sunt de luat în seamă din partea ascultătorilor, ca o
predică să aducă folos. Și aceasta va fi aici tema noastră. | |||
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Relatarea despre creație și doctrina evoluției - W.J. Ouweneel | |||
Doctrina
evoluției a fost amintită atât de des în capitolele anterioare, încât
trebuie să spunem câteva cuvinte despre ea înainte de a merge mai
departe. Desigur, nu este posibil să discutăm această doctrină în
detaliu în contextul unei analize a Genezei 1; aici își are locul doar
ceea ce face clar cât de nepotrivit este ceea ce face ca încrederea
unor credincioși în Geneza 1 să fie zdruncinată de doctrina evoluției.
De aceea vrem să analizăm pe scurt doar următoarele puncte:
așa-numitele dovezi care justifică doctrina evoluționistă, caracterul
științific al acestei doctrine și influența ei morală asupra
societății. | |||
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: „După felul lor” - W.J. Ouweneel | |||
„După felul lor”
Această expresie importantă
merită să fie discutată mai în detaliu. Apare de zece ori în Geneza 1:
de trei ori în ziua a treia, de două ori în ziua a cincea și de cinci
ori în ziua a șasea (adică de două ori cinci). În Biblia ebraică spune
de cinci ori „după felul său”, o dată „după felul lor”
(plural) și de patru ori „după felul lor” (dar la singular)
(care este tot de două ori cinci). | |||
|
Creștere sau rămânere în urmă? Creștem în har sau dăm înapoi? - G.F. Barlee | |||
Verset călăuzitor: 2 Petru 3.18 Pretutindeni în creație, creșterea indică întotdeauna prezența vieții, iar atunci când creșterea se oprește, motivul este fie boala, fie moartea. Acest lucru se aplică și credincioșilor care sunt „o creație nouă” în Hristos (2 Corinteni 5.17). ... În viața naturală, toți oamenii își încep dezvoltarea lor pământească ca și copii mici și se maturizează treptat până când devin adulți. În același mod, credinciosul este văzut mai întâi ca un copilaș în Hristos. | |||
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Pustiu și gol - W.J. Ouweneel | |||
Verset călăuzitor: Geneza 1.2 Aici încep problemele de interpretare. Pentru explicarea ulterioară a Genezei 1 este decisiv modul în care se interpretează acest verset. Marea întrebare cu privire la acest verset este dacă starea descrisă aici este starea inițială a pământului (adică modul în care pământul a fost creat în versetul 1) sau dacă pământul a fost creat inițial într-o stare de glorie și abia mai târziu a căzut într-o stare de pustietate și goliciune. | |||
|
Cum devine Hristos o realitate vie pentru suflet? Creștinismul este o Persoană! - Walter Bligh Westcott | |||
Verset călăuzitor: Galateni 2.20 Deci, cum devine Domnul Isus Hristos o realitate pentru mine?
Să ne gândim măcar o dată la viața și la moartea, la învierea și la
gloria Celui care a murit pentru noi; să ne gândim măcar o dată ca și
cum acest adevăr ar fi complet nou pentru noi. | |||
|
„Îngrijește de sfinți!” - John Thomas Mawson | |||
Verset călăuzitor: Faptele apostolilor 20.28
Faptele apostolilor 20.28:
Luați seama deci la voi înșivă și la toată turma, ... păstoriți
Adunarea lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu sângele Propriului
Său Fiu. Sfinții sunt copiii lui Dumnezeu; așa sunt numiți de mai multe ori în Noul Testament: Cel mai tânăr copil din familia lui Dumnezeu este la fel de sfânt ca și cel mai bătrân și mai venerat credincios. | |||
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: La început - W.J. Ouweneel | |||
Verset călăuzitor: Geneza 1.1
Adesea uităm cât
de veche este relatarea despre creație. Nu suntem nici măcar foarte
surprinși când se dovedește că știința naturii, după multe secole,
ajunge la o concluzie importantă, care se află în Biblie de mii de ani
- și mult mai bună, pe deasupra. Există oameni care obiectează că nu
ar trebui să se spună așa ceva. Aceștia susțin că Biblia și știința
naturii nu ar trebui să fie comparate niciodată una cu cealaltă,
deoarece se află la niveluri diferite și ambele au propriul lor
domeniu de aplicare. Acest lucru sună foarte frumos, dar este
fundamental greșit. Mai mult, această idee lezează autoritatea
Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă se spune că știința are doar o sferă
limitată de autoritate, atunci totul este în regulă. Dar dacă se
afirmă acest lucru despre Biblie, atunci este o eroare foarte gravă.
Biblia are valabilitate universală. Ea are ceva de spus în toate
domeniile vieții, inclusiv în domeniul științei. | |||
|
Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Introducere - W.J. Ouweneel | |||
Introducere
Odată cu
încurcarea limbilor la Babel au început timpurile de neștiință pentru
toate popoarele (Faptele apostolilor 17.30; compară cu Faptele
apostolilor 14.16). Nu le-a rămas altă posibilitate de cunoaștere a
lui Dumnezeu, decât mărturia creației (Romani 1.20) și a conștiinței
(Romani 2.14,15) și amintirea Potopului, adică amintirea de un
Dumnezeu care pedepsește răul. Dar, în loc să-L venereze pe acest
Dumnezeu ca Creator și Judecător, „s-au dedat la gândiri deșarte și
inima lor fără pricepere s-a întunecat”, astfel încât au început
să se închine la multe făpturi, în loc să se închine la
singurul Creator (Romani
1.21-23). Și poporul lui Israel se afla în același întuneric. În
Egipt, ei slujeau idolilor (Ezechiel 20.5-9) și aveau o cunoaștere
redusă sau chiar inexistentă a adevăratului Dumnezeu. Cel mult, ei au
păstrat amintirea promisiunilor lui Dumnezeu făcute fără părere de rău
părinților lor și a căilor Sale cu ei. | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (14): Sfeșnicul - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 37.17-24
Următorul obiect din Locul sfânt, cu care vrem să ne ocupăm, este
sfeșnicul de aur. La fel ca și capacul ispășirii, acesta a fost
realizat din aur curat - nu a fost folosită nicio bucată de lemn de
salcâm. Existau instrucțiuni detaliate cu privire la forma sa. În ceea
ce privește dimensiunea sa, s-au făcut presupuneri, iar unii consideră
că înălțimea sa trebuie să fi fost aproximativ egală cu cea a mesei.
Dar acolo unde Scriptura tace, este înțelept să facem ca ea, întrebând
totuși de ce tace și poate putem învăța ceva din aceasta. Să facem
acest lucru cu ajutorul Domnului, după ce am înțeles semnificația
sfeșnicului. | |||
|
Taina lui Hristos în epistola către Coloseni - Dirk Schürmann | |||
Versete călăuzitoare: Coloseni 1.26-27
Apostolul are de-a face cu doi potrivnici. Odată erau iudeii, de la
care avea de îndurat persecuții, pentru că le nesocotea poziția
specială prin faptul că propovăduia o astfel de veste despre „Hristos
în națiuni”. Aici trebuie să devenim conștienți că acest gând era pe
atunci atât de revoluționar, cum astăzi abia dacă ne putem închipui.
În Faptele apostolilor 22.21-23 citim:
„Și El mi-a zis: «Du-te, pentru că Eu te voi trimite departe, la
națiuni»“. Și l-au ascultat până la cuvântul acesta și și-au ridicat
glasul, spunând: „Ia de pe pământ pe unul ca acesta, pentru că nu
trebuie să trăiască!“ Și, pe când strigau ei și-și aruncau hainele și
aruncau praf în aer, ...” Acesta era motivul propriu-zis pentru care
Pavel a ajuns atunci în detenție. Această veste era o urâciune pentru
mândria iudeilor. | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (13): Masa - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 37.10-16 Ajungem acum la mobilierul din Locul Sfânt. În Sfânta Sfintelor, chivotul cu capacul său de ispășire stătea singur, cu excepția zilei ispășirii, când marele preot intra cu cădelnița de aur. Dar în Locul Sfânt stătea masa cu pâinile punerii înainte, altarul tămâierii și cădelnița de aur. | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (11): Chivotul legământului - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 37.1-9; Deuteronomul 10.1-5
Chivotul legământului era o ladă sau un cufăr făcut din lemn de
salcâm: 2˝ coți lungime, 1˝ coți lățime și 1˝ coți înălțime. Era
acoperită cu aur atât în interior, cât și în exterior, astfel încât nu
se vedea decât aurul. Partea de sus era înconjurată de jur împrejur cu
o coroană de aur, iar la cele patru colțuri erau patru inele de aur,
câte două de fiecare parte. Prin ele treceau două bare de lemn de
salcâm, acoperite și ele cu aur. Ele nu trebuiau să fie scoase
niciodată din chivot. Deasupra chivotului era un capac de aur pur,
având la fiecare capăt un heruvim forjat din aceeași bucată de aur. A
fost numit capacul ispășirii și ne vom ocupa de el mai târziu.
În chivot era așezată „mărturia”, cele două table ale Legii. Așa cum
aflăm din Evrei 9.4, în ea se aflau „vasul de aur având mana, și
toiagul lui Aaron, care înmugurise”. | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (3): Covoare de in și culoarea lor - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 36.8-13
Exodul 36.8-13: Și
toți cei cu inima înțeleaptă dintre cei care lucrau la facerea
cortului au făcut zece covoare de in subțire răsucit și de
material albastru și purpură și stacojiu: cu heruvimi lucrați
artistic le-au făcut. Lungimea fiecărui covor era de douăzeci și
opt de coți și lățimea fiecărui covor era de patru coți: o singură
măsură pentru toate covoarele. Și a îmbinat cinci covoare unul cu
altul și a îmbinat celelalte cinci covoare unul cu altul. Și a
făcut chiotori din fir albastru pe marginea unui covor, la capătul
îmbinării; tot așa a făcut pe marginea ultimului covor, la
îmbinarea a doua. A făcut cincizeci de chiotori pe un covor și a
făcut cincizeci de chiotori pe marginea covorului care era în
îmbinarea a doua: chiotorile erau una în fața alteia. Și a făcut
cincizeci de copci de aur și a îmbinat covoarele unul cu altul cu
copcile, astfel încât cortul era una. | |||
|
Cum am învățat că Hristos este totul: Din memoriile lui J.T. Mawson - John Thomas Mawson | |||
Versete călăuzitoare: Coloseni 2.6,7; 2 Timotei 2.1,8. Când Domnul S-a întors la mine în încercări, am crescut spiritual, am câștigat substanță spirituală, indiferent ce altceva am pierdut. Am învățat cu greu că, pentru binecuvântarea mea și pentru gloria Lui, El trebuie să fie totul și în toate. El este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Așa este El pentru Dumnezeu și așa trebuie să fie pentru fiecare creatură, care vrea să fie binecuvântată veșnic. Aceasta este lecția pe care Duhul lui Dumnezeu ne-o predă astăzi. Fericiți toți cei care o învață. | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (2): Locuința lui Dumnezeu - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 25.1-9
Exodul 25.1-9: Și
Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește fiilor lui Israel
să ia pentru Mine un dar ridicat: veți lua darul Meu ridicat de la
orice om pe care-l îndeamnă inima. Și acesta este darul ridicat pe
care-l veți lua de la ei: aur și argint și aramă și material
albastru și purpură {n.tr.: purpură albastră și roșie} și stacojiu
și in subțire și păr de capră și piei de berbec vopsite roșu și
piei de vițel de mare și lemn de salcâm; untdelemn pentru
luminător; mirodenii pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia
plăcut mirositoare; pietre de onix și pietre de prins în efod și
în pieptar. Și să-Mi facă un locaș sfânt, ca să locuiesc în
mijlocul lor. Potrivit cu tot ce-ți arăt, modelul cortului și
modelul tuturor uneltelor lui, așa să faceți”. | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (1): La cine locuiește Dumnezeu? - Samuel Ridout | |||
Atunci când studiem un subiect din Scriptură, este întotdeauna
instructiv să ne uităm la context. Dacă Domnul ne va dărui, vom face
aceasta în legătură cu ceea ce spune Scriptura despre locuința Sa
printre oameni. Cortul întâlnirii, dacă vreți, a fost punctul central
al revelației Sale în ceea ce privește poporul Său pământesc. Tabăra
lui Israel în pustie era organizată în jurul cortului, iar căile
poporului erau întotdeauna legate de acesta. Când au ajuns în țară,
ordinea lui Dumnezeu în legătură cu Cortul întâlnirii a fost de
asemenea stabilită și acolo. De aceea, vom arunca o privire la starea
poporului atunci când Dumnezeu i-a dat Cortul întâlnirii.
Dumnezeu iubește să locuiască în laudele poporului Său, iar aceste
laude constituie în același timp o premisă pentru locuirea Sa (Psalmul
22.3). El poate locui doar acolo unde este cunoscut; iar El, la rândul
Său, poate fi cunoscut doar pe terenul mântuirii. În Romani 1 vedem că
cei care aveau mărturia despre „eterna Sa putere și divinitate”
(Romani 1.20) în lucrările creației care îi înconjurau, erau orbi și
întunecați la minte. Pretinzând că sunt înțelepți, au devenit nebuni
și, în cele din urmă, au fost atrași în tot felul de idolatrii și
pasiuni rușinoase. | |||
|
„Dar cei nouă, unde sunt?” - Walter Bligh Westcott | |||
Versete călăuzitoare: Luca 17.17
Luca 17.17:
N-au fost curățiți cei zece? Dar cei nouă, unde sunt?
Una dintre cele mai dureroase trăsături ale zilelor noastre este că
atât de mulți creștini, care au primit binecuvântări de la Domnul, se
mulțumesc să fie beneficiari. Doar rareori ocupă locul mai
binecuvântat al celui care dăruiește - pentru Dumnezeu și
pentru oameni. | |||
|
Psalmul 134 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 134 Titlul: O cântare a treptelor.
Am ajuns acum la sfârșitul acestei culegeri reduse ca volum, dar
bogată în conținut. Pelerinii în sărbătoare se întorc spre casă și
cântă ultima cântare din mica lor psaltire festivă. Ei pornesc
dimineața devreme, încă înainte să se fi făcut ziuă, pentru că mulți
dintre ei au o călătorie lungă înaintea lor. Noaptea încă ezită să bată în retragere, când ei deja sunt în mișcare.
De îndată ce sunt în afara porților, ei îi văd pe paznici pe zidurile
Templului și din camerele înconjurătoare ale locașului sfânt clipesc
spre ei candelele; această priveliște îi determină să le strige un
salut de despărțire slujitorilor Domnului, care așteaptă totdeauna
slujba lor sfântă din sfântul locaș, salut care îi îndeamnă să
persevereze devotat în fericita lor slujbă. Salutul de despărțire, de
îndemn, al pelerinilor, iscat din dragoste sinceră pentru Domnul, i-a
determinat pe preoți să le mai dea acestora cu ei la drum încă o
binecuvântare din sfântul locaș. Acest cuvânt de binecuvântare este
conținut în versetul 3. Preoții spun oarecum: Ne-ați invitat să-L
binecuvântăm pe Domnul, lăudându-L, și acum Îl rugăm pe Domnul să vă
binecuvânteze pe voi. | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
Părtășia în casa lui Dumnezeu
În capitolele 5 și 6, Pavel se ocupă de domeniul părtășiei creștine.
Casa lui Dumnezeu nu trebuie să fie doar un loc de rugăciune, de
ordine sfântă și de adevăr, ci și un loc de părtășie fericită între
credincioși. În aceste capitole, Pavel îi prezintă lui Timotei
diferitele relații pe care le avem unii cu alții în casă și stabilește
comportamentul adecvat în fiecare caz.
Ca și în alte locuri din epistolă, îndemnurile de aici au în vedere
menținerea unei bune mărturii publice a casei în fața lumii. Dacă ne
comportăm necorespunzător în oricare dintre aceste relații, putem
discredita mărturia Domnului. Prin urmare, este important să ținem
cont de sfatul apostolului în relațiile noastre cu ceilalți în aceste
relații, astfel încât să putem da o mărturie demnă lumii despre
adevăratul caracter al lui Dumnezeu. | |||
|
Psalmul 132 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 132 Titlul: O cântare a treptelor.
Acesta este un psalm vesel, plin de mijlocire și de
speranță, care, atât prin imaginea pe care ne-o schițează despre
David, cât și prin conținutul său bogat în făgăduințe, este foarte
potrivit să ne umple inimile cu un zel nou și bucuros de încredere a
credinței; fie ca toți cei care călătoresc spre noul Ierusalim să se
întărească de multe ori cu el! În ce culminează conținutul psalmului,
aceasta o spune în mod potrivit titlul lui
H. Keßler:
Strălucirea Sionului sub urmașii lui David. La o examinare mai atentă
este evidentă urcarea treptată a psalmului, de la necazurile lui David
din versetul 1, la cununa care trebuie să strălucească, în versetul
18, ca o floare luminoasă pe capul lui Mesia, de la rugăciunea
„Doamne, amintește-Ți de David” din versetul 1, la făgăduința din
versetul 17: „Acolo (în Sion) voi face să înmugurească puterea lui
pentru David”. A doua parte a psalmului este oarecum cerul strălucitor
care se boltește peste ținutul hotărârilor și al rugăciunilor primei
părți. | |||
|
Un început nou - Walter Bligh Westcott | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 13.13; Faptele apostolilor 1.8; 4.23; 2 Corinteni 5.15; Galateni 5.16
„Nu știu ce s-a întâmplat cu Jack”, spunea cineva care a fost cândva
tovarășul credincios al celui menționat; „nu-l mai pot convinge să
facă nimic din ce făcea înainte. Nu mai merge la teatru sau la
dansuri, iar în ceea ce privește un pahar sau o țigară, îmi spune că
și-a ars pipa și că nu va mai încerca nici o băutură! El numește asta
convertire, dar eu îi spun înnebunire. Și totuși pare fericit. Nu pot
să înțeleg asta.” | |||
|
Cât de reală este credința ta? - SoundWords | |||
Verset călăuzitor: 2 Timotei 1.5
Formalismul este asemenea unei „lipiri”, ținerea cu tărie la
obiceiuri, adică la ceva exterior fără realitate lăuntrică. Să luăm un
exemplu: aici este un copil, care crește într-o familie creștină.
Participă la școala duminicală; participă la orele de adunare; când se
face rugăciune, el se ridică în picioare și își încrucișează mâinile;
își deschide cartea de cântări și cântă împreună cu ceilalți; își
deschide Biblia și urmărește cu privirea textul pe care îl citește un
adult. Deoarece copilul efectuează mereu aceleași acțiuni, el
dobândește obiceiuri a căror semnificație nu o înțelege în mare parte,
mai ales la început. Dacă mai târziu, copilul nu reflectă niciodată
serios asupra acestor acțiuni sau - ceea ce este mai rău - dacă învață
semnificația acestor acțiuni, dar le execută fără să le înțeleagă
valoarea intrinsecă, el devine un formalist, acțiunile sale sunt o
simplă imitație, o simplă formalitate. | |||
|
Ce înseamnă sfințenia (sfințirea) pentru tine? - SoundWords | |||
Versete călăuzitoare: Isaia 6.3; 1 Tesaloniceni 4.3.
Ce înseamnă de fapt sfințenia? Este adevărat că sfințenia lui Dumnezeu
se opune dragostei lui Dumnezeu? Să analizăm pe scurt, pe baza
Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu cumva avem uneori o înțelegere prea
limitată a sfințeniei. | |||
|
Spălarea picioarelor: Ioan 13 - SoundWords | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 13
Interpretări diferite
Capitolul din Ioan 13 referitor la spălarea picioarelor este
unul dintre pasaje din Biblie care merg cel mai mult la inimă. Deși
evenimentul în sine este destul de simplu de înțeles, există unele
opinii contradictorii cu privire la interpretarea pentru zilele de
astăzi: | |||
|
Piedici în calea rugăciunilor: Când rugăciunile nu sunt ascultate (împlinite) - SoundWords | |||
Ți se întâmplă și ție uneori așa, că strigi către cer și nimeni nu pare să fie acasă? Dacă suntem sinceri, uneori ne simțim așa și ne întrebăm: Ce se întâmplă, de ce Dumnezeu nu ascultă strigătul meu? Nu a spus El: Faceți-Mi cunoscute cererile voastre? Și cu toate acestea, acest sentiment, că rugăciunea nu a mers mai departe de tavan. De ce? Vrem să analizăm această întrebare. | |||
|
Cerul deschis și Fiul Omului - SoundWords | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 1.43-5 Natanael reprezintă rămășița credincioasă din Israel. El spune: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” În afară de aceasta, se spune despre el: „un israelit în care nu este viclenie” și că stătea sub smochin, care este adesea o imagine a lui Israel. ... | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Exercitarea darului în casa lui Dumnezeu
Până în acest punct al scrisorii, Pavel a abordat subiectul
comportamentului corect în casa lui Dumnezeu în domeniul
preoției
și al slujbei. Acum, el trece mai departe pentru a da câteva
principii călăuzitoare pentru cei care lucrează într-un al treilea
domeniu în casa lui Dumnezeu: domeniul
darului.
Când vorbim despre exercitarea unui dar spiritual, ne referim aici în
primul rând la slujirea publică a Cuvântului lui Dumnezeu prin
predicare, învățătură și îndemnare. O multitudine de daruri, pe care
Hristos le-a dat mădularelor trupului Său, nu sunt pentru slujirea
publică a Cuvântului și, prin urmare, nu sunt tratate în acest
capitol. Să ne amintim, de asemenea, că slujirea adevărului Cuvântului
lui Dumnezeu nu se limitează la cei care sunt în slujire cu normă
întreagă, ci la toți cei care predică și învață Cuvântul lui Dumnezeu
în mod public.
Așadar, în acest capitol este vorba de lucrătorul în casa lui
Dumnezeu. În concordanță cu tema scrisorii, Pavel îi prezintă lui
Timotei conduita corectă a celor care vor să slujească Domnului în
acest domeniu. | |||
|
Psalmul 131 - C.H. Spurgeon |
|||
Psalmul 131 Titlul: O cântare a treptelor. A lui David Conținutul acestui psalm este rostit cu totul din sufletul lui David și multe evenimente din viața acestui om după inima lui Dumnezeu pot sluji ca ilustrare a cuvintelor. Dacă întreaga psaltire este o casetă de bijuterii plină cu giuvaiere, atunci putem să comparăm acest psalm cu o perlă cu strălucirea ei blândă. Ce podoabă minunată este perla pentru sufletul care este îndreptățit să și-o pună! Pentru citit, psalmul este unul dintre cei mai scurți, dar unul dintre cei mai lungi pentru studiu. El vorbește despre un copilaș, dar conține experiența unui credincios maturizat pentru deplina vârstă a bărbăției. Aici vedem smerenia adâncă în legătură cu o inimă sfințită, o voință complet liniștită în Dumnezeu, asociată cu o credință puternică, ce-și pune nădejdea numai în Domnul. Ferice de omul care poate să-și însușească fără ipocrizie cuvintele acestui psalm! Un astfel de om poartă în sine imaginea Domnului său, care a spus: „Eu sunt blând și smerit cu inima”. Psalmul întrece în intensitate interioară toate cântările de pelerinaj anterioare, oricât de neînsemnat se vede autorul său pe sine, în măsura în care smerenia este cea mai înaltă virtute a vieții spirituale. Psalmul are trepte chiar și în sine. | |||
|
Declinul mărturiei creștine - Stanley Bruce Anstey | |||
Ruinarea și îndepărtarea de Cuvântul lui
Dumnezeu
Din
nefericire, înainte de a încerca să prezentăm instrucțiunile lui
Dumnezeu din Cuvântul Său, mai întâi trebuie clarificate multe
lucruri. Așa cum un constructor înțelept trebuie să sape adânc și să
îndepărteze o mulțime de gunoaie și de materiale inutilizabile înainte
de a putea pune temelia (Luca 6.48), tot așa trebuie să ne ocupăm de
anumite lucruri care au ajuns în mărturia creștină și care pur și
simplu nu își au locul acolo. Nu intenționăm să criticăm ordinea
actuală din creștinism, doar pentru a găsi greșeli în ea. Facem acest
lucru doar pentru că noi credem că este necesar ca cititorul să vadă
cât de mult aceste lucruri sunt contrare ordinii biblice a lui
Dumnezeu. | |||
|
Cum rămâne cu diferitele confesiuni? - Stanley Bruce Anstey | |||
Sunt ele rânduiala lui Dumnezeu sau a omului?
Toți creștinii au căutat, într-o măsură mai mare sau mai mică, în
Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia) pentru a găsi calea mântuirii. Dar se
pare că foarte puțini au studiat Cuvântul lui Dumnezeu după ce au
devenit mântuiți, pentru a afla cum vrea Domnul ca ei să se adune
pentru închinare [serviciul divin] și slujire [prin Cuvânt]. Toți cred
că există o singură cale de mântuire; totuși, mulți au părerea că
depinde de fiecare persoană să decidă cum să se închine. În
creștinătatea de astăzi, se pare că creștinii fac ca și copiii lui
Israel pe vremea judecătorilor: „Fiecare făcea ce era drept în ochii
săi” (Judecători 17.6; 21.25; Deuteronomul 12.8; Proverbele 21.2). Ca
urmare, există o mare varietate de opinii despre serviciul divin
creștin [închinarea], iar multe dintre ele se contrazic între ele. Cei
mai mulți creștini își celebrează „serviciile de închinare” de ani de
zile - fiecare în felul sau stilul său, în funcție de preferințele
personale și de apartenența confesională. În adevăratul sens al
cuvântului, creștinii acceptă de generații întregi ceea ce dictează
tradiția bisericii, fără să o pună la îndoială. De fapt, cei mai mulți
cred că tradiția bisericii lor este idealul lui Dumnezeu. | |||
|
Putem ști când vine Domnul? - Edward Cross | |||
Verset
călăuzitor: Faptele apostolilor 1.7
Faptele apostolilor 1.7:
Nu este treaba voastră să știți timpurile sau perioadele.
Încă o dată s-a încercat determinarea
datei venirii Domnului nostru. Pentru că acest lucru a stârnit o mare
atenție publică, republicăm [25 de ani mai târziu, în 1933; nota
redacției] următoarele remarci ale lui Edward Cross, care au apărut în
primul volum al revistei Scripture Truth în 1908. | |||
|
Nu mai păcătuiești? - Frank Binford Hole | |||
Întrebare:
Păcatul nu este niciodată complet îndepărtat din credincios?
Păcătuiește el până la sfârșitul vieții sale? La urma urmei, citim în
1 Ioan 3.9: „Oricine este născut din Dumnezeu nu practică păcatul”. | |||
|
Psalmul 130 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 130 Titlul: O cântare a treptelor.
Nici acest psalm, ca și cel anterior, nu favorizează opinia că aceste
cântări constituie un șir ascendent de trepte. În schimb, chiar în
psalm este de observat foarte deslușit o ascensiune; poetul se înalță
din adâncurile necazului pe fericita culme a nădejdii sigure a
mântuirii, atât pentru el, cât și pentru Israel. N-am ști nici un nume
de reper mai potrivit pentru acest psalm, decât cel străvechi, bine
cunoscut, De profundis: „Din
adânc”, acesta este cuvântul-cheie (versetul 1). Din acest adânc al
necazului strigăm, stăruim, așteptăm și nădăjduim împreună cu
psalmistul. În această cântare auzim despre perla minunată a
răscumpărării, versetele 7 și 8. Desigur, cântărețul n-ar fi
descoperit acest giuvaer, dacă n-ar fi trebuit să se scufunde în
adâncuri. Perlele zac adânc. | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
Funcțiile
din
casa lui Dumnezeu (versetele 1-16)
În 1 Timotei 3, Pavel trece de la preoție la conducerea
bisericii (funcții administrative) în casa lui Dumnezeu. Acestea sunt
două domenii de administrare complet diferite. Ele au fost confundate
cu domeniul darurilor (așa cum este descris în 1 Timotei 4), ceea ce a
dus la tot felul de erori - cum ar fi inventarea funcției de duhovnic.
Prin urmare, este esențial să păstrăm aceste două domenii separate în
gândurile noastre și să încercăm să le înțelegem în contextul lor
adecvat. | |||
|
Acum și atunci: sau timp și veșnicie - Charles Henry Mackintosh | |||
Versete călăuzitoare: Luca 12 Principiile adevărului prezentate în Luca 12 au un caracter foarte solemn și pătrunzător, iar impactul lor practic este de cea mai mare importanță, mai ales într-un moment ca acesta. În lumina acestui adevăr, așa cum strălucește înaintea noastră aici, nici un simț carnal și lumesc nu poate rezista; se va ofili complet. Dacă am fi întrebați care este pe scurt conținutul principal al acestui capitol prețios, am răspunde: „Este o contemplare a timpului în lumina veșniciei”. | |||
|
Când ceva bun devine ceva rău - Ron Reid | |||
Versete călăuzitoare: Numeri 21.8,9; Ioan 3.14-16; 2 Împărați 18.4E o întrebare prostească, nu-i așa? Dumnezeu nu ar face niciodată așa ceva. Citim deja acest lucru în cele zece porunci, unde Dumnezeu spune: „Să nu-ți faci nici un chip cioplit {idol}”.
În Numeri 21, însă, găsim o istorisire ciudată, care pare confuză și
contradictorie: Dumnezeu îi spune lui Moise să facă un șarpe din aramă
și să-l pună pe o prăjină, iar poporul trebuia să se uite la el pentru
vindecare. Poftim? De ce ar da Domnul această poruncă ciudată
poporului Său? | |||
|
Ar trebui creștinii să fie vegetarieni? - Carl Knott | |||
Versete călăuzitoare: Romani 12.2; 1 Corinteni 10.31Vegetarianismul este popular în multe țări ale lumii de astăzi. Ziua de 1 octombrie a fost declarată „Ziua mondială a vegetarienilor”. Între timp, restaurantele și magazinele alimentare oferă meniuri fără carne, de exemplu un „burger vegan”. Vegetarienii moderați nu consumă carne roșie, dar mănâncă pește și fructe de mare (pescetari) sau ouă și produse lactate (ovo-lacto-vegetarieni). O formă mai strictă este „veganismul”. Veganii consecvenți mănâncă numai produse de origine vegetală și evită produsele de origine animală, cum ar fi produsele de curățare sau îmbrăcămintea. | |||
|
Ce l-a motivat pe Pavel în slujirea sa? - Stanley Bruce Anstey | |||
Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 5 Pavel explică principiile sale în slujba pentru Domnului, care sunt puse la îndoială de adversarii săi. Acum își dezvăluie motivele interioare ale inimii sale pentru slujire. El vorbește despre trei lucruri mari care îl motivează și le menționează aici, pentru că adversarii săi au interpretat devotamentul său de neînțeles față de Domnul ca pe o dovadă că era instabil mintal. | |||
|
Comentariu la Epistola către Filipeni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Hristos - puterea vieții creștine În acest capitol, Pavel vorbește despre Hristos ca fiind Cel care îl întărește pe credincios și îl face capabil să se ridice deasupra multor lucruri împotrivitoare, pe care le întâlnește pe calea credinței (Filipeni 4.13). Astfel, creștinul credincios, care a făcut din Hristos în glorie preocuparea sa, așa cum este prezentat în capitolul 3, este văzut în capitolul 4 ca fiind cel care este înălțat deasupra circumstanțelor sale. Atunci când suntem într-o stare „să gândim aceasta [așa]” (Filipeni 3.15), Duhul Sfânt are libertatea de a-l edifica pe credincios în ceea ce privește primirea lucrurilor divine. Și pe măsură ce credinciosul este captivat de aceste lucruri, spiritul său este ridicat deasupra circumstanțelor dificile ale vieții și întărit pe cale. | |||
|
Comentariu la Epistola către Filipeni: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
Hristos - prețul vieții creștine
Capitolul 3 este o intercalare.
Înainte de a-și continua îndemnurile în capitolul 4 în legătură cu
unitatea în Adunare, Pavel se abate de la acest subiect pentru a vorbi
despre forța motrice care îl animă pe creștinul credincios pe drumul
credinței. El explică în acest al treilea capitol ce-i dă creștinului
credincios energia de a merge pe această cale și de a face voia lui
Dumnezeu: această putere constă în a-L avea pe Hristos în glorie ca
unic țel în viață. | |||
|
Comentariu la Epistola 2 Timotei: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Stimulente divine pentru slujire într-o zi de declin
Înainte de a-și încheia scrisoarea, Pavel se străduiește să-l
îndemne pe Timotei să înceapă imediat slujirea. El nu numai că îl
încurajează să facă acest lucru, nu, chiar mai mult: îi dă o
„însărcinare” înaintea lui „Dumnezeu și a lui Isus Hristos”, pe care
trebuia s-o îndeplinească. Timotei trebuia să ia în serios această
slujbă. Avea responsabilitatea de a-și îndeplini pe deplin slujba,
pentru că Domnul spusese: „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult”
(Luca 12.48). Faptul că însărcinarea era dată „înaintea” lui Dumnezeu
și a Domnului Isus Hristos [2 Timotei 4:1] înseamnă că Timotei trebuia
să slujească având în vedere faptul că se afla sub privirea atentă a
unor Persoane divine. Orice slujire trebuie să fie efectuată fiind
conștient că ești observat de ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu. | |||
|
Psalmul 129 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 129 Titlul: O cântare a treptelor.
Conținutul:
în cântare se unesc mâhnirea adâncă și curajul ferm al credinței. Cu
toate că Israel este greu asuprit, bătut dureros și plin de răni,
inima sa este totuși sănătoasă; credința celor fideli rămâne în
picioare și nici pe departe nu se gândește să cedeze. Poetul cântă
despre suferințele lui Israel, versetele 1-3, despre intervenția lui
Dumnezeu, versetul 4 și despre soarta fără binecuvântare a vrăjmașilor
poporului lui Dumnezeu, versetele 5-8. Este o cântare rurală, plină de
aluzii la viața rustică. Ea ne amintește de cărțile Rut și Amos. | |||
|
Se poate aplica toată Sfânta Scriptură la noi astăzi? - Shawn Abigail | |||
Verset călăuzitor: 2 Timotei 3.16 Se poate aplica întreaga Sfântă Scriptură la noi astăzi? Această întrebare fundamentală este astăzi fals înțeleasă de cei mai mulți. Acest lucru devine clar atunci când ne uităm în cercurile evanghelice. Comunități întregi sunt constituite pe baza erorilor doctrinare care decurg din această singură întrebare. În bisericile noul-testamentare, această învățătură este înțeleasă corect, dar de multe ori nu este aplicată la problemele de zi cu zi care apar în viața noastră. | |||
|
Tatăl nostru - Botschafter | |||
Versete
călăuzitoare:
Matei 6.9-13; Luca 11.2-4 Rugăciunea pe care Domnul i-a învățat pe ucenicii Săi și care
este numită de obicei „Tatăl nostru” (Pater noster) după începutul
formulării ei, se găsește în două locuri în Noul Testament: în Matei
6.9-13 și în Luca 11.2-4 (în ultimul loc, însă, doar cinci cereri). Această rugăciune nu este, așa cum se presupune în general,
valabilă pentru toți oamenii, fără deosebire. Acest lucru este deja
evident din faptul că, potrivit lui Matei, Domnul nu a adresat
învățăturile Sale întregii mulțimi, ci doar cercului restrâns al
ucenicilor Săi (Matei 5.1) și că, potrivit lui Luca, unul dintre
ucenicii Săi L-a rugat: „Învață-ne să ne rugăm”. Ea nici nu exprimă
starea, nevoile sau sentimentele oricărui om care are vreo dorință
pentru Dumnezeu sau se teme de judecata viitoare. Vameșul, care s-a
apropiat de Dumnezeu conștient de vina și nevrednicia sa, nu a
îndrăznit să deschidă ochii și cu atât mai puțin să spună: „Tată” sau
„Tatăl nostru, care ești în ceruri”. | |||
|
Epistola lui Iuda: Decăderea în creștinătate și calea credinciosului - Stanley Bruce Anstey | |||
Această epistolă prezintă adevăratul caracter al apostaziei în mărturisirea creștină și îi dă credinciosului certitudinea fermă că apostazia nu-l va afecta, cu condiția să se bazeze pe mijlocirea preoțească a lui Hristos. Cel care ne-a mântuit este, de asemenea, capabil să ne păstreze și să ne păzească, iar într-o zi ne va prezenta „fără vină înaintea slavei Sale, cu bucurie”. | |||
|
Alegerea partenerului: Jugul nepotrivit - Stephan Isenberg | |||
Versete
călăuzitoare:
2 Corinteni 6.14-16 Poate un creștin credincios să intre într-o relație de dragoste cu un necredincios? Deoarece suntem încă „în lume”, cunoaștem și oameni care nu-L cunosc pe Hristos și care, totuși, pot fi foarte prietenoși, amabili și drăguți. Dacă la aceasta se adaugă aspectul fizic sau alte atracții exterioare, se poate ajunge rapid la întrebarea: De ce să nu intri într-o relație cu un creștin necredincios? S-ar putea chiar să-l pot conduce la Domnul. În scurt timp, sentimentele noastre devin standardul și ne întunecă vederea clară a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, ar trebui să tratăm acest subiect atunci când încă ne putem gândi „cu luciditate” la această chestiune, pentru a putea apoi să rezistăm și să biruim în fața unei ispite. | |||
|
„Nu fi prea drept!” - Roy A. Huebner | |||
Versete călăuzitoare: Eclesiastul 7.16,17 Acesta este unul dintre acele texte care sunt scoase din context și folosite cu un anumit scop. Care este scopul? Când un frate îmi spune că nu vrea să facă un anumit lucru sau că își dorește foarte mult să facă un anumit lucru, este posibil să văd vârful sabiei îndreptat spre gândurile mele și spre dorințele inimii mele și să cad atunci pentru o clipă în ispita de a folosi într-un mod rușinos acest pasaj din Scriptură și să-i spun: „Nu fi prea drept”. Ah, da, într-adevăr, astfel de creaturi suntem noi. Ar trebui să fie de la sine înțeles pentru copilul lui Dumnezeu, căci el posedă Duhul Sfânt, că îndemnul „Fi drept, dar nu fi prea drept” nu poate fi o poruncă a lui Dumnezeu. Nu ți se pare un gând foarte ciudat? | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
Conduita în
casa lui Dumnezeu (capitolele 2-6)
Pentru ca Timotei să poată prezenta credincioșilor rânduiala casei, el
însuși trebuie să aibă o bună înțelegere a acesteia. Tocmai în acest
scop, Pavel scrie această scrisoare. El spune: „Îți scriu acestea
sperând să vin la tine mai curând; dar dacă voi întârzia, ca să știi
cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu” (1 Timotei
3.14,15). În capitolele 2-6, Pavel îi prezintă lui Timotei ordinea
casei lui Dumnezeu și comportamentul adecvat pentru fiecare domeniu
din ea. El abordează pe rând cele trei domenii de privilegii și
responsabilități în casa lui Dumnezeu - preoția, slujba și darul - și
prezintă cu atenție ordinea corectă pentru fiecare domeniu. Timotei
trebuie să se orienteze după acest model pentru a îndruma pe
credincioși să se comporte într-un mod adecvat casei. | |||
|
Iertarea lui Dumnezeu: Ce înțelege Dumnezeu prin iertare? - Dirk Schürmann | |||
Pe thefreedictionary.com se găsește următoarea definiție pentru
„a ierta”: a nu mai fi supărat pe cineva din cauza unei acțiuni (prin
care acesta a făcut rău cuiva). | |||
|
„Vindecați bolnavii!” Semne și minuni: în mod deosebit vindecări - Stephan Isenberg | |||
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 12.9,28
În ultima vreme, în mod deosebit în cercurile conservatoare ale
creștinismului german, s-a vorbit din nou din ce în ce mai mult despre
semne și minuni, mai ales sub formă de vindecări. Sunt mulți care sunt
de bunăvoie deschiși la aceste lucruri și cel puțin la fel de mulți
care văd cum seducția carismatică foarte mare se revarsă asupra
creștinismului german de aici. | |||
|
Vindecare pe baza rugăciunilor - este posibilă și astăzi? - Jacob Gerrit Veijnvandraat | |||
Verset călăuzitor: Iacov 5.14 Cum și când trebuie să aplicăm acest lucru în zilele noastre?
Există toate motivele să presupunem că este vorba de o boală care este
urmarea păcatului personal al persoanei bolnave. În versetul 15 se
vorbește într-adevăr despre condiția: „dacă a făcut păcate”,
dar versetul 16 vorbește mai întâi despre mărturisirea păcatelor și
imediat după aceea despre rugăciunea pentru vindecare (Iacov 5.15,16). | |||
|
Înduplecarea lui Dumnezeu: Îl putem noi convinge pe Dumnezeu? - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Numeri 11.4; 32.5; 1 Samuel 8.5; 2 Împărați 20.1-3 Da! Dar în ce fel? Bineînțeles, nu-L putem îndupleca pe Dumnezeu în sensul că ne amestecăm în voința suverană a lui Dumnezeu, care este deja stabilită din eternitate. Cu toate acestea, este posibil să insistăm în mod egoist ca Dumnezeu să ne permită să facem sau să obținem ceva, despre care El știe că nu este cel mai bun pentru noi. Se știe că creștinii se plâng și se vaită și chiar Îl imploră pe Dumnezeu ca niște copii răsfățați, atunci când vor ceva ce El nu vrea să le dea. | |||
|
Uimit de glorie - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Leviticul 16.4; Apocalipsa 19
Aici este un Om în care curăția este atât de absolută, încât strălucirea ei este doar scoasă mai clar în evidență de negura îndreptățirii de sine a fariseilor sau de hainele murdare ale păcătoasei. Cât de mult trebuie să fi făcut bine inimii lui Dumnezeu să privească acea pânză de in albă și fără pată! Secole la rând El a căutat pe acest pământ blestemat de păcat pe cineva asupra căruia să Își poată odihni privirea, cineva care să fie marcat de ascultare și devotament.
| |||
|
Semne ale venirii Sale - John Thomas Mawson | |||
Întrebare: Am auzit multe (mai ales
în timpul războiului mondial
[primul] și după aceea[1])
despre semnele revenirii Domnului. Ar trebui să căutăm cu privirea
astfel de semne?
[1]
Nota editorului: Articolul datează din 1933. | |||
|
În școala lui Dumnezeu - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Marcu 8.23-25
Vacanța și entuziasmul s-au terminat. Acum ne
întoarcem la școală și la muncă! Iubim vacanțele, dar nu și viața
normală de zi cu zi. Vacanțele sunt ceva deosebit, dar viața de zi cu
zi este doar o „corvoadă” necesară. Dar orice om mai în vârstă îți va
spune că frecventarea zilnică a școlii grele este cea care formează
caracterul și te învață înțelegerea și înțelepciunea. | |||
|
„Așa cum este El” - John Thomas Mawson | |||
Verset călăuzitor: 1 Ioan 3.2
1
Ioan 3.2:
Îl vom vedea cum este.
Am făcut tot ce am putut pentru a mângâia o fetiță, a cărei
mamă a plecat la Domnul Isus. „O vei revedea”, i-am spus, „mai
strălucitoare și mai frumoasă decât a fost vreodată pe pământ”. Din
inimioara sfâșiată a ieșit răspunsul: „Dar vreau s-o văd așa cum era.
O voi vedea așa cum era, nu-i așa?” Acesta era strigătul dragostei;
așa cum își cunoscuse mama, așa voia să o vadă. Ce altceva ar putea
satisface dragostea, decât asta? | |||
|
Comentariu la Epistola către Coloseni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
În secțiunea anterioară, îndemnurile au fost
adresate unor grupuri specifice de persoane, dar acum ele sunt extinse
la credincioși în general. Credincioșii trebuie să sprijine
răspândirea adevărului prin rugăciune și prin comportament evlavios.
Ei sunt încurajați să se roage pentru lucruri în general și mai ales
pentru slujitorii Domnului, care răspândesc adevărul. De asemenea, ei
ar trebui să se roage ca credincioșii să dea o bună mărturie celor
pierduți. | |||
|
„Să fim biruitori”: Mesajul adresat bisericii din Efes și din Smirna - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 2.1-11
În scrisorile către Efes și Smirna se face o
promisiune celor „învingători” (Apocalipsa 2.7,11). Cine sunt
„învingătorii”? Învingătorii sunt creștinii care dovedesc că sunt
credincioși adevărați prin faptul că sunt credincioși (fideli)
indiferent de circumstanțe. Învingătorii nu aruncă prosopul, atunci
când lucrurile devin dificile! Învingătorii nu intră în relații în
învățături false, care dovedesc faptul că ei nu au fost niciodată
convertiți - că nu au fost niciodată cu adevărat mântuiți. | |||
|
Testul neanunțat - David R. Reid | |||
Verset călăuzitor: Judecători 7.4
E greu de crezut, dar nu mai e mult până când
lucrările de control pentru evaluările semestriale vor fi din nou în
fața noastră! Nu este un gând foarte plăcut, dar să scrii la examene
nu este chiar atât de rău. Desigur, există întotdeauna presiunea și
teama de a nu reuși, dar, în cele din urmă, te poți pregăti mental și
emoțional pentru un examen. Ceea ce te poate surprinde cu adevărat
sunt acele teste neanunțate, cu care unii profesori te surprind brusc!
Aceste controale neașteptate ale învățării pot fi devastatoare.
Totuși, din punctul de vedere al profesorului, aceste teste neanunțate
sunt foarte revelatoare. Cu siguranță îi permit să îi deosebească pe
elevii care cooperează tot timpul, de cei care înghesuie materia în
ultima clipă! Iar acestea arată fără excepție diferența de atitudine a
elevilor față de profesori și față de materia de studiu. Da, testele
neanunțate spun multe despre locul de unde „vine” un elev și despre
„cât de departe” a ajuns acum. Testele neanunțate îi obligă pe elevi
să lase măștile jos! | |||
|
„Ava, Tată” - John Thomas Mawson | |||
Vrem să ne preocupăm încă odată cu Numele, care este
vorbirea unei persoane de îndată ce ea devenit o creștină
credincioasă: chiar și copiii mici - cei tineri în credință – „au
cunoscut pe Tatăl” (1 Ioan 2.13), iar „Ava” este vorbirea copiilor
mici din Israel. Și totuși, există o frumusețe și o bogăție de
semnificații în acest Nume, pe care nici cel mai bătrân sfânt de pe
pământ nu le înțelege pe deplin. În mod remarcabil, acest cuvânt nu a
fost tradus în limba noastră maternă și, într-adevăr, Pavel, inspirat
de Duhul Sfânt, nu folosește în Romani 8.15 și Galateni 4.6 cuvântul
grecesc corespunzător. Acolo este folosit cuvântul, pe care l-a
folosit Domnul Însuși când S-a prosternat în rugăciune în luptă în
Grădina Ghetsimani. Astfel, putem auzi același cuvânt, care a ieșit
din gura Lui când S-a adresat Tatălui Său acolo. | |||
|
Epafrodit: Nu face atâta caz de persoana ta! - Charles Henry Mackintosh | |||
Versete călăuzitoare: Filipeni 2.25-30
Dacă Epafrodit s-ar fi căutat pe sine însuși, dacă ar fi fost
ocupat cu el însuși și cu interesele sale, sau chiar cu munca sa, cu
siguranță că i-am căuta numele în zadar pe paginile Cuvântului
inspirat. Dar nu; el s-a gândit la alții, nu la el însuși, și de aceea
Dumnezeu, apostolul Său și adunarea Sa s-au gândit la el. | |||
|
Comentariu la Epistola către Filimon: - Stanley Bruce Anstey | |||
Aceasta este una dintre cele patru „epistole pastorale” (1 și 2
Timotei, Tit și Filimon) scrise de apostolul Pavel. Aceste epistole
sunt numite „epistole pastorale” deoarece sunt adresate unor persoane
și nu unor adunări - fiecare dintre ele are un caracter pastoral și
conține sfaturi pentru destinatarul scrisorii. Epistola către Filimon
este însă unică în rândul epistolelor pastorale, prin faptul că
tratează o chestiune pur personală între două persoane. De aceea ea
are un caracter propriu, arătând harul și dragostea creștină în
acțiune într-o situație reală. Epistola nu conține învățături directe
sau îndemnuri generale la o viață creștină, dar ne oferă un exemplu
inspirat de har și politețe creștină.
A fost scrisă în momentul în care Pavel a scris Epistola către
Coloseni și a fost dusă în Colose împreună cu acea epistolă de către
Tihic și Onisim (Coloseni 4.7-9). | |||
|
Slujitori și slujitoare: Volumul 4 - Walter Keune | |||
Volumul acesta - o culegere de 40 de meditații - continuă seria de gânduri scurte referitoare la persoane mai mult sau mai puțin cunoscute atât din Vechiul Testament cât și din Noul Testament. În acest volum vei găsi câteva persoane din tabelul genealogic din 1 Cronici – persoane care stau înșirate lângă drumul pe care a apucat David spre demnitatea sa de împărat, în Ierusalim. Merită să cercetăm odată mai exact aceste persoane. Multe dintre ele l-au urmat pe David în timpul respingerii sale. Ei au stat loial și consecvent de partea lui. David nu i-a uitat. Mai târziu le-a repartizat poziții importante în împărăție. Nici Domnul Isus, cândva, mai târziu, când va veni „cu putere și cu glorie mare” (Matei 24.30), nu va uita pe nimeni care Îi stă alături astăzi, în vremea „stăpânitorilor lumii întunericului” (Efeseni 6.12).
Vă doresc câștig lăuntric și binecuvântare la studiul cărții
„Slujitori și slujitoare, volumul 4”. | |||
|
Trădat de un prieten bun - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Psalmul 55
Ai fost vreodată trădat de un prieten
apropiat - cineva în care ai avut încredere și cu care ai avut multe
experiențe minunate? Este destul de greu când cineva, care nu te
place, te dezamăgește sau te trădează. Dar să te confrunți cu trădarea
cuiva pe care îl considerai un prieten loial este foarte greu.
Împăratul David a scris Psalmul 55 la scurt timp după ce un prieten
apropiat l-a trădat. Orice credincios care trece prin aceeași
experiență tristă se poate identifica cu sentimentele de durere,
suferință și dezamăgire descrise de David. Dincolo de conținutul
aplicabil în practică, psalmul conține și afirmații profetice.
Trădarea lui David de către un prieten apropiat este, cu siguranță, și
o previziune profetică a trădării Domnului Isus Hristos de către Iuda,
după ce trăise în strânsă părtășie cu El timp de trei ani. | |||
|
Prindeți vulpile mici! - David R. Reid | |||
Verset călăuzitor:
Cântarea Cântărilor 2.15 Cântarea Cântărilor 2.15: Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; pentru că viile noastre sunt în floare.
| |||
|
Metode de evanghelizare moderne: Amestecul cu lumea? - Paul Wilson | |||
Metodele moderne de evanghelizare (cum ar fi evanghelizarea ecumenică
pe scară largă, evanghelizarea prin prietenie etc.) promit un succes
mai mare în convertirea oamenilor, dar rezultatele lor negative nu pot
fi negate. Acesta este subiectul următorului articol, pe care autorul
l-a scris acum mai bine de șaizeci de ani, dar care este încă relevant
astăzi. | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
Dacă un om este cu adevărat născut din Dumnezeu, el va crede în Hristos și Îl va iubi pe Dumnezeu; el își va dovedi autenticitatea prin faptul că îi iubește pe toți cei care sunt născuți din Dumnezeu - adică pe frații și surorile sale în credință. | |||
|
Jertfă vie - David R. Reid | |||
Verset călăuzitor:
Romani 12.1
Romani 12.1:
Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu; să aduceți
trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu;
aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.
Citește și Exodul 3.15-18; 8.25-28; 10.8-11;
10.24-26. | |||
|
BEMA credinciosului ... sau: Ce mă așteaptă la scaunul de judecată! - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Romani 14.10-13; 1 Corinteni 3.10-15; 4.2,5: 2 Corinteni 5.9,10; 2 Timotei 4.7.8 În ruinele vechiului Corint, arheologii au descoperit vechea „agora”, piața sau locul central de adunare din oraș. Pe una dintre laturile acestei piețe deschise, pavate cu piatră, se află o mare platformă dreptunghiulară din blocuri de piatră, respectiv un pupitru, care se ridică la aproximativ opt metri deasupra pavajului agora. Acesta era „BEMA”. Aici stăteau judecătorii pentru a decide disputele civile sau pentru a urmări competițiile atletice. ... | |||
|
Zidurile Ierihonului: principii spirituale pentru lupta spirituală - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Iosua 6 Aproape fiecare a auzit de Iosua și de zidurile Ierihonului. Probabil pur și simplu pentru că fiecare cunoaște cântecul: „Joshua fit the battle of Jericho, and walls came a-tumblin’ down“ [Joshua a dus bătălia de la Ierihon, iar zidurile s-au dărâmat]. În orice caz, această relatare nu este o legendă sau un mit. La aproximativ patruzeci de ani după ce israeliții au părăsit Egiptul, ei au dus o bătălie decisivă în noua lor patrie. Ierihonul era înconjurat de ziduri și era un mare obstacol pentru israeliți, deoarece se afla chiar în mijlocul drumului spre Țara Făgăduinței. Ierihon trebuia cucerit! | |||
|