...n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 11.12.2024 |
Home
|
Hristos dăruiește - însă altfel ... (1) - Dirk Schürmann | |||
Gânduri despre dăruire Cine nu o știe în aceste zile - întrebarea: „Ți-ai procurat deja toate cadourile de Crăciun?” Subiectul oferirii cadourilor este deosebit de răspândit în perioada Crăciunului. Aceasta merge mână în mână cu întrebarea: Cât de mult dăm? Ce dăruim? Și nu în ultimul rând: Ce primim? Cu toate acestea, pentru mulți, Crăciunul este o dezamăgire. Cadourile nu corespund așteptărilor, sunt inutilizabile sau nefolositoare. Mulți oameni sunt familiarizați cu această situație, în care bucuria se transformă în frustrare. Aceasta poate dezvălui o problemă mai profundă: atitudinea noastră fundamentală față de oferirea cadourilor - și poate chiar față de viața însăși. Însă o privire îndreptată spre Domnnul nostru poate schimba propria atitudine față de dăruire. | |||
|
„Doamne, Tu știi toate” - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Ioan 21.17
Din aceste câteva cuvinte ale lui Petru ne strălucește una
dintre acele glorii ale Domnului nostru mult lăudat, care de atâtea
ori ne-au bucurat inimile, iar alteori ne-au și luminat inimile și
conștiințele într-o clipită, arătându-ne chipul Său, dar lăsându-ne și
fără niciun dubiu cu privire la cum eram noi cu adevărat. Aceste
glorii ne oferă cunoașterea Persoanei Sale și, în același timp, ne pun
pe calea adevăratei cunoașteri de sine. Plinătatea Sa de lumină și
dragoste ne dezvăluie lipsa noastră de ambele. Cu o putere și o
frumusețe care nu se diminuează și nu se schimbă niciodată, razele
gloriei Sale cad mereu pe calea noastră și sunt atât o sărbătoare
pentru ochii și inimile noastre, cât și un model pentru inimile și
conștiințele noastre. Ele ne permit să recunoaștem „urmele Sale în
nisip” și, în același timp, ni-L arată înălțat și pus deoparte, „la
dreapta Maiestății din ceruri”. Și care este consecința acestui fapt?
„Marcată clar, văzută clar este calea pe care trebuie să mergem”. | |||
|
Har revărsat - Autor necunoscut | |||
Era acum mulți ani, când un tată pășea cu micul său fiu de-a lungul
plajei între Norwich și Yarmouth, pe coasta engleză. | |||
|
Mireasa falsă și mireasa adevărată: Apocalipsa 17.1-19.10 - W.J. Ouweneel | |||
După menționarea marelui Babilon în Apocalipsa 16.19, găsim acum o descriere mai detaliată în Apocalipsa 17: „Și unul din cei șapte îngeri, care aveau cele șapte potire, a venit și a vorbit cu mine, spunând: »Vino aici; îți voi arăta sentința curvei celei mari, care șade pe apele cele multe« ... Și m-a dus în duh într-un pustiu; și am văzut o femeie stând pe o fiară stacojie ... Babilonul cel mare” (Apocalipsa 17.1,3,5). Dacă adăugăm Apocalipsa 21.9,10, citim: „Și a venit unul din cei șapte îngeri, care avuseseră cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte plăgi, și a vorbit cu mine, spunând: »Vino aici: îți voi arăta mireasa, soția Mielului!« Și m-a dus, în Duh, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu”. Cele două descrieri sunt asemănătoare până la ultimul detaliu, în asemănări și în contraste. ... | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea a 3-a: Alte aspecte ale împăcării - Dirk Schürmann | |||
Ce este
împăcarea generală? Conform acestei doctrine, Hristos nu a
purtat ca locțiitor doar păcatele credincioșilor, ci și păcatele
tuturor oamenilor; dacă cineva merge în pierzare, este doar pentru
că nu acceptă oferta de iertare a păcatelor. Cine susține acest
punct de vedere nu sprijină în mod normal împăcarea universală; el
crede pe deplin în chinul etern. Termenul de împăcare generală ca atare este puțin cunoscut în literatura teologică de limbă germană; cu toate acestea, doctrina asociată cu acesta este foarte răspândită în multe biserici și comunități. Acesta este traducerea termenului olandez algemene verzoening. Verzoening poate fi tradus atât ca „împăcare”, cât și ca „ispășire”, dar pornind de la noțiunea împăcare generală și pentru diferențiere de această doctrină algemene verzoening este adesea tradus ca „împăcare generală”. Din punct de vedere istoric, ideea de „împăcare generală” respectiv „împăcare nelimitată” își are originea în Olanda la începutul secolului al XVII-lea (deși rădăcinile sale datează din secolul al 4/5-lea). | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea a 2-a: Împăcare generală (continuare 2) - Împăcare generală - Dirk Schürmann | |||
Învață Biblia despre
o împăcare generală? Toți adepții împăcării generale sunt de acord cu adepții nimicirii generale că cuvântul „etern” nu înseamnă întotdeauna nelimitat în timp. Cu toate acestea, ei nu împărtășesc ideea acelora că sufletul va fi nimicit la sfârșit. Suntem de acord cu adepții împăcării generale, că sufletul există veșnic. Întrebarea este: vor merge toți oamenii în rai la sfârșit? | |||
|
Cum a învățat o familie să se roage - Autor necunoscut | |||
O zi de vară se apropia de sfârșitul ei, când un călăreț singuratic a
fost surprins într-un ținut pustiu, neospitalier, de una dintre acele
furtuni violente și subite, care obișnuiesc să urmeze după o zăpușeală
persistentă. Lăsându-se în voia gândurilor sale, el nu observase nimic
din apropierea furtunii. Abia când un fulger strălucitor a zvâcnit în
jos, pe care l-a urmat un trosnet tare, s-a uitat în sus și a văzut că
cerul era acoperit cu nori negri. | |||
|
Ajutorul oportun - Autor necunoscut | |||
Că Dumnezeu a făgăduit să aibă grijă în mod deosebit de văduve și orfani, lucrul acesta este cunoscut de către oricine care știe măcar câte ceva despre Biblie; și că multe văduve bătrâne au experimentat în anii lungi de singurătate, cum Dumnezeu rămâne oricând același în credincioșia Sa, și aceasta este ceva stabilit ca realitate. | |||
|
Berlinezul vesel - Autor necunoscut | |||
Într-o gospodărie mare cu grădină de flori și de legume și cu pomi frumoși era o casă mică. Întreaga așezare nu dovedea numai hărnicie și dragoste pentru ordine, ci și bunul gust al proprietarului. Totul făcea o impresie binefăcătoare. Este dis-de-dimineață și câte unul care trece pe alături pare să asculte uimit că la ceasul acesta deja răsună cântat din casă. Sunt cuvinte germane, o cunoscută cântare de laudă spre slava și onoarea lui Dumnezeu. ... | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea a 2-a: Împăcare generală (continuare 1) - Nimicire generală - Dirk Schürmann | |||
Învață Biblia despre
o nimicire generală? Este moartea
sfârșitul tuturor lucrurilor pentru oamenii necredincioși și
încetează ei să mai existe? Sau ei mai există pentru o vreme și
apoi sunt mistuiți de focul iadului? Vom vedea mai jos că învățătura, conform căreia odată cu moartea s-a sfârșit totul pentru necredincioși, contrazice în mod clar mărturia Scripturii. Un singur pasaj biblic este suficient pentru a dovedi că moartea nu este sfârșitul a toate. Găsim un astfel de pasaj în Evrei: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată , iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Există, de asemenea, o serie de alte pasaje biblice: ... | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea a 2-a: Împăcare generală - Introducere - Dirk Schürmann | |||
„O,
eternitate, ce cuvânt zguduitor” - așa începe o bine-cunoscută
cantată (BWV 20) de Johann Sebastian Bach (1685-1750), bazată pe
cântarea bisericească cu același nume al lui Johann Rist
(1607-1667). Se pare că autorul cântării a dobândit o înțelegere
profundă ce cuvânt zguduitor este conceptul de eternitate -
într-adevăr, ce putere este conținută în acest cuvânt. Mulți creștini
s-au poticnit de cuvântul eternitate, nu pentru că negau
sau nu-și doreau fericirea eternă în cer, ci pentru că nu puteau
împăca damnarea eternă cu un Dumnezeu al dragostei. Ideea damnării
eterne l-a deranjat pe Charles Taze Russell (1852-1916),
fondatorul Martorilor lui Iehova, într-o asemenea măsură încât a
considerat ca fiind posibilă mai degrabă nimicirea sufletului.
Alte secte, cum ar fi adventiștii de ziua a șaptea, nu cred în
damnarea veșnică a păcătoșilor, ci în nimicirea lor definitivă. În
creștinătate în ansamblu și chiar în multe biserici protestante,
s-a impus mai mult sau mai puțin doctrina împăcării generale
(adică, toți oamenii vor fi împăcați cu Dumnezeu în final) sau
doctrina nimicirii generale (adică, toți cei răi vor fi nimiciți
în final). | |||
|
Sfârșitul veacului: Apocalipsa 19.11-21.8 - W.J. Ouweneel | |||
După intercalarea din Apocalipsa 17.1-19.10,
urmează descrierea evenimentelor dinaintea Împărăției milenare
(Apocalipsa 19.11-20.6) și a evenimentelor de după Împărăția milenară
(Apocalipsa 20.7-21.8) care vor avea loc pe pământ. După încheierea
acestor evenimente urmează starea veșnică. | |||
|
Mireasa Mielului, Ierusalimul ceresc: Apocalipsa 21.9-22.5 - W.J. Ouweneel | |||
Am văzut cât de scurtă este descrierea Împărăției păcii în Apocalipsa 20, deoarece multe detalii despre Împărăție ne sunt deja cunoscute din Vechiul Testament. Pe de altă parte, poziția și gloria Bisericii (Adunării) în Împărăția păcii nu sunt abordate în Vechiul Testament, deoarece ea era încă o taină la acea vreme (Efeseni 3.4-11). Acesta este motivul pentru care găsim o descriere detaliată a Ierusalimului ceresc, a miresei, soția Mielului, cetatea sfântă, la sfârșitul prezentării istorice. Versetele de la 1 la 8 ne-au dus la starea eternă, iar aceasta încheie relatarea cronologică a evenimentelor. Partea care urmează acum ne duce înapoi la vremea Împărăției păcii, pentru a ne descrie Biserica așa cum va fi ea atunci: nu ca trup sau mireasă a lui Hristos - ceea ce și așa va fi - ci ca cetate cerească a lui Dumnezeu, care este legată de Împărăția pământească a păcii, locul de unde are loc domnia lui Hristos asupra pământului. | |||
|
Un adevăr uitat: Care este de fapt esența, conținutul, scopul adevăratei vieți creștine? - Stephan Isenberg | |||
Versete călăuzitoare: Iosua 3; 1 Corinteni 10.11 Dacă ai fi întrebat ca și creștin: Care este de fapt esența, conținutul, scopul adevăratei vieți creștine? Ce este de fapt deosebit în a fi creștin? Atunci probabil ai spune, că tu ai primit iertarea păcatelor prin Hristos și că ai fost eliberat de puterea păcatului. Poate vei mai spune și că esența vieții creștine este speranța ta de a fi într-o zi „la Isus”. Și dacă ai venit de curând la credință, atunci acest limbaj este complet normal. Dar dacă ești creștin credincios de ani de zile și ai ajuns să-L cunoști un pic mai bine pe Domnul Isus, atunci ar trebui să poți spune mai mult decât că păcatele îți sunt iertate și că cerul te așteaptă acum. | |||
|
Ești tu un ambasador pentru Hristos? - Philip Nunn | |||
Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 5.20; Efeseni 6.20
Pe 2 august 1990, invazia Kuweitului
de către Irak a șocat întreaga lume. În câteva zile, atenția întregii
lumi a fost îndreptată spre unele ambasade străine din Kuwait City.
Ar fi
îndrăznit armata irakiană să sfideze dreptul internațional și să
invadeze aceste ambasade? Cum ar trata ea personalul? Invadarea unei
ambasade sau rănirea unui ambasador ar fi o confruntare directă cu
țările pe care le reprezintă. Trimiterea unui ambasador sau a unui
reprezentant dintr-o țară în alta a fost o practică obișnuită timp de
secole. În Noul Testament, cuvântul ambasador este folosit de două ori. În primul rând, apostolul Pavel folosește acest termen ca imagine pentru a-i ajuta pe creștinii credincioși să înțeleagă rolul lor pe pământ. „Noi suntem deci ambasadori pentru Hristos”, scrie el, „ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi” (2 Corinteni 5.20). Iar mai târziu, închis în închisoare, el a declarat: „Sunt un ambasador în lanțuri” [pentru Evanghelie] (Efeseni 6.20). Imaginea creștinului credincios ca ambasador al lui Isus Hristos este la fel de relevantă astăzi. | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea 1 (continuare 5) - Are împăcarea efect asupra comportării noastre? - Dirk Schürmann | |||
Dacă în ceea ce privește poziția noastră suntem spre bucuria lui Dumnezeu, sperăm că aceasta ne va determina să dorim să trăim pentru bucuria lui Dumnezeu. În poziția noastră în Hristos înaintea lui Dumnezeu nu mai există niciun dezacord între Dumnezeu și noi. Dar este aceasta doar o cunoaștere de cap sau este și realitate în viața noastră de zi cu zi? Dezacordurile sunt primul pas către înstrăinare, care poate sfârși în vrăjmășie. | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea 1 (continuare 4) - Ilustrații pe tema împăcării - Dirk Schürmann | |||
După ce am
analizat doctrina împăcării, vrem să ne preocupăm cu câteva
pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu care ilustrează acest subiect.
·
În cazul
împăcării lui Absalom, putem învăța multe despre adevărata
împăcare din partea negativă; învățăm aici, ca să spunem așa, din
greșelile altora.
·
În împăcarea lui
Mefiboșet, găsim elemente ale împăcării modelate de către
Dumnezeu într-un mod minunat.
·
În Evanghelia după
Luca, slujba împăcării ne este prezentată într-un mod
deosebit de clar. | |||
|
„Vreau” - Autor necunoscut | |||
Să nu vrea Dumnezeu să-l salveze pe un păcătos care se apropie de El,
tremurând? – El, care nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat
pentru păcătoși?
Să nu vrea Isus să-l primească pe un păcătos care vine la El? – El,
care Și-a dat viața pentru păcătoși?
Se pune numai și numai întrebarea: dacă tu vrei.
Cât de îngrozitor trebuie să fie, să fii nevoit să auzi cândva din
gura Domnului: „N-ai vrut!” | |||
|
„Pașaportul dumneavoastră nu este în ordine!” - Autor necunoscut | |||
Era o zi ploioasă. Ceață deasă plutea peste ținut, altfel așa de
strălucitor. Atunci a oprit o diligență rapidă în fața postului de
gardă de la granița austriacă. „Pașapoartele dumneavoastră, domnilor!”, a strigat ofițerul de pază, în timp ce se apropia de diligență. Călătorii au coborât, au predat pașapoartele cerute și se plimbau dus și întors în fața postului, ca să se păstreze calzi în timpul verificării. Toamna înaintase deja destul de mult, iar aerul era umed și rece. ... | |||
|
O judecată a lui Dumnezeu - Autor necunoscut | |||
Vara se apropia de sfârșit și câmpurile erau recoltate. Fusese o recoltă bogată. Rodul și fânul fuseseră aduse cu bine în hambare. Țăranul și orășeanul priveau bucuroși la cele rezultate și recoltate. Atunci se putea sărbători cu inima veselă serbarea de recunoștință pentru roade. Pe o pajiște mare, nu departe de un sat, se ținea sărbătoarea roadelor. Ca în fiecare an fuseseră invitați asociația de veterani și asociația corală. Pe vreme favorabilă urma să se danseze în aer liber. Pentru copii erau prevăzute distracții de tot felul. ... | |||
|
O artă minunată - Autor necunoscut | |||
În Strasbourg trăia odată un învățător care trebuia s-o scoată la capăt cu greu. Dar bucuria vieții sale o găsea în cei nouă copii ai săi, oricât de greu i-ar fi fost să-i sature și să-i îmbrace. Dacă la întâi ianuarie socotea câți pantaloni, câte geci și cizme vor avea nevoie tot anul, și cât se va duce în plus pe pâine, legume și cartofi, atunci capul ar fi trebuit să i se învârtească și inima să i se descurajeze, dacă nu L-ar fi cunoscut pe Dumnezeul credincios din cer. De asemenea, cei nouă nu erau puțini pentru o cazare în mica sa locuință, și dacă nici pentru paturi și pătuțuri nu era loc, atunci și mai puțin pentru joaca și gălăgia care era totuși cu neputință să-i fie refuzată micii populații vesele. ... | |||
|
Încrederea lui Elschen - Autor necunoscut | |||
Herbert Stein s-a simțit foarte recunoscător micului său model, care devenise pentru el o neașteptată mascotă, și n-a uitat să se achite de această recunoștință. Dar o binecuvântare și mai mare urma să rezulte din întâlnirea cu Elschen – sora sa o mărturisește. Încrederea necondiționată a copilei în Tatăl ei ceresc, ca și cuvintele ei simple, au făcut o impresie profundă asupra tânărului indiferent până atunci. | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea 1 (continuare 3) - Adorarea adusă Autorului împăcării - Dirk Schürmann | |||
Pe de o parte, versetele din Romani 5.8-11 ne arată cine am fost noi: vrăjmași ai lui Dumnezeu. Ca atare, nu doream să avem nimic de-a face cu Dumnezeu și nu aveam sentimente sau gânduri bune față de Dumnezeu. Așa că Dumnezeu a făcut pasul către noi - „pe când eram noi încă păcătoși ... pe când eram vrăjmași” (versetele 8,10) - și L-a dat pe Hristos, Fiul Său, pentru a face posibilă împăcarea prin moartea Sa. Dar aceste versete ne arată, de asemenea, că noi suntem deja împăcați și putem ști aceasta. Nu trebuie să așteptăm până ajungem la scaunul de judecată al lui Hristos pentru a ști ce fel de relație avem cu Dumnezeu, ci Dumnezeu vrea ca noi să știm acum că suntem împăcați. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel, călăuzit de Duhul Sfânt, scrie din nou în versetul 11: „Prin Isus Hristos am primit acum împăcarea”. | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea 1 (continuare 2) - Împăcarea spre plăcerea lui Dumnezeu - Dirk Schürmann | |||
În Coloseni 1, apostolul Pavel ne arată mai întâi clar că noi am fost făcuți potriviți pentru „Împărăția Fiului dragostei Sale” (Coloseni 1.13), noi, care eram înainte „în întuneric” (1 Ioan 2.9) și „morți în greșeli și păcate” (Efeseni 2.1). Începând cu versetul 16, el ne arată acum cine este acest Fiu, pe care Tatăl Îl iubește atât de mult și în a cărui Împărăție a dragostei am fost acum transferați: Hristos este Creatorul și, în acest sens, Capul tuturor lucrurilor. Dar nu numai atât: El este și „Capul trupului, al Adunării”; El este începutul unei creații complet noi; El este „Cel Întâi-născut dintre cei morți, ca El să aibă întâietate în toate”. Înainte de a introduce ulterior ideea de împăcare, Pavel Îl descrie pe Domnul Isus, pentru ca noi să fim în primul rând cuprinși de măreția și maiestatea Persoanei care a realizat această împăcare. | |||
|
Meditează - Autor necunoscut | |||
„Mai am o mică rugăminte la tine, Karl”, a spus un bătrân cu câteva
ore înainte de moartea sa, având ochii îndreptați cu o privire
drăgăstoasă spre figura bărbătească a fiului, care stătea lângă el.
„Mi-ar ușura mult ultimele ore pe pământ, dacă ai vrea să-mi
îndeplinești această rugăminte. Și, cu siguranță, tu nu vei refuza
ultima dorință a tatălui tău muribund.” Profund impresionat, Karl s-a aplecat peste fața palidă a muribundului, i-a strâns mâna cu o apăsare afectuoasă și l-a asigurat că-i va îndeplini orice dorință, numai să-i fie posibil. ... | |||
|
Călătorul - Autor necunoscut | |||
Era fiul unei mame temătoare de Dumnezeu, care se rugase mult pentru mezinul ei. Fără să fi apucat să vadă împlinirea rugăciunilor ei, ea adormise în pace, dar rugăciunile ei trăiau înaintea lui Dumnezeu, în memorie. După moartea mamei, Otto găsise un adăpost bun în familia fratelui său credincios. Dar cu toate că aici se străduiau pentru el în toate privințele și căutau să-i facă șederea plăcută, el tot nu se simțea bine la fratele său. Era prea strâmt pentru el în casă, deși ea oferea suficient spațiu. ... | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea 1 (continuare 1) - Oferta împăcării - Dirk Schürmann |
|||
Nimic din
ceea ce vine din natura noastră veche și păcătoasă, oricât de bun
ar fi, nu contează în fața lui Dumnezeu. Doar ceea ce Dumnezeu a
arătat despre Sine în Hristos are valoare înaintea lui Dumnezeu.
De asemenea, omul nu avea nimic cu care ar fi putut să-și refacă
relația cu Dumnezeu, ba chiar nu are nici măcar voința de a face
aceasta. Acesta este motivul pentru care se spune în 2 Corinteni
5.18 în context cu împăcarea: „Și toate sunt de la Dumnezeul
care ne-a împăcat cu Sine ...”. Pentru ca noi să cunoaștem măreția împăcării, pe care ne-o oferă Dumnezeu, ar trebui să ne amintim încă o dată: nu Dumnezeu trebuie împăcat cu omul, ci omul trebuie împăcat cu Dumnezeu. S-ar putea, deci, crede că omul vine la Dumnezeu implorând și plângând și cere această împăcare, dar nu este deloc așa. Dimpotrivă: omul nu dorește nicidecum să fie împăcat cu Dumnezeu! Așa că Dumnezeu vine totuși în întâmpinarea omului în acest sens și îi oferă împăcarea. | |||
|
Împăcare în loc de împăcare generală! Partea 1 - Introducere - Dirk Schürmann |
|||
Împăcare
cu Dumnezeu! Avem oare nevoie de împăcare și, dacă da, de ce?
Ei bine,
încă de când omul a căzut în păcat în Grădina Edenului (Geneza 3),
el este departe de Dumnezeu (compară cu Efeseni 2.13). Această
distanță fundamentală față de Dumnezeu nu este evidentă în modul
de viață al fiecărui om, dar Cuvântul lui Dumnezeu vorbește foarte
clar despre aceasta: oamenii sunt „urâtori de Dumnezeu” (Romani
1.30), „neevlavioși” (Romani 5.6), „vrăjmași ai lui Dumnezeu”
(Romani 5.10), „fără Dumnezeu” (Efeseni 2.12), „întunecați în
înțelegere” și „înstrăinați de viața lui Dumnezeu” (Efeseni 4.18),
despărțiți de Dumnezeu de un munte de „nelegiuiri” (Isaia 59.2).
Mulți se simt inconfortabil dacă se gândesc la Dumnezeu. Pentru
unii, acest sentiment se transformă în blasfemie, insultându-L sau
negându-L pe Dumnezeu. Gândul la Dumnezeu este ținut în mod
deliberat departe de viața lor. | |||
|
Diferența între ispășire și împăcare ... sau ambele înseamnă același lucru? - Stephan Isenberg | |||
Versete călăuzitoare: Romani 5.10; 1 Ioan 2.2; Ioan 1.29; Leviticul 16 În ultimul timp,
subiectul ispășirii și al împăcării a fost discutat ici și colo. Ca să
fiu sincer, până de curând acesta era și pentru mine un subiect despre
care nu aș fi putut scrie prea multe. Dar apoi am fost atras în
discuții ici și colo, așa că a trebuit să mă ocup de acest subiect. Și
sunt foarte bucuros că am fost mai mult sau mai puțin forțat să fac
aceasta, pentru că este un subiect măreț, care te face să realizezi
din nou starea de pierzare din care ne-a salvat Domnul Isus. Însă nu
intenționez să fac un studiu detaliat al noțiunilor
ispășire și
împăcare, ci doresc doar să arăt că aceste două noțiuni sunt
foarte diferite. Dorința mea este să abordez acest subiect cât mai
concis și mai clar posibil. | |||
|
Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
În acest ultim capitol, Pavel se ocupă de mărturia creștinului
în fața lumii. Învățăm din ceea ce spune el aici că doctrina sănătoasă
și viața evlavioasă nu sunt doar pentru viața noastră în adunare, ci
ele trebuie să fie vizibile în noi în timp ce umblăm prin această
lume. Dumnezeu vrea ca viețile noastre să arate puterea lui Dumnezeu
de a transforma păcătoșii în sfinți. Oamenii din această lume trebuie
să vadă ce pot face pentru ei bunătatea și dragostea lui Dumnezeu. Cu
regret, această transformare morală, care vine odată cu mântuirea
sufletelor noastre, a lipsit printre credincioșii din Creta, iar
aceasta a afectat foarte mult mărturia lor publică în lume. (Compară
cu Romani 2.24.) Pavel abordează acest subiect în capitolul 3,
concentrându-se în special pe două domenii: responsabilitatea
credinciosului față de autoritățile statului și responsabilitatea
credinciosului în relația sa socială cu oamenii din această lume. | |||
|
„Dar voi preaiubiților” - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Iuda 17-25
Epistola lui Iuda, fratele lui Iacov, vorbește profetic despre
declinul creștinismului, care se va sfârși în cele din urmă prin
apostazia completă față de Dumnezeu și de Hristosul Său. Imaginea, pe
care o zugrăvește, este înfricoșătoare. Iuda a vrut să le scrie
credincioșilor despre mântuirea lor comună; dar, punându-și toată
sârguința, a fost nevoit să-i „îndemne să lupte pentru credința dată
sfinților odată pentru totdeauna”. Oameni răi se strecuraseră, „care
au schimbat harul Dumnezeului nostru în destrăbălare și-L tăgăduiau pe
singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos”, batjocoritori, oameni
„firești”, care nu aveau Duhul, ci umblau după poftele lor de
neevlavie. | |||
|
Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
Pavel se adresează credincioșilor „simpli” din biserică, ca să
spunem așa. Aceștia erau cei care se aflau sub paza bătrânilor
menționați în capitolul 1. Vedem în capitolul 2 că adevărul și evlavia
sunt lucruri care ar trebui să îi caracterizeze nu doar pe
bătrânii/supraveghetorii din adunare, ci
pe toți credincioșii -
de la cei mai bătrâni până la cei mai tineri. Deoarece creștinismul nu
este doar un adevăr, pe care îl avem în cap, ci ceva ce ar trebui să
punem în practică în toate relațiile noastre din viață, Pavel îi
prezintă lui Tit comportamentul care ar trebui să fie așteptat de la
credincioși. | |||
|
Comportamentul unui rob - Autor necunoscut | |||
Există o diferență fundamentală între robul lui Dumnezeu și ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin termenul de „rob”. Acesta este angajat și lucrează pentru un salariu. Acela spune: „Iubesc pe stăpânul meu” (Exodul 21.5). Dragostea, nu salariul, este motivația sa pentru muncă și slujire. ... | |||
|
„Harul Meu îți este de ajuns” - Autor necunoscut | |||
„Harul Meu îți este de ajuns”. Acesta a fost răspunsul Domnului la rugămintea slujitorului Său. Luther traduce: „Fii mulțumit cu harul Meu!” - și este cu siguranță dorința Domnului ca noi să fim mulțumiți cu el. Dar spune: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune”. Aceasta este o afirmație, o declarație din partea lui Dumnezeu Însuși. Este desigur cea mai scurtă descriere a plinătății harului Său și a ceea ce poate face acesta, pe care o găsim în cuvinte. Este sentința proprie a lui Dumnezeu cu privire la harul Său. Domnul vrea să spună, ție și mie: Ceea ce harul Meu este capabil să facă și ceea ce îți oferă este pe deplin suficient, astfel încât să nu suferi nicio lipsă. ... | |||
|
Moise și cei șaptezeci de bătrâni - Autor necunoscut | |||
Există flux și reflux, înălțimi și adâncimi în viața credinciosului. Nu trebuie să fie așa, dar experiența ne învață că așa este. Chiar și Moise, cel mai blând om de pe fața pământului, a cedat uneori sub povara responsabilităților care grevau asupra lui. Vedem aceasta într-un mod deosebit în Numeri 11, unde îl auzim spunându-I lui Dumnezeu în chinul sufletului său: „Pentru ce ai făcut rău robului Tău? și de ce nu am căpătat eu favoare înaintea ochilor Tăi, de ai pus asupra mea povara acestui întreg popor? Am zămislit eu pe tot poporul acesta, i-am născut eu, ca să-mi zici: «Poartă-i la sânul tău cum poartă o doică pe sugar», până în țara pe care ai jurat-o părinților lor? ... Nu pot să port singur tot poporul acesta, pentru că este prea greu pentru mine. Și dacă faci aşa cu mine, omoară-mă, Te rog, dacă am căpătat favoare în ochii Tăi, și să nu-mi văd nenorocirea!” | |||
|
Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
Epistola către Tit este singura epistolă în care el se prezintă ca „rob al lui Dumnezeu”; în mod normal, el vorbește despre sine ca despre un „rob al lui Hristos”. Indiferent de aceasta, nici Domnul Isus, nici Dumnezeu Tatăl nu au poruncit nimănui să fie robul lor. Credinciosul alege să facă aceasta din proprie inițiativă. atunci când recunoaște că este „cumpărat cu un preț”. ... Spunând că este „rob al lui Dumnezeu”, Pavel indică faptul că a trecut prin acest exercițiu și că era fericit să se pună în mâna lui Dumnezeu pentru a fi folosit în lucrarea Lui de slujire în modul dorit de Dumnezeu. | |||
|
Epistola lui Pavel către Tit: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
Epistola lui Pavel către Tit este asemănătoare cu prima
epistolă către Timotei, în sensul că ambele epistole tratează despre
ordinea în casa lui Dumnezeu și despre comportamentul adecvat acestei
ordini. Cu toate acestea, epistola către Tit nu este o repetare a
epistolei către Timotei. În legătură cu necesitatea unei doctrine
sănătoase, epistola către Tit insistă asupra „faptelor bune”, care
demonstrează realitatea credinței cuiva. Faptele bune sunt menționate
în fiecare capitol și de aceea această epistolă mai este numită și
„epistola faptelor bune”. | |||
|
Păstorul și turma - Autor necunoscut | |||
Nu este
întâmplător faptul că Cuvântul lui Dumnezeu folosește în mod repetat
această imagine. Nu există nicio altă imagine pentru înțelegerea
omenească care ar putea aduce grija Dumnezeului și Domnului nostru
atât de viu în fața sufletelor noastre și, în același timp, să fie
extrasă atât de direct din viața noastră. Întreaga încredere a inimii
este trezită atunci când se citește: „Domnul
este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” [Psalmul 23.1]. | |||
|
El nu avea niciuna de făcut - Autor necunoscut | |||
„Ah, acum vă înțeleg”, a răspuns predicatorul bucuros. „Aveți
dreptate. Fiul dumneavoastră nu avea nicio pace de făcut. Domnul
Isus a făcut pace când a suferit și a murit pe cruce. Da, slavă
Domnului! El nu ne-a lăsat nimic de făcut!” | |||
|
Postul cel mai bun - Autor necunoscut | |||
Recomandarea era o simplă redare a celor ce povestise ea, și aceasta a
fost suficient pentru a-i obține noul post, care, mai târziu, ea a
recunoscut că a fost cel mai bun pe care îl avusese vreodată. Dar
chiar și acum, inima ei cânta cântări de laudă și de mulțumire Aceluia
care îi dăduse putere în ceasul ispitei, să aleagă, împreună cu
psalmistul, „calea adevărului”. | |||
|
Panglica de mătase - Autor necunoscut | |||
Când doamna de Werven a informat-o pe Marie despre vizită și pețire,
prima întrebare a lui Marie a fost, dacă tânărul știa oare ce lăsase
ea în urmă. Era clar pentru ea, că el trebuia întâi să afle că ea
fusese la închisoare. Dacă apoi încă o mai dorea de soție, atunci îl
va urma cu plăcere. Tânărul nu era pentru Marie un om complet
necunoscut. În ciuda timidității ei, devenise conștientă că el avea
pentru ea ceva mai mult decât un interes obișnuit. Nu fusese neplăcut
pentru ea, dar – se considera o nevrednică. | |||
|
O comoară din mare - Autor necunoscut | |||
Un număr de domni olandezi călătorea spre Anglia. Ei discutau despre
utilitatea așa-ziselor „mesaje în sticlă, aruncate în mare” și unul
dintre ei a făcut propunerea să arunce în mare o sticlă cu numele lor
și salutări pentru găsitor.
„Dar din aceasta, găsitorul are foarte puțin!” a strigat un altul.
„Mai bine faceți din aceasta imediat o „comoară din mare” și puneți în
sticlă o scrisorică cu zece guldeni!” | |||
|
N-ați vrut - Autor necunoscut | |||
Toate învinuirile, pe care oamenii le pretextează la invitația lui
Isus, sunt fără temei și nebunești. Judecătorul le va răspunde tuturor
acelora, fără excepție: „N-ați vrut!” | |||
|
Răzbunarea - Autor necunoscut | |||
Dar care va fi partea celor care au crezut și L-au acceptat pe Isus, Mielul lui Dumnezeu, Mântuitorul păcătoșilor, ca Domn și Mântuitor al lor? Ei se vor „odihni” când Isus Se va arăta în putere și slavă pentru judecată (2 Tesaloniceni 1.7). Pentru ei, marele lor Locțiitor a pus totul în ordine, când a fost făcut păcat la crucea de pe Golgota. Pentru ei nu mai există nicidecum o judecată, deoarece Isus a fost judecat de Dumnezeul sfânt în locul lor. „Acum, deci, nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.” [Romani 8.1] Într-adevăr, mai are loc o dare de socoteală, dar ea se referă numai la răsplată, pe care credincioșii, cei care au fost ascultători de Evanghelia Domnului, o vor primi fiecare personal, în funcție de cât de loiali și de zeloși au fost pentru Domnul lor. Dar ce a câștigat pentru ei Domnul și Mântuitorul lor, este o parte așa de minunată și de splendidă, încât nicio limbă omenească nu este în stare s-o descrie după cum se cuvine. | |||
|
„Vreau” -, „Poate” și: „S-a sfârșit” - Autor necunoscut | |||
Scumpe cititor! Dacă încă nu-L cunoști pe Hristos, atunci depinde acum de tine să te folosești de binecuvântările acestei lucrări a Sa. Totul este făcut. Lucrarea este isprăvită. „Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți.” [Evrei 10.14] Hristos a murit. Hristos a înviat. Hristos este încununat cu slavă și onoare. Dumnezeu este absolut satisfăcut, da, glorificat. Din partea ta sunt necesare acum numai o venire și o credință simplă în Domnul Isus și totul este în ordine. Acceptarea lucrării lui Hristos conține tot ce are păcătosul nevoie și tot ce are Dumnezeu de dat. | |||
|
„Voi sunteți lumina lumii” - Autor necunoscut | |||
El a îmbrățișat-o și n-a găsit cuvinte, iar fiii s-au apropiat de mamă
și i-au sărutat mâinile.
Puțin după aceea ședeau toți șase împreună în camera de zi și citeau
din Biblia Liesei.
Tata și mama fuseseră transformați: o creație nouă. Fiii au crescut în
credința în Domnul Isus. Rugăciunea surorii și a fiicei lor a fost
ascultată. | |||
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 6 - Stanley Bruce Anstey | |||
UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ (continuare) Deoarece epistola către Efeseni nu tratează mărturia creștină în descompunere, ea vede căminul creștin într-o ordine plăcută lui Dumnezeu. ... | |||
|
Micuții noștri - Autor necunoscut | |||
Cum va fi atunci când milioane și milioane de copii chemați prematur ni se vor alătura pentru a cânta laudele lor în cer! Când ne gândim la aceasta, nenorocirile cutremurătoare, care duc brusc la moarte un număr mare de copii mici, ni se par mai puțin teribile; vedem dragostea lui Dumnezeu pentru copii chiar și în aceasta. Și ca un balsam liniștitor se așterne pe inima sângerândă a mamei, care a trebuit să renunțe la micuțul ei drag, când se gândește că acum este eliberată de toate grijile legate de mântuirea veșnică a copilului ei iubit și că știe că acesta este la Isus, unde există doar fericire, pace și bucurie. Inima chinuită se liniștește, iar laudele și mulțumirile se înalță către Dumnezeul dragostei. | |||
|
De ce suntem lăsați aici - Autor necunoscut | |||
Atunci când o persoană mântuită devine conștientă de filiația sa față de Dumnezeu, ea își dă seama, de asemenea, că Dumnezeu a scos-o din lume și din lucrurile ei și a pus-o înapoi în ea pentru a fi o mărturie pentru El în viitor. Dacă dorința de a-L sluji pe Dumnezeu nu se manifestă într-un suflet, aceasta dovedește fie că el nu este încă convertit - poate că a fost serios tulburat, trezit, dar probabil că nu a experimentat niciodată curățirea păcatelor sale - fie că se află într-o stare a inimii care îl separă practic de Dumnezeu. Sper cu încredere că niciunul dintre cititorii mei credincioși nu se află într-o astfel de stare, ci că toți vor dori împreună cu mine să „strălucească ca niște lumini în această lume” [Filipeni 2.15b] în mica lor măsură. Dumnezeu ne-ar putea duce în cer imediat după convertirea noastră, dar nu o face, pentru că, în calitate de copii ai Săi, trebuie să fim un chip al lui Hristos, Fiul Său preaiubit, în această lume. El ne cheamă: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus!” [Filipeni 2.5]. | |||
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ (continuare)
Îndemnurile care
urmează în capitolul 5 continuă linia de gândire din capitolul 4,
conform căreia credincioșii arată o transformare completă a
caracterului, care se cuvine sfinților lui Dumnezeu. Deoarece acum facem parte din familia lui Dumnezeu, trebuie să fim „imitatori ai lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți”. În capitolul 4 trebuia să imităm căile desăvârșite ale lui „Isus”; aici, în capitolul 5, trebuie să imităm calitățile morale ale lui Dumnezeu. În mod normal, un copil își imită părinții în comportamentul și vorbirea lor. În același mod, ca și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să-L imităm pe Dumnezeu, Tatăl nostru. După cum am menționat deja, aceasta se referă la calitățile Sale morale, deoarece nu putem imita calitățile Sale divine. | |||
|
Cetățile de scăpare - Autor necunoscut | |||
[Citește: Numeri 35, Deuteronomul 19]
Isus se va întoarce ca Preot
împărătesc, „Preotul de pe tronul Său”, și așa cum Melhisedec l-a
întâmpinat pe Avraam nu cu sânge, ci cu pâine și vin și l-a
binecuvântat, tot așa Domnul, întorcându-Se din Locul Preasfânt de
sus, va întâmpina rămășița credincioasă a poporului Său cu toate
binecuvântările și bucuriile care vor constitui partea lui Israel în
Împărăția milenară. (Mulțimea necredincioasă a poporului, deși s-a
întors de asemenea în țară, va pieri în timpul judecății.) Atunci,
Domnul nu va mai sluji în partea dinapoi a perdelei, urmând exemplul
lui Aaron, ci, ca adevăratul Melhisedec, dezvăluind un nou caracter al
preoției Sale, va împărtăși poporului Său binecuvântările pe care
„Dumnezeul cel Preaînalt, care stăpânește cerul și pământul” (numele
pe care Dumnezeu și-L va asuma în Împărăția de o mie de ani) le-a
pregătit pentru poporul Său. Atunci ucigașul de oameni va putea părăsi
cetatea de refugiu și se va întoarce bucuros la proprietatea sa. „În
ziua aceea, zice Domnul
oștirilor, veți invita fiecare pe aproapele său sub viță și sub
smochin” (Zaharia 3.10). „Cei răscumpărați ai
Domnului se vor întoarce
și vor veni cu cântări de bucurie în Sion; și o bucurie eternă le va
încununa capul” (Isaia 35.10). Dar noi, meditând la aceste lucruri, vrem să exclamăm astăzi împreună cu psalmistul: „Și cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mare este numărul lor! Dacă aș vrea să le număr, sunt mai numeroase decât nisipul.” Și: „Să le vestesc și să le spun, sunt prea numeroase pentru a le istorisi” (Psalmul 139.17,18; 40.5). | |||
|
Fără odihnă - Autor necunoscut | |||
O clipă a părut că vorbele au făcut impresie asupra lui. Iarăși i se arătaseră lui Arnold, dar mult mai serios decât s-a întâmplat vreodată prin blândul său frate, spaimele judecății divine, soarta îngrozitoare a unui om care cade în mâinile unui Dumnezeu sfânt, mânios. A pălit și a bâiguit câteva cuvinte incoerente. Dar impulsul nu a fost de durată. Omul orbit și-a împietrit inima din nou. Nici măcar posibilitatea că s-a înșelat n-a vrut s-o admită. A depus jurământul și astfel și-a plătit o achitare. | |||
|
Trei convertiri - Autor necunoscut | |||
Din ziua aceasta, inima lui David n-a mai fost complet ostilă creștinismului. Alegerea curajoasă a copilei sale a făcut impresie asupra sa și l-a scos puțin din indiferența sa obișnuită. Comportamentul lui față de ai săi a fost de atunci, dacă este posibil, și mai drăgăstos și mai cordial decât înainte. El nici n-a refuzat rugămintea lor, să fie prezent la botezul lui Edith. Ce a auzit și a văzut cu această ocazie a trezit în el dorința să afle mai mult despre învățătura creștină și din ceasul acela, inima sa a semănat cu un ogor arat al lui Dumnezeu, ale cărui brazde primesc abundent roua cerului. David a acceptat cu suflet de copil ce spune Biblia despre Isus, Fiul lui David, și el s-a apropiat de crucea de la Golgota ca un păcătos vinovat, demn de osândă și a găsit iertarea păcatelor sale, în credința în jertfa Mielului fără pată al lui Dumnezeu. | |||
|
Ochii lui Dumnezeu străbat tot pământul - Autor necunoscut | |||
Nimeni nu trece de sentința lui Dumnezeu despre starea inimii omenești, nici măcar cel mai bun. Cine nu este ascuns în spatele sângelui lui Isus, este vinovat de păcatul veșnic. Cine nu-L are pe Fiul (Isus Hristos), acela nu-L are nici pe Tatăl. „Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.“ (Ioan 3.36). | |||
|
Pace prin sângele Lui - Autor necunoscut | |||
A mai trecut cam jumătate de oră. Apoi a venit sfârșitul, care a fost liniștit și blând. Cu ultima putere mi-a suflat la ureche: „... Prin – sângele Lui”. Și sufletul său mântuit era acasă, acasă, pentru totdeauna la Domnul! | |||
|
Totuși un înger - Autor necunoscut | |||
Cu toate că nu mai era pâine în casă și toți ședeau flămânzi împreună și cu toate că scumpul tată părea îmbătrânit cam cu zece ani din cauza suferinței îndurate, în curând a domnit o bucurie și o veselie generală în cercul fericit al familiei. Dumnezeu, care îl salvase pe tată de sub puterea oamenilor răi și li-l trimisese din nou, cu siguranță că nu îi va lăsa să moară de foame. El doar are pâine din belșug. | |||
|
„Dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu!” - Autor necunoscut | |||
Este o bucurie
pentru fiecare credincios să poată aplica unuia sau altuia dintre
oamenii credincioși ai lui Dumnezeu care au mers înainte cuvintele:
„Domnul a dat reușită călătoriei sale”. Cei care le rostesc din inimă
nu îi laudă pe cei plecați, ci Îi dau glorie doar lui Dumnezeu. Pe de
altă parte, Dumnezeu nu le va reține răsplata pentru credincioșia lor.
El Însuși le-a promis aceasta. | |||
|
Ultima dorință - Autor necunoscut | |||
Georg nu s-a înșelat în această nădejde. În cele din urmă, Evanghelia
s-a dovedit și față de părinți ca fiind „puterea lui Dumnezeu spre
mântuire” [Romani 1.16]. Mama, ale cărei prejudecăți nu fuseseră
niciodată așa de puternice, se bucură prima de harul mântuitor în
Hristos. Dar și tatăl se converti la Domnul.
Începând de atunci, Georg își continuă activitatea nestingherit și
Domnul a binecuvântat îmbelșugat lucrarea sa. Multe suflete au fost
conduse prin el din întuneric la lumina minunată a adevărului.
Permanent a rămas pentru el o amintire încurajatoare, că amenințarea
tatălui a fost transformată de Dumnezeu într-o binecuvântare așa de
bogată. | |||
|
Prea târziu - Autor necunoscut | |||
Importante și demne de luat în seamă sunt și cuvintele din Iov
33.14-30. Înainte de toate, fiecare să-și întipărească cuvântul și
să-l aplice la sine însuși: „Iată, toate acestea le lucrează Dumnezeu
de două, de trei ori, cu omul, ca să-i întoarcă sufletul de la groapă,
ca să fie luminat cu lumina celor vii”. Cine s-a opus deja de mai
multe ori voinței acestui Salvator divin, cât de aproape este de el
posibilitatea să existe un „Prea târziu!” pentru el! De aceea, dragă
prietene, nu cumva să zăbovești să-I dai lui Dumnezeu răspunsul
potrivit la chemarea repetată care ți-a fost transmisă la citirea
acestor rânduri și care, posibil, ar putea să fie ultima chemare!
„Astăzi, dacă veți auzi glasul
Lui, nu vă împietriți inimile!” | |||
|
Mângâiere în vinovăție și necaz - David Roderick Reid | |||
Versete călăuzitoare: 2 Samuel 11 și 12
Poate că și nouă ne vor fi amintite
consecințele triste și durabile ale păcatelor noastre pentru tot
restul vieții noastre. Dar să lăudăm pe Domnul pentru adevărul din 1
Ioan 1.9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să
ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate”!
Indiferent cât de mare este păcatul nostru, există iertare adevărată
și deplină! Această realitate aduce mângâiere - mângâierea lui
Dumnezeu - în inimile noastre chinuite de vină. | |||
|
Învățarea disciplinei - David Roderick Reid | |||
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 9.24-27 În analogia sa din 1 Corinteni 9.24-27, Pavel se referă la jocurile grecești, precursoarele Jocurilor noastre Olimpice. În acea perioadă existau competiții de alergare, lupte, box și alte sporturi. Versetul 24 înseamnă că toți creștinii ar trebui să alerge ca învingătorii. Aceasta înseamnă că trebuie să fim la fel de disciplinați în pregătire și competiție ca orice atlet victorios. | |||
|
Stil de viață disciplinat - Cor Bruins | |||
Versete
călăuzitoare:
1 Corinteni 9.26,27; 1 Corinteni 6.12; Galateni 5.22,23 Ucenicia are de-a face cu disciplina! Fără disciplină, nu suntem ucenici. Disciplina, ordinea și stăpânirea de sine sunt necesare mai mult ca oricând. Stăpânirea de sine? Pentru mulți, acesta este un cuvânt ciudat și de modă veche. Dar Biblia ne spune că stăpânirea de sine este una dintre filigranele „autenticității” unui copil al lui Dumnezeu și un semn clar că Duhul Sfânt locuiește în el (vezi Galateni 5.22,23). | |||
|
Consecințele unui seceriș „rău” - Autor necunoscut | |||
Au mai trecut multe zile înainte ca John să se întoarcă la Dumnezeu ca
păcătos care se căiește. El a pus la grea încercare lunga răbdare a
lui Dumnezeu și a trebuit să se căiască de lucrul acesta toată viața
sa de mai târziu. Dar, slavă Domnului! Câtă vreme mai este timpul
harului, Dumnezeu nu respinge niciun păcătos, care, chiar dacă după o
lungă împotrivire, vine la El cu încredere în jertfa de ispășire a lui
Hristos. | |||
|
Unul pentru toți - Autor necunoscut | |||
Și oamenii răi au rostit câteodată, fără să vrea, adevăruri minunate. Să ne gândim numai la Balaam, falsul profet, care „a iubit plata nedreptății”. În loc de blestemul cu care intenționa să-l blesteme pe Israel, de pe buzele sale curgeau minunate cuvinte de binecuvântare, pentru că așa voia Dumnezeu. Astfel poate Dumnezeu, Cel nemărginit, căruia Îi stau la dispoziție toate lucrurile, toate lucrările mâinilor Sale, să Se folosească de orice om, chiar și de cel mai nelegiuit, ca să contribuie la îndeplinirea hotărârilor Sale și la exprimarea gândurilor Sale. | |||
|
Biblia vândută - Autor necunoscut | |||
Am luat Biblia acasă. Era foarte folosită; aceasta era vizibil după multele note marginale și sublinieri. Probabil că cel decedat o cercetase cu băgare de seamă. Puteam să citesc toate acele pasaje care, fără îndoială, îi fuseseră spre mângâiere proprietarului de mai înainte și îi luminaseră calea vieții. Nu-i de mirare că fusese așa de liniștit și de fericit. | |||
|
Sportivi și creștini: Înainte spre țintă! - David Roderick Reid | |||
În competițiile
olimpice, sportivul trebuie să se concentreze asupra țelului - nu
asupra premiului - pentru a câștiga premiul. El nu se poate grăbi să
ajungă direct la masa cu medalii! Pentru a câștiga aurul,
atletul trebuie să aibă obiectivul înaintea ochilor. Acest lucru poate
fi evident când vine vorba de atletism și de Jocurile Olimpice, dar nu
și când vine vorba de analogia spirituală corespunzătoare. Prea des ne
uităm la premiul victoriei și pierdem din vedere țelul. Filipeni 3.14
se referă atât la premiul victoriei, la „premiul luptei”, cât și la
țelul din viața noastră de creștini. Care este diferența și cum putem
noi, „privind drept spre țintă, să urmărim premiul chemării de sus a
lui Dumnezeu”? | |||
|
Pe pista de alergări - David Roderick Reid | |||
În trecut, dacă un atlet dorea să câștige la Jocurile Grecești, avea nevoie de ore de alergare și de un stil de viață disciplinat. Aplicația la creștinul în creștere este evidentă: trebuie să fim disciplinați în pregătirea noastră creștină. Regulile de antrenament pot include trezitul devreme în fiecare zi pentru a citi Biblia și a ne ruga ... | |||
|
Ca ucenic să ai țelul înaintea ochilor - Stanley Bruce Anstey | |||
Faptul că renunți la propria viață pentru un scop este demonstrat cel mai clar de sportivii care se antrenează pentru Jocurile Olimpice. Acești sportivi își dedică viața scopului de a câștiga o medalie olimpică. Ei fac în mod voluntar sacrificii enorme pentru a-și atinge scopul. De exemplu, ei trebuie să sacrifice alte interese și activități din viața lor. Acestea trebuie să fie puse pe planul doi, ca să spunem așa. Programul lor de pregătire le cere să renunțe la toate lucrurile care nu fac parte din plan - fie că este vorba de mâncare sau de alte activități care intră în conflict cu obiectivele lor. Ei trebuie, așa cum se spune în Matei 16.25, să-și „piardă” viața pentru a atinge acest obiectiv. | |||
|
Credință sau teamă? - David Roderick Reid | |||
Versete călăuzitoare: Matei 6.25-34 Deși astăzi avem alte griji decât oamenii din vremea lui Isus, nu este ușor să nu ne fie frică atunci când citim titlurile din ziare. Există cineva care să le citească și să nu se îngrijoreze niciodată? Lumea este în mod constant în criză și, prin urmare, știrile ne pot face să ne temem și să ne neliniștim cu privire la viitor. Cu toate acestea, Isus spune de trei ori în acest pasaj „nu vă îngrijorați”! Și El ne dă două motive pentru care nu ar trebui să ne îngrijorăm ... | |||
|
Întrebare cu privire la Apocalipsa 20.13 - Franz Kaupp | |||
Întrebarea 16: Ce înseamnă în Apocalipsa
20.13: „Marea a dat înapoi pe
morții care erau în ea; și
Moartea și
Locuința morților au dat pe morții care erau
în ele”, adică mai ales moartea?
Răspuns:
Întrebarea ar fi probabil formulată mai
bine astfel: „De ce nu este menționată doar moartea, pentru că aceasta
ar fi atotcuprinzătoare și suficientă; de ce Hadesul? și de ce, dacă
trebuie menționat, mai mult decât moartea, nu în primul rând pământul,
din moment ce în sânul său, așa cum îl vedem, sunt îngropați mai mulți
oameni decât înecați în mare?
Dificultatea provine din faptul că
detaliile oferite în versetele 11-15 sunt citite ca și cum s-ar
succeda în timp. Nu este însă așa, ci după cum urmează: Versetele 11
și 12 rezumă procesul: tronul, judecătorul, delincvenții. Versetul 13
nu este o continuare, ci o introducere a unor circumstanțe secundare
interesante. Versetul 14 este concluzia sumară a procesului; versetul
15 este din nou o circumstanță explicativă, datorită afirmației
rostite de două ori: „morții au fost judecați după faptele lor” și
menționarea „cărții vieții”. | |||
|
Bunăstare și prosperitate? Ca și creștin, am eu dreptul la sănătate? - Grant Steidl Steidl | |||
Dacă Dumnezeu este omnipotent, nu ne poate elibera de toată suferința
noastră? Și dacă El este dragoste - nu va face El aceasta? Nu a murit
Isus pentru a ne elibera de toate bolile și sărăcia? Mulți oameni se
luptă cu aceleași întrebări importante. Aceste întrebări ating esența
caracterului lui Dumnezeu - credincioșia Sa, puterea Sa, dragostea Sa
și voința Sa. Biblia ne învață cu adevărat că nu trebuie să ne facem
niciodată griji, să fim bolnavi sau săraci? Trebuie să-L privim pe
Dumnezeu ca pe un uriaș automat cosmic care trebuie să ne livreze
bunurile (vindecare, eliberare, siguranță, libertate, prosperitate
etc.) imediat ce punem „monedele credinței” potrivite și ne
„revendicăm drepturile”? | |||
|
Ucenici rătăciți și credincioșia Domnului - A. v.d. Kammer | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 21
Pasajul nostru începe cu: „După acestea,
Isus s-a arătat”. După acestea! După ce? După tot ce se întâmplase
până atunci. El a uscat lacrimile Mariei, a îndepărtat frica femeilor
îndurerate, l-a mângâiat pe Petru cel necăjit; a deschis înțelegerea
ucenicilor de la Emaus abătuți și le-a făcut inimile să ardă; a adus
salutul păcii ucenicilor descurajați; le-a arătat mâinile și
picioarele Sale, dovada inconfundabilă că murise pentru ei și
încheiase lucrarea de răscumpărare; l-a lăsat pe necredinciosul Toma
să-și pună degetul în mâinile Sale și în coasta Sa. Nu au fost toate
acestea suficiente? Mai era nevoie de ceva? Ah, El îi cunoștea pe
ucenicii Săi și inimile lor rătăcite și, în dragostea Sa grijulie, a
vegheat asupra lor. | |||
|
Construirea turnurilor - David Roderick Reid | |||
Versete călăuzitoare: Geneza 11.1-8 După Potop, oamenii au vrut „să-și facă un nume” construind un turn uriaș care să „ajungă până la ceruri”. Ei nu au vrut să ajungă la Dumnezeu, ci să se înalțe pe ei înșiși! Rădăcina atitudinii lor era mândria. Natura noastră umană căzută tânjește după recunoaștere și măreție. Oamenii sunt în căutarea propriilor „15 minute de faimă”. Vedem dovada acestui lucru astăzi pe YouTube și Facebook! Oamenilor le place „să-și facă un nume”. | |||
|
Banca păcătosului - Autor necunoscut | |||
„Veniți mai în față, vă rog, și nu vă așezați pe banca păcătosului!”
Aceste cuvinte au venit din gura unui creștin mai vârstnic și erau
adresate unui tânăr și unei tinere, care erau pe cale să se așeze pe
ultima bancă a sălii în care era predicată Evanghelia în fiecare
duminică. Tânăra îi era cunoscută vorbitorului ca o creștină
credincioasă și el presupunea că și însoțitorul ei era creștin
credincios. | |||
|
Cum mi-a vorbit Dumnezeu în vis - Autor necunoscut | |||
Dragă prietene tânăr, după ce ai auzit chemarea Domnului, tot mai vrei
să spui: „Mai am timp să mă convertesc”? Acest timp se apropie cu pași
uriași de sfârșitul său. Tu știi că dacă amâni numai până mâine, este
posibil ca astfel să amâni pentru totdeauna. N-ai vrea mai bine să
îngenunchezi, acum, în ceasul acesta, la citirea acestor rânduri –
hotărât să nu te ridici înainte să fi obținut siguranța că și păcatele
tale sunt iertate? Grăbește-te, scapă-ți sufletul! Căci astăzi este
ziua mântuirii. | |||
|
Cântarea dinaintea Sevastopolului - Autor necunoscut | |||
În timpul asediului de la Sevastopol, evanghelistul Duncan Matheson s-a întors într-o seară, după o zi extenuantă de muncă în armata asediatoare, la cortul său, care era amplasat la capătul taberei. Obosit și deconectat, el a privit în sus, spre cerul nopții semănat cu stele, care se arcuia, luminând și strălucind, peste mormanul de dărâmături de jur-împrejur. În timpul acesta se gândea la minunatele locuințe din cer ale celor mântuiți și că toți se vor odihni cândva acolo, la Isus, în lumină, după isprăvirea lucrării, toți cei care aici pe pământ au crezut în El și I-au slujit. ... | |||
|
„Poate astăzi” - Autor necunoscut | |||
1 Tesaloniceni 4.16-18; Evrei 10.37; Ioan 14.3; Apocalipsa 22.20 Gândește-te la ce înseamnă pentru tine împlinirea acestor cuvinte! Ele hotărăsc destinul tău veșnic. | |||
|
Dându-I lui Dumnezeu inima - O denaturare a Evangheliei - Paul Wilson | |||
Proverbe 23.26: Fiul
meu, dă-mi inima ta!. Biblia
învață că inima umană este prin natura sa înșelătoare, incorigibil de
rea și stricată și sursa tuturor relelor, și nu doar uneori, ci „toată
ziua”. | |||
|
„A făcut-o noaptea” - Fritz Koch | |||
Judecători 6.27: Și
a fost așa: fiindcă se temea de casa tatălui său și de oamenii
cetății să facă aceasta ziua, a făcut-o noaptea.
Ioan 3.2: Acesta a
venit la El noaptea. Scriptura vorbește adesea despre noapte, iar multe pasaje vor sta acum înaintea ochilor spirituali ai dragilor noștri cititori, fără ca ei să fie nevoiți să-și deschidă Biblia. Unii se vor gândi cu siguranță la acea noapte, acea noapte teribilă, despre care iubitul nostru Isus a vorbit mai devreme (compară cu Matei 26.31,34), în care primul om a putut să-și desfășoare toată răutatea, trădând dușmanilor săi, în persoana lui Iuda Iscarioteanul, care fusese luat în stăpânire de satan, cu un sărut, cel mai înalt semn exterior de afecțiune umană, pe Cel care revelase doar dragoste și har adevărat, pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, al doilea Om, în care Dumnezeu Și-a întâlnit creația păcătoasă în har. Ce noapte! ... | |||
|
Planul principal al lui Dumnezeu cu pământul - A. v.d. Kammer | |||
Dacă nu cunoaștem planul principal sau scopul principal al lui
Dumnezeu pentru acest pământ, desigur, nu putem înțelege detaliile
acestui plan în decursul timpului.
Scopul
Său principal formează baza pentru detaliile din căile
Sale pregătitoare și din domnia Sa pe pământ. Slujitorii Săi din
diferitele epoci puteau fi de folos pentru El și folosiți de El numai
în măsura în care au înțeles gândurile și planurile Sale. Dacă nu
cunoșteau acestea, eforturile lor de a-L sluji nu erau decât un
obstacol în calea împlinirii planurilor Sale. Prin urmare, este foarte important și pentru noi să investigăm din Scriptură care sunt scopurile și planurile lui Dumnezeu în prezent. ... | |||
|
„Păstoriți turma!” - A. v.d. Kammer | |||
Versete călăuzitoare: Tit 1; 1 Timotei 3; 1 Petru 5.2
După ce am
citit pasajele noastre din Scriptură, vreau să spun câteva cuvinte
despre bătrâni, cu dorința de a fi de ajutor celor mai tineri din
mijlocul nostru, deoarece în zilele noastre există multă confuzie
și neclaritate în ceea ce privește lucrarea bătrânilor. „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii” (1 Corinteni 14.33), ci un Dumnezeu care vrea ordine. | |||
|
Dragoste față de toți sfinții - A. v.d. Kammer | |||
Verset călăuzitor: Efeseni 1.15
În adâncul
inimii fiecărui creștin adevărat se află dragostea pentru toți
ceilalți creștini credincioși, indiferent în ce parte a lumii
trăiesc, ce culoare a pielii au și ce nume poartă. Tot felul de
lucruri și circumstanțe pot împiedica această dragoste să devină
vizibilă, dar asta nu schimbă faptul că dragostea pentru frați
locuiește în inima fiecărui creștin adevărat. Pavel le scrie
credincioșilor din Tesalonic (1 Tesaloniceni 4.9): „Voi înșivă
sunteți învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții”, iar Ioan
spune (1 Ioan 5.1): „Oricine Îl iubește pe cel care a născut îl
iubește și pe cel născut din El”. Așadar, dacă suntem născuți din
Dumnezeu, îi iubim pe toți cei care sunt și ei născuți din
Dumnezeu. | |||
|
„Cu adevărat, Acesta era Fiu al lui Dumnezeu” - A. v.d. Kammer | |||
Verset călăuzitor: Matei 27.54
Matei 27.54: Iar
centurionul și cei care-L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând
cutremurul și cele ce s-au întâmplat, s-au temut foarte mult,
spunând: „Cu adevărat, Acesta era Fiu al lui Dumnezeu!”
Acestea au
fost cuvintele centurionului care l-a păzit pe Isus pe cruce.
Lucrurile, care s-au petrecut în acele ore, au mărturisit că Cel care
a atârnat între cei doi răufăcători nu era nimeni altul decât Fiul lui
Dumnezeu.
Această
afirmație a centurionului ne duce gândul la alte exemple și evenimente
din viața Domnului de aici de jos, care mărturisesc același lucru.
Deși gloria persoanei Sale era voalată în asemănarea
trupului păcatului, totuși atât de multă splendoare a gloriei Sale
personale strălucea adesea din chipul de slujitor și din evenimente
care nu atrăgeau atenția în sine, încât cei ai căror ochi au fost
deschiși de harul lui Dumnezeu au trebuit să-și ridice glasul în laudă
și adorație. Aș dori să relatez aici câteva astfel de exemple. | |||
|
Viitorul glorios al acestei lumi - F. B. | |||
Verset călăuzitor: Isaia 35.1
Isaia 35.1: Pustiul
și țara uscată se vor bucura, și pustietatea se va veseli și va
înflori ca o narcisă.
Un celebru
poet englez, Browning, a scris cu imaginație poetică: „Dumnezeu este
în cerul Său și în lume totul este bine”; dar acest vers adesea citat
nu corespunde adevărului. Dumnezeu este într-adevăr în cerul Său, dar
în lume nu totul este bine, căci aici totul este în cea mai mare
dezordine. Cum ar putea fi totul în regulă într-o lume care L-a
condamnat pe Domnul său de drept, Creatorul său, la moartea pe cruce
și care și astăzi Îl disprețuiește și Îl respinge și nu Îl recunoaște
ca Domn? O lume care se numește „creștină” cu o ironie diabolică!
Influența creștinismului a adus, desigur, mult bine pe pământ.
Cât de infinit mai rău ar arăta această lume dacă Biserica lui Hristos
nu ar fi aici; ea este sarea pământului, care încă mai ține în frâu
putreziciunea, ea este și lumina lumii în timpul absenței Domnului ei,
dar cu toate acestea, lumea se află într-o stare de răzvrătire și de
revoltă împotriva lui Dumnezeu. | |||
|
„Și în grădină era un mormânt” - A. v.d. Kammer | |||
Verset călăuzitor: Ioan 19.41
Ioan 19.41: Iar în
locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină un
mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.
De multe
ori am trecut peste acest pasaj atunci când am citit Cuvântul. În
această dimineață, în dimineața de Paști, gândurile mele au zăbovit
asupra acestor cuvinte și mereu mi-a trecut prin suflet faptul că în
locul unde a fost răstignit El a existat un mormânt.
M-am
gândit la grădina despre care Scriptura ne vorbește prima dată; în
acea grădină nu era niciun mormânt. Grădina aceea
era în Eden, iar aceasta era în locul unde Domnul a fost
răstignit; ne putem mira că acolo a existat un mormânt? | |||
|
„În speranța vieții eterne” - A. v.d. Kammer | |||
Versete călăuzitoare: Tit 1.2; 3.7
Tit 1.2: ... în
speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a
promis-o mai înainte de timpurile veacurilor; ...
Tit 3.7: ... pentru
ca, îndreptățiți prin harul Său, să devenim moștenitori ai vieții
eterne potrivit speranței.
Citind
acest pasaj din Scriptură, cineva ar putea întreba: „Dacă nu avem deja
viața eternă, cum putem vorbi de speranța vieții eterne?”
Există
multă lipsă de cunoaștere în rândul copiilor lui Dumnezeu cu privire
la „viața eternă”. Unii cred că viața eternă înseamnă existență
eternă. Dacă ar fi așa, atunci toți oamenii ar avea viață eternă,
deoarece toți au o existență eternă. Omul bogat din iad are o
existență eternă la fel ca și Lazăr. De asemenea, viața eternă nu este
doar o viață spirituală, ci este mult mai mult. | |||
|
„Faceți aceasta în amintirea Mea!” - Fritz Koch | |||
Versete călăuzitoare: Luca 22.19; 1 Corinteni 11.24-25 Este cert că mulți dintre copiii lui Dumnezeu se străduiesc, după posibilități, să celebreze în fiecare duminică prețioasa „Cină a Domnului” (1 Corinteni 11.20) conform gândurilor lui Dumnezeu, și cine dintre cititorii iubiți ai publicației „Handreichungen” nu face încă aceasta, ci se lasă călăuzit de statutele oamenilor și celebrează astfel masa unei partide, și nu pe cea a Domnului, este prin prezenta cordial încurajat să examineze cu seriozitate drepturile și voința Domnului, pentru a se comporta în consecință, din dragoste pentru Cel care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi! (Efeseni 5.2). Celebrarea Cinei Domnului biblică nu este o chestiune legată de „nevoia” noastră, ci de dragostea noastră pentru Domnul! (Ioan 14.21 și versetele următoarele!). ... | |||
|
„După obiceiul Său” - Fritz Koch | |||
Versete călăuzitoare: Marcu 10.1; Luca 4.16; 22.39; (Faptele apostolilor 17.2)
Credincioșilor care celebrează Cina Domnului duminica ori de
câte ori este posibil (vezi eseul „Faceți aceasta în amintirea Mea”!)
li se reproșează adesea că fac din această chestiune un simplu obicei,
însă această strângere laolaltă este mult prea sublimă și solemnă
pentru a fi degradată în acest fel; simplul obicei ar deveni mult prea
ușor un obicei și o obișnuință goală, ba chiar moartă! - Acest reproș,
rostit cu gesturile și expresiile necesare, face o impresie profundă
asupra multor copii modești ai lui Dumnezeu și îi determină să aibă
acel sentiment de reverență față de Cina Domnului, pe care „biserica”,
care nu acceptă Scriptura ca bază unică, este prea fericită să îl
cultive. La urma urmei, aceasta nu face decât să-i asigure și mai mult
presupusul „drept” de a fi singurul administrator al așa-numitului
„sacrament”. S-ar putea spune multe despre aceasta, dar mă voi abține
să o fac aici. - Dar chiar și mulți dintre cei care nu mai privesc „Cina Domnului” (1 Corinteni 11.20) ca pe un „sacrament” bisericesc, ci ca pe o celebrare dată de Domnul Adunării credincioase, pentru a-și aminti de El, sunt uneori descurajați de obiecția de mai sus (devine ușor un obicei fără conținut) să urmeze cuvintele Domnului - „Faceți aceasta în amintirea Mea!” - atât de des și cu bucurie pe cât ar vrea și ar putea-o face de dragul Lui. Aș vrea să încerc să le fiu de folos. | |||
|
Marșul triumfal al lui Dumnezeu în Hristos - A.v.d. Kammer | |||
Versete călăuzitoare:
Luca 8.34—39; 13.11—13; 2 Corinteni 1.20; 2.14
Foarte semnificative
sunt cuvintele scurte „prin noi” din 2 Corinteni 1.20 și 2.14.
Există o „procesiune triumfală” a lui Dumnezeu în Hristos, dar
ea este cu „noi”; și există o mireasmă a cunoașterii lui
Dumnezeu în orice loc, dar ea este „prin noi”. Pavel vorbește
aici despre el însuși și despre colaboratorii săi și despre faptul că
Dumnezeu a triumfat în slujitorii Săi, așa cum poate să o facă în noi
și în slăbiciunea noastră. În primul pasaj (2 Corinteni 1.20), Pavel
vorbește despre ceea ce este spre „gloria lui Dumnezeu” - dar
și aceasta este „prin noi”. | |||
|
Puterea credinței și puterea vieții - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: 1 Samuel 1.24-2.10 Gândurile noastre nu ar trebui să fie limitate de micile circumstanțe în care trăim. Ele ar trebui să se înalțe în sus spre planurile glorioase ale lui Dumnezeu cu privire la Biserică, la Israel și la toate „marginile pământului”, da, la noua creație, la „ziua eternității”. Nu există nicio promisiune în Cuvântul lui Dumnezeu care să nu fie a noastră în Hristos Isus. Cititorul meu! Să fii impresionat de Isus, Mântuitorul
glorificat, să ai certitudinea iertării păcatelor, să te bucuri de
pacea lui Dumnezeu, să mărturisești Numele Domnului în fața oamenilor,
să aștepți revenirea Lui și să-L slujești cu bucurie și devotament în
timpul acestei așteptări – | |||
|
„Puterea care se desăvârșește în slăbiciune” - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Luca 9.10-56 Încă o dată aș vrea să repet în concluzie, pentru că multora dintre noi pare să le fie atât de greu să învețe: Niciodată un om nu va renunța cu totul la ego-ul său până când nu va descoperi că acesta este cel mai detestabil lucru care există în lume. Dar, odată ce a recunoscut aceasta, nu mai ezită să se elibereze de sub dominația lui și o face în modul cel mai simplu cu putință, punând în locul egoului ceea ce este cel mai înalt și mai glorios, pe Fiul lui Dumnezeu, permițându-I să-i umple inima și transformându-se în chipul Său prin privirea Persoanei Sale. | |||
|
Este sufletul nemuritor? - Algernon James Pollock | |||
Verset călăuzitor: 1 Timotei 6.16 Spune Biblia în mod explicit că sufletul este nemuritor? Răspuns Nicăieri în Scriptură nu se afirmă explicit aceasta. Dar asta nu dovedește că sufletul nu este nemuritor. | |||
|
Farul lui David - Autor necunoscut | |||
Au trecut mai bine de treizeci de ani. David este el însuși de mult căpitan și este un bărbat fericit și eficace. În cabina sa atârnă o copie mărită a farului din satul său natal. El le povestește cu plăcere oamenilor săi, care este esența acestei fotografii și de ce o cinstește atât. Apoi le repetă cuvintele bunicului, pe care acesta, ca unui băiețel, i le dăduse pe drumul vieții; și povestește despre patul morții lui Robert și despre ultimele sale cuvinte: „Totul este luminos ...”. | |||
|
Fără Dumnezeu și cu Dumnezeu - Autor necunoscut | |||
După câteva zile de meditație neîntreruptă am ajuns la concluzia că dacă L-aș fi cunoscut pe Dumnezeu, totul s-ar fi petrecut altfel cu mine. În necazul meu am căzut în genunchi și I-am mărturisit lui Dumnezeu vina mea, toată viața mea pierdută. Făceam mereu lucrul acesta și chiar credeam, în sfârșit, că puteam să-L iubesc pe Dumnezeu, dar dragostea lui Isus, lucrarea Sa de ispășire înfăptuită, încă n-o înțelegeam. Totuși, Cel care începuse în mine lucrarea bună, n-a încetat, în harul Său, să lucreze în continuare în inima mea. | |||
|
„Pieire subită” - Autor necunoscut | |||
În încheiere, pot să mă mai adresez scurt ție personal, dragă cititorule? Nu te cunosc și deci nu știu dacă ești un copil al lui Dumnezeu sau dacă mai trăiești fără Dumnezeu în lumea aceasta. Dacă prima situație este cazul tău, L-ai acceptat pe Hristos, care „a făcut pace prin sângele crucii Lui”, și atunci nu mai am nimic să-ți spun. În mâna lui Hristos ești salvat. Poți să privești liniștit spre viitor, căci Domnul și Mântuitorul tău te conduce sigur prin viața aceasta, acolo unde ți se păstrează „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește”. Dar dacă ești încă fără Hristos, atunci te avertizez serios. ... | |||
|
Două văduve - Autor necunoscut | |||
Doamna D. era deja de mulți ani văduvă. Ca negustoreasă de fructe, ea
își întreținea numeroasa familie prin micul ei negoț. Câștigul era
adesea foarte mic, dar sărmana văduvă Îl cunoștea pe Acela care
promisese că va fi Sprijinul văduvelor și Tatăl orfanilor. Încrederea
ei n-a rămas niciodată de rușine. Ea locuia deja de douăzeci de ani în
aceeași casă veche și întunecoasă, martorul mut al bucuriilor și al
suferințelor ei, și, în cele din urmă, și martorul celei mai rele
dezamăgiri, când, de fapt, fusese silită să se mute de acolo. | |||
|
„Dar cel drept va trăi prin credință” - W. v.d. Kammer | |||
Versete călăuzitoare: Evrei 11.1-19
Acest
capitol are un caracter cu totul special, cu totul diferit de
capitolele precedente și de următoarele. Este, ca să spunem așa, un
comentariu - o explicație - a cuvintelor de la sfârșitul capitolului
al zecelea: „Și cel drept va trăi prin credință” [Evrei 10.38]. | |||
|
Scaunul de judecată și credinciosul - Autor necuncoscut | |||
Pentru mulți dintre copiii lui Dumnezeu, gândul de a apărea
înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu sau al lui Hristos este
destul de neînțeles. Ei cred că o astfel de înfățișare este imposibil
de împăcat cu harul pe care l-au primit și contrazice în mod direct
cuvântul potrivit căruia toți cei care cred în mărturia lui Dumnezeu
despre Fiul Său au viață eternă și nu vor ajunge la judecată.
Dar ei trec cu vederea faptul că Scriptura nu vorbește cu privire la
cei răscumpărați despre o judecare a lor, ci doar despre o
descoperire (arătare) a lor sau despre a da socoteală, și
că o astfel de descoperire completă este necesară atât din partea lui
Dumnezeu, cât și din partea lor. De asemenea, ei nu au înțeles încă
faptul că, tocmai pentru a ne da nouă (credincioșilor) îndrăzneală în
ziua judecății, „dragostea s-a împlinit cu noi prin aceasta: pentru că
așa cum este El (Hristos), așa suntem și noi în lumea aceasta”. Dacă
ar fi cunoscut desăvârșirea acestei dragoste, nu s-ar teme de scaunul
de judecată, căci „în dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită
alungă frica” (compară cu 1 Ioan 4.17-19). | |||
|
„Cine mănâncă deci carnea Mea și bea sângele Meu” - Autor necuncoscut | |||
Verset călăuzitor: Ioan 6.54
Capitolul al cincilea al Evangheliei lui Ioan Îl prezintă pe Fiul
lui Dumnezeu ca fiind Cel care dă viață cui vrea (Ioan 5.21), iar
capitolul al șaselea Îl prezintă pe Fiul Omului venit în carne,
pâinea vie, care S-a coborât din cer, pentru ca cineva să mănânce din
ea și să nu moară (Ioan 6.49,50). Iudeii, în aroganța și necredința
lor, nu au înțeles aceste două aspecte, au cerut un semn de la Isus,
care să dovedească că El este așa cum spune, și au cârtit asupra
faptului că El S-a numit pâinea care S-a coborât din cer. La urma
urmei, părinții lor mâncaseră mana în pustiu, așa cum era scris: „El
le-a dat să mănânce pâine din cer”. În acest fel, credeau ei, Moise
își confirmase misiunea divină; dar ce făcuse Isus în acest sens? Ei
au trebuit apoi să audă că nu Moise le dăduse pâinea din cer, ci că
Tatăl le dădea acum adevărata pâine din cer. „Pentru că”, spune
Domnul, „pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și dă
viață lumii”. Și după aceea: „Adevărat, adevărat vă spun: Cine crede
în Mine are viața eternă. Eu sunt pâinea vieții. Părinții voștri au
mâncat mana în pustiu și au murit. ... dacă mănâncă cineva din această
pâine, va trăi etern” (Ioan 6.33,47-51). | |||
|
Misiunea lui Moise - Edward Dennett | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 3 și 4 Moise a petrecut nu mai puțin de patruzeci de ani în pustiu și a învățat acolo ceea ce avea nevoie pentru activitatea sa viitoare. Acolo a fost pregătit ca instrument util pentru Dumnezeu și ca salvator al poporului său. Ce contrast față de viața sa anterioară de la curtea lui Faraon! | |||
|
„Cu adevărat văduvă” - Edward Dennett | |||
Versete călăuzitoare: 1 Timotei 5.3-16
Pavel
numește trei însușiri ale unei văduve, care este „cu adevărat văduvă”: | |||
|
Ce a învățat bătrânul Isaac din Luca 15.1-7 - Autor necunoscut | |||
„Abia îmi mai simt durerile de când Îl am pe Hristos”, spunea el. „Ce sunt suferințele mele în comparație cu ceea ce a suferit El, ca să ispășească vina păcatului meu! Ce dragoste a fost aceea, care L-a determinat pe Dumnezeu să-L trimită pe pământ pe Fiul Său ca să moară pentru păcătoși! Priviți-L acolo, la cruce, cu cununa de spini și cu cuiele în mâinile și picioarele Sale! Tremur când mă gândesc la ce I-au făcut oamenii și la ce a trebuit să sufere din partea Dumnezeului Său, iar El a îndurat totul din dragoste pentru noi – nu pentru câțiva, ci pentru noi toți. Ah, numai dacă ar vrea toți să creadă în El!” | |||
|
„Inundații” - Autor necunoscut | |||
Este și rămâne adevărat: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Într-adevăr, nu întotdeauna îl pedepsește imediat pe batjocoritor. El așteaptă adesea mul timp și îndeamnă iar și iar la întoarcere. El nu vrea ca omul să meargă la pierzare. Dar pe lângă aceasta, Dumnezeu este și rămâne totuși Dumnezeul sfânt, care nu Se lasă batjocorit fără să pedepsească. | |||
|
Fii ascultători - Autor necunoscut | |||
Probabil că ești un creștin; ești botezat în Numele lui Hristos și probabil că ești chiar confirmat. Dar ești tu în realitate un creștin, ești tu cu adevărat copil al Dumnezeului și Tatălui tău, care dorește să trăiască după voia Sa? Sau ești numai după nume, dar în realitate ești un rob al lui satan și un sclav al plăcerilor și al înclinațiilor firii tale păcătoase? | |||
|
„N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți” - Autor necunoscut | |||
Cititorule, dacă ești un păcătos care își simte nenorocirea și vina,
poți fi ajutat. Dar pentru cel mulțumit de sine și pentru cel convins
de propria sa dreptate, Sfânta Scriptură nu are nicio făgăduință. | |||
|
Un nasture ca dovadă - Autor necunoscut | |||
Dovada era inatacabilă. Paracliserul era dovedit vinovat de crimă și la fel și complicele său, groparul, și-a recunoscut vina. Amândoi și-au primit plata pentru fapta lor nelegiuită. | |||
|
Un om curajos - Autor necunoscut | |||
O priveliște îngrozitoare – un om cu o ură și o furie nestăpânite! Dacă la acestea se mai adaugă și faptul că un asemenea om are puterea să-și exercite furia în voie, el devine într-adevăr o apariție teribilă. Bărbatul cu trăsăturile mistuite de furie îl reprezintă pe Haman, amalecitul împărătesc, care a fost făcut mare de către împăratul Ahașveroș sau Xerxes, cum se numește el în istorie, și a devenit al doilea după el în nemărginita sa împărăție. Toți tremură în fața sa. Când este văzut, oamenii se aruncă la pământ și garda de corp a împăratului îi arată cinste împărătească. Numai un bărbat face excepție. ... | |||
|
A renunțat Hristos la umanitatea Sa în cer? - Stephan Isenberg | |||
Verset călăuzitor: Coloseni 2.9 Hristos era pe deplin Om pe pământ și, de asemenea, pe deplin Dumnezeu. Se spune în Coloseni 1.19: „Întregii plinătăți a Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El”. Iar Coloseni 2.9 continuă spunând foarte clar: „În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii”. Ca Om, întreaga plinătate a Dumnezeirii locuiește trupește în El. Ultimul pasaj biblic (Coloseni 2.9) arată în mod deosebit clar că aceasta locuiește încă în El. Însuși cuvântul „trupește” ne arată că Domnul Isus se află acum în cer ca Om glorificat. Astfel, Coloseni 2.9, în mod deosebit, este una dintre cele mai convingătoare dovezi că Domnul se află acum în cer ca Om și, în același timp, este Dumnezeu desăvârșit. | |||
|
Ziua cincizecimii - Henry Allen Ironside | |||
Versete călăuzitoare: Faptele apostolilor 2
Cincizecimea era o epocă prestabilită în gândurile lui Dumnezeu și în
Cuvântul lui Dumnezeu. În vremurile trecute, fusese stabilit momentul
în care Duhul Sfânt urma să coboare și să-Și stabilească locuința la
poporul lui Dumnezeu pe pământ. Domnul Isus spusese că Tatăl avea să
trimită Mângâietorul și că El „va primi din ce este al Meu și vă va
face cunoscut” (Ioan 16.14). El a mai spus: „Rămâneți în cetate, până
când veți fi îmbrăcați cu putere de sus” (Luca 24.49). | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 11 - Stefan Ulrich | |||
Geneza 11
La începutul capitolului 10, am văzut că capitolele 10 și 11 nu se
succed în ordine cronologică, ci că ele aparțin împreună în timp. În
capitolul 11 este menționată cauza distribuirii umanității descrisă în
capitolul 10: aceasta s-a întâmplat pentru că oamenii au vrut să-și
facă un nume complet detașat de Dumnezeu. Dumnezeu răspunde la această
aroganță prin încurcarea limbajului și consecințele acesteia. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 10 - Stefan Ulrich | |||
Geneza 10 Capitolele 10 și 11 descriu începutul istoriei lumii actuale și modul în care omenirea a fost împărțită în popoare. Nicăieri altundeva în istoriografia omenirii nu se pot găsi informații fiabile despre originea popoarelor. Numai Dumnezeu, care vestește sfârșitul de la început „și din timpuri străvechi cele nefăcute” (Isaia 46.10), poate face cunoscut aceasta. El face aceasta în aceste două capitole, concentrându-se în special asupra poporului său pământesc Israel. „Când Cel Preaînalt împărțea națiunilor moștenirea lor, când despărțea pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israel” (Deuteronomul 32.8) - acest verset este ca un titlu pentru aceste două capitole. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 9 - Stefan Ulrich | |||
Geneza 9
Primele 19 versete ale acestui capitol formează o secțiune comună cu
capitolul 8 începând cu versetul 20, care conține multe învățături.
Din punct de vedere istoric,
vedem cum Dumnezeu face un nou început cu Noe și familia sa pe
pământul curățat. Acest început are multe paralele cu „primul început”
al omenirii sub Adam. | |||
|
Salvat din adânc - Autor necunoscut | |||
Domnul ajută mai mult decât cerem și gândim noi. Căile Sale sunt de nepătruns, dar întotdeauna bune, sfinte și folositoare, fie pentru noi, fie pentru cei din jurul nostru. | |||
|
Găina și oul - Autor necunoscut | |||
Cât de satisfăcătoare este credința unui copil al lui Dumnezeu, care a primit mărturia adevărului despre Dumnezeu și acum poate vorbi din experiența credinței: Dumnezeu există, Dumnezeu a creat, Dumnezeu trăiește, Dumnezeu L-a da pe singurul Său Fiu ca jertfă pentru mine, ca să nu pier, ci să am viața eternă (Ioan 3.16). | |||
|
Hârtia vorbitoare - Autor necunoscut | |||
Din acea zi, pentru misionar a fost o bucurie să vestească Evanghelia harului eschimoșilor săi ascultători plini de atenție. Mereu trebuia să le citească minunata istorie despre suferințele și moartea Domnului și ei o ascultau cu un interes mereu crescând. Acum voiau să audă și despre Dumnezeu, Tatăl, care Îl dăduse pe Fiul Său și a cărui dragoste este tot așa de mare ca și dreptatea Sa. Mulți au recunoscut că meritaseră, ca păcătoși, mânia lui Dumnezeu, și că aveau nevoie de împăcare prin sângele prețios al lui Hristos și și-au căutat refugiul la El. | |||
|
„Pace și siguranță!” - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: 1 Tesaloniceni 5.3 Apelul la pace care răsună din partea lumii necredincioase este fals, este un apel înșelător. Dar alături de el există o chemare adevărată la „pace”, și anume pacea pe care Hristos a făcut-o pe cruce prin sângele Său, care a fost vestită mai întâi de El Însuși și apoi de mesagerii Săi: „Pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, ... care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 5.1 și 4.25). Hristos a făcut această pace pentru toți, pentru cei apropiați și cei îndepărtați, pentru iudei, păgâni și creștinii de nume. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 8 - Stefan Ulrich | |||
Geneza 8
În relatarea istorică, capitolul 8 descrie modul în care Dumnezeu pune
capăt potopului, Noe părăsește în cele din urmă corabia și aduce
direct o ardere-de-tot lui Dumnezeu.
Din
punct de vedere profetic, evenimentele indică experiențele rămășiței
iudaice spre sfârșitul perioadei de necaz. La fel ca Noe, acești iudei
credincioși vor începe să fie atenți la semnele vremurilor. Deși la
început dezordinea și judecățile de pe pământ vor continua (versetele
8,9), ei vor realiza apoi că se apropie mântuirea (versetele 10,11),
până când, în cele din urmă, timpul judecății se va încheia (versetele
12-14) și Domnul îi va aduce în Împărăția păcii pe un pământ curățat
(versetele 15-19). Din perspectiva Noului Testament, capitolul prezintă diferite însușiri ale unui credincios care a devenit o „creație nouă” în Hristos. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 7 - Stefan Ulrich | |||
Geneza 7
După ce construcția corăbiei a fost finalizată, Noe este
solicitat mai întâi, în capitolul 7, să intre în corabie împreună cu
casa sa și cu animalele. După aceea urmează judecata potopului asupra
pământului. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 6 - Stefan Ulrich | |||
Geneza 6
În capitolul 6 începe istoria lui Noe. Noe este foarte diferit de
semenii săi, a căror depravare este descrisă în primele versete ale
capitolului. Teama lui de Dumnezeu, credința și ascultarea lui
strălucesc pe acest fundal întunecat. Învățăm multe din istoria vieții
sale. Într-un timp rău, care seamănă în multe privințe cu timpul
nostru, Noe a umblat cu Dumnezeu și a dus o viață de credință pentru
bucuria lui Dumnezeu. În acest sens, el este un model pentru noi. | |||
|
Epistola a treia a lui Ioan: - Henry Allen Ironside | |||
Scrisoare către un prieten A treia epistolă a lui Ioan este perechea celei de-a doua epistole a lui Ioan. În această epistolă aflăm despre dimensiunea părtășiei creștine, iar în ea creștinismul mărginit este aspru mustrat. În această epistolă, apostolul se adresează lui Gaiu, un frate în Domnul, apreciat pentru generozitatea sa și a cărui casă este întotdeauna deschisă pentru predicatorii Evangheliei. | |||
|
Epistola a doua a lui Ioan: - Henry Allen Ironside | |||
Scrisoare către o femeie A doua și a treia
epistolă scurtă a lui Ioan sunt destul de diferite de prima sa
epistolă, dar totuși de mare importanță. Ele ne prezintă principii
călăuzitoare, care au fost adesea trecute cu vederea, dar care sunt
necesare pentru ca poporul lui Dumnezeu să umble în mod evlavios. | |||
|
Un cuvânt despre înălțarea la cer a Domnului nostru Isus Hristos - Autor necunoscut | |||
Nu înălțarea lui Hristos încheie Evanghelia după Matei, ci promisiunea: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”.
Evanghelistul Marcu,
care, sub călăuzirea Duhului Sfânt, a schițat imaginea Slujitorului și
Profetului desăvârșit al lui Dumnezeu, relatează: „Domnul, deci, după
ce le-a vorbit, a fost înălțat la cer și S-a așezat la dreapta lui
Dumnezeu. Și ei, plecând, au predicat pretutindeni. Domnul lucrând cu
ei și întărind cuvântul prin semnele care-l urmau”.
| |||
|
„Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi” - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Ioan 14.19b Noi trăim datorită relației intime cu Domnul, în care am fost
aduși. Prin credință, din partea noastră, și prin darul Duhului, din
partea Lui, suntem uniți cel mai strâns cu El, făcuți una cu El.
Suntem în relație cu El așa cum sunt mădularele unui trup cu capul sau
ca ramurile cu trunchiul copacului. Iar această legătură strânsă și
personală cu El trebuie să fie prezentă pentru ca o persoană să se
poată bucura cu adevărat de binecuvântările harului Său. Sufletul
trebuie să se fi întâlnit, ca să spunem așa, cu sufletul Său, inima
trebuie să fi intrat în contact cu inima Sa, la fel cum un râu se
varsă în mare pentru a se contopi cu ea pentru totdeauna. | |||
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 5 - Henry Allen Ironside | |||
DUMNEZEU ESTE VIAȚA Viața eternă a fost revelată într-un Om de pe pământ. Noi L-am auzit pe acest Om vorbind, I-am ascultat cuvintele, I-am văzut fața și L-am atins. Știm că a fost cu adevărat Om. Am petrecut trei ani și jumătate minunați cu El. Dacă vrei să ții cu tărie la adevărul despre Hristos, atunci nu crede aceste lucruri care răsar ca ciupercile peste noapte, ci întoarce-te la ceea ce a fost de la început. Putem fi siguri: „Ceea ce este nou nu este adevărat, iar ceea ce este adevărat nu este nou”. | |||
|
Cerul în loc de purgatoriu - Autor necunoscut | |||
Numai conștientizarea că păcatele noastre au fost înlăturate și că prin sângele lui Hristos suntem făcuți potriviți să locuim pentru totdeauna în prezența lui Dumnezeu, în cer, poate să dea pace și fericire în ceasul morții. | |||
|
Lada de făină goală - Autor necunoscut | |||
Nu este greu să ai încredere în Dumnezeu când bucătăria și pivnița
sunt pline cu provizii, când mai sunt bani în bancă sau la casa de
economii, pe care putem să-i luăm în caz de nevoie sau dacă plata sau
salariul sosește regulat. Cu totul altceva este să te încrezi în
Dumnezeu când lada de făină este goală, banii consumați și nu sosește
niciun ban. În astfel de situații obișnuim să recunoaștem că ceea ce
am privit ca încredere în Dumnezeu, nu era, în fond, adesea, nimic
altceva decât o încredere în sursele vizibile de ajutor. | |||
|
Rugăciunea mahomedanului - Autor necunoscut | |||
Un adept conștiincios al lui Mahomed își face rugăciunea de cinci ori
zilnic. După ce s-a spălat sau dacă apa nu există (ca, de exemplu, în
pustie), după ce s-a frecat cu nisip, își întinde pe pământ covorul de
rugăciune sau haina, îngenunchează, își întoarce fața spre direcția
unde este situată Mecca și rugăciunea poate să înceapă. | |||
|
Prin cele zece porunci la Hristos - Autor necunoscut | |||
Când mai târziu, după treizeci și opt de ani, și-a simțit sfârșitul
aproape, el s-a întremat cu prețiosul cuvânt de mângâiere al
Mântuitorului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în
paradis”. El a adormit în pace cu încredere în acest cuvânt, că a fi
la Hristos este mult mai bine decât cea mai mare fericire pământească. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 5 - Stefan Ulrich |
|||
Geneza 5
Capitolul 5 marchează începutul unei noi secțiuni în prima carte a lui
Moise. După ce familia lui Cain a eșuat, Dumnezeu începe „de la
început”, ca să spunem așa, și prezintă urmașii lui Adam prin familia
lui Set. Într-o formă condensată, este prezentată o perioadă de
aproximativ 1650 de ani, pe parcursul a 10 generații, de la Adam la
Noe. Se observă că, spre deosebire de familia lui Cain, nu se
menționează nicio faptă măreață a urmașilor lui Set. În schimb, sunt
menționate vârstele persoanelor individuale. Se pare că aceștia au
trăit discret și ca niște străini - dar Dumnezeu ia act de toți cei
care trăiesc cu
El și
pentru El. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 4 - Stefan Ulrich |
|||
Geneza 4
Capitolele 3 și 4 sunt strâns legate între ele. În capitolul 3 am
văzut originea păcatului. Capitolul 4 arată cum progresează păcatul și
ce roade produce. În capitolul 3, păcatul a fost îndreptat împotriva
lui Dumnezeu și a distrus relația omului cu Dumnezeu. În capitolul 4,
păcatul este îndreptat împotriva fratelui și distruge relațiile
interpersonale. În capitolul 3, Dumnezeu anunțase vrăjmășia dintre
sămânța șarpelui și sămânța femeii. Fratricidul la Abel arată cum se
împlinește pentru prima dată această profeție. În capitolul 3,
Dumnezeu dăduse un prim indiciu, prin intermediul îmbrăcămintei de
piele, că păcătosul vinovat nu poate sta în fața Lui decât pe baza
unei jertfe. Jertfa lui Abel din capitolul 4 confirmă aceasta foarte
clar. | |||
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 4 - Henry Allen Ironside | |||
TRĂIND ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU În primele zile ale Bisericii creștine, au existat unii care au venit în adunări pretinzând că vorbesc prin Duhul lui Dumnezeu, dar care învățau ceva care era contrar a ceea ce era explicat în mod clar în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, Ioan a scris: „nu credeți orice duh, ci încercați duhurile dacă sunt din Dumnezeu”. Dar cum testăm duhurile? | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 3 -Stefan Ulrich |
|||
Geneza 3 Din punct de vedere figurativ, capitolul 2 poate fi comparat cu o frumoasă zi de vară, în care soarele strălucește peste un peisaj minunat (starea omului în inocență în paradis). Apoi, în capitolul 3, apare un nor negru, care întunecă scena frumoasă - omul cade în păcat. Dar, deasupra norilor, soarele continuă să strălucească și chiar și în acest capitol grav, raze individuale ale harului lui Dumnezeu strălucesc printre norii întunecați. | |||
|
„Era cam pe la ceasul al șaselea” - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Ioan 19.14 În mod repetat se pune întrebarea cum se poate împăca ora
indicată în Ioan 19.14, „Era cam pe la ceasul al șaselea”, cu
relatările celorlalți evangheliști, care relatează concordant că
răstignirea Domnului a avut loc la ora trei și că întunecarea soarelui
s-ar fi produs la ceasul al șaselea. | |||
|
„Tată, a venit ceasul!” - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Ioan 17.1 Este bine cunoscut faptul că, în ultimele Sale vorbiri adresate ucenicilor Săi (Ioan 13-16), Domnul Isus Se plasează ca și cum ar fi de cealaltă parte a crucii, ca și cum lucrarea de pe Golgota ar fi fost deja împlinită. La fel se întâmplă și în minunata Sa rugăciune către Tatăl (Ioan 17), pe care ucenicii au avut voie să o audă în acel moment și care ne-a fost păstrată de Duhul Sfânt, pentru ca noi să putem „avea bucuria Lui deplină în noi” (versetul 13). Prin urmare, „ceasul”, despre care Domnul vorbește, nu este ceasul suferinței Sale, ca în Ioan 12.27, și nici nu este de fapt ceasul glorificării Sale ca Fiu al Omului, conform planurilor lui Dumnezeu, ci este ceasul întoarcerii Fiului la Tatăl. | |||
|
„Curcubeul în nor” - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Geneza 9.12-16 Cât de diferit afectează aceleași lucruri sufletele oamenilor!
Cei care umblă cu Dumnezeu Îl văd pe Dumnezeu peste tot, în timp ce
necredincioșii nu-L văd nicăieri. Unii Îl aud pe Dumnezeu vorbind în
creația Sa ca și în providența Sa, dar în fața ochilor altora se pot
desfășura cele mai mari minuni ale naturii, pot avea loc cele mai
izbitoare lucrări ale providenței divine, dar ei nu recunosc mâna
Domnului în ele. | |||
|
Răbdarea și credința sfinților: Lordship Salvation; Siguranța mântuirii; Calvinism - Ger de Koning | |||
Convertirea la Dumnezeu și credința în Domnul Isus sunt necesare pentru a fi salvat de la judecata eternă și pentru a trăi o viață pentru onoarea Sa, așa cum a vrut Dumnezeu. Pavel a predicat această Evanghelie și astfel ea trebuie predicată și astăzi: „Cum nu am ascuns nimic din ceea ce este de folos, ca să vă vestesc și să vă învăț în public și prin case, mărturisind și iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința față de Domnul nostru Isus Hristos” (Faptele apostolilor 20.20,21). El nu vorbește despre „credința în Mântuitorul nostru Isus Hristos”, ci despre „credința în Domnul nostru Isus Hristos”. În vestirea Evangheliei, Isus Hristos este prezentat ca Mântuitor și Domn. Oricine Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor Îl acceptă, prin definiție, și ca Domn. Este imposibil să Îl accepți pe Hristos doar ca Mântuitor fără să-L accepți și ca Domn. | |||
|
Lumina ochilor săi - Autor necunoscut | |||
În primii mei ani de conducere, așa povestește un predicator, mi s-a transferat pentru o vreme suplinirea predicatorului închisorii din F. Nu fără teamă am preluat această nouă funcție. La prima mea vizită în instituție l-am vizitat întâi pe gardianul închisorii, ca să-l pun să-mi facă un raport despre fiecare deținut în parte. Printre ei se afla un infractor rău, un ucigaș cu scopul de a jefui, pentru care se pronunțase deja sentința de condamnare la moarte. Cu acesta aveam să mă ocup întâi și înainte de orice. Dar ce am aflat despre acest om era puțin favorabil ca să mă încurajeze în această muncă. ... | |||
|
Experiențe din viața lui Woltersdorf - Autor necunoscut | |||
Din viața și activitatea lui Ernst Gottlieb Woltersdorf, cunoscutul
compozitor de cântări, odinioară predicator la Bunzlau, în Silezia,
sunt cunoscute unele experiențe, care merită atenție. | |||
|
„Este scris” - Autor necunoscut | |||
Acum sunt patruzeci de ani, așa povestește o femeie credincioasă, de
când m-am măritat și împreună cu soțul meu ne-am mutat într-o casă
mică proprie, în afara orășelului de provincie, S. Speram că soțul meu
ar putea aici să se îndeletnicească cu meșteșugul său în mod
profitabil. | |||
|
Toate s-au făcut noi - Autor necunoscut | |||
Păcat, de o mie de ori păcat, dacă un om merge pe drumul său fără Isus
și se hotărăște pentru El abia în ceasul al unsprezecelea, atunci când
s-a terminat timpul să poată să-L glorifice pe pământ și să-I
slujească în viața aceasta! | |||
|
Cizmarul și elevul său - Autor necunoscut | |||
În fiecare seară, colportorul și cizmarul ședeau împreună pe lavița de lângă soba din camera cizmarului, unde petrecuseră acele prime seri memorabile de duminică, la învățarea și predarea cititului. Legătura prieteniei devenise una și mai profundă și își aminteau recunoscători de dovezile bogate de har ale Domnului și Mântuitorului lor, căruia au căutat de atunci să-I slujească împreună. | |||
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 3 - Henry Allen Ironside | |||
DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE
În
curând, fiecare credincios va fi pe deplin asemenea chipului Domnului
- aceasta este marea noastră speranță. Ce zi minunată va fi aceea!
Chiar și acum, Dumnezeu Își privește poporul Său așa cum va fi atunci
când Își va fi atins scopul cu ei. Noi ne privim pe noi înșine așa cum
suntem acum și suntem descurajați cu privire la noi înșine și la
frații și surorile noastre. Dar Dumnezeu se uită la noi așa cum vom fi
atunci când Îl vom vedea pe Domnul nostru și vom fi transformați în
chipul Său glorios. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 2 - Stefan Ulrich | |||
Geneza 2
Primele trei versete ale capitolului 2
aparțin de fapt capitolului 1, deoarece ele încheie săptămâna
creației. Privit superficial, lectura capitolului 2 ar putea da
impresia că este vorba de o a doua relatare a creației, parțial
contradictorie, dar nu este așa. Capitolul 2 analizează detalii
individuale din capitolul 1 și, în special, ziua a șasea a creației,
ca și cum ar fi privită cu o lupă. Nu este vorba atât de mult despre
creația materială, biologică, ci despre faptul că omul este creat ca
ființă responsabilă din punct de vedere moral și este plasat în
relații de către Dumnezeu:
1.
în
relație cu Dumnezeu (versetele 4-7)
2.
în
relație cu creația (versetele 8-20)
3.
în
relația cu soția sa (versetele 21-25)
În afară de aceasta, capitolul 2 este
singurul capitol din Biblie în care omul este descris într-o stare de
nevinovăție și fără de păcat. | |||
|
Depășirea obstacolelor și împotrivirii - David Roderick Reid | |||
Versete călăuzitoare: Neemia 4.9-11 Ce părere ai tu despre obstacole și împotrivire atunci când ai un proiect sau o sarcină de rezolvat? Crezi că obstacolele sunt de nedepășit și te lași tentat să renunți sau le vezi ca pe niște garduri, care te provoacă să sari peste ele și să continui să alergi? | |||
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 2 - Henry Allen Ironside | |||
VIAȚA ÎN LUMINĂ În acest capitol, Ioan se preocupă cu eșecul credincioșilor care au fost curățați din punct de vedere judiciar de orice păcat. Cum rămâne cu eșecul nostru? Pentru că știm că toți eșuăm - oricât de mult am regreta aceasta. | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 1 - Stefan Ulrich | |||
Geneza 1
Geneza 1 ne duce la
începutul timpului, la începutul lucrării lui Dumnezeu. În acest
capitol, Dumnezeu Se revelează ca fiind Creatorul tuturor! Pe scurt,
dar în cuvinte bogate în conținut, ni se prezintă modul în care El
creează cerurile și pământul și apoi pregătește pământul în șase zile
ca loc de locuit pentru om. Numai Dumnezeu a putut face cunoscute
faptele relatate în acest capitol, care au avut loc înainte de crearea
omului. Noi le acceptăm cu credință și astfel înțelegem „că lumile au
fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Evrei 11.3). | |||
|
La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Introducere - Stefan Ulrich | |||
Introducere
Prima carte a lui Moise este o carte
deosebită în Cuvântul lui Dumnezeu. Este o carte ale cărei relatări
chiar și copiilor le place să le citească și care conține o sursă
inepuizabilă de învățătură pentru fiecare cititor al Bibliei. Este
cartea începutului și, de aceea, este numită „Geneza” în unele limbi.
Acest cuvânt grecesc înseamnă „început”, „creație”, „origine” sau
„devenire”. Titlul ebraic este „Bereshit” [רֵאשִׁית]
(la început), cu referire la primele două cuvinte din această carte a
Bibliei. | |||
|
Fericire dublă - Autor necunoscut | |||
Doctorul Verdereau, un medic francez, care a murit acum câtăva vreme la o vârstă înaintată, povestea cu simpatie o istorie din tinerețea sa, care trezea mereu în el două amintiri fericite, și anume, amintirea purtării afectuoase de grijă a tatălui său, despre care vorbea întotdeauna cu mare respect, dar, înainte de toate, amintirea dragostei lui Dumnezeu, care i-a devenit cunoscută în mod evident în vremea când studia la Paris. El era vlăstarul unei familii de medici din vechea Burgundia, pe drept foarte respectată, și viitorul medic era destinat din cea mai timpurie copilărie să fie cândva urmașul celebrului său tată. El trebuia să mărească cu o verigă demnă lanțul strămoșilor săi excelenți. Când venise vremea ca tânărul să părăsească casa părintească, pentru a studia în altă parte, tatăl iubitor și înțelegător i-a spus: ... | |||
|
Griji - Autor necunoscut | |||
Cine nu are astăzi griji? Anul care a trecut a adus un număr cu adevărat mare de griji și mulți oameni cred că noul an ne va aduce griji mai multe și mai mari. Câte un negustor care își făcea în zilele acestea încheierea conturilor de bilanț la sfârșit de an, a trebuit să descopere, dacă încă nu știa de mai înainte, că anul trecut i-a adus numai pierdere, în loc de câștig, și cât de mari sunt grijile atâtor angajați, funcționari și muncitori, nu necesită nicio explicare. | |||
|
Lucrarea lui Kang Ha Kyu pentru Domnul - Autor necunoscut | |||
Din buletinul informativ, „Bibel-Arbeit“, al Societății biblice
engleze și străine, preluăm următoarea relatare:
În ultimul raport anual apărut al Societății, reverendul dr. Blair
împărtășește o discuție pe care o avusese cu curierul de Biblii din
Coreea, Kang Ha Kyu, în vremea când își scria raportul pentru
Societate. | |||
|
Dreptate pentru văduve - David Willoughby Gooding | |||
Versete călăuzitoare: Luca 2.36-38; 4.25,26; 7.11-17; 18.1-8; 20.45-21.4 Luca manifestă un interes remarcabil față de văduve. Întâlnim mai multe văduve pe paginile sale decât în orice altă carte din Noul Testament sau chiar din Vechiul Testament. Ana profetesa; femeia care l-a hrănit pe Ilie în Sarepta; mama din satul Nain care și-a îngropat singurul fiu; femeia care și-a apărat drepturile în parabola văduvei stăruitoare și a judecătorului nedrept - toate acestea erau văduve, iar Luca este singurul evanghelist care le menționează. În același timp, bineînțeles, el menționează și ceea ce consemnează și ceilalți evangheliști, și anume avertismentul Domnului nostru împotriva cărturarilor, deoarece aceștia extorcau bani de la văduve sub pretextul religiozității, și lauda Sa la adresa văduvei care a pus de bunăvoie cei doi bănuți, care reprezentau întregul ei mijloc de trai, în vistieria din Templu. | |||
|
Mântuirea unei prostituate - David Willoughby Gooding | |||
Versete călăuzitoare: Luca 7.36-8.3 Una dintre cele
mai frumoase trăsături ale Evangheliei lui Luca este aceea că Îl
prezintă pe Hristos ca Învingător și Salvator al celor marginalizați
și oprimați, ca Cel care poate reda adevărata demnitate oamenilor a
căror viață a luat-o cumva razna sau care sunt respinși sau chiar
persecutați de societate. Iar scopul acestei serii de studii este de a
examina unii dintre oamenii care au fost salvați și restabiliți de
Hristos. | |||
|
Când înșelătorii ajung să-L cunoască pe Hristos - David Willoughby Gooding | |||
Versete călăuzitoare: Luca 5.27-32; 18.9-14; 19.1-10
Funcționarii de la finanțe nu sunt deloc
oamenii noștri preferați. Ei sunt, în general, ținta umorului nostru
sarcastic și, uneori, sunt în centrul unor gânduri mai puțin plăcute
atunci când primim evaluarea noastră fiscală. Desigur, în momente de
luciditate totală a gândurilor, ne dăm seama că sunt oameni onorabili
care fac o treabă nepopulară, dar necesară. | |||
|
Ziua Domnului - G. Gardner | |||
Verset călăuzitor: Matei 24.30 Ziua Domnului stă în contrast cu Ziua Omului. Ea este, așa cum sugerează și numele, legată de Domnul Isus Hristos, când drepturile, cerințele și gloria Sa vor fi realizate. Atunci El va domni peste lumea întreagă și va lucra pentru Dumnezeu ca Omul al doilea, ultimul Adam, ca adevărata contra-imagine a lui David și Solomon. În acel moment, așa cum Biblia prezice de multe ori, tronul Său va fi în Ierusalim, iar stăpânirea Sa se va extinde până la marginile pământului. Toți trebuie să se plece înaintea Lui și să-L recunoască, iar Împărăția Sa nu va avea sfârșit. ... | |||
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 1 - Henry Allen Ironside | |||
DUMNEZEU ESTE LUMINA Realitatea întrupării lui Hristos
(versetele 1-4)
Ioan spune, ca să zicem așa: viața
eternă a fost descoperită într-un Om pe pământ. Noi L-am auzit pe
acest Om vorbind, I-am ascultat cuvintele, I-am văzut fața și L-am
atins. Știm că El era cu adevărat Om. Noi am petrecut trei ani și
jumătate minunați cu El. Dacă vrei să te ții strâns de adevărul despre
Hristos, atunci nu crede aceste lucruri care răsar ca ciupercile peste
noapte, ci întoarce-te la ceea ce a fost de la început. Putem fi
siguri: „Ceea ce este nou nu este adevărat, iar ceea ce este adevărat
nu este nou”. | |||
|
Epistola 1 Ioan: Introducere - Henry Allen Ironside | |||
Scrierile apostolului Ioan au avut întotdeauna o atracție deosebită
pentru poporul Domnului. Această atracție se datorează probabil
faptului că ele se adresează în primul rând familiei lui Dumnezeu. | |||
|
În ce ai tu încredere? - Autor necunoscut | |||
Există mulți oameni care, ca doamna A., cred că pot concluziona din
faptul că Dumnezeu le ascultă rugăciunile, că la sfârșitul vieții lor
El le va mântui și sufletul. Un
muribund a spus de curând: „Cred că acum voi merge în cer”.
Când a fost întrebat pe ce își bazează această presupunere, el a
răspuns: „Pentru că noaptea trecută Dumnezeu m-a ascultat și mi-a luat
toate durerile. Vă asigur că de când m-am rugat la El n-am mai simțit
nimic.” | |||
|
Mântuită în ceasul al unsprezecelea - Autor necunoscut | |||
Într-o după-amiază de sâmbătă, când predicatorul traversa piața
orășelului, unde în mod obișnuit domnea o viață și o agitație activă,
el a observat doi bărbați care purtau un sicriu. | |||
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ
Așa cum am
menționat în introducere, ultimele trei capitole ale scrisorii sunt
îndemnuri bazate pe învățătura din primele trei capitole. A fost
necesar ca apostolul să insereze ceva în capitolul al treilea, pentru
a-și justifica autoritatea în slujirea adevărului tainei, pentru ca
îndemnurile care urmează acum în capitolul 4 să ajungă la noi cu
autoritate. | |||
|
Înainte de ceasul încercării - Autor necunoscut | |||
Întreaga lume geme sub povara grea a războiului mondial. Ea
simte că această stare îngrozitoare nu mai poate fi suportată mult
timp și tânjește după o pace timpurie. | |||
|
Isus vorbește despre moartea Sa - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Ioan 12.32 Este o scenă
solemnă, pe care ne-o prezintă evanghelistul Ioan în capitolul 12 al
Evangheliei sale (Ioan 12.27-33). El, care odată spusese Tatălui:
„Iată, Eu vin ca să fac voia Ta” (Evrei 10.9), Se pregătea să pună pe
altarul lui Dumnezeu trupul Său, pe care Dumnezeu îl „pregătise”
pentru El. Doar câțiva pași Îl mai despărțeau de cruce, a cărei umbră
cădea din ce în ce mai întunecată pe drumul Său singuratic. | |||
|
Fiul Omului în cer - Autor J. G. B. | |||
Versete călăuzitoare: Faptele apostolilor 1-9 Din Evanghelii aflăm multe lucruri în legătură cu Fiul Omului în cer, unde din când în când se face referire la această taină. Domnul Însuși vorbește despre faptul că, în timpul veacului prezent, El va fi văzut stând acolo la dreapta puterii și că, la timpul Său, va veni de acolo pe norii cerului (Matei 26.64). Mai mult, auzim din propria Sa gură că, după venirea Sa, El va ședea pe tronul gloriei Sale (Matei 25.31). Acestea sunt doar două exemple ale modului în care această taină mare a fost anunțată în avans. Dar Persoana văzută în Evanghelii este Dumnezeu, revelat în carne și, ca atare, activ pe pământ. Pe de altă parte, în capitolele din Faptele apostolilor, care continuă relatările evangheliștilor, se vorbește despre Omul glorificat în cer și despre modul în care El este activ acolo. | |||
|
Morții vor învia - Autor necunoscut | |||
Renumitul misionar, Moffat, vizita adesea o căpetenie africană pe nume
Macaba. Căpetenia avea multe întrebări în legătură cu „învățătura
creștină”. În una dintre convorbirile lor, Moffat a vorbit despre
învierea morților. | |||
|
„Dragostea lui Hristos ne constrânge” - Autor necunoscut | |||
Salvarea celor doi bărbați a fost un miracol atât de evident al lui Dumnezeu, încât toată lumea a fost copleșită. Pentru cei doi bărbați salvați a însemnat și mai mult. Jakob îngrămădise cărbuni aprinși pe capul dușmanului său; acționase conform instrucțiunilor Domnului și Stăpânului său, iar din aceasta urma să iasă roade glorioase. De atunci încolo, nu au existat prieteni mai buni la bord decât Jakob și cârmaciul. Inimile amândurora erau acum unite de o legătură de nezdruncinat, iar cârmaciul se lăuda cu voce tare că, alături de Dumnezeu, își datora viața prietenului său Jakob. | |||
|
„Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine gol!” - Autor necunoscut | |||
Cei cinci oameni fericiți, atât de intim uniți prin sângele Mielului, au petrecut împreună un timp minunat în camera liniștită a bătrânului. Încă o dată se dovedise adevărul cuvântului profetic: „Pentru că, după cum ploaia și zăpada coboară din ceruri și nu se mai întorc acolo, ci udă pământul și-l fac să rodească și să înmugurească, ca să dea sămânță semănătorului și pâine celui care mănâncă, tot aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face ce-Mi place și va prospera în lucrul pentru care l-am trimis. Pentru că veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace.” (Isaia 55.10-12). | |||
|
Scrisoarea unui soldat - Botschafter des Heils in Christo | |||
Această scrisoare a fost scrisă unei surori care își pierduse soțul în război. Joel D., autorul scrisorii, fiind el însuși pe front, are cuvinte de încurajare și mângâiere pentru sora lui. | |||
|
A doua scrisoare a unui soldat - Botschafter des Heils in Christo | |||
Scrisoarea emoționantă a fratelui nostru francez Joel D., pe care o
publicăm astăzi, a fost scrisă cu câteva luni înainte de cea publicată
în numărul din septembrie al revistei „Botschafter
des Heils in Christo”.
Joel D. fusese deja rănit destul de grav la începutul războiului. Abia
recuperat, a fost trimis din nou pe front. De acolo, tânărul de 25 de
ani le-a scris părinților săi următoarele rânduri. | |||
|
Părăsit de Dumnezeu - Autor necunoscut | |||
La începutul Psalmului 22 întâlnim o expresie de o gravitate
zguduitoare și de o importanță fără egal. Este vorba de întrebarea:
„Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?”. | |||
|
Jertfa de ardere-de-tot - J.N. Darby | |||
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Cea de-a treia carte a lui Moise începe cu relatarea că din
Cortul întâlnirii Domnul
îl cheamă pe Moise. Aici este vorba despre apropierea de Dumnezeu.
Jertfele sunt mijloacele pentru atingerea acestui scop, ele
simbolizând lucrarea lui Hristos, prin care am fost aduși la Dumnezeu.
Există o diferență clară între primele două jertfe pe care le găsim
aici - cea de-a treia jertfă este o suplimentare, ca să spunem așa -
și jertfele pentru păcat. Arderea-de-tot și jertfa de mâncare sunt de
sine stătătoare. Jertfa de pace (sau de părtășie) depinde de acestea.
Acestea sunt urmate de jertfe de altă natură, și anume jertfa pentru
păcat și jertfa pentru vină. Acestea sunt cele două grupe de jertfe. | |||
|
Piatra - Autor necunoscut | |||
Printre multe alte nume și titluri, Domnul nostru poartă și
numele de Piatră. El este Piatra, la fel cum El este calea,
ușa, viața etc. Fiecare nume ne descoperă frumuseți și
perfecțiuni deosebite în El, și din orice punct de vedere am privi la
El - vom găsi întotdeauna motive de bucurie și de închinare. Acest
lucru se va întâmpla și dacă Îl privim puțin astăzi ca fiind „Piatra”. | |||
|
Jertfa de ardere-de-tot - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Arderea-de-tot era cea mai importantă jertfă de o mireasmă plăcută; ea era oferită lui Dumnezeu în întregime și se înălța la El cu toată mireasma ei. În primul rând, ea era destinată în întregime lui Dumnezeu, deși jertfitorul putea vedea în ea măsura acceptării sale de către Dumnezeu. Jertfa era un model al lui Hristos, care S-a adus pe Sine Însuși ca jertfă lui Dumnezeu, „o mireasmă plăcută”. | |||
|
„Cel spânzurat este un blestem al lui Dumnezeu” - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Deuteronomul 21.22,23 Faptul că această rânduială ciudată a lui Dumnezeu se referea la Hristos și moartea Sa pe cruce ar putea părea la început dur și incredibil pentru cineva care nu este instruit în Scriptură. Dar nu lipsesc motivele care să confirme această afirmație, care sunt luate în parte din caracterul Legii și în parte din explicația dată de Duhul Sfânt în altă parte. În primul rând, această rânduială în sine este de o asemenea natură încât, dacă referirea la Hristos este îndepărtată din ea, nu poate avea niciun temei rezonabil. ... |
|||
|
„S-a sfârșit!” - J.J. Rambach, Weiland | |||
Verset călăuzitor: Ioan 19.30 După ce a luat oțetul, Isus a spus: «S-a sfârșit!». Senzația dureroasă a setei și băutura de oțet care a urmat a fost ultima suferință, pe care Isus a trebuit să o îndure înainte de moartea Sa ... În acest al șaselea cuvânt se pune piatra de hotar, la care se termină suferințele trupului și ale sufletului Său; da, totodată, în el se pune coroana, ca să zicem așa, pe toate suferințele îndurate până atunci și se proclamă public împlinirea lor. În limba greacă, această expresie constă dintr-un singur cuvânt: „tetelestai”, prin a cărui scurtime Mântuitorul nostru a vrut să ne arate că trebuie să ne întrebăm ce s-a împlinit, deoarece nu menționează nimic anume. | |||
|
Un laț nimicitor - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Proverbele 29.5 Un cuvânt demn de luat în seamă! Puțini sunt cei care s-au gândit vreodată serios la natura lingușirii, la originile ei și la consecințele ei adesea nefaste, mai ales pentru cei care o practică. O „limbă mincinoasă” [Proverbele 26.28], așa cum o numește Cuvântul, este un rău teribil și răspândit. Dumnezeu spune despre om, în general: „Ei vorbesc neadevăr unul către altul; vorbesc cu buză lingușitoare, cu inimă fățarnică” (Psalmul 12.2). Prin urmare, poate că ar fi bine să spunem un cuvânt despre acest subiect. | |||
|
Mort față de păcat odată pentru totdeauna - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Romani 6.10 Domnul nostru preamărit a venit o dată în această lume pentru a rezolva problema gravă a păcatului. Acesta a fost scopul venirii Sale. El a venit să ia locul nostru ca păcătoși, să moară pentru noi. Nu exista o altă cale de a rezolva această chestiune. El nu a murit pentru că ar fi trebuit să moară; oh, nu, El a fost Cel Sfânt și Drept. El a murit pentru noi din har și având în vedere păcatul care ne murdărise și ne ținea captivi; și a făcut-o odată pentru totdeauna. Această lucrare nu poate și nu trebuie să fie repetată niciodată. El a trebuit să o facă din cauza păcatului care ne despărțea de Dumnezeu pentru totdeauna, iar acum, pentru că a îndeplinit lucrarea dificilă, El nu mai are nimic de-a face cu păcatul. „Pentru că, în ceea ce a murit, a murit față de păcat odată pentru totdeauna”. | |||
|
Dumnezeu este dragoste - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: 1 Ioan 4.8 Orice om este prin natură, așa cum ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, mort în păcate, înstrăinat de viața lui Dumnezeu; iar natura lui, pe care a primit-o ca urmare a nașterii sale din primul Adam, este vrăjmașă împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia lui Dumnezeu despre el. Nu există dragoste în inima lui, nici pentru Dumnezeu, nici pentru aproapele său. Într-o inimă firească poate exista o dragoste naturală, dar ea nu cunoaște dragostea adevărată, dragostea pentru Dumnezeu, dragostea pentru frați; căci „dragostea este din Dumnezeu” [1 Ioan 4.7]. Dar atunci când un om este adus la viață prin puterea Duhului Sfânt, adică este născut din nou, el primește o natură nouă, viața divină. | |||
|
Trei tineri care au căzut: Încurajare pentru cei care au căzut - Stanley Bruce Anstey | |||
Poate că te-ai poticnit și ai sentimentul că ai putea la fel de bine să renunți. Dragă prietene, nu face asta! Diavolul vrea să faci asta, dar Domnul vrea să te ridici, să te judeci și să mergi mai departe. Minciuna diavolului este că, dacă ai căzut, ai căzut atât de mult încât nu mai poți fi restabilit. Cain a crezut același lucru. El a spus: „Nelegiuirea mea este prea mare ca să poată fi iertată” (Geneza 4.13). El credea că ceea ce făcuse era prea grav pentru a fi iertat și restabilit, dar aceasta nu era adevărat. Îl ascultase pe diavol. Domnul spusese: „Dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă” (Geneza 4.7). Exista o măsură pentru tratarea păcatului lui, oricât de grav ar fi fost el. | |||
|
Trei tineri care au căzut: Șapte motive din ce cauză cădem - Stanley Bruce Anstey | |||
Noul Testament ne oferă o serie de motive pentru care creștinii
credincioși se poticnesc. Aș dori să folosesc timpul rămas pentru a le
trece pe scurt în revistă și a nota cauzele și sper să învățăm ceva
din ele. Cele mai multe căderi spirituale în umblarea creștină sunt
cauzate de unul sau mai multe dintre aceste șapte lucruri. | |||
|
Slujirea - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Coloseni 3.24
Aproape că nu
există un domeniu din viața și experiențele unui creștin credincios
care să fie supus unor schimbări mai mari decât cel al slujirii. În
toate formele obișnuite ale vieții creștine, slujirea capătă adesea un
caracter mai mult sau mai puțin asemănător cu cel al slujirii ca rob,
adică este exercitată ca o chestiune de datorie și apoi este adesea
percepută ca o încercare sau chiar ca o cruce. Lucrurile, care inițial
erau făcute cu plăcere și bucurie, devin pe termen lung sarcini
plictisitoare, care poate că sunt făcute în continuare cu fidelitate,
dar cu o aversiune ascunsă, cu dorința mărturisită sau nemărturisită
de a nu mai fi nevoit să fie făcute, sau cel puțin nu la fel de des.
În locul „Am voie să fac?”, rostit cu bucurie, apare datoria „Trebuie
să fac?”, rostită cu amărăciune. Jugul, care inițial a fost blând,
devine apăsător, povara cândva ușoară devine grea. | |||
|
Acolo sunt acasă - Autor necunoscut | |||
În timp ce
distribuiam tractate într-un sat izolat, într-o zi, am dat peste o
femeie credincioasă de optzeci și patru de ani care trăia singură
într-o mansardă. Tot ceea ce am văzut era dovada unei mari sărăcii.
Considerând că bătrâna singuratică avea nevoie de un cuvânt de
încurajare, i-am spus: „Stimată doamnă, în curând încercările de pe
cale vor fi în urma noastră și vom fi complet fericiți acolo sus, la
Domnul nostru Isus!”
„Acolo eu sunt
acasă”, a răspuns ea. | |||
|
Cerul este deschis - Autor necunoscut | |||
(Discurs rostit cu ani în urmă la înmormântarea unui vechi
slujitor al Domnului)
Scumpii mei frați și scumpele mele surori! Cerul nu este atât de departe de noi pe cât credem de obicei; nu, este aproape! ... | |||
|
Nu ți-am poruncit Eu? - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Iosua 1.9 Un credincios ar trebui să fie întotdeauna capabil să
justifice, cu demnitatea credinței care se bazează doar pe puterea și
autoritatea lui Dumnezeu, calea pe care merge, lucrarea pe care o face
și locul pe care îl ocupă. Aceasta nu este aroganță sau mândrie, nu
este încredere în sine sau laudă deșartă; nu, este exact opusul:
neîncredere în sine și încredere în Dumnezeu. | |||
|
Nu te teme; crede numai! - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Marcu 5.36 Nimic nu este mai dificil pentru inima omului decât să stea
liniștită și să creadă. Este complet contrar naturii sale. De aceea,
credința este numită și „un dar al lui Dumnezeu”, iar Dumnezeu este
Cel care o susține, o încurajează și o răsplătește din belșug, căci
credința Îl onorează pe Dumnezeu. | |||
|
Trei tineri care au căzut: Rezumat referitor la cădere lor - Stanley Bruce Anstey | |||
Lucrurile, care i-au dus pe acești tineri la cădere, erau: neglijență, răzvrătire și unul nevinovat, atras printr-o dezbinare. | |||
|
Trei tineri care au căzut: Mefiboșet - Stanley Bruce Anstey | |||
Verset călăuzitor: 2 Samuel 4.4 Căderea lui Mefiboșet este poate cel mai trist caz dintre toate, pentru că nu a fost deloc vina lui. A fost lăsat în mâinile unei persoane neglijente, care l-a făcut să cadă. Uneori, căderea unui tânăr poate fi pusă, într-o oarecare măsură, pe seama celor care au avut grijă de el. În cazul lui Mefiboșet, „doica” sa a fost cea care l-a făcut să cadă. | |||
|
Lauda creștinului credincios - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Romani 5.1-11 Abia atunci când păcătosul simte povara grea a păcatului în
prezența lui Dumnezeu, când inima lui, nesigură și neliniștită,
tânjește după pace, învață să înțeleagă că are nevoie de har, și încă
de un har desăvârșit, pentru a fi mântuit. Dar cât de profundă și de
puternică trebuie să fie impresia atunci când într-o astfel de inimă
prin puterea activă a Duhului Sfânt pătrunde Cuvântul: „Care {Hristos}
a fost predat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru
îndreptățirea noastră” (Romani 4.25)! Această afirmație scurtă și
simplă conține cea mai plăcută evanghelie pentru păcătosul pierdut. El
vede aici dreptatea lui Dumnezeu, de care trebuie să se teamă din
cauza păcatelor sale, satisfăcută în cel mai desăvârșit mod. Ea și-a
găsit satisfacția în moartea Altuia, în moartea ca jertfă a lui
Hristos pe Golgota. În locul păcătosului, păcatul a fost judecat în
carne. „Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă
prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu
carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne”
(Romani 8.3). | |||
|
Așa-zisa doctrină a sfințirii în lumina Cuvântului lui Dumnezeu - Autor necunoscut | |||
Faptul că Cuvântul lui Dumnezeu învață ce este sfințirea este
cunoscut de orice cititor atent al Scripturii; într-adevăr, mii de
oameni vor mărturisi cu ușurință că este un adevăr foarte binecuvântat
și prețios. S-a scris și s-a discutat mult despre el și în zilele
noastre. Deci, dacă ar fi necesar vreodată, atunci astăzi, când Satana
face eforturi atât de mari pentru a răspândi doctrine false și rele și
pentru a jefui poporul lui Dumnezeu de adevăr, se cuvine să comparăm
cu atenție ceea ce se învață despre acest subiect, cu învățăturile
Cuvântului lui Dumnezeu și să examinăm dacă „oamenii sfințirii”, așa
cum sunt numiți în mod obișnuit, susțin cu adevărat adevărul potrivit
lui Dumnezeu sau dacă au căzut în capcana pusă cu viclenie de dușman. | |||
|
Supuneți-vă deci lui Dumnezeu! - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Iacov 4.7 Omul este o creatură și, prin urmare, o ființă dependentă, căci
orice creatură este în mod necesar dependentă de Creatorul său.
Ascultarea de Dumnezeu se cuvine deci oricărui om; da, el Îi
datorează lui Dumnezeu ascultarea și este deci pasibil de pedeapsă
dacă își urmează propria voință. Neascultarea și voința proprie din
partea sa echivalează cu o răzvrătire directă împotriva lui Dumnezeu.
Iată de ce i se spune lui Saul cel îndărătnic: „Pentru că răzvrătirea
este ca și păcatul ghicirii și încăpățânarea este ca nelegiuirea și
ca închinarea la idoli” (1 Samuel 15.23a). | |||
|
Două mărturii - Autor necunoscut | |||
Verset călăuzitor: Evrei 11.4 „Prin credință pricepem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu” [Evrei 11.3], iar creația era frumoasă și fără pată când Dumnezeu a privit la lucrarea Sa în ziua a șaptea. Totul era „foarte bine” [Geneza 1.31]. Dar, vai!, nu a rămas așa. Păcatul a intrat în lume și, de atunci, creația a fost supusă deșertăciunii și suferinței; „nu de bunăvoie”, după cum citim în Romani 8, „ci din cauza celui care a supus-o” [Romani 8.20], adică a omului. Omul însuși a fost de acum înainte separat de Dumnezeu printr-o prăpastie de netrecut; păcatul s-a interpus între el și Dumnezeul cel sfânt, iar o relație între Dumnezeu și om, așa cum avusese loc în grădina Eden, nu mai era posibilă. | |||
|
Trei tineri care au căzut: Ahazia - Stanley Bruce Anstey | |||
Versete călăuzitoare: 2 Împărați 1.1,2
Aici avem un alt
tânăr care a căzut. La fel ca și Eutih, căderea lui este menită să
reprezinte o cădere spirituală pe care o poate avea oricare din
poporul Domnului. El era un împărat tânăr, care tocmai urcase pe
tronul din Israel în locul tatălui său. Avea viața în față și sunt
sigur că arăta destul de bine. Dar, într-o zi, totul s-a oprit când a
„căzut printre gratii”. Căderea lui Ahazia a fost foarte gravă. Nu
avea să-și mai revină niciodată din ea. Aceasta este o chestiune
serioasă, dragi frați și surori. Ea arată că există lucruri în care o
persoană poate cădea și din care nu-și poate reveni. | |||
|
Trei tineri care au căzut: Eutih - Stanley Bruce Anstey | |||
Versete călăuzitoare: Faptele apostolilor 20.7-12 Eutih era un tânăr, care a căzut din adunare! Nu a intenționat să o facă, dar exact asta s-a întâmplat. Căderea lui este o imagine a celor care părăsesc literalmente Adunarea. Vedem că acest lucru se întâmplă din când în când în rândul poporului Domnului și este o tragedie. Putem învăța ceva din asta? | |||
|
Trei tineri care au căzut: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
Vreau să vorbesc
în această după-amiază despre trei tineri: Eutih, Ahazia și Mefiboșet.
Acești trei tineri aveau ceva în comun - fiecare dintre ei a căzut
grav! Dumnezeu a consemnat căderea lor în Cuvântul Său, pentru ca noi
să putem învăța ceva. Vreau să-i privim pe toți trei cu ajutorul
Domnului, pentru a putea primi învățătura practică pe care El
intenționează să ne-o ofere. | |||
|
Harul lui Dumnezeu - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Tit 2.11-13
Harul lui Dumnezeu! - Ce câmp vast, imens, plin de cele mai bogate și mai
prețioase roade, se deschide înaintea ochilor noștri când auzim acest
singur cuvânt: „Harul lui Dumnezeu”! - un tezaur plin de bogății
inepuizabile, de argint, de aur și de pietre prețioase strălucitoare.
Harul unei căpetenii puternice de pe acest pământ este cu siguranță
ceva prețios, de dorit; dar ce este el în comparație cu harul lui
Dumnezeu? Ca o singură picătură, și nici măcar o picătură pură, în
comparație cu inundațiile cristaline ale unui lac măreț, ale cărui
adâncimi nu pot fi măsurate de nicio creatură.
Harul lui Dumnezeu! - Cât de dulce și de plăcut sună acest cuvânt în urechile
unui păcătos condamnat la judecata veșnică! Cât de mângâietor și
înviorător vorbește inimii pelerinului credincios pe drumul său
printr-un pustiul obositor și periculos! | |||
|
Cele două imnuri din Apocalipsa - Autor necunoscut | |||
Există o diferență importantă între cele două cântări de
mulțumire sau de laudă din Apocalipsa 1.5,6 și 5,9-14. Cea din
capitolul 1 este cu adevărat o mulțumire; în capitolul 5, însă, este
mai degrabă o laudă, o celebrare a ceea ce Mielul este vrednic să facă
și să primească. Cântarea de laudă din primul capitol este expresia
închinării sau adorației recunoscătoare adusă de cei răscumpărați de
pe pământ. În capitolul al cincilea, în schimb, ne aflăm în cer; prin
urmare, este mai mult o prezentare a închinării cerești, a închinării
tuturor locuitorilor cerului, de fapt a tuturor ființelor create din
cer, de pe pământ, de sub pământ și de pe mare. De asemenea, trebuie
remarcat faptul că aceste două exprimări sublime ale sentimentelor nu
sunt doar diferite în sine, ci sunt produse și de două cauze diferite.
Cu toate acestea, rămâne adevărat că, pe lângă diferență, există și o
mare asemănare, iar pentru a arăta clar atât diferența, cât și
asemănarea, aș dori să intru puțin în detaliile acestui mare subiect. | |||
|
Lucrarea harului pentru noi și în noi - Autor necunoscut | |||
Mântuitorul, Fiul Omului, a atârnat pe cruce pe moarte; El, Cel
drept, a stat în locul celor nedrepți, purtând păcatele noastre în
propriul Său trup pe lemn. Aceasta era marea Sa lucrare pentru noi.
Dar când unul dintre cei doi răufăcători, între care a fost răstignit
și care amândoi Îl insultau, s-a convertit, s-a descoperit o lucrare a
harului în acel om. | |||
|
Expresii biblice explicate pe scurt: Circumcizia - Stanley Bruce Anstey | |||
Dumnezeu a
folosit circumcizia ca semn al legământului său cu Avraam și cu
urmașii săi pentru a-i binecuvânta în țara Canaan (Geneza 17.10,11).
Iudeii au înțeles aceasta ca fiind o arvună irevocabilă a
binecuvântării lui Dumnezeu pentru ei (Geneza 15.5; 17.10). Din moment
ce se aflau în această relație cu Dumnezeu, ei credeau că le era
imposibil să se piardă pentru veșnicie, deoarece, dacă s-ar fi
pierdut, El Și-ar fi retras cuvântul. | |||
|
Expresii biblice explicate pe scurt: Tainele - Stanley Bruce Anstey | |||
O „taină” în
Sfânta Scriptură nu este ceva misterios și enigmatic, ci o taină
descoperită, care era necunoscută oamenilor înainte de a fi dezvăluită
(Deuteronomul 29.28). | |||
|
Expresii biblice explicate pe scurt: Binecuvântări - Stanley Bruce Anstey | |||
Termenul
„binecuvântări”
{blessings}
este menționat în Sfânta Scriptură în patru moduri: | |||
|
Pe marea furtunoasă - W.T.P. Wolston | |||
Versete călăuzitoare: Matei 14.22-33
În timp ce Isus a dat drumul mulțimilor, după ce le-a hrănit, ucenicii
se aflau într-o corabie și „se chinuiau cu vâslirea”. Dar în toate
greutățile și pericolele lor, Domnul avea ochii îndreptați spre ai
Săi. El S-a rugat pentru ei acolo sus pe munte și în a patra strajă
din noapte a venit la ei. El nu îi uită niciodată pe ai Săi în
greutățile lor. El „poate să ajute”, „are milă” și „poate să
mântuiască pe deplin”. | |||
|
Speranța creștinului - Autor necunoscut | |||
După ce în ultimele luni am tratat în repetate rânduri „lupta
creștinului”, astăzi aș dori să atrag atenția cititorului asupra unui
alt subiect de același interes profund și personal. Este vorba de
speranța creștinului, adică speranța credinciosului în revenirea
Domnului său. Acesta este un subiect pe care fiecare creștin
credincios ar trebui să-l cunoască bine, și aș vrea să-l rog pe
cititor să-și îndrepte împreună cu mine gândurile, nu numai gândurile,
ci toate impulsurile și afecțiunile inimii sale, către acest subiect.
Iubitul nostru Domn, Fiul Dumnezeului celui viu, revine pentru noi din
cer; acesta este subiectul adevărat și propriu-zis al speranței și
așteptării noastre, și El vine să ne introducă în casa Tatălui. | |||
|
Lupta creștinului - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Efeseni 6.10-20 De la un luptător se așteaptă să aibă calități deosebite, iar
învingătorul este copleșit de onoruri; dar cine îl laudă pe cel laș?
Cu regret, el este în fruntea listei întunecate a celor pierduți din
Apocalipsa 21.8, unde citim: „Dar cât despre cei lași și necredincioși
... partea lor este în iazul care arde cu foc și pucioasă”. Expresia
„cei lași” se referă aici la cei care se tem să-L mărturisească pe
Isus ca Mântuitor și Domn de teama consecințelor. Ei sunt lași când
vine vorba de Hristos. În ochii lui Dumnezeu, acesta este un păcat de
cea mai joasă și întunecată speță. Pentru că astfel de oameni cunosc
în mod evident ceva despre Hristos și despre bunătatea Sa, și totuși
le este rușine de Numele Său în fața oamenilor. Prin urmare,
catalogați drept „lași”, ei își vor găsi destinația veșnică în iazul
de foc. | |||
|
Jertfa de ardere-de-tot - Charles Stanley | |||
Versete călăuzitoare: Leviticul 1 Jertfitorul poate oferi un vițel, o oaie, o capră sau o pasăre, și anume o turturică sau un pui de porumbel. Dar, în toate cazurile, trebuie să aibă loc moartea. Jertfa lui Cain - adică o jertfă fără moartea jertfei de ispășire [compară cu Geneza 4.3] - nu poate fi primită. Nu contează cât de mult sau cât de puțin înțelegem despre Hristos: trebuie să recunoaștem că jertfa Sa ispășitoare este absolut necesară. | |||
|
Curățire de trei feluri - Autor necunoscut | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 13,5; 15.2; 1 Ioan 3.3 Capitolele 13-16 din Evanghelia după Ioan se caracterizează
printr-o seriozitate deosebită, melancolică; ele ni-L arată pe Domnul
nostru în ultimele ore dinaintea morții Sale în conversație cu
ucenicii Săi iubiți. În izolare liniștită, El se preocupă cu ei și îi
învață despre momentul în care nu va mai fi cu ei. El știa că venise
ceasul ca El să plece din această lume la Tatăl și ca ei să rămână în
urmă fără El. De aceea, El îi încredințează dragostei și purtării de
grijă a Tatălui într-un mod cu totul special (Ioan 17). | |||
|
Pe marea furtunoasă - Stanley Bruce Anstey | |||
Versete
călăuzitoare:
Matei 14.22-36 Corabia care pleacă pe mare este o imagine a mărturiei Evangheliei, care merge la păgâni. Apostolii, care s-au urcat pe corabie, reprezintă rămășița credincioasă a iudeilor, care au fost scoși din iudaism și primiți în Biserica creștină. În același timp, Domnul „S-a suit pe munte, ca să Se roage”. Aceasta înseamnă că Domnul S-a înălțat la cer pentru a îndeplini lucrarea Sa actuală de Mare preot, de rugăciune de mijlocire pentru ai Săi aflați în această lume | |||
|
„Vino și ajută-ne!” - Autor necunoscut | |||
Omul are un
suflet nemuritor. Corpurile se descompun, sufletele rămân. Dacă
mașinăria trupului nostru, atât de minunat creat de Dumnezeu, cedează,
„dacă se desface casa pământească a cortului nostru”, sufletul rămâne
și va rămâne pentru eternitate. Probabil că există în prezent pe
pământ în jur de o mie cinci sute de milioane de suflete nemuritoare
{n.tr.: articolul a apărut în anul 1932}. În fiecare an, milioane trec
din timp în eternitate, pentru a o petrece fie în fericire și lumină
strălucitoare, fie în nenorocire și întuneric. Natura noastră rămâne
păstrată pentru întotdeauna. Adam și Eva trăiesc încă, la fel ca toți
nenumărații lor urmași. O generație după alta vine și pleacă. Pământul
este un câmp imens de morți; la fel și mările își adăpostesc
nenumărații lor morți. Milioane și milioane de milioane au trecut
permanent granițele timpului, purtați de o putere asupra căreia nu au
avut niciun control. Roata timpului se învârte încet, dar irezistibil
și neîncetat. | |||
|
Expresii biblice explicate pe scurt: Prefață și introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
A fost dorința
noastră de a publica o carte de această natură, pentru a le oferi
creștinilor ceea ce noi credem că este o prezentare exactă a
diferitelor adevăruri doctrinare care au fost redescoperite în secolul
al XIX-lea. Misiunea consta în prezentarea simplă și concisă a
adevărului, astfel încât generația de astăzi să îl poată înțelege, dar
în același timp să ne asigurăm că nu se pierde nimic din profunzimea
lui.
Această carte nu
se dorește a fi o enciclopedie biblică, deși este organizată în ordine
alfabetică precum o enciclopedie. De aceea, ea nu conține date despre
oameni, locuri și lucruri. Cu toate acestea, ea conține aproximativ o
sută cincizeci de termeni și expresii doctrinare din Noul Testament
și, prin urmare, ar putea fi catalogată drept un manual biblic. | |||
|
Expresii biblice explicate pe scurt: Urâciunea pustiirii - Stanley Bruce Anstey | |||
„Urâciunea pustiirii” se referă la „chipul” idolatru, pe care antihrist îl va ridica în Templul din Ierusalim și la care iudeii vor fi obligați să se închine (Daniel 12.11; Matei 24.15; Apocalipsa 13.12-18). | |||
|
Expresii biblice explicate pe scurt: Făcuți plăcuți - Stanley Bruce Anstey | |||
„Făcuți plăcuți”
este un termen care se referă la faptul că cei care cred în Domnul
Isus Hristos se află „în privilegiul” lui Dumnezeu prin faptul că L-au
primit pe Hristos ca Mântuitor al lor. În consecință, în Hristos, ei
au o nouă poziție înaintea lui Dumnezeu, acolo unde nu-i ajunge
judecata. | |||
|
Expresii biblice explicate pe scurt: „În Hristos” și „Hristos în voi” - Stanley Bruce Anstey | |||
„În Hristos” și
„Hristos în voi” - apostolul Pavel folosește acești termeni tehnici
pentru a descrie poziția și starea creștinului credincios: | |||
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 16 - Stefan Ulrich | |||
Din nou le întâlnim aici pe cele trei femei și din nou
acțiunile lor arată dragostea și devotamentul lor. | |||
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 15 - Stefan Ulrich | |||
Marcu menționează interogatoriul înaintea sinedriului,
dis-de-dimineață, într-o singură frază și, prin urmare, nu atât de
detaliat ca Luca în capitolul
22.66-71. Se convenise deja în
timpul nopții că Domnul era vinovat de moarte (Marcu
14.64). Această hotărâre este acum confirmată oficial de către
sinedriu. Dar, întrucât dreptul de a impune pedeapsa cu moartea le
fusese luat iudeilor de către romani (Ioan
18.31), ei trebuie să Îl ducă pe Domnul la Pilat. | |||
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 14 - Stefan Ulrich | |||
Capitolul 14 ne readuce la succesiunea evenimentelor din zilele
Domnului înainte de răstignirea Sa. El ne descrie ultimele scene
emoționante din viața Domnului pe pământ și ne arată cum, în
apropierea Sa, sunt dezvăluite gândurile multor inimi. Începe cu
planurile viclene ale conducătorilor poporului, arată dragostea
impresionantă din inima Mariei, trădarea făcută de Iuda, dragostea
Domnului pentru ucenicii Săi prin instituirea cinei de amintire,
tăgăduirea lui Petru și, în cele din urmă, Domnul în grădina
Ghetsimani și în fața sinedriului. | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (19): Curtea din față - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Exodul 38.9-20 Curtea din față constituia o împrejmuire pentru casa lui Dumnezeu și separa locuința Sa de lumea exterioară. Gândesc că nu ar trebui să ne fie greu să recunoaștem că această incintă este formată de poporul Domnului, care formează efectiv linia de demarcație în această lume între tot ceea ce este de la Dumnezeu și ceea ce nu este de la El. ... | |||
|
Ierusalim - Viitorul cetății Marelui Împărat - W.J. Ouweneel | |||
Noi vrem deci să ne ocupăm cu acest Ierusalim ca loc asupra căreia se concentrează căile lui Dumnezeu cu pământul. Deoarece în Biblie ne sunt descrise căile lui Dumnezeu, vrem să ne ocupăm aproape exclusiv cu ceea ce Sfânta Scriptură face cunoscut despre acest oraș. Trecutul și viitorul aparțin împreună – noi putem înțelege pe unul numai din celălalt. În studiile noastre trebuie de aceea să mergem înapoi la începutul pe care ni-l face cunoscut Biblia despre acest oraș, și apoi foarte pe scurt să ne ocupăm cu unele puncte principale ale istoriei acestui oraș, care sunt esențiale ca să înțelegem viitorul lui. Viitorul acestui oraș se îndreaptă spre un țel final mare: guvernarea Marelui Împărat într-un oraș (Matei 5.35) în timpuri de restaurare a tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura prorocilor Săi sfinți din vechime (Faptele apostolilor 3.21). Abia atunci Ierusalimul va fi cu adevărat „Cetatea păcii”, când Prințul (Căpetenia) păcii va domni în mijlocul lui în dreptate și neprihănire (Isaia 9.6,7). | |||
|
Prelegeri despre Cortul întâlnirii (18): Ligheanul - Samuel Ridout | |||
Verset călăuzitor: Exodul 38.8 În ordinea construirii, „ligheanul de aramă și piciorul lui” sunt menționate după altarul arderii-de-tot și într-un singur verset. Există puține descrieri propriu-zise în instrucțiunile de construire și de utilizare al acestuia (Exodul 30.17-21), ceea ce este, fără îndoială, revelator, deoarece tăcerea nu este lipsită de semnificație în Scriptură. | |||
|
O mie de ani de pace: De la răpire până la Împărăția păcii - Werner Mücher | |||
Odată cu înființarea statului Israel a
început deja împlinirea profeției referitoare la timpul sfârșitului.
În mai 2003, Israel a sărbătorit cea de-a 55-a aniversare a acestui
eveniment important. | |||
|
O mie de ani de pace: Privire de ansamblu a istoriei omenirii din perspectiva biblică - Werner Mücher | |||
„Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte și pe pământ pace, în oameni bună plăcere!” (Luca 2.14), a proclamat o mulțime de oștiri cerești, care Îl lăudau pe Dumnezeu la nașterea Mântuitorului Isus Hristos, care fusese anunțat cu secole înainte ca Domn al păcii (Isaia 9.6). Când S-a născut, acum aproximativ 2000 de ani, „pacea pe pământ” nu putea încă să vină, deoarece poporul Israel nu L-a acceptat pe Mântuitorul lor, deși se afla într-o situație extrem de deplorabilă și avea o nevoie disperată de pace. Pe lângă aceasta, majoritatea poporului era împrăștiată printre toate popoarele pământului. Doar o mică parte se afla în Israel, dar sub stăpânirea străină a romanilor. Nenumărate pasaje din Sfânta Scriptură indică faptul că, într-o zi, când va veni Domnul păcii, va exista o pace durabilă în întreaga lume. Dumnezeu nu-și abandonează planul de binecuvântare pentru poporul Său pământean și, dincolo de acesta, pentru toate popoarele. | |||
|
Geneza 37-50: Comentariu - Ger de Koning |
|||
În aceste capitole este descrisă istoria lui Iosif și a fraților lui în timpul locuirii în Canaan și în Egipt. Ultimele capitole tratează binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi și se încheie cu moartea lui Iacov și a lui Iosif. |
|||
|
Doisprezece oameni în scrierile lui Pavel - Stanley Bruce Anstey | |||
În scrierile lui Pavel există o serie întreagă de expresii doctrinare care marchează anumite linii de adevăr și care, dacă le înțelegem corect, au o extraordinară influență practică asupra vieții noastre. În cele ce urmează aș dori să prezint douăsprezece dintre aceste expresii care ar putea fi numite „Cei doisprezece oameni în scrierile lui Pavel”. | |||
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
ÎNDEMNURILE LUI PAVEL ADRESATE CREDINCIOȘILOR DIN TESALONIC (1 Tesaloniceni 4-5)Pavel își începe îndemnurile cu cuvintele: „Încolo deci, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus”. Așadar, îndemnurile sale au legătură cu recunoașterea domniei lui Hristos în viața credincioșilor, adică ei trebuie să recunoască autoritatea Sa ca Domn în viața lor. Credincioșii din Tesalonic „primiseră” deja aceste îndemnuri practice atunci când Pavel era la ei, dar el a considerat că este necesar să le accentueze din nou. | |||
|
Pentru ce sunt bune limitările și dizabilitățile - Harold St. John | |||
Verset călăuzitor: 2 Corinteni 12.9
În zilele lui David,
în Israel a fost dată o poruncă deosebită ca un ghid pentru
generațiile viitoare: „Orbul și ologul nu vor intra în casă” (2 Samuel
5.8). Ea a rămas în vigoare mai bine de o mie de ani, căci în Faptele
apostolilor vedem un olog „șezând la poarta Templului numită
«Frumoasă»” (Faptele apostolilor 3.2). Această poruncă înseamnă:
infirmitățile și slăbiciunile ne fac nepotriviți pentru prezența și
slujirea lui Dumnezeu.
Evanghelistul
Matei arată cu bucurie cum cuvântul lui Hristos întrece tot ceea ce
„s-a spus celor din vechime” (Matei 5.21): el subliniază că, după
intrarea triumfală a Domnului nostru în Ierusalim, orbii și șchiopii
au venit la el în Templu și El i-a vindecat (Matei 21.14). În mod
evident, El vrea să ne arate clar că Dumnezeu este foarte dispus să
repare uneltele distruse și să primească în slujba Sa pe infirmii
vindecați. | |||
|
Limitele disciplinării: Când încep măsurile de disciplinare ale Bisericii (Adunării) și până unde merg acestea? - Samuel Ridout | |||
Versete călăuzitoare: Matei 18 Este trist câte despărțiri au avut loc în trecut pentru că nu a fost recunoscut principiul despre care tocmai am vorbit! Acte extreme de disciplinare au fost impuse poporului lui Dumnezeu în așa fel încât nu era permis să se pună la îndoială veridicitatea unei astfel de acțiuni, ci era forțat fie să se supună acesteia, fie să se retragă din părtășia cu adunarea care a exercitat disciplinarea. Nu este nevoie să fim mai concreți aici, căci inimile noastre sunt îndurerate la gândul eșecului nostru în această direcție! Să ne întrebăm doar: nu există încă un remediu? Nu mai putem, cel puțin într-o anumită măsură, să ne întoarcem pe drumul de pe care am venit? | |||
|
Geneza 12-25: Comentariu - Ger de Koning |
|||
În aceste capitole este descrisă istoria lui Avraam și a familiei lui începând cu chemarea lui Abraam să iese din Ur în Caldeea (Neemia 9.7) și până la moartea lui. | |||
|