Reactualizat: 11.12.2024 

   Hristos dăruiește - însă altfel ... (1) - Dirk Schürmann

   „Doamne, Tu știi toate” - Autor necunoscut

   Era acum mulți ani, când un tată pășea cu micul său fiu de-a lungul plajei între Norwich și Yarmouth, pe coasta engleză. Tata își trăgea copilul după sine într-o tăcere posomorâtă. Fața sa roșie, buhăită, arăta limpede cărui viciu îi ceda el și mersul său legănat trăda că și în ziua de astăzi băuse mai mult decât de sete. Și mersul copilului era nesigur, dar nu de la beție. Trebuia să arunci numai o privire la statura mică, delicată, la obrăjorii înguști, palizi și la hainele sărăcăcioase, ca să vezi de ce ducea lipsă.

  Mireasa falsă și mireasa adevărată: Apocalipsa 17.1-19.10 - W.J. Ouweneel

   După menționarea marelui Babilon în Apocalipsa 16.19, găsim acum o descriere mai detaliată în Apocalipsa 17: „Și unul din cei șapte îngeri, care aveau cele șapte potire, a venit și a vorbit cu mine, spunând: »Vino aici; îți voi arăta sentința curvei celei mari, care șade pe apele cele multe« ... Și m-a dus în duh într-un pustiu; și am văzut o femeie stând pe o fiară stacojie ... Babilonul cel mare” (Apocalipsa 17.1,3,5). Dacă adăugăm Apocalipsa 21.9,10, citim: „Și a venit unul din cei șapte îngeri, care avuseseră cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte plăgi, și a vorbit cu mine, spunând: »Vino aici: îți voi arăta mireasa, soția Mielului!« Și m-a dus, în Duh, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu”. Cele două descrieri sunt asemănătoare până la ultimul detaliu, în asemănări și în contraste. ...

   O zi de vară se apropia de sfârșitul ei, când un călăreț singuratic a fost surprins într-un ținut pustiu, neospitalier, de una dintre acele furtuni violente și subite, care obișnuiesc să urmeze după o zăpușeală persistentă. Lăsându-se în voia gândurilor sale, el nu observase nimic din apropierea furtunii. Abia când un fulger strălucitor a zvâcnit în jos, pe care l-a urmat un trosnet tare, s-a uitat în sus și a văzut că cerul era acoperit cu nori negri.

   Că Dumnezeu a făgăduit să aibă grijă în mod deosebit de văduve și orfani, lucrul acesta este cunoscut de către oricine care știe măcar câte ceva despre Biblie; și că multe văduve bătrâne au experimentat în anii lungi de singurătate, cum Dumnezeu rămâne oricând același în credincioșia Sa, și aceasta este ceva stabilit ca realitate.

   Într-o gospodărie mare cu grădină de flori și de legume și cu pomi frumoși era o casă mică. Întreaga așezare nu dovedea numai hărnicie și dragoste pentru ordine, ci și bunul gust al proprietarului. Totul făcea o impresie binefăcătoare. Este dis-de-dimineață și câte unul care trece pe alături pare să asculte uimit că la ceasul acesta deja răsună cântat din casă. Sunt cuvinte germane, o cunoscută cântare de laudă spre slava și onoarea lui Dumnezeu. ...

  Sfârșitul veacului: Apocalipsa 19.11-21.8 - W.J. Ouweneel

   După intercalarea din Apocalipsa 17.1-19.10, urmează descrierea evenimentelor dinaintea Împărăției milenare (Apocalipsa 19.11-20.6) și a evenimentelor de după Împărăția milenară (Apocalipsa 20.7-21.8) care vor avea loc pe pământ. După încheierea acestor evenimente urmează starea veșnică.
   „Cele dintâi au trecut. Și Cel care ședea pe tron a zis: »Iată, Eu fac toate lucrurile noi«” (Apocalipsa 21.4c.5). Cel care stă pe tron adaugă: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt sigure și adevărate. Și mi-a spus: »S-a împlinit«” (Apocalipsa 5b,6a). Unii vor avea parte de binecuvântarea eternă, alții de iazul de foc.
   Nu există o a treia opțiune: cine nu moștenește binecuvântarea nu pot ajunge decât în iazul de foc. La fel cum va exista o stare de fericire eternă, va exista și un iaz de foc etern cu chinuri, care nu se vor sfârși niciodată (compară cu Apocalipsa 14.11). Există doar două posibilități: ca învingător să aleagă partea Mielului disprețuit - și cât de prețios este aceasta în ochii lui Dumnezeu (Psalmul 116.15); ei vor fi moștenitori, fii - sau să facă parte din cei fricoși, necredincioși, urâcioși, ucigași, a căror parte este în iazul de foc. Astăzi, prin Evanghelie, omul încă mai are ocazia să treacă de la al doilea grup la primul. Oricine alege astăzi tabăra Mielului, care a suferit și a fost lepădat, va fi în curând cu El etern în glorie.

  Mireasa Mielului, Ierusalimul ceresc: Apocalipsa 21.9-22.5 - W.J. Ouweneel

   Am văzut cât de scurtă este descrierea Împărăției păcii în Apocalipsa 20, deoarece multe detalii despre Împărăție ne sunt deja cunoscute din Vechiul Testament. Pe de altă parte, poziția și gloria Bisericii (Adunării) în Împărăția păcii nu sunt abordate în Vechiul Testament, deoarece ea era încă o taină la acea vreme (Efeseni 3.4-11). Acesta este motivul pentru care găsim o descriere detaliată a Ierusalimului ceresc, a miresei, soția Mielului, cetatea sfântă, la sfârșitul prezentării istorice. Versetele de la 1 la 8 ne-au dus la starea eternă, iar aceasta încheie relatarea cronologică a evenimentelor. Partea care urmează acum ne duce înapoi la vremea Împărăției păcii, pentru a ne descrie Biserica așa cum va fi ea atunci: nu ca trup sau mireasă a lui Hristos - ceea ce și așa va fi - ci ca cetate cerească a lui Dumnezeu, care este legată de Împărăția pământească a păcii, locul de unde are loc domnia lui Hristos asupra pământului.

  Un adevăr uitat: Care este de fapt esența, conținutul, scopul adevăratei vieți creștine? - Stephan Isenberg

  Ești tu un ambasador pentru Hristos? - Philip Nunn

   Să nu vrea Dumnezeu să-l salveze pe un păcătos care se apropie de El, tremurând? – El, care nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat pentru păcătoși?

   Să nu vrea Isus să-l primească pe un păcătos care vine la El? – El, care Și-a dat viața pentru păcătoși?

   Se pune numai și numai întrebarea: dacă tu vrei.

   Cât de îngrozitor trebuie să fie, să fii nevoit să auzi cândva din gura Domnului: „N-ai vrut!”

   Era o zi ploioasă. Ceață deasă plutea peste ținut, altfel așa de strălucitor. Atunci a oprit o diligență rapidă în fața postului de gardă de la granița austriacă.

   „Pașapoartele dumneavoastră, domnilor!”, a strigat ofițerul de pază, în timp ce se apropia de diligență. Călătorii au coborât, au predat pașapoartele cerute și se plimbau dus și întors în fața postului, ca să se păstreze calzi în timpul verificării. Toamna înaintase deja destul de mult, iar aerul era umed și rece. ...

   Vara se apropia de sfârșit și câmpurile erau recoltate. Fusese o recoltă bogată. Rodul și fânul fuseseră aduse cu bine în hambare. Țăranul și orășeanul priveau bucuroși la cele rezultate și recoltate. Atunci se putea sărbători cu inima veselă serbarea de recunoștință pentru roade. Pe o pajiște mare, nu departe de un sat, se ținea sărbătoarea roadelor. Ca în fiecare an fuseseră invitați asociația de veterani și asociația corală. Pe vreme favorabilă urma să se danseze în aer liber. Pentru copii erau prevăzute distracții de tot felul. ...

   În Strasbourg trăia odată un învățător care trebuia s-o scoată la capăt cu greu. Dar bucuria vieții sale o găsea în cei nouă copii ai săi, oricât de greu i-ar fi fost să-i sature și să-i îmbrace. Dacă la întâi ianuarie socotea câți pantaloni, câte geci și cizme vor avea nevoie tot anul, și cât se va duce în plus pe pâine, legume și cartofi, atunci capul ar fi trebuit să i se învârtească și inima să i se descurajeze, dacă nu L-ar fi cunoscut pe Dumnezeul credincios din cer. De asemenea, cei nouă nu erau puțini pentru o cazare în mica sa locuință, și dacă nici pentru paturi și pătuțuri nu era loc, atunci și mai puțin pentru joaca și gălăgia care era totuși cu neputință să-i fie refuzată micii populații vesele. ...

   Herbert Stein s-a simțit foarte recunoscător micului său model, care devenise pentru el o neașteptată mascotă, și n-a uitat să se achite de această recunoștință. Dar o binecuvântare și mai mare urma să rezulte din întâlnirea cu Elschen – sora sa o mărturisește. Încrederea necondiționată a copilei în Tatăl ei ceresc, ca și cuvintele ei simple, au făcut o impresie profundă asupra tânărului indiferent până atunci.

   „Mai am o mică rugăminte la tine, Karl”, a spus un bătrân cu câteva ore înainte de moartea sa, având ochii îndreptați cu o privire drăgăstoasă spre figura bărbătească a fiului, care stătea lângă el. „Mi-ar ușura mult ultimele ore pe pământ, dacă ai vrea să-mi îndeplinești această rugăminte. Și, cu siguranță, tu nu vei refuza ultima dorință a tatălui tău muribund.”

   Profund impresionat, Karl s-a aplecat peste fața palidă a muribundului, i-a strâns mâna cu o apăsare afectuoasă și l-a asigurat că-i va îndeplini orice dorință, numai să-i fie posibil. ...

   Era fiul unei mame temătoare de Dumnezeu, care se rugase mult pentru mezinul ei. Fără să fi apucat să vadă împlinirea rugăciunilor ei, ea adormise în pace, dar rugăciunile ei trăiau înaintea lui Dumnezeu, în memorie. După moartea mamei, Otto găsise un adăpost bun în familia fratelui său credincios. Dar cu toate că aici se străduiau pentru el în toate privințele și căutau să-i facă șederea plăcută, el tot nu se simțea bine la fratele său. Era prea strâmt pentru el în casă, deși ea oferea suficient spațiu. ...

   Împăcare în loc de împăcare generală! Partea 1 (continuare 1) - Oferta împăcării - Dirk Schürmann

   Împăcare în loc de împăcare generală!  Partea 1 - Introducere - Dirk Schürmann

   Diferența între ispășire și împăcare ... sau ambele înseamnă același lucru? - Stephan Isenberg

   Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey

   În acest ultim capitol, Pavel se ocupă de mărturia creștinului în fața lumii. Învățăm din ceea ce spune el aici că doctrina sănătoasă și viața evlavioasă nu sunt doar pentru viața noastră în adunare, ci ele trebuie să fie vizibile în noi în timp ce umblăm prin această lume. Dumnezeu vrea ca viețile noastre să arate puterea lui Dumnezeu de a transforma păcătoșii în sfinți. Oamenii din această lume trebuie să vadă ce pot face pentru ei bunătatea și dragostea lui Dumnezeu. Cu regret, această transformare morală, care vine odată cu mântuirea sufletelor noastre, a lipsit printre credincioșii din Creta, iar aceasta a afectat foarte mult mărturia lor publică în lume. (Compară cu Romani 2.24.) Pavel abordează acest subiect în capitolul 3, concentrându-se în special pe două domenii: responsabilitatea credinciosului față de autoritățile statului și responsabilitatea credinciosului în relația sa socială cu oamenii din această lume.

   „Dar voi preaiubiților” - Autor necunoscut

  Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey

   Pavel se adresează credincioșilor „simpli” din biserică, ca să spunem așa. Aceștia erau cei care se aflau sub paza bătrânilor menționați în capitolul 1. Vedem în capitolul 2 că adevărul și evlavia sunt lucruri care ar trebui să îi caracterizeze nu doar pe bătrânii/supraveghetorii din adunare, ci pe toți credincioșii - de la cei mai bătrâni până la cei mai tineri. Deoarece creștinismul nu este doar un adevăr, pe care îl avem în cap, ci ceva ce ar trebui să punem în practică în toate relațiile noastre din viață, Pavel îi prezintă lui Tit comportamentul care ar trebui să fie așteptat de la credincioși.

  Comportamentul unui rob - Autor necunoscut

  „Harul Meu îți este de ajuns” - Autor necunoscut

  Moise și cei șaptezeci de bătrâni - Autor necunoscut

  Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey

   Epistola către Tit este singura epistolă în care el se prezintă ca „rob al lui Dumnezeu”; în mod normal, el vorbește despre sine ca despre un „rob al lui Hristos”. Indiferent de aceasta, nici Domnul Isus, nici Dumnezeu Tatăl nu au poruncit nimănui să fie robul lor. Credinciosul alege să facă aceasta din proprie inițiativă. atunci când recunoaște că este „cumpărat cu un preț”. ... Spunând că este „rob al lui Dumnezeu”, Pavel indică faptul că a trecut prin acest exercițiu și că era fericit să se pună în mâna lui Dumnezeu pentru a fi folosit în lucrarea Lui de slujire în modul dorit de Dumnezeu.

  Epistola lui Pavel către Tit: Introducere - Stanley Bruce Anstey

   Epistola lui Pavel către Tit este asemănătoare cu prima epistolă către Timotei, în sensul că ambele epistole tratează despre ordinea în casa lui Dumnezeu și despre comportamentul adecvat acestei ordini. Cu toate acestea, epistola către Tit nu este o repetare a epistolei către Timotei. În legătură cu necesitatea unei doctrine sănătoase, epistola către Tit insistă asupra „faptelor bune”, care demonstrează realitatea credinței cuiva. Faptele bune sunt menționate în fiecare capitol și de aceea această epistolă mai este numită și „epistola faptelor bune”.

  Păstorul și turma - Autor necunoscut

   „Ah, acum vă înțeleg”, a răspuns predicatorul bucuros. „Aveți dreptate. Fiul dumneavoastră nu avea nicio pace de făcut. Domnul Isus a făcut pace când a suferit și a murit pe cruce. Da, slavă Domnului! El nu ne-a lăsat nimic de făcut!”

   Recomandarea era o simplă redare a celor ce povestise ea, și aceasta a fost suficient pentru a-i obține noul post, care, mai târziu, ea a recunoscut că a fost cel mai bun pe care îl avusese vreodată. Dar chiar și acum, inima ei cânta cântări de laudă și de mulțumire Aceluia care îi dăduse putere în ceasul ispitei, să aleagă, împreună cu psalmistul, „calea adevărului”.

   Când doamna de Werven a informat-o pe Marie despre vizită și pețire, prima întrebare a lui Marie a fost, dacă tânărul știa oare ce lăsase ea în urmă. Era clar pentru ea, că el trebuia întâi să afle că ea fusese la închisoare. Dacă apoi încă o mai dorea de soție, atunci îl va urma cu plăcere. Tânărul nu era pentru Marie un om complet necunoscut. În ciuda timidității ei, devenise conștientă că el avea pentru ea ceva mai mult decât un interes obișnuit. Nu fusese neplăcut pentru ea, dar – se considera o nevrednică.

   Un număr de domni olandezi călătorea spre Anglia. Ei discutau despre utilitatea așa-ziselor „mesaje în sticlă, aruncate în mare” și unul dintre ei a făcut propunerea să arunce în mare o sticlă cu numele lor și salutări pentru găsitor.

   „Dar din aceasta, găsitorul are foarte puțin!” a strigat un altul. „Mai bine faceți din aceasta imediat o „comoară din mare” și puneți în sticlă o scrisorică cu zece guldeni!” ...

   Toate învinuirile, pe care oamenii le pretextează la invitația lui Isus, sunt fără temei și nebunești. Judecătorul le va răspunde tuturor acelora, fără excepție:

   „N-ați vrut!”

   Dar care va fi partea celor care au crezut și L-au acceptat pe Isus, Mielul lui Dumnezeu, Mântuitorul păcătoșilor, ca Domn și Mântuitor al lor? Ei se vor „odihni” când Isus Se va arăta în putere și slavă pentru judecată (2 Tesaloniceni 1.7). Pentru ei, marele lor Locțiitor a pus totul în ordine, când a fost făcut păcat la crucea de pe Golgota. Pentru ei nu mai există nicidecum o judecată, deoarece Isus a fost judecat de Dumnezeul sfânt în locul lor. „Acum, deci, nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.” [Romani 8.1] Într-adevăr, mai are loc o dare de socoteală, dar ea se referă numai la răsplată, pe care credincioșii, cei care au fost ascultători de Evanghelia Domnului, o vor primi fiecare personal, în funcție de cât de loiali și de zeloși au fost pentru Domnul lor. Dar ce a câștigat pentru ei Domnul și Mântuitorul lor, este o parte așa de minunată și de splendidă, încât nicio limbă omenească nu este în stare s-o descrie după cum se cuvine.

   Scumpe cititor! Dacă încă nu-L cunoști pe Hristos, atunci depinde acum de tine să te folosești de binecuvântările acestei lucrări a Sa. Totul este făcut. Lucrarea este isprăvită. „Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți.” [Evrei 10.14] Hristos a murit. Hristos a înviat. Hristos este încununat cu slavă și onoare. Dumnezeu este absolut satisfăcut, da, glorificat. Din partea ta sunt necesare acum numai o venire și o credință simplă în Domnul Isus și totul este în ordine. Acceptarea lucrării lui Hristos conține tot ce are păcătosul nevoie și tot ce are Dumnezeu de dat.

   El a îmbrățișat-o și n-a găsit cuvinte, iar fiii s-au apropiat de mamă și i-au sărutat mâinile.

   Puțin după aceea ședeau toți șase împreună în camera de zi și citeau din Biblia Liesei.

   Tata și mama fuseseră transformați: o creație nouă. Fiii au crescut în credința în Domnul Isus. Rugăciunea surorii și a fiicei lor a fost ascultată.

  Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 6 - Stanley Bruce Anstey

   UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ (continuare)

   Deoarece epistola către Efeseni nu tratează mărturia creștină în descompunere, ea vede căminul creștin într-o ordine plăcută lui Dumnezeu. ...

  Micuții noștri - Autor necunoscut

  De ce suntem lăsați aici - Autor necunoscut

  Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey

   UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ (continuare)

   Îndemnurile care urmează în capitolul 5 continuă linia de gândire din capitolul 4, conform căreia credincioșii arată o transformare completă a caracterului, care se cuvine sfinților lui Dumnezeu.

   Deoarece acum facem parte din familia lui Dumnezeu, trebuie să fim „imitatori ai lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți”. În capitolul 4 trebuia să imităm căile desăvârșite ale lui „Isus”; aici, în capitolul 5, trebuie să imităm calitățile morale ale lui Dumnezeu. În mod normal, un copil își imită părinții în comportamentul și vorbirea lor. În același mod, ca și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să-L imităm pe Dumnezeu, Tatăl nostru. După cum am menționat deja, aceasta se referă la calitățile Sale morale, deoarece nu putem imita calitățile Sale divine.

  Cetățile de scăpare - Autor necunoscut

   O clipă a părut că vorbele au făcut impresie asupra lui. Iarăși i se arătaseră lui Arnold, dar mult mai serios decât s-a întâmplat vreodată prin blândul său frate, spaimele judecății divine, soarta îngrozitoare a unui om care cade în mâinile unui Dumnezeu sfânt, mânios. A pălit și a bâiguit câteva cuvinte incoerente. Dar impulsul nu a fost de durată. Omul orbit și-a împietrit inima din nou. Nici măcar posibilitatea că s-a înșelat n-a vrut s-o admită. A depus jurământul și astfel și-a plătit o achitare.

   Din ziua aceasta, inima lui David n-a mai fost complet ostilă creștinismului. Alegerea curajoasă a copilei sale a făcut impresie asupra sa și l-a scos puțin din indiferența sa obișnuită. Comportamentul lui față de ai săi a fost de atunci, dacă este posibil, și mai drăgăstos și mai cordial decât înainte. El nici n-a refuzat rugămintea lor, să fie prezent la botezul lui Edith. Ce a auzit și a văzut cu această ocazie a trezit în el dorința să afle mai mult despre învățătura creștină și din ceasul acela, inima sa a semănat cu un ogor arat al lui Dumnezeu, ale cărui brazde primesc abundent roua cerului. David a acceptat cu suflet de copil ce spune Biblia despre Isus, Fiul lui David, și el s-a apropiat de crucea de la Golgota ca un păcătos vinovat, demn de osândă și a găsit iertarea păcatelor sale, în credința în jertfa Mielului fără pată al lui Dumnezeu.

   Nimeni nu trece de sentința lui Dumnezeu despre starea inimii omenești, nici măcar cel mai bun. Cine nu este ascuns în spatele sângelui lui Isus, este vinovat de păcatul veșnic. Cine nu-L are pe Fiul (Isus Hristos), acela nu-L are nici pe Tatăl. „Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.“ (Ioan 3.36).

   A mai trecut cam jumătate de oră. Apoi a venit sfârșitul, care a fost liniștit și blând. Cu ultima putere mi-a suflat la ureche: „... Prin – sângele Lui”. Și sufletul său mântuit era acasă, acasă, pentru totdeauna la Domnul!

   Cu toate că nu mai era pâine în casă și toți ședeau flămânzi împreună și cu toate că scumpul tată părea îmbătrânit cam cu zece ani din cauza suferinței îndurate, în curând a domnit o bucurie și o veselie generală în cercul fericit al familiei. Dumnezeu, care îl salvase pe tată de sub puterea oamenilor răi și li-l trimisese din nou, cu siguranță că nu îi va lăsa să moară de foame. El doar are pâine din belșug.

  „Dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu!” - Autor necunoscut

   Georg nu s-a înșelat în această nădejde. În cele din urmă, Evanghelia s-a dovedit și față de părinți ca fiind „puterea lui Dumnezeu spre mântuire” [Romani 1.16]. Mama, ale cărei prejudecăți nu fuseseră niciodată așa de puternice, se bucură prima de harul mântuitor în Hristos. Dar și tatăl se converti la Domnul.

   Începând de atunci, Georg își continuă activitatea nestingherit și Domnul a binecuvântat îmbelșugat lucrarea sa. Multe suflete au fost conduse prin el din întuneric la lumina minunată a adevărului. Permanent a rămas pentru el o amintire încurajatoare, că amenințarea tatălui a fost transformată de Dumnezeu într-o binecuvântare așa de bogată.

   Importante și demne de luat în seamă sunt și cuvintele din Iov 33.14-30. Înainte de toate, fiecare să-și întipărească cuvântul și să-l aplice la sine însuși: „Iată, toate acestea le lucrează Dumnezeu de două, de trei ori, cu omul, ca să-i întoarcă sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii”. Cine s-a opus deja de mai multe ori voinței acestui Salvator divin, cât de aproape este de el posibilitatea să existe un „Prea târziu!” pentru el! De aceea, dragă prietene, nu cumva să zăbovești să-I dai lui Dumnezeu răspunsul potrivit la chemarea repetată care ți-a fost transmisă la citirea acestor rânduri și care, posibil, ar putea să fie ultima chemare! „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile!”

  Mângâiere în vinovăție și necaz - David Roderick Reid

  Învățarea disciplinei - David Roderick Reid

  Stil de viață disciplinat - Cor Bruins

   Au mai trecut multe zile înainte ca John să se întoarcă la Dumnezeu ca păcătos care se căiește. El a pus la grea încercare lunga răbdare a lui Dumnezeu și a trebuit să se căiască de lucrul acesta toată viața sa de mai târziu. Dar, slavă Domnului! Câtă vreme mai este timpul harului, Dumnezeu nu respinge niciun păcătos, care, chiar dacă după o lungă împotrivire, vine la El cu încredere în jertfa de ispășire a lui Hristos.

   Și oamenii răi au rostit câteodată, fără să vrea, adevăruri minunate. Să ne gândim numai la Balaam, falsul profet, care „a iubit plata nedreptății”. În loc de blestemul cu care intenționa să-l blesteme pe Israel, de pe buzele sale curgeau minunate cuvinte de binecuvântare, pentru că așa voia Dumnezeu. Astfel poate Dumnezeu, Cel nemărginit, căruia Îi stau la dispoziție toate lucrurile, toate lucrările mâinilor Sale, să Se folosească de orice om, chiar și de cel mai nelegiuit, ca să contribuie la îndeplinirea hotărârilor Sale și la exprimarea gândurilor Sale.

   Am luat Biblia acasă. Era foarte folosită; aceasta era vizibil după multele note marginale și sublinieri. Probabil că cel decedat o cercetase cu băgare de seamă. Puteam să citesc toate acele pasaje care, fără îndoială, îi fuseseră spre mângâiere proprietarului de mai înainte și îi luminaseră calea vieții. Nu-i de mirare că fusese așa de liniștit și de fericit.

  Sportivi și creștini: Înainte spre țintă! - David Roderick Reid

  Pe pista de alergări - David Roderick Reid

  Ca ucenic să ai țelul înaintea ochilor - Stanley Bruce Anstey

  Credință sau teamă? - David Roderick Reid

  Întrebare cu privire la Apocalipsa 20.13  - Franz Kaupp

   Întrebarea 16: Ce înseamnă în Apocalipsa 20.13: „Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; și Moartea și Locuința morților au dat pe morții care erau în ele”, adică mai ales moartea?

   Răspuns:

   Întrebarea ar fi probabil formulată mai bine astfel: „De ce nu este menționată doar moartea, pentru că aceasta ar fi atotcuprinzătoare și suficientă; de ce Hadesul? și de ce, dacă trebuie menționat, mai mult decât moartea, nu în primul rând pământul, din moment ce în sânul său, așa cum îl vedem, sunt îngropați mai mulți oameni decât înecați în mare?

   Dificultatea provine din faptul că detaliile oferite în versetele 11-15 sunt citite ca și cum s-ar succeda în timp. Nu este însă așa, ci după cum urmează: Versetele 11 și 12 rezumă procesul: tronul, judecătorul, delincvenții. Versetul 13 nu este o continuare, ci o introducere a unor circumstanțe secundare interesante. Versetul 14 este concluzia sumară a procesului; versetul 15 este din nou o circumstanță explicativă, datorită afirmației rostite de două ori: „morții au fost judecați după faptele lor” și menționarea „cărții vieții”.

  Bunăstare și prosperitate? Ca și creștin, am eu dreptul la sănătate? - Grant Steidl Steidl

  Ucenici rătăciți și credincioșia Domnului - A. v.d. Kammer

  Construirea turnurilor - David Roderick Reid

   „Veniți mai în față, vă rog, și nu vă așezați pe banca păcătosului!” Aceste cuvinte au venit din gura unui creștin mai vârstnic și erau adresate unui tânăr și unei tinere, care erau pe cale să se așeze pe ultima bancă a sălii în care era predicată Evanghelia în fiecare duminică. Tânăra îi era cunoscută vorbitorului ca o creștină credincioasă și el presupunea că și însoțitorul ei era creștin credincios.

   Dragă prietene tânăr, după ce ai auzit chemarea Domnului, tot mai vrei să spui: „Mai am timp să mă convertesc”? Acest timp se apropie cu pași uriași de sfârșitul său. Tu știi că dacă amâni numai până mâine, este posibil ca astfel să amâni pentru totdeauna. N-ai vrea mai bine să îngenunchezi, acum, în ceasul acesta, la citirea acestor rânduri – hotărât să nu te ridici înainte să fi obținut siguranța că și păcatele tale sunt iertate? Grăbește-te, scapă-ți sufletul! Căci astăzi este ziua mântuirii.

   În timpul asediului de la Sevastopol, evanghelistul Duncan Matheson s-a întors într-o seară, după o zi extenuantă de muncă în armata asediatoare, la cortul său, care era amplasat la capătul taberei. Obosit și deconectat, el a privit în sus, spre cerul nopții semănat cu stele, care se arcuia, luminând și strălucind, peste mormanul de dărâmături de jur-împrejur. În timpul acesta se gândea la minunatele locuințe din cer ale celor mântuiți și că toți se vor odihni cândva acolo, la Isus, în lumină, după isprăvirea lucrării, toți cei care aici pe pământ au crezut în El și I-au slujit. ...

   1 Tesaloniceni 4.16-18; Evrei 10.37; Ioan 14.3; Apocalipsa 22.20

   Gândește-te la ce înseamnă pentru tine împlinirea acestor cuvinte! Ele hotărăsc destinul tău veșnic.

  Dându-I lui Dumnezeu inima - O denaturare a Evangheliei - Paul Wilson

  „A făcut-o noaptea” - Fritz Koch

  Planul principal al lui Dumnezeu cu pământul - A. v.d. Kammer

  „Cu adevărat, Acesta era Fiu al lui Dumnezeu” - A. v.d. Kammer

  Viitorul glorios al acestei lumi - F. B.

  „Și în grădină era un mormânt” - A. v.d. Kammer

  „În speranța vieții eterne” - A. v.d. Kammer

  Marșul triumfal al lui Dumnezeu în Hristos - A.v.d. Kammer

  Puterea credinței și puterea vieții - Autor necunoscut

  „Puterea care se desăvârșește în slăbiciune” - Autor necunoscut

  Este sufletul nemuritor? - Algernon James Pollock

   Au trecut mai bine de treizeci de ani. David este el însuși de mult căpitan și este un bărbat fericit și eficace. În cabina sa atârnă o copie mărită a farului din satul său natal. El le povestește cu plăcere oamenilor săi, care este esența acestei fotografii și de ce o cinstește atât. Apoi le repetă cuvintele bunicului, pe care acesta, ca unui băiețel, i le dăduse pe drumul vieții; și povestește despre patul morții lui Robert și despre ultimele sale cuvinte: „Totul este luminos ...”.

   După câteva zile de meditație neîntreruptă am ajuns la concluzia că dacă L-aș fi cunoscut pe Dumnezeu, totul s-ar fi petrecut altfel cu mine. În necazul meu am căzut în genunchi și I-am mărturisit lui Dumnezeu vina mea, toată viața mea pierdută. Făceam mereu lucrul acesta și chiar credeam, în sfârșit, că puteam să-L iubesc pe Dumnezeu, dar dragostea lui Isus, lucrarea Sa de ispășire înfăptuită, încă n-o înțelegeam. Totuși, Cel care începuse în mine lucrarea bună, n-a încetat, în harul Său, să lucreze în continuare în inima mea.

   În încheiere, pot să mă mai adresez scurt ție personal, dragă cititorule? Nu te cunosc și deci nu știu dacă ești un copil al lui Dumnezeu sau dacă mai trăiești fără Dumnezeu în lumea aceasta. Dacă prima situație este cazul tău, L-ai acceptat pe Hristos, care „a făcut pace prin sângele crucii Lui”, și atunci nu mai am nimic să-ți spun. În mâna lui Hristos ești salvat. Poți să privești liniștit spre viitor, căci Domnul și Mântuitorul tău te conduce sigur prin viața aceasta, acolo unde ți se păstrează „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește”. Dar dacă ești încă fără Hristos, atunci te avertizez serios. ...

   Doamna D. era deja de mulți ani văduvă. Ca negustoreasă de fructe, ea își întreținea numeroasa familie prin micul ei negoț. Câștigul era adesea foarte mic, dar sărmana văduvă Îl cunoștea pe Acela care promisese că va fi Sprijinul văduvelor și Tatăl orfanilor. Încrederea ei n-a rămas niciodată de rușine. Ea locuia deja de douăzeci de ani în aceeași casă veche și întunecoasă, martorul mut al bucuriilor și al suferințelor ei, și, în cele din urmă, și martorul celei mai rele dezamăgiri, când, de fapt, fusese silită să se mute de acolo.

  „Dar cel drept va trăi prin credință” - W. v.d. Kammer

  Scaunul de judecată și credinciosul - Autor necuncoscut

  „Cine mănâncă deci carnea Mea și bea sângele Meu” - Autor necuncoscut

  Misiunea lui Moise - Edward Dennett

  „Cu adevărat văduvă” - Edward Dennett

   „Abia îmi mai simt durerile de când Îl am pe Hristos”, spunea el. „Ce sunt suferințele mele în comparație cu ceea ce a suferit El, ca să ispășească vina păcatului meu! Ce dragoste a fost aceea, care L-a determinat pe Dumnezeu să-L trimită pe pământ pe Fiul Său ca să moară pentru păcătoși! Priviți-L acolo, la cruce, cu cununa de spini și cu cuiele în mâinile și picioarele Sale! Tremur când mă gândesc la ce I-au făcut oamenii și la ce a trebuit să sufere din partea Dumnezeului Său, iar El a îndurat totul din dragoste pentru noi – nu pentru câțiva, ci pentru noi toți. Ah, numai dacă ar vrea toți să creadă în El!”

   Este și rămâne adevărat: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Într-adevăr, nu întotdeauna îl pedepsește imediat pe batjocoritor. El așteaptă adesea mul timp și îndeamnă iar și iar la întoarcere. El nu vrea ca omul să meargă la pierzare. Dar pe lângă aceasta, Dumnezeu este și rămâne totuși Dumnezeul sfânt, care nu Se lasă batjocorit fără să pedepsească.

   Probabil că ești un creștin; ești botezat în Numele lui Hristos și probabil că ești chiar confirmat. Dar ești tu în realitate un creștin, ești tu cu adevărat copil al Dumnezeului și Tatălui tău, care dorește să trăiască după voia Sa? Sau ești numai după nume, dar în realitate ești un rob al lui satan și un sclav al plăcerilor și al înclinațiilor firii tale păcătoase?

   Cititorule, dacă ești un păcătos care își simte nenorocirea și vina, poți fi ajutat. Dar pentru cel mulțumit de sine și pentru cel convins de propria sa dreptate, Sfânta Scriptură nu are nicio făgăduință.

   Dovada era inatacabilă. Paracliserul era dovedit vinovat de crimă și la fel și complicele său, groparul, și-a recunoscut vina. Amândoi și-au primit plata pentru fapta lor nelegiuită.

   O priveliște îngrozitoare – un om cu o ură și o furie nestăpânite! Dacă la acestea se mai adaugă și faptul că un asemenea om are puterea să-și exercite furia în voie, el devine într-adevăr o apariție teribilă. Bărbatul cu trăsăturile mistuite de furie îl reprezintă pe Haman, amalecitul împărătesc, care a fost făcut mare de către împăratul Ahașveroș sau Xerxes, cum se numește el în istorie, și a devenit al doilea după el în nemărginita sa împărăție. Toți tremură în fața sa. Când este văzut, oamenii se aruncă la pământ și garda de corp a împăratului îi arată cinste împărătească. Numai un bărbat face excepție. ...

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 11 - Stefan Ulrich

   Geneza 11

   La începutul capitolului 10, am văzut că capitolele 10 și 11 nu se succed în ordine cronologică, ci că ele aparțin împreună în timp. În capitolul 11 este menționată cauza distribuirii umanității descrisă în capitolul 10: aceasta s-a întâmplat pentru că oamenii au vrut să-și facă un nume complet detașat de Dumnezeu. Dumnezeu răspunde la această aroganță prin încurcarea limbajului și consecințele acesteia.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 10 - Stefan Ulrich

   Geneza 10

   Capitolele 10 și 11 descriu începutul istoriei lumii actuale și modul în care omenirea a fost împărțită în popoare. Nicăieri altundeva în istoriografia omenirii nu se pot găsi informații fiabile despre originea popoarelor. Numai Dumnezeu, care vestește sfârșitul de la început „și din timpuri străvechi cele nefăcute” (Isaia 46.10), poate face cunoscut aceasta. El face aceasta în aceste două capitole, concentrându-se în special asupra poporului său pământesc Israel. „Când Cel Preaînalt împărțea națiunilor moștenirea lor, când despărțea pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israel” (Deuteronomul 32.8) - acest verset este ca un titlu pentru aceste două capitole.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 9 - Stefan Ulrich

   Geneza 9

   Primele 19 versete ale acestui capitol formează o secțiune comună cu capitolul 8 începând cu versetul 20, care conține multe învățături.

   Din punct de vedere istoric, vedem cum Dumnezeu face un nou început cu Noe și familia sa pe pământul curățat. Acest început are multe paralele cu „primul început” al omenirii sub Adam.
   Din punct de vedere profetic, pot fi recunoscute unele referiri la Împărăția Milenară.
   În aplicarea la noi, capitolul 9 prefigurează și alte detalii ale binecuvântării care rezultă din jertfa Domnului Isus. Sfârșitul capitolului ne vorbește despre păcatul lui Noe și al fiului său Ham. Acesta este un avertisment pentru noi.

   Domnul ajută mai mult decât cerem și gândim noi. Căile Sale sunt de nepătruns, dar întotdeauna bune, sfinte și folositoare, fie pentru noi, fie pentru cei din jurul nostru.

   Cât de satisfăcătoare este credința unui copil al lui Dumnezeu, care a primit mărturia adevărului despre Dumnezeu și acum poate vorbi din experiența credinței: Dumnezeu există, Dumnezeu a creat, Dumnezeu trăiește, Dumnezeu L-a da pe singurul Său Fiu ca jertfă pentru mine, ca să nu pier, ci să am viața eternă (Ioan 3.16).

   Din acea zi, pentru misionar a fost o bucurie să vestească Evanghelia harului eschimoșilor săi ascultători plini de atenție. Mereu trebuia să le citească minunata istorie despre suferințele și moartea Domnului și ei o ascultau cu un interes mereu crescând. Acum voiau să audă și despre Dumnezeu, Tatăl, care Îl dăduse pe Fiul Său și a cărui dragoste este tot așa de mare ca și dreptatea Sa. Mulți au recunoscut că meritaseră, ca păcătoși, mânia lui Dumnezeu, și că aveau nevoie de împăcare prin sângele prețios al lui Hristos și și-au căutat refugiul la El.

  „Pace și siguranță!” - Autor necunoscut

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 8 - Stefan Ulrich

   Geneza 8

   În relatarea istorică, capitolul 8 descrie modul în care Dumnezeu pune capăt potopului, Noe părăsește în cele din urmă corabia și aduce direct o ardere-de-tot lui Dumnezeu.

   Din punct de vedere profetic, evenimentele indică experiențele rămășiței iudaice spre sfârșitul perioadei de necaz. La fel ca Noe, acești iudei credincioși vor începe să fie atenți la semnele vremurilor. Deși la început dezordinea și judecățile de pe pământ vor continua (versetele 8,9), ei vor realiza apoi că se apropie mântuirea (versetele 10,11), până când, în cele din urmă, timpul judecății se va încheia (versetele 12-14) și Domnul îi va aduce în Împărăția păcii pe un pământ curățat (versetele 15-19).

   Din perspectiva Noului Testament, capitolul prezintă diferite însușiri ale unui credincios care a devenit o „creație nouă” în Hristos.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 7 - Stefan Ulrich

   Geneza 7

   După ce construcția corăbiei a fost finalizată, Noe este solicitat mai întâi, în capitolul 7, să intre în corabie împreună cu casa sa și cu animalele. După aceea urmează judecata potopului asupra pământului.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 6 - Stefan Ulrich

   Geneza 6

   În capitolul 6 începe istoria lui Noe. Noe este foarte diferit de semenii săi, a căror depravare este descrisă în primele versete ale capitolului. Teama lui de Dumnezeu, credința și ascultarea lui strălucesc pe acest fundal întunecat. Învățăm multe din istoria vieții sale. Într-un timp rău, care seamănă în multe privințe cu timpul nostru, Noe a umblat cu Dumnezeu și a dus o viață de credință pentru bucuria lui Dumnezeu. În acest sens, el este un model pentru noi. Noe arată spre Hristos. Numele său înseamnă „mângâiere” sau „odihnă” și astfel ne amintește de Domnul Isus, care astăzi dă odihnă tuturor celor care vin la El (Matei 11.28).

  Epistola a treia a lui Ioan: - Henry Allen Ironside

   Scrisoare către un prieten

   A treia epistolă a lui Ioan este perechea celei de-a doua epistole a lui Ioan. În această epistolă aflăm despre dimensiunea părtășiei creștine, iar în ea creștinismul mărginit este aspru mustrat. În această epistolă, apostolul se adresează lui Gaiu, un frate în Domnul, apreciat pentru generozitatea sa și a cărui casă este întotdeauna deschisă pentru predicatorii Evangheliei.

  Epistola a doua a lui Ioan: - Henry Allen Ironside

   Scrisoare către o femeie

   A doua și a treia epistolă scurtă a lui Ioan sunt destul de diferite de prima sa epistolă, dar totuși de mare importanță. Ele ne prezintă principii călăuzitoare, care au fost adesea trecute cu vederea, dar care sunt necesare pentru ca poporul lui Dumnezeu să umble în mod evlavios. În a doua epistolă a lui Ioan, o creștină este avertizată cu privire la învățătorii falși.

  Un cuvânt despre înălțarea la cer a Domnului nostru Isus Hristos - Autor necunoscut

  „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi” - Autor necunoscut

  Epistola 1 Ioan: Capitolul 5 - Henry Allen Ironside

   DUMNEZEU ESTE VIAȚA

   Viața eternă a fost revelată într-un Om de pe pământ. Noi L-am auzit pe acest Om vorbind, I-am ascultat cuvintele, I-am văzut fața și L-am atins. Știm că a fost cu adevărat Om. Am petrecut trei ani și jumătate minunați cu El. Dacă vrei să ții cu tărie la adevărul despre Hristos, atunci nu crede aceste lucruri care răsar ca ciupercile peste noapte, ci întoarce-te la ceea ce a fost de la început. Putem fi siguri: „Ceea ce este nou nu este adevărat, iar ceea ce este adevărat nu este nou”.

   Numai conștientizarea că păcatele noastre au fost înlăturate și că prin sângele lui Hristos suntem făcuți potriviți să locuim pentru totdeauna în prezența lui Dumnezeu, în cer, poate să dea pace și fericire în ceasul morții.

   Nu este greu să ai încredere în Dumnezeu când bucătăria și pivnița sunt pline cu provizii, când mai sunt bani în bancă sau la casa de economii, pe care putem să-i luăm în caz de nevoie sau dacă plata sau salariul sosește regulat. Cu totul altceva este să te încrezi în Dumnezeu când lada de făină este goală, banii consumați și nu sosește niciun ban. În astfel de situații obișnuim să recunoaștem că ceea ce am privit ca încredere în Dumnezeu, nu era, în fond, adesea, nimic altceva decât o încredere în sursele vizibile de ajutor.

   Un adept conștiincios al lui Mahomed își face rugăciunea de cinci ori zilnic. După ce s-a spălat sau dacă apa nu există (ca, de exemplu, în pustie), după ce s-a frecat cu nisip, își întinde pe pământ covorul de rugăciune sau haina, îngenunchează, își întoarce fața spre direcția unde este situată Mecca și rugăciunea poate să înceapă.

   Când mai târziu, după treizeci și opt de ani, și-a simțit sfârșitul aproape, el s-a întremat cu prețiosul cuvânt de mângâiere al Mântuitorului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis”. El a adormit în pace cu încredere în acest cuvânt, că a fi la Hristos este mult mai bine decât cea mai mare fericire pământească.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 5 - Stefan Ulrich

   Geneza 5

   Capitolul 5 marchează începutul unei noi secțiuni în prima carte a lui Moise. După ce familia lui Cain a eșuat, Dumnezeu începe „de la început”, ca să spunem așa, și prezintă urmașii lui Adam prin familia lui Set. Într-o formă condensată, este prezentată o perioadă de aproximativ 1650 de ani, pe parcursul a 10 generații, de la Adam la Noe. Se observă că, spre deosebire de familia lui Cain, nu se menționează nicio faptă măreață a urmașilor lui Set. În schimb, sunt menționate vârstele persoanelor individuale. Se pare că aceștia au trăit discret și ca niște străini - dar Dumnezeu ia act de toți cei care trăiesc cu El și pentru El.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 4 - Stefan Ulrich

   Geneza 4

   Capitolele 3 și 4 sunt strâns legate între ele. În capitolul 3 am văzut originea păcatului. Capitolul 4 arată cum progresează păcatul și ce roade produce. În capitolul 3, păcatul a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu și a distrus relația omului cu Dumnezeu. În capitolul 4, păcatul este îndreptat împotriva fratelui și distruge relațiile interpersonale. În capitolul 3, Dumnezeu anunțase vrăjmășia dintre sămânța șarpelui și sămânța femeii. Fratricidul la Abel arată cum se împlinește pentru prima dată această profeție. În capitolul 3, Dumnezeu dăduse un prim indiciu, prin intermediul îmbrăcămintei de piele, că păcătosul vinovat nu poate sta în fața Lui decât pe baza unei jertfe. Jertfa lui Abel din capitolul 4 confirmă aceasta foarte clar.

  Epistola 1 Ioan: Capitolul 4 - Henry Allen Ironside

   TRĂIND ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

   În primele zile ale Bisericii creștine, au existat unii care au venit în adunări pretinzând că vorbesc prin Duhul lui Dumnezeu, dar care învățau ceva care era contrar a ceea ce era explicat în mod clar în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, Ioan a scris: „nu credeți orice duh, ci încercați duhurile dacă sunt din Dumnezeu”. Dar cum testăm duhurile?

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 3 -Stefan Ulrich

   Geneza 3

   Din punct de vedere figurativ, capitolul 2 poate fi comparat cu o frumoasă zi de vară, în care soarele strălucește peste un peisaj minunat (starea omului în inocență în paradis). Apoi, în capitolul 3, apare un nor negru, care întunecă scena frumoasă - omul cade în păcat. Dar, deasupra norilor, soarele continuă să strălucească și chiar și în acest capitol grav, raze individuale ale harului lui Dumnezeu strălucesc printre norii întunecați.

  „Era cam pe la ceasul al șaselea” - Autor necunoscut

  „Tată, a venit ceasul!” - Autor necunoscut

  „Curcubeul în nor” - Autor necunoscut

  Răbdarea și credința sfinților: Lordship Salvation; Siguranța mântuirii; Calvinism - Ger de Koning

   În primii mei ani de conducere, așa povestește un predicator, mi s-a transferat pentru o vreme suplinirea predicatorului închisorii din F. Nu fără teamă am preluat această nouă funcție. La prima mea vizită în instituție l-am vizitat întâi pe gardianul închisorii, ca să-l pun să-mi facă un raport despre fiecare deținut în parte. Printre ei se afla un infractor rău, un ucigaș cu scopul de a jefui, pentru care se pronunțase deja sentința de condamnare la moarte. Cu acesta aveam să mă ocup întâi și înainte de orice. Dar ce am aflat despre acest om era puțin favorabil ca să mă încurajeze în această muncă. ...

   Din viața și activitatea lui Ernst Gottlieb Woltersdorf, cunoscutul compozitor de cântări, odinioară predicator la Bunzlau, în Silezia, sunt cunoscute unele experiențe, care merită atenție. Woltersdorf avea în parohia sa o femeie care se plângea neîncetat de nenorocirea și de necazul ei. Ori de câte ori venea la ea și o consola, ea suspina și se văita mereu.

   Acum sunt patruzeci de ani, așa povestește o femeie credincioasă, de când m-am măritat și împreună cu soțul meu ne-am mutat într-o casă mică proprie, în afara orășelului de provincie, S. Speram că soțul meu ar putea aici să se îndeletnicească cu meșteșugul său în mod profitabil. Nu ne-am înșelat. ...

   Păcat, de o mie de ori păcat, dacă un om merge pe drumul său fără Isus și se hotărăște pentru El abia în ceasul al unsprezecelea, atunci când s-a terminat timpul să poată să-L glorifice pe pământ și să-I slujească în viața aceasta! Dar, laudă și mulțumire lui Dumnezeu! Din Cuvântul Său știm că pentru toți cei care adorm în Isus este valabilă minunata Sa promisiune: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis”. Ei toți Îl vor vedea așa cum este și vor fi cu El pentru totdeauna.

   În fiecare seară, colportorul și cizmarul ședeau împreună pe lavița de lângă soba din camera cizmarului, unde petrecuseră acele prime seri memorabile de duminică, la învățarea și predarea cititului. Legătura prieteniei devenise una și mai profundă și își aminteau recunoscători de dovezile bogate de har ale Domnului și Mântuitorului lor, căruia au căutat de atunci să-I slujească împreună.

  Epistola 1 Ioan: Capitolul 3 - Henry Allen Ironside

   DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE

   În curând, fiecare credincios va fi pe deplin asemenea chipului Domnului - aceasta este marea noastră speranță. Ce zi minunată va fi aceea! Chiar și acum, Dumnezeu Își privește poporul Său așa cum va fi atunci când Își va fi atins scopul cu ei. Noi ne privim pe noi înșine așa cum suntem acum și suntem descurajați cu privire la noi înșine și la frații și surorile noastre. Dar Dumnezeu se uită la noi așa cum vom fi atunci când Îl vom vedea pe Domnul nostru și vom fi transformați în chipul Său glorios.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 2 - Stefan Ulrich

   Geneza 2

   Primele trei versete ale capitolului 2 aparțin de fapt capitolului 1, deoarece ele încheie săptămâna creației. Privit superficial, lectura capitolului 2 ar putea da impresia că este vorba de o a doua relatare a creației, parțial contradictorie, dar nu este așa. Capitolul 2 analizează detalii individuale din capitolul 1 și, în special, ziua a șasea a creației, ca și cum ar fi privită cu o lupă. Nu este vorba atât de mult despre creația materială, biologică, ci despre faptul că omul este creat ca ființă responsabilă din punct de vedere moral și este plasat în relații de către Dumnezeu:

1.      în relație cu Dumnezeu (versetele 4-7)

2.      în relație cu creația (versetele 8-20)

3.      în relația cu soția sa (versetele 21-25)

   În afară de aceasta, capitolul 2 este singurul capitol din Biblie în care omul este descris într-o stare de nevinovăție și fără de păcat.

  Depășirea obstacolelor și împotrivirii - David Roderick Reid

  Epistola 1 Ioan: Capitolul 2 - Henry Allen Ironside

   VIAȚA ÎN LUMINĂ

   În acest capitol, Ioan se preocupă cu eșecul credincioșilor care au fost curățați din punct de vedere judiciar de orice păcat. Cum rămâne cu eșecul nostru? Pentru că știm că toți eșuăm - oricât de mult am regreta aceasta.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 1 - Stefan Ulrich

   Geneza 1

   Geneza 1 ne duce la începutul timpului, la începutul lucrării lui Dumnezeu. În acest capitol, Dumnezeu Se revelează ca fiind Creatorul tuturor! Pe scurt, dar în cuvinte bogate în conținut, ni se prezintă modul în care El creează cerurile și pământul și apoi pregătește pământul în șase zile ca loc de locuit pentru om. Numai Dumnezeu a putut face cunoscute faptele relatate în acest capitol, care au avut loc înainte de crearea omului. Noi le acceptăm cu credință și astfel înțelegem „că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Evrei 11.3).

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Introducere - Stefan Ulrich

   Introducere

   Prima carte a lui Moise este o carte deosebită în Cuvântul lui Dumnezeu. Este o carte ale cărei relatări chiar și copiilor le place să le citească și care conține o sursă inepuizabilă de învățătură pentru fiecare cititor al Bibliei. Este cartea începutului și, de aceea, este numită „Geneza” în unele limbi. Acest cuvânt grecesc înseamnă „început”, „creație”, „origine” sau „devenire”. Titlul ebraic este „Bereshit” [רֵאשִׁית] (la început), cu referire la primele două cuvinte din această carte a Bibliei. ...

   Doctorul Verdereau, un medic francez, care a murit acum câtăva vreme la o vârstă înaintată, povestea cu simpatie o istorie din tinerețea sa, care trezea mereu în el două amintiri fericite, și anume, amintirea purtării afectuoase de grijă a tatălui său, despre care vorbea întotdeauna cu mare respect, dar, înainte de toate, amintirea dragostei lui Dumnezeu, care i-a devenit cunoscută în mod evident în vremea când studia la Paris. El era vlăstarul unei familii de medici din vechea Burgundia, pe drept foarte respectată, și viitorul medic era destinat din cea mai timpurie copilărie să fie cândva urmașul celebrului său tată. El trebuia să mărească cu o verigă demnă lanțul strămoșilor săi excelenți. Când venise vremea ca tânărul să părăsească casa părintească, pentru a studia în altă parte, tatăl iubitor și înțelegător i-a spus: ...

   Cine nu are astăzi griji? Anul care a trecut a adus un număr cu adevărat mare de griji și mulți oameni cred că noul an ne va aduce griji mai multe și mai mari. Câte un negustor care își făcea în zilele acestea încheierea conturilor de bilanț la sfârșit de an, a trebuit să descopere, dacă încă nu știa de mai înainte, că anul trecut i-a adus numai pierdere, în loc de câștig, și cât de mari sunt grijile atâtor angajați, funcționari și muncitori, nu necesită nicio explicare.

   Din buletinul informativ, „Bibel-Arbeit“, al Societății biblice engleze și străine, preluăm următoarea relatare:

   În ultimul raport anual apărut al Societății, reverendul dr. Blair împărtășește o discuție pe care o avusese cu curierul de Biblii din Coreea, Kang Ha Kyu, în vremea când își scria raportul pentru Societate. ...

  Dreptate pentru văduve - David Willoughby Gooding

  Mântuirea unei prostituate - David Willoughby Gooding

  Când înșelătorii ajung să-L cunoască pe Hristos - David Willoughby Gooding

  Ziua Domnului - G. Gardner

  Epistola 1 Ioan: Capitolul 1 - Henry Allen Ironside

   DUMNEZEU ESTE LUMINA

   Realitatea întrupării lui Hristos (versetele 1-4)

   Ioan spune, ca să zicem așa: viața eternă a fost descoperită într-un Om pe pământ. Noi L-am auzit pe acest Om vorbind, I-am ascultat cuvintele, I-am văzut fața și L-am atins. Știm că El era cu adevărat Om. Noi am petrecut trei ani și jumătate minunați cu El. Dacă vrei să te ții strâns de adevărul despre Hristos, atunci nu crede aceste lucruri care răsar ca ciupercile peste noapte, ci întoarce-te la ceea ce a fost de la început. Putem fi siguri: „Ceea ce este nou nu este adevărat, iar ceea ce este adevărat nu este nou”.

  Epistola 1 Ioan: Introducere - Henry Allen Ironside

   Scrierile apostolului Ioan au avut întotdeauna o atracție deosebită pentru poporul Domnului. Această atracție se datorează probabil faptului că ele se adresează în primul rând familiei lui Dumnezeu. Dacă tu ești în căutarea adevărului despre Împărăția lui Dumnezeu în starea sa actuală - zilele tainice ale Împărăției - îl vei găsi în epistolele lui Petru, Iacov și Iuda. Dacă ești în căutarea adevărului despre Biserica lui Dumnezeu - trupul lui Hristos, care este format de Duhul Sfânt în timpul prezent al harului - îl vei găsi în scrierile apostolului Pavel. Dar dacă ești în căutarea adevărului despre familia lui Dumnezeu - credincioșii care au fost născuți din nou în familia divină - atunci îl veți găsi mai ales în scrierile apostolului Ioan. ...

   Există mulți oameni care, ca doamna A., cred că pot concluziona din faptul că Dumnezeu le ascultă rugăciunile, că la sfârșitul vieții lor El le va mântui și sufletul. Un  muribund a spus de curând: „Cred că acum voi merge în cer”. Când a fost întrebat pe ce își bazează această presupunere, el a răspuns: „Pentru că noaptea trecută Dumnezeu m-a ascultat și mi-a luat toate durerile. Vă asigur că de când m-am rugat la El n-am mai simțit nimic.” ....

   Într-o după-amiază de sâmbătă, când predicatorul traversa piața orășelului, unde în mod obișnuit domnea o viață și o agitație activă, el a observat doi bărbați care purtau un sicriu. „Ce ciudat!” și-a zis el. „Eu îi cunosc pe toți oamenii în lung și-n lat, dar n-am auzit că a murit cineva.” El s-a îndreptat spre bărbați și i-a întrebat cui îi era destinat sicriul. ....

  Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey

   UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ

   Așa cum am menționat în introducere, ultimele trei capitole ale scrisorii sunt îndemnuri bazate pe învățătura din primele trei capitole. A fost necesar ca apostolul să insereze ceva în capitolul al treilea, pentru a-și justifica autoritatea în slujirea adevărului tainei, pentru ca îndemnurile care urmează acum în capitolul 4 să ajungă la noi cu autoritate.

  Înainte de ceasul încercării - Autor necunoscut

  Isus vorbește despre moartea Sa - Autor necunoscut

  Fiul Omului în cer - Autor J. G. B.

   Renumitul misionar, Moffat, vizita adesea o căpetenie africană pe nume Macaba. Căpetenia avea multe întrebări în legătură cu „învățătura creștină”. În una dintre convorbirile lor, Moffat a vorbit despre învierea morților.

   Salvarea celor doi bărbați a fost un miracol atât de evident al lui Dumnezeu, încât toată lumea a fost copleșită. Pentru cei doi bărbați salvați a însemnat și mai mult. Jakob îngrămădise cărbuni aprinși pe capul dușmanului său; acționase conform instrucțiunilor Domnului și Stăpânului său, iar din aceasta urma să iasă roade glorioase. De atunci încolo, nu au existat prieteni mai buni la bord decât Jakob și cârmaciul. Inimile amândurora erau acum unite de o legătură de nezdruncinat, iar cârmaciul se lăuda cu voce tare că, alături de Dumnezeu, își datora viața prietenului său Jakob.

   Cei cinci oameni fericiți, atât de intim uniți prin sângele Mielului, au petrecut împreună un timp minunat în camera liniștită a bătrânului. Încă o dată se dovedise adevărul cuvântului profetic: „Pentru că, după cum ploaia și zăpada coboară din ceruri și nu se mai întorc acolo, ci udă pământul și-l fac să rodească și să înmugurească, ca să dea sămânță semănătorului și pâine celui care mănâncă, tot aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face ce-Mi place și va prospera în lucrul pentru care l-am trimis. Pentru că veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace.” (Isaia 55.10-12).

  Scrisoarea unui soldat - Botschafter des Heils in Christo

  A doua scrisoare a unui soldat - Botschafter des Heils in Christo

  Părăsit de Dumnezeu - Autor necunoscut

  Jertfa de ardere-de-tot - J.N. Darby

  Piatra - Autor necunoscut

  Jertfa de ardere-de-tot - Samuel Ridout

  „Cel spânzurat este un blestem al lui Dumnezeu” - Autor necunoscut

  „S-a sfârșit!” - J.J. Rambach, Weiland

  Un laț nimicitor - Autor necunoscut

  Mort față de păcat odată pentru totdeauna - Autor necunoscut

  Dumnezeu este dragoste - Autor necunoscut

  Trei tineri care au căzut: Încurajare pentru cei care au căzut - Stanley Bruce Anstey

  Trei tineri care au căzut: Șapte motive din ce cauză cădem - Stanley Bruce Anstey

  Slujirea - Autor necunoscut

  Acolo sunt acasă - Autor necunoscut

  Cerul este deschis - Autor necunoscut

  Nu ți-am poruncit Eu? - Autor necunoscut

  Nu te teme; crede numai! - Autor necunoscut

  Trei tineri care au căzut: Rezumat referitor la cădere lor - Stanley Bruce Anstey

  Trei tineri care au căzut: Mefiboșet - Stanley Bruce Anstey

  Lauda creștinului credincios - Autor necunoscut

  Așa-zisa doctrină a sfințirii în lumina Cuvântului lui Dumnezeu - Autor necunoscut

  Supuneți-vă deci lui Dumnezeu! - Autor necunoscut

  Două mărturii - Autor necunoscut

  Trei tineri care au căzut: Ahazia - Stanley Bruce Anstey

  Trei tineri care au căzut: Eutih - Stanley Bruce Anstey

  Trei tineri care au căzut: Introducere - Stanley Bruce Anstey

  Harul lui Dumnezeu - Autor necunoscut

  Cele două imnuri din Apocalipsa - Autor necunoscut

  Lucrarea harului pentru noi și în noi - Autor necunoscut

   Dumnezeu a folosit circumcizia ca semn al legământului său cu Avraam și cu urmașii săi pentru a-i binecuvânta în țara Canaan (Geneza 17.10,11). Iudeii au înțeles aceasta ca fiind o arvună irevocabilă a binecuvântării lui Dumnezeu pentru ei (Geneza 15.5; 17.10). Din moment ce se aflau în această relație cu Dumnezeu, ei credeau că le era imposibil să se piardă pentru veșnicie, deoarece, dacă s-ar fi pierdut, El Și-ar fi retras cuvântul. Însă, în Romani 2.25-29, Pavel explică faptul că circumcizia nu salvează o persoană de judecata veșnică pentru păcatele sale, așa cum nu o salvează nici încrederea în Lege.

   O „taină” în Sfânta Scriptură nu este ceva misterios și enigmatic, ci o taină descoperită, care era necunoscută oamenilor înainte de a fi dezvăluită (Deuteronomul 29.28). „Tainele lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4.1; 13.2; 14.2) sunt anumite aspecte ale adevărului, pe care Dumnezeu nu le făcuse cunoscute oamenilor înainte de venirea Domnului Isus Hristos și de trimiterea Duhului Sfânt (Romani 16.25; Efeseni 3.5; Coloseni 1.26). Ele constituie, în esență, revelația creștină a adevărului. Apostolii au fost „administratorii” acestor taine și, prin urmare, au avut sarcina de a le face cunoscute Bisericii (1 Corinteni 4.1).

   Termenul „binecuvântări” {blessings} este menționat în Sfânta Scriptură în patru moduri: ...

  Pe marea furtunoasă - W.T.P. Wolston

  Speranța creștinului - Autor necunoscut

  Lupta creștinului - Autor necunoscut

  Jertfa de ardere-de-tot - Charles Stanley

  Curățire de trei feluri - Autor necunoscut

  Pe marea furtunoasă - Stanley Bruce Anstey

  „Vino și ajută-ne!” - Autor necunoscut

   A fost dorința noastră de a publica o carte de această natură, pentru a le oferi creștinilor ceea ce noi credem că este o prezentare exactă a diferitelor adevăruri doctrinare care au fost redescoperite în secolul al XIX-lea. Misiunea consta în prezentarea simplă și concisă a adevărului, astfel încât generația de astăzi să îl poată înțelege, dar în același timp să ne asigurăm că nu se pierde nimic din profunzimea lui.

   Această carte nu se dorește a fi o enciclopedie biblică, deși este organizată în ordine alfabetică precum o enciclopedie. De aceea, ea nu conține date despre oameni, locuri și lucruri. Cu toate acestea, ea conține aproximativ o sută cincizeci de termeni și expresii doctrinare din Noul Testament și, prin urmare, ar putea fi catalogată drept un manual biblic.

   „Urâciunea pustiirii” se referă la „chipul” idolatru, pe care antihrist îl va ridica în Templul din Ierusalim și la care iudeii vor fi obligați să se închine (Daniel 12.11; Matei 24.15; Apocalipsa 13.12-18).

   „Făcuți plăcuți” este un termen care se referă la faptul că cei care cred în Domnul Isus Hristos se află „în privilegiul” lui Dumnezeu prin faptul că L-au primit pe Hristos ca Mântuitor al lor. În consecință, în Hristos, ei au o nouă poziție înaintea lui Dumnezeu, acolo unde nu-i ajunge judecata.

   „În Hristos” și „Hristos în voi” - apostolul Pavel folosește acești termeni tehnici pentru a descrie poziția și starea creștinului credincios: ...

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 16 - Stefan Ulrich

   Din nou le întâlnim aici pe cele trei femei și din nou acțiunile lor arată dragostea și devotamentul lor. De îndată ce a trecut Sabatul, ele cumpără mirodenii parfumate, pentru a-L unge pe Domnul. Cu aceste miruri, ele pornesc foarte devreme în dimineața primei zile a săptămânii, pentru a-și îndeplini slujba de dragoste față de Domnul. Dar, cu toată dragostea lor, ele - ca și ucenicii - nu aveau înțelegere și discernământ. Dacă ar fi ascultat cu atenție cuvintele Domnului înainte de moartea Sa, ar fi știut că El a înviat deja. ...

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 15 - Stefan Ulrich

   Marcu menționează interogatoriul înaintea sinedriului, dis-de-dimineață, într-o singură frază și, prin urmare, nu atât de detaliat ca Luca în capitolul 22.66-71. Se convenise deja în timpul nopții că Domnul era vinovat de moarte (Marcu 14.64). Această hotărâre este acum confirmată oficial de către sinedriu. Dar, întrucât dreptul de a impune pedeapsa cu moartea le fusese luat iudeilor de către romani (Ioan 18.31), ei trebuie să Îl ducă pe Domnul la Pilat. Conducerea spirituală a poporului, care trebuia să conducă poporul la Dumnezeu, Îl ia pe Domnul, Îl leagă și Îl duce la Pilat, pentru a-L preda la moarte. Ce tragedie se ascunde în acest eveniment!

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 14 - Stefan Ulrich

   Capitolul 14 ne readuce la succesiunea evenimentelor din zilele Domnului înainte de răstignirea Sa. El ne descrie ultimele scene emoționante din viața Domnului pe pământ și ne arată cum, în apropierea Sa, sunt dezvăluite gândurile multor inimi. Începe cu planurile viclene ale conducătorilor poporului, arată dragostea impresionantă din inima Mariei, trădarea făcută de Iuda, dragostea Domnului pentru ucenicii Săi prin instituirea cinei de amintire, tăgăduirea lui Petru și, în cele din urmă, Domnul în grădina Ghetsimani și în fața sinedriului.

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (19): Curtea din față - Samuel Ridout

  Ierusalim - Viitorul cetății Marelui Împărat - W.J. Ouweneel

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (18): Ligheanul - Samuel Ridout

  O mie de ani de pace: De la răpire până la Împărăția păcii - Werner Mücher

  O mie de ani de pace: Privire de ansamblu a istoriei omenirii din perspectiva biblică - Werner Mücher

   Geneza 37-50: Comentariu -  Ger de Koning

   În aceste capitole este descrisă istoria lui Iosif și a fraților lui în timpul locuirii în Canaan și în Egipt. Ultimele capitole tratează binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi și se încheie cu moartea lui Iacov și a lui Iosif.

  Doisprezece oameni în scrierile lui Pavel - Stanley Bruce Anstey

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey

    ÎNDEMNURILE LUI PAVEL ADRESATE CREDINCIOȘILOR DIN TESALONIC (1 Tesaloniceni 4-5)

   Pavel își începe îndemnurile cu cuvintele: „Încolo deci, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus”. Așadar, îndemnurile sale au legătură cu recunoașterea domniei lui Hristos în viața credincioșilor, adică ei trebuie să recunoască autoritatea Sa ca Domn în viața lor. Credincioșii din Tesalonic „primiseră” deja aceste îndemnuri practice atunci când Pavel era la ei, dar el a considerat că este necesar să le accentueze din nou.

   Verset călăuzitor: 2 Corinteni 12.9 

   În zilele lui David, în Israel a fost dată o poruncă deosebită ca un ghid pentru generațiile viitoare: „Orbul și ologul nu vor intra în casă” (2 Samuel 5.8). Ea a rămas în vigoare mai bine de o mie de ani, căci în Faptele apostolilor vedem un olog „șezând la poarta Templului numită «Frumoasă»” (Faptele apostolilor 3.2). Această poruncă înseamnă: infirmitățile și slăbiciunile ne fac nepotriviți pentru prezența și slujirea lui Dumnezeu.

   Evanghelistul Matei arată cu bucurie cum cuvântul lui Hristos întrece tot ceea ce „s-a spus celor din vechime” (Matei 5.21): el subliniază că, după intrarea triumfală a Domnului nostru în Ierusalim, orbii și șchiopii au venit la el în Templu și El i-a vindecat (Matei 21.14). În mod evident, El vrea să ne arate clar că Dumnezeu este foarte dispus să repare uneltele distruse și să primească în slujba Sa pe infirmii vindecați.

  Versete călăuzitoare: Matei 18

   Este trist câte despărțiri au avut loc în trecut pentru că nu a fost recunoscut principiul despre care tocmai am vorbit! Acte extreme de disciplinare au fost impuse poporului lui Dumnezeu în așa fel încât nu era permis să se pună la îndoială veridicitatea unei astfel de acțiuni, ci era forțat fie să se supună acesteia, fie să se retragă din părtășia cu adunarea care a exercitat disciplinarea. Nu este nevoie să fim mai concreți aici, căci inimile noastre sunt îndurerate la gândul eșecului nostru în această direcție! Să ne întrebăm doar: nu există încă un remediu? Nu mai putem, cel puțin într-o anumită măsură, să ne întoarcem pe drumul de pe care am venit?

  Geneza 12-25: Comentariu - Ger de Koning

   În aceste capitole este descrisă istoria lui Avraam și a familiei lui începând cu chemarea lui Abraam să iese din Ur în Caldeea (Neemia 9.7) și până la moartea lui.