Reactualizat: 27.11.2023 

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (18): Ligheanul - Samuel Ridout

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 8 - Stefan Ulrich

   Capitolul 8 începe cu relatarea despre hrănirea celor patru mii de oameni. În capitolul 6.34-44 am găsit hrănirea celor cinci mii. Ne-am putea întreba de ce două evenimente atât de asemănătoare sunt relatate atât de aproape una de cealaltă. În plus, la prima vedere, acest eveniment pare a fi un miracol mai puțin important: sunt mai puțini oameni prezenți, este disponibilă mai multă hrană și, din punct de vedere numeric, a rămas mai puțin în ceea ce privește coșurile. Dar nu trebuie să judecăm niciodată întâmplările din Scriptură doar după aspectul lor exterior, ci să ne întrebăm mai degrabă despre semnificația spirituală.

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 7 - Stefan Ulrich

   Capitolele 6 și 7 ne arată pericolele și împotrivirile pe care le pot întâmpina urmașii Domnului. Dar în fiecare caz găsim un accent sau un punct de vedere puțin diferit: În capitolul 6, în imaginea lui Irod s-a arătat în mod deosebit influența și împotrivirea puterii lumești față de slujitorii lui Dumnezeu. În capitolul 7, accentul se pune mai mult pe puterea religioasă. Influențele religioase false și formele exterioare moarte pot cauza un mare rău slujitorului. Vântul și valurile din capitolul 6 simbolizează puteri ale răului, care asaltează turma lui Dumnezeu din exterior. Aici, în capitolul 7, răul trece pe prim plan, maturizându-se din interior într-un dușman nimicitor al adevărului. Acest lucru este deosebit de periculos atunci când - ca aici - se ascunde sub masca unei evlavii exterioare.

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 6 - Stefan Ulrich

   Capitolul al șaselea începe, ca multe pasaje din această Evanghelie, cu cuvântul „și”. Întotdeauna Îi face plăcere Duhului lui Dumnezeu să Îl prezinte pe neobositul Slujitor al lui Dumnezeu. El nu pierdea timpul și trecea de la o slujbă la alta. Aici vine din Capernaum în cetatea Sa natală, disprețuitul Nazaret, pentru a-Și îndeplini din nou cu fidelitate slujba acolo. Ce indiciu al smeririi Sale profunde este acest fapt, că cetatea Nazaret, atât de disprețuită (Ioan 1.46), era cetatea Sa natală, unde Și-a petrecut primii treizeci de ani din viață.

  Intercalarea din Matei 10.23 - William Kelly

  „Niciodată din nou. Ai încredere doar în tine însuți”: Promisiunea comandantului forțelor aeriene israeliene - Dirk Schürmann

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 5 - Stefan Ulrich

   În capitolul 4.35-41 am văzut autoritatea Domnului Isus asupra creației și a forțelor naturii. Capitolul al cincilea înfățișează alte trei domenii asupra cărora se extinde autoritatea Domnului:

1.     Autoritatea Domnului asupra lui satan și a duhurilor necurate (versetele 1-20),

2.      Autoritatea Domnului asupra bolilor (versetele 25-34),

3.      Autoritatea Domnului asupra morții (versetele 35-43).

   Evenimentele din acest capitol au rolul de a răspunde la întrebarea ucenicilor din capitolul 4.41: „Cine deci este Acesta?”. Ele ni-L arată pe Domnul în slujirea Sa față de persoane individuale, cărora le arată ajutorul și autoritatea Sa.

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 4 - Stefan Ulrich

   Domnul începe să vorbească în parabole

   Începutul capitolului patru reprezintă un punct de cotitură remarcabil în slujba Domnului și în căile Sale cu Israel. În primele trei capitole am putut vedea ura tot mai mare a poporului iudeu și mai ales a conducătorilor săi, care nu voiau să-L asculte pe Domnul și Îl respingeau. De aceea, acum intenția Domnului nu mai este de a le mai da alte învățături. El schimbă conținutul învățăturilor Sale și modul de a le da. Înainte vorbise deschis poporului, acum începe să vorbească în parabole, pentru ca nu toți să-L poată înțelege. De asemenea, Domnul extinde sfera activității Sale de slujire, ceea ce se poate vedea în faptul că „din nou a început să-i învețe lângă mare”.

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 3 - Stefan Ulrich

   În acest capitol devine și mai clară trecerea de la administrarea (epoca) Legii la administrarea (epoca) harului. În secțiunile capitolului, Domnul este prezentat în patru locuri diferite. În primele șase versete Îl vedem din nou pe Domnul Isus în sinagogă, vorbind iudeilor. În versetele 7-12, Domnul se află la mare, unde vorbește unei mulțimi mari, dintre care unii erau și din zonele învecinate. În secțiunea următoare, Domnul este găsit pe munte, unde îi cheamă pe cei doisprezece ucenici la ucenicia Sa deosebită. De la versetul 20 încolo, El se află într-o casă, unde are parte de cel mai mare dispreț, ceea ce provoacă ruperea relațiilor cu rudele Sale.

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (17): Altarul arderii-de-tot - Samuel Ridout

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (16): Untdelemnul ungerii - Samuel Ridout

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 2 - Stefan Ulrich

   Vindecarea paraliticului din Capernaum

   După câteva zile de liniște, Domnul se întoarce în Capernaum și intră într-o casă. Aceasta devine repede cunoscut și mulți se adună la El. Este un har, că Domnul Isus a intrat și în casele și în inimile noastre. Iar când El este acolo, El modelează gândirea și acțiunile celor care se află în casă. Este cunoscut și la noi faptul că El este în casă? Ce iese din casele noastre spre în afară? Este ceea ce este pentru slava Sa?

  Evanghelia după Marcu: Capitolul 1 - Stefan Ulrich

   Introducere

   Marcu începe Evanghelia sa foarte direct și fără nicio referire la nașterea sau genealogia Domnului, așa cum găsim la Matei și Luca. Când vine vorba de descrierea unui slujitor, descendența sau nașterea nu sunt importante. Singurul lucru care contează pentru un slujitor este faptul că își îndeplinește cu credincioșie slujba. Duhul Sfânt veghează asupra faptului ca să devină clar, că Domnul era și este Fiul lui Dumnezeu în orice moment, în ciuda smeririi Sale profunde pe pământ. Găsim acest adevăr menționat aici, în primul verset al Evangheliei și în capitolul 15.39, la sfârșitul cărții. El formează astfel un anumit cadru în jurul întregii Evanghelii.

  Evanghelia după Marcu: Introducere - Stefan Ulrich

   Tema și caracterul

   Evanghelia după Marcu este caracterizată de un stil de prezentare succintă, exactă și concentrată. În aceasta, accentul este pus pe faptele Domnului. Marcu este evanghelistul care redă evenimentele probabil în cea mai exactă ordine cronologică. El lasă la o parte evenimentele care nu au legătură directă cu slujirea Domnului, în timp ce alte acțiuni sunt descrise numai de el (de exemplu, vindecarea surdo-mutului din capitolul 7.31-37 și vindecarea orbului din capitolul 8.22-26). Remarcabilă în această Evanghelie este folosirea frecventă a termenului „îndată” și cuvântul „și”. Acest lucru arată clar caracterul imediat și neobosit al acțiunii și al slujirii Domnului.

  Nimic altceva decât Hristos: Isus în Epistola către Evrei - John Gifford Bellett

  O mie de ani de pace: Sfărșitul Împărăției păcii - Werner Mücher

  O mie de ani de pace: Împărăția păcii - Werner Mücher

  Îndreptățirea: „îndreptățit de toate” și „îndreptățire a vieții” - Stanley Bruce Anstey

  O mie de ani de pace: De la răpire până la Împărăția păcii - Werner Mücher

  O mie de ani de pace: Privire de ansamblu a istoriei omenirii din perspectiva biblică - Werner Mücher

  Mai există un viitor pentru Israel? - Werner Mücher

  Diferitele grupuri ale poporului Israel în viitor - Dirk Schürmann

  Bogăția lui Israel - Christian Briem

  Este smochinul o imagine a poporului Israel - Werner Mücher

  Semnificația măslinului nobil - Christian Briem

   Geneza 37-50: Comentariu -  Ger de Koning

   În aceste capitole este descrisă istoria lui Iosif și a fraților lui în timpul locuirii în Canaan și în Egipt. Ultimele capitole tratează binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi și se încheie cu moartea lui Iacov și a lui Iosif.

   Sexualitatea înainte și în afara căsătoriei -  Ger de Koning

  Doisprezece oameni în scrierile lui Pavel - Stanley Bruce Anstey

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey

    ÎNDEMNURILE LUI PAVEL ADRESATE CREDINCIOȘILOR DIN TESALONIC (1 Tesaloniceni 4-5)

   Pavel își începe îndemnurile cu cuvintele: „Încolo deci, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus”. Așadar, îndemnurile sale au legătură cu recunoașterea domniei lui Hristos în viața credincioșilor, adică ei trebuie să recunoască autoritatea Sa ca Domn în viața lor. Credincioșii din Tesalonic „primiseră” deja aceste îndemnuri practice atunci când Pavel era la ei, dar el a considerat că este necesar să le accentueze din nou.

   Preaiubita mea! - Heinrich Graf von Lehndorff-Steinort

   Un condamnat la moarte își ia rămas bun de la soția sa

   Ultima scrisoare a lui Heinrich Graf von Lehndorff-Steinort către soția sa – scrisă cu mâinile încătușate, în 3 septembrie 1944, în ajunul execuției sale.

   Verset călăuzitor: 2 Corinteni 12.9 

   În zilele lui David, în Israel a fost dată o poruncă deosebită ca un ghid pentru generațiile viitoare: „Orbul și ologul nu vor intra în casă” (2 Samuel 5.8). Ea a rămas în vigoare mai bine de o mie de ani, căci în Faptele apostolilor vedem un olog „șezând la poarta Templului numită «Frumoasă»” (Faptele apostolilor 3.2). Această poruncă înseamnă: infirmitățile și slăbiciunile ne fac nepotriviți pentru prezența și slujirea lui Dumnezeu.

   Evanghelistul Matei arată cu bucurie cum cuvântul lui Hristos întrece tot ceea ce „s-a spus celor din vechime” (Matei 5.21): el subliniază că, după intrarea triumfală a Domnului nostru în Ierusalim, orbii și șchiopii au venit la el în Templu și El i-a vindecat (Matei 21.14). În mod evident, El vrea să ne arate clar că Dumnezeu este foarte dispus să repare uneltele distruse și să primească în slujba Sa pe infirmii vindecați.

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey

    „FINISAREA” ESTE NECESARĂ

   În acest capitol, Pavel abordează un alt punct important în lucrarea cu noii convertiți: este necesar ca ei să fie învățați despre revelația creștină a adevărului și să fie îndemnați cu privire la practica creștină (stilul lor de viață). Prin urmare, noii convertiți au nevoie de atenție și de însoțire personală după mântuire. În acest sens, Pavel și cei care lucrau împreună cu el aveau obiceiul ca unii dintre ei fie să rămână în urmă cu cei care tocmai s-au convertit, fie să se întoarcă mai târziu la ei, pentru a le fi de ajutor în acest sens.

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey

    ESTE NEVOIE DE LIDERI ȘI DE MODELE DE URMAT

   În capitolul 1 a fost vorba despre lucrătorul creștin care trebuie să fie sigur că noul convertit, pe care încearcă să-l ajute, este cu adevărat un credincios. În capitolul 2 este vorba acum despre noul convertit care trebuie să fie sigur că lucrătorul creștin, care vrea să-l ajute, este sincer. Iar acesta nu trebuie să fie sincer doar în motivele sale, ci trebuie să cunoască și adevărul și să fie capabil să îl ghideze pe noul convertit în direcția corectă. Acest lucru este important, pentru că mulți au intenții bune, dar, cu regret, s-au adaptat la doctrina rea și la învățătura nebiblică despre Adunare, astfel încât este probabil să îl îndrume pe noul convertit în direcția greșită. Alții sunt de-a dreptul șarlatani, care profită de noii convertiți din motive egoiste și carnale (Faptele apostolilor 20.30; Romani 16.17,18; 2 Corinteni 2.17; 11.12-15; 2 Timotei 2.16-18; 1 Ioan 2.18,19,26; 2 Ioan 7-11). Este evident că noul convertit trebuie să stea departe de astfel de oameni. Deoarece aceste pericole sunt aproape pretutindeni în creștinătate, este rezonabil să ne întrebăm: „Cum poate fi sigur un nou convertit că lucrătorul creștin, care se preocupă cu el, este cu adevărat de bună credință?”

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey

    SEMNELE UNEI CONVERTIRI AUTENTICE

   Așa cum am menționat în introducere, scrisoarea conține foarte puțină doctrină, dar multe îndemnuri utile, morale și practice, care fac parte dintr-o viață creștină normală. Cu toate acestea, este remarcabil faptul că Pavel nu își începe scrisoarea cu aceste îndemnuri, ci exprimându-și preocuparea personală pentru credincioșii din Tesalonic ca și credincioși de curând convertiți. În primele trei capitole, el accentuează dragostea lui pentru ei și își exprimă dorințele pentru ei în diferite moduri. Scopul acestei introduceri destul de lungi este de a ancora în inimile și mințile acestor de curând convertiți că el îi iubește sincer și că este interesat de bunăstarea lor. Acest lucru este crucial în lucrarea creștină. Dacă oamenii, pe care încercăm să îi ajutăm, înțeleg că suntem cu adevărat interesați de bunăstarea lor și că nu avem motive ascunse, este mai probabil ca ei să accepte ceea ce avem de spus.

  Epistola 1 Tesaloniceni: Introducere - Stanley Bruce Anstey

    SCOPUL EPISTOLEI

   Adunarea (Biserica) din Tesalonic a luat ființă ca urmare a lucrării misionare a lui Pavel în acea zonă (Faptele apostolilor 17.1-9). (Tesalonic se află la aproximativ 160 de kilometri de Filipi.) Conform obiceiului său, Pavel rămânea de fiecare dată în zona în care predicase pentru a-i întări pe noii credincioși, care fuseseră convertiți prin lucrarea sa. Dar în acest caz, el a fost nevoit să întrerupă lucrarea sa acolo și să fugă, deoarece în Tesalonic izbucniseră persecuții împotriva Evangheliei (Faptele apostolilor 17.10; 1 Tesaloniceni 2.17). Se pare că Pavel și colaboratorii săi au stat cu credincioșii din Tesalonic doar „în trei sabate” (Faptele apostolilor 17.2) - aproximativ trei săptămâni. Așadar, acești noi convertiți aveau nevoie de ajutor spiritual și instruire spirituală.

  Geneza 26-36: Comentariu - Ger de Koning

  Pregătiți pentru Domnul care va reveni - David R. Reid

  David și Bat-Șeba; sau: Ce poate pricinui inactivitatea - R. W.

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (15): Altarul tămâiei - Samuel Ridout

  Epistola 2 Tesaloniceni: Capitolul 3 - Henry Allen Ironside

    A FI CREȘTIN ÎN MOD PRACTIC

   În primele cinci versete, apostolul vrea să sădească în inima proaspeților creștini credincioși din Tesalonic – și a fiecăruia dintre noi – câteva gânduri cu privire la următoarele cinci puncte: rugăciunea neîntreruptă, păzirea, ocrotirea, voința de a rezista până la sfârșit, răbdarea.

  Bătălia împotriva lui Amalec - Christian Briem

  Apă și război - David R. Reid

  O podgorie și patru trăsături de caracter - David R. Reid

  Versete călăuzitoare: Matei 18

   Este trist câte despărțiri au avut loc în trecut pentru că nu a fost recunoscut principiul despre care tocmai am vorbit! Acte extreme de disciplinare au fost impuse poporului lui Dumnezeu în așa fel încât nu era permis să se pună la îndoială veridicitatea unei astfel de acțiuni, ci era forțat fie să se supună acesteia, fie să se retragă din părtășia cu adunarea care a exercitat disciplinarea. Nu este nevoie să fim mai concreți aici, căci inimile noastre sunt îndurerate la gândul eșecului nostru în această direcție! Să ne întrebăm doar: nu există încă un remediu? Nu mai putem, cel puțin într-o anumită măsură, să ne întoarcem pe drumul de pe care am venit?

   Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 4.7; Luca 12.48

   Sfârșitul anului școlar sau al semestrului înseamnă pentru mulți elevi și studenți fie „bucuria victoriei”, fie „chinul înfrângerii”! Unii primesc premii școlare, respectiv academice și sportive, oferte bune de muncă și burse. Alții, însă, sunt dezamăgiți de notele lor, nu primesc premii, au perspective slabe de angajare și nu primesc burse. Poate că tu te afli într-o categorie sau alta în acest moment.

  Epistola 2 Tesaloniceni: Capitolul 2 - Henry Allen Ironside

    MÂNGÂIERE VEȘNICĂ

   Credincioșii din Tesalonic se bucurau de arătarea Domnului. Ei așteptau, ca El să Se întoarcă pe pământ, ca să-i judece pe cei nelegiuiți și ca să-Și ridice Împărăția în acest loc, unde a fost respins și răstignit. Acest aspect al venirii Sale era cel care făcuse impresia cea mai profundă asupra inimilor lor, cu toate că Pavel explicase că Domnul va veni întâi pentru credincioși „în văzduh”. Uneori, credincioșii au o memorie foarte slabă. Credincioșii din Tesalonic se pare că au uitat acest adevăr, pe care Pavel încercase să-l clarifice în prima sa epistolă. Când au trecut prin persecuții și greutăți crâncene, au început deci să se întrebe dacă Ziua Domnului nu cumva începuse deja.

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (10): Perdeaua de la intrare și perdeaua de despărțire - Samuel Ridout

  Geneza 12-25: Comentariu - Ger de Koning

   În aceste capitole este descrisă istoria lui Avraam și a familiei lui începând cu chemarea lui Abraam să iese din Ur în Caldeea (Neemia 9.7) și până la moartea lui.

  Este Israel mireasa lui Hristos? - W.J. Ouweneel

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (9): Cepurile (mânerele, diblurile) și scândurile - Samuel Ridout

  Epistola 2 Tesaloniceni: Capitolul 1 - Henry Allen Ironside

    RĂSPLĂTIRE DIVINĂ

   În Epistola întâi a lui Pavel către Tesaloniceni este vorba mai cu seamă despre venirea Domnului Isus Hristos pentru sfinții Săi. Evident, unii creștini credincioși din Tesalonic au înțeles greșit învățătura acestei epistole. Se pare că au ajuns pripit la concluzia, că pentru ei ar fi fără sens să muncească pentru întreținerea lor, deoarece venirea Domnului ar putea să aibă loc în orice moment. Și deoarece au avut parte de câteva experiențe foarte dificile și zguduitoare, s-au gândit că poate ei ar fi deja în necazul cel mare. Apostolul, care încă mai era în Corint, a auzit despre aceste ciudate înțelegeri greșite ale adevărului pe care el a încercat să-l explice, și a scris o a doua epistolă, ca să corecteze aceste păreri fatale. El voia să explice mai deslușit și mai clar care sunt sarcinile creștinilor care așteaptă venirea Domnului Isus Hristos.

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (8): Poleiala din aur a scândurilor - Samuel Ridout

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 5 - Henry Allen Ironside

    JUDECATĂ ȘI MÂNGÂIERE

   După ce apostolul a prezentat adevărul despre răpire, el își îndreptă atenția spre ziua Domnului. După răpirea creștinilor credincioși, lumea va trăi perioada cea mai întunecată de care a avut parte vreodată.

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (7): Scândurile cortului - Samuel Ridout

   Principii pentru alegerea partenerului -  Wilfried Plock

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 4 - Henry Allen Ironside

    RESPONSABILITATE ȘI RĂPIRE

   În pasajele următoare, apostolul prezintă un mod de viață plăcut lui Dumnezeu. În timpul slujbei sale printre credincioșii din Tesalonic, Pavel revelase cu chibzuință și partea practică a creștinismului. Uneori suntem înclinați să neglijăm aceasta. Suntem așa de mult preocupați cu doctrina, încât nu subliniem suficient responsabilitatea noastre de credincioși. Ambele părți ale creștinismului sunt importante.

  Benaia, unul dintre vitejii lui David - Ger de Koning

  Ce este viața veșnică? Idei greșite despre viața veșnică - Stanley Bruce Anstey

  O relație vie cu Domnul Isus: Partea a 2-a: Cum contribui tu la ea? - Ger de Koning

  O relație vie cu Domnul Isus: Partea 1: De fapt, de ce? - Ger de Koning

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (6): Acoperiș din piei de berbec vopsite în roșu și învelitoare din piei de vițel de mare - Samuel Ridout

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 3 - Henry Allen Ironside

    ÎNTĂRIȚI ÎN CREDINȚĂ

   Mă bucur întotdeauna pentru felul minunat cum vorbește Pavel despre împreună-lucrătorii săi. Să luăm aminte cum scrie el în 1 Tesaloniceni 3.2: „Timotei, fratele nostru și slujitor al lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos”. Ce am putea să spunem mai mult despre un slujitor al Domnului? Un iubit frate în Hristos, un împreună-lucrător drag – toate acestea a fost Timotei pentru Pavel.

  Geneza 1-11: Comentariu - Ger de Koning

   Dumnezeu a creat totul (Isaia 45.12; Zaharia 12.1; Efeseni 3.9). Atunci când oamenii fac ceva au nevoie de materiale pentru a face acest lucru. Dumnezeu nu are nevoie de așa ceva. El nu are nevoie de nimic în afară de El Însuși. El nu este parte din creația Sa. El a creat prin propria Sa atotputernicie (Romani 4.17b). Prin creație știm că Dumnezeu există: „Fiindcă, de la creația lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd, fiind înțelese de minte prin lucrurile făcute, la fel și eterna Sa putere și divinitate” (Romani 1.20; Psalmul 19.2).

  Îngerii sunt din nou în centrul atenției: Îngerii ... ei există - Ger de Koning

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 2 - Henry Allen Ironside

   O SLUJBĂ ASEMĂNĂTOARE CU A LUI HRISTOS

   Retrospectivă asupra slujbei (Versetele 1-12)

   În primele douăsprezece versete, apostolul face o retrospectivă asupra slujbei sale, pe care au făcut-o el și tovarășii săi în cetatea Tesalonic. El le amintește credincioșilor cum a veni la ei din Filipi, unde a suferit și a fost insultat. În Faptele apostolilor 16 găsim relatarea despre acest tratament rușinos și aflăm că Pavel și Sila au fost arestați pe nedrept, bătuți cu nuiele și aruncați într-o temniță, unde li s-au pus picioarele în butuci.

  Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 1 - Henry Allen Ironside

   SLUJIRE ȘI AȘTEPTARE

   Introducere

   Dintre toate epistolele, pe care le-a scris Pavel sub călăuzirea Duhului Sfânt, Epistolele către Tesaloniceni sunt cele mai timpurii, pe care Domnul, în harul Său, le-a păstrat pentru zidirea Adunării. Evident că ele au fost scrise din Corint, după ce prigoana îl alungase pe Pavel din Bereea. La rugămintea sa, Timotei și Sila rămăseseră în urmă și au călătorit mai departe, la Tesalonic. Apoi au venit la Corint, ca să-i relateze lui Pavel despre starea tinerei adunări.

  Epistola către Romani: O explicație specială pentru tine - M. G. de Koning

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (5): Covoare din păr de capră - Samuel Ridout

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (4): Covoare de in subțire răsucit; dimensiunile lor și alte aspecte - Samuel Ridout

  Calea necroită - Autor necunoscut

  Urechile Domnului ... sau Slujba dragostei - Walter Thomas Prideaux Wolston

  Sfințenia - explicată pe exemplul lui Iuda - David Willoughby Gooding

   Versete călăuzitoare: Judecători 13-16

   Istoria lui Samson stimulează permanent fantezia. Un om deosebit de puternic, și totuși așa de slab. În contrast cu judecătorii anteriori, care în lupta cu dușmanii au avut întotdeauna alături de ei și concetățeni, Samson face totul singur. El nu conduce nicio oștire, ca Ghedeon și Iefta. În această acțiune ca solitar, în care nu există nicio legătură cu poporul lui Dumnezeu, devine vizibil egoismul lui Samson. Pe de altă parte activitatea lui ca solitar se potrivește cu poporul lui Dumnezeu, care în totalitatea lui s-a depărtat de Cuvântul lui Dumnezeu. În ceea ce privește creștinismul, această situație se regăsește în epistola a 2-a către Timotei.

  Epistola 1 Corinteni: Capitolul 13 - Stanley Bruce Anstey

   NECUNOAȘTEREA NATURII ȘI UTILIZĂRII DARURILOR ÎN BISERICĂ (ADUNARE)

   Motivul pentru folosirea darurilor - dragostea

   În capitolul 13, Pavel descrie „calea nespus mai bună”, scriind un frumos tratat despre dragoste. Mulți oameni au tendința de a scoate acest capitol din context și de a-l aplica la tot felul de situații de viață - de exemplu, la relațiile de căsătorie și la viața de familie. Nu vrem să îndepărtăm nimic din aceste aplicații, pentru că ele își au cu siguranță locul lor, dar în exercitarea darului nostru de a predica Cuvântul în Biserică (Adunare), contextul este dragostea. Darurile trebuie să fie exercitate în dragoste; acesta este adevăratul spirit al slujbei.

  Cuvântări de adio - Harm Wilts

   Versete călăuzitoare: Ioan 13 

   Poate că este cineva aici, astăzi, care a dat înapoi; este foarte posibil. Așadar, cum procedează El cu cei care au dat înapoi? Citește doar Ieremia 2-4 înainte de a merge la culcare diseară și vei vedea ce face El. Israel Îl uitase, dar El nu l-a uitat niciodată pe Israel. S-ar putea să gândești: Ei bine, au trecut destul de multe luni de când m-am gândit mai mult la El, și multe lucruri rele s-au întâmplat de atunci. - Adevărat, dar El știe totul despre ele. Când vei ajunge la pasajul din Ieremia 4, veți vedea că inima este restaurată prin harul desăvârșit. Ești tu un răzvrătit? Ai fost necinstit, egoist, prost și încăpățânat, dar, indiferent cum ai fi, El te iubește. Și acum, poți tu să Îl privești în față și să spui: Voi merge pe drumul meu? - Nu, sunt sigur că nu poți.

  Cu hotărâre de inimă - G.F. Barlee

  Epistola 1 Corinteni: Capitolul 12 - Stanley Bruce Anstey

    NECUNOAȘTEREA NATURII ȘI UTILIZĂRII DARURILOR ÎN BISERICĂ (ADUNARE)

   Apostolul abordează acum unele practici greșite în domeniul darurilor. După cum am menționat mai devreme, preoția și darurile sunt două domenii diferite în Biserică (Adunare). Rugăciunea, lauda și închinarea se adresează lui Dumnezeu și aparțin domeniului preoției, dar slujirea Cuvântului se adresează oamenilor și aparține domeniului darurilor. Privilegiile noastre în ambele domenii nu se limitează la timpul în care credincioșii se reunesc „ca Adunare”. Fiecare ar trebui să își exercite darul oriunde și oricând este călăuzit de Duhul să facă acest lucru, fără a încălca niciun principiu. Dar nu acesta este subiectul de față; în acest capitol, apostolul este preocupat de natura și utilizarea darurilor în Adunare.

   Introducere

   În această carte este vorba de cele opt zile de la Duminica Floriilor până în ziua Învierii. Aceste opt zile sunt atât de importante încât în cele patru Evanghelii, care ilustrează viața Domnului Isus pe pământ timp de 33 de ani, aproximativ 32% din text este dedicat numai acestei săptămâni. Astfel, aproape o treime din Evanghelii se ocupă de această scurtă perioadă de timp. Acest lucru arată clar că avem de-a face cu o succesiune de zile extrem de semnificative.

   Ar fi important să știm pe de rost ce s-a întâmplat în fiecare dintre aceste opt zile - de la o duminică la alta.

  Ce înseamnă moartea lui Hristos, lucrarea Sa de Mijlocitor și viața Sa pe pământ? - Alexander Hume Rule

  De ce permite Dumnezeu aceasta? ... dacă El este atotputernic? - Arthur Ernest Wilder-Smith

   Suntem noi mulțumiți cu ce ne putem permite?

   Când oamenii tineri își întemeiază propriul lor cămin, ar trebui să-și facă gânduri despre nivelul lor de trai, aceasta înseamnă despre cheltuielile pentru casă sau locuință, despre stilul lor de instalare și despre cheltuielile pentru îmbrăcăminte, mâncare, mașină și așa mai departe. Lui Dumnezeu nu-I place dacă am cheltuit totul până la ultimul cent al venitului nostru sau chiar să trăim peste ceea ce ne permit mijloacele noastre materiale. Și aceasta nu ne promovează fericirea în niciun fel!

   Mândrie spirituală?!

   Înălțarea de sine în vremuri de decădere

   Să ne păzim de a ne înălța singuri sau să credem că suntem superiori altora! Vrem să mergem pe calea credinței și să fim conștienți că suntem o parte a eșecului care a pătruns în mărturia creștină.

   Versete călăuzitoare: Geneza 5.22; Evrei 11.

   Dacă privim înainte, spre anul viitor, și vedem toată răutatea din jurul nostru – vrem noi într-adevăr să „umblăm cu Dumnezeu”, așa cum a umblat Enoh cu Dumnezeu? Aceasta ne va costa câte ceva, dar nu este lauda lui Dumnezeu o răsplată suficientă pentru orice suferință sau pentru orice pierdere?

   Versete călăuzitoare: Matei 9.2,22; 14.27; Marcu 6.50; 10.49; Luca 8.4; Ioan 16.33; Faptele apostolilor 23.11 

   Duhul lui Dumnezeu ne informează că „în zilele din urmă vor veni timpuri grele” (2 Timotei 3.1). Cuvântul grecesc chalpos, redat aici prin „greu”, înseamnă „aspru; dificil de tratat; greu de suportat; dureros; amar și apăsător; crud; feroce; neîmblânzit”. Nu-i așa că aceste expresii descriu cu exactitate vremurile în care trăim? Dacă ne uităm în jurul nostru, am putea să ne pierdem curajul, să renunțăm și să ne lăsăm cuprinși de teamă și de presimțiri rele.

   Versete călăuzitoare: Evrei 9.27,28 

   Voi muri o dată? „Bineînțeles că da, mai devreme sau mai târziu”, vor răspunde majoritatea oamenilor. „Nu știu”, este răspunsul pe care ar trebui să-l dea majoritatea cititorilor Bibliei. Dintre credincioși, numai cei care au primit o revelație specială că vor muri, cum ar fi Petru (Ioan 21.19; 2 Petru 1.14) și Pavel (2 Timotei 4.6), ar avea dreptul să spună: „Cu siguranță voi muri”. Petru a putut vorbi astfel, deoarece Domnul Isus îi promisese în mod categoric cununa de martir. Pavel știa același lucru despre sine însuși. Dar eu sunt doar un creștin „obișnuit” și nu pretind să fiu Petru sau Pavel. Nu pretind că am primit vreo revelație direct de la Domnul Însuși cu privire la viața mea personală. Prin urmare, trebuie și pot să mă mulțumesc cu lumina generală asupra acestui subiect, așa cum Dumnezeu o dă familiei Sale în Cuvântul Său. Este o lumină clară și strălucitoare, care strălucește asupra poporului Său.

  Otniel: un judecător exemplar - Arthur Maurice Salway Gooding

   În Sfânta Scriptură, numele sunt foarte importante și adesea au o semnificație remarcabilă. ...

   J.T. Mawson a început să predice Evanghelia la o vârstă foarte tânără. Astfel, a avut parte de o slujire de puțin mai mult de cincizeci de ani și Dumnezeu l-a folosit astfel încât mulți oameni s-au întors la Dumnezeu. Posedând atât inima de păstor, cât și darul de evanghelist, a început să publice o revistă, Scripture Truth, la începutul anului 1909, în colaborare cu un alt slujitor al lui Dumnezeu, Hugh Denoon Rushton Jameson (1874-1912).

  Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey

   MODUL ÎN CARE DUMNEZEU A FĂCUT CUNOSCUTĂ TAINA PRIN APOSTOLUL PAVEL

   În acest capitol există o digresiune importantă între adevărul doctrinar al epistolei (Efeseni 1-2) și îndemnurile practice (Efeseni 4-6). Aici, apostolul confirmă autoritatea sa de a vesti „taina lui Hristos”. Pavel știa că iudeii vor avea unele neînțelegeri serioase cu privire la ceea ce învăța el. De aceea, printr-o intercalare, el se ocupă mai detaliat cu adevărul referitor la taină. În afară de aceasta, Pavel explică caracterul unic al însărcinării sale de a aduce această taină credincioșilor. Scopul său era să clarifice unele neînțelegeri pe care iudeii le-ar fi avut în mod natural în legătură cu învățătura sa.

  O scrisoare veche ... un mesaj actual - George Vicesimus Wigram

  Plinătate de bucurie - Philip Willis

  Să fim întotdeauna la Domnul - George Vicesimus Wigram

  Legea ... și sensul ei pentru creștini - SoundWords

  „Ava, Tată!” - George Christopher Willis

  Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey

   LUCRAREA LUI DUMNEZEU: EL FORMEAZĂ BISERICA (ADUNAREA) ȘI O FACE VASUL SĂU DE MĂRTURIE

   În capitolul 1 se prezintă ceea ce Dumnezeu a hotărât în veșnicie cu privire la Hristos și la Biserică (Adunare); în capitolul 2 este prezentat ceea ce face Dumnezeu în timpul nostru: în prezent, El adună materialul din care va fi alcătuită Biserica, prin aceea că El cheamă credincioși dintre iudei și dintre păgâni și îi adună într-un singur trup (Efeseni 3.6). Este un vas special de mărturie, pe care El îl formează în vederea prezentării gloriei lui Hristos în lumea viitoare (Împărăția milenară). În timpul intermediar, acest vas a devenit locuința lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, ca o mărturie prezentă a harului Său în această lume.

  Animalul masculin folosit la jertfe - William Henry Westcott

   Nepăsător sau sârguincios?

   În aceste zile din urmă, copiii lui Dumnezeu sunt amenințați de un pericol foarte real, foarte insidios și, prin urmare, este cu atât mai periculos: lenea spirituală. În trecut, când mărturisirea lui Hristos putea însemna pierderea tuturor bunurilor și, eventual, chiar a vieții, acest pericol aproape că nu exista. Riscul de a pierde bunurile sau chiar viața era atât de real și atât de mare încât cineva trebuia să fie extrem de serios înainte de a mărturisi credința. Dar, în zilele noastre, acest risc, în general, nu mai există. Fiecare gândește și crede ce vrea și nimeni nu-l bagă în seamă.

  Iefta: un judecător legalist - Consecințele legalității - Arthur Maurice Salway Gooding

 Creștinul și îmbrăcămintea: ... nu contează totuși ce îmbrac, nu-i așa? - SoundWords

  Versete călăuzitoare: 1 Timotei 2.9; 1 Petru 3.3,4; Tit 2.4,5; Deuteronomul 22.5,11; Romani 14.13-16

   Tema „îmbrăcăminte adecvată” a încins deja multe spirite de creștini. Pentru mulți, aceasta nu (mai) este deloc o temă, iar alții, așa se pare, și-au legat de ea întreaga identitate specifică grupării. ...

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (12): Capacul ispășirii - Samuel Ridout

   Versete călăuzitoare: Exodul 30.18; Isaia 1.13; 1 Cronici 29.14; Apocalipsa 4-5; 21.2.

   Slujba de închinare, pe care răscumpărații Domnului o încep pe pământ nu se va încheia în cer. Cât de prețios este pentru inima Tatălui, când copiii Săi din această lume de o moralitate întunecată mărturisesc și laudă Persoana și lucrarea Fiului Său. „Iată, binecuvântați pe Domnul, toți slujitorii Domnului, care stați nopțile în casa Domnului! Ridicați-vă mâinile spre sfântul locaș și binecuvântați pe Domnul!” (Psalmul 134.1,2). Credincioșilor, să avem grijă să prezentăm Domnului, la timpul stabilit, darurile Sale de jertfă, hrana Lui, jertfele de ardere-de-tot, care sunt o mireasmă plăcută Lui (Deuteronomul 28.2)!

   Versete călăuzitoare: Ioan 4.23,24; Evrei 10.19-22; Romani 15.6; 1 Petru 2.5.

   Închinarea „în duh și în adevăr”

   „Adevărații închinători” sunt chemați să se închine „în duh și în adevăr”, deoarece Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine potrivit gândurilor Sale (compară cu Filipeni 3.3).

   Versete călăuzitoare: Matei 4.10; Ioan 1.23

   A te închina înseamnă a-I dărui ceva lui Dumnezeu

   În limba greacă există două cuvinte pentru închinare: proskuneo și latreno. Primul cuvânt înseamnă „a se pleca” sau „a aduce omagiu”, „a se prosterna, a îngenunchea pentru a se închina” (Matei 2.2,11; 4.10; Ioan 4.20,21; Apocalipsa 4.10). În Vechiul Testament, cuvântul cel mai des folosit pentru închinare înseamnă și „a se prosterna”; se găsește, de exemplu, în Geneza 18.2. Cel de-al doilea cuvânt, care este mai des folosit pentru închinarea în Locul sfânt, este adesea tradus prin „slujire” sau „a sluji” (Evrei 9.1,6,9,14; 10.2; Filipeni 3.3); dar traducerea corectă trebuie să fie „închinare” și „a se închina”.

  Creștinii nu mint - nu-i așa? - SoundWords

  Verset călăuzitor: Zaharia 8.16

   Ca niște creștini evlavioși, cum doar vrem toți să fim, știm că trebuie să ne comportăm riguros conform cu adevărul. Așa că băgăm deja în capul copiilor noștri că și minciunile de nevoie sunt tot minciuni. Și suntem foarte atenți să facem vecinilor noștri o informare corectă asupra capacității cilindrilor noii noastre mașini. Dar oare cum stă treaba cu adevărul atunci când este vorba să apărăm propriul nostru drept sau autenticitatea grupării în care ne aflăm? Mai este și atunci adevărul așa de important pentru noi sau merge atunci după principiul: scopul scuză mijloacele?

  Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey

   SCOPUL ETERN AL LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA HRISTOS ȘI LA ADUNARE

   Pavel începe scrisoarea cu salutul său obișnuit și se numește pe sine însuși „apostol al lui Hristos Isus”. El nu se adresează unei adunări, ci „sfinților și credincioșilor” care sunt „în Efes”; de aceea, alți slujitori nu sunt incluși împreună cu el în salut. (Conform cu 2 Corinteni 13.1, atunci când Pavel se adresează adunărilor, el include de obicei și pe alții în salut.) Evident, este vorba de o scrisoare circulară, care trebuia să fie transmisă printre credincioșii din zonă.

  Epistola lui Pavel către Efeseni: Introducere - Stanley Bruce Anstey

   INTRODUCERE

   Pentru ca un credincios să fie ancorat în deplina revelație creștină a adevărului, el trebuie să înțeleagă ceea ce a fost dat Bisericii prin intermediul dublei slujbe a lui Pavel. În Romani 16.25, Pavel numește aceste două lucruri „Evanghelia mea și predicarea lui Isus Hristos” și „descoperirea tainei”. „Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Hristos” este prezentată în Epistola către Romani, iar „descoperirea tainei” în Epistola către Efeseni și Epistola către Coloseni. Evanghelia vestește ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru binecuvântarea omului; dar taina dezvăluie ceea ce se găsește pentru buna plăcere a lui Dumnezeu în Fiul Său.

  Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Conținutul spiritual al relatării despre creație - W.J. Ouweneel

  Predica nu mi-a adus nimic: Un cuvânt pentru ascultătorii unei predici - Dirk Schürmann

  Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Relatarea despre creație și doctrina evoluției - W.J. Ouweneel

  Gânduri referitoare la relatarea despre creație: „După felul lor” - W.J. Ouweneel

   Verset călăuzitor: 2 Petru 3.18

   Pretutindeni în creație, creșterea indică întotdeauna prezența vieții, iar atunci când creșterea se oprește, motivul este fie boala, fie moartea. Acest lucru se aplică și credincioșilor care sunt „o creație nouă” în Hristos (2 Corinteni 5.17). ... În viața naturală, toți oamenii își încep dezvoltarea lor pământească ca și copii mici și se maturizează treptat până când devin adulți. În același mod, credinciosul este văzut mai întâi ca un copilaș în Hristos.

  Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Pustiu și gol - W.J. Ouweneel

  Cum devine Hristos o realitate vie pentru suflet? Creștinismul este o Persoană! - Walter Bligh Westcott

   Verset călăuzitor: Faptele apostolilor 20.28 

   Sfinții sunt copiii lui Dumnezeu; așa sunt numiți de mai multe ori în Noul Testament: Cel mai tânăr copil din familia lui Dumnezeu este la fel de sfânt ca și cel mai bătrân și mai venerat credincios.

  Gânduri referitoare la relatarea despre creație: La început - W.J. Ouweneel

  Gânduri referitoare la relatarea despre creație: Introducere - W.J. Ouweneel

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (14): Sfeșnicul - Samuel Ridout

  Versete călăuzitoare: Coloseni 1.26-27

   Apostolul are de-a face cu doi potrivnici. Odată erau iudeii, de la care avea de îndurat persecuții, pentru că le nesocotea poziția specială prin faptul că propovăduia o astfel de veste despre „Hristos în națiuni”. Aici trebuie să devenim conștienți că acest gând era pe atunci atât de revoluționar, cum astăzi abia dacă ne putem închipui. În Faptele apostolilor 22.21-23 citim: „Și El mi-a zis: «Du-te, pentru că Eu te voi trimite departe, la națiuni»“. Și l-au ascultat până la cuvântul acesta și și-au ridicat glasul, spunând: „Ia de pe pământ pe unul ca acesta, pentru că nu trebuie să trăiască!“ Și, pe când strigau ei și-și aruncau hainele și aruncau praf în aer, ...” Acesta era motivul propriu-zis pentru care Pavel a ajuns atunci în detenție. Această veste era o urâciune pentru mândria iudeilor.

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (13): Masa - Samuel Ridout

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (11): Chivotul legământului - Samuel Ridout

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (3): Covoare de in și culoarea lor - Samuel Ridout

  Cum am învățat că Hristos este totul: Din memoriile lui J.T. Mawson - John Thomas Mawson

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (2): Locuința lui Dumnezeu - Samuel Ridout

  Prelegeri despre Cortul întâlnirii (1): La cine locuiește Dumnezeu? - Samuel Ridout

  „Dar cei nouă, unde sunt?” - Walter Bligh Westcott

  Psalmul 134 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 134

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Am ajuns acum la sfârșitul acestei culegeri reduse ca volum, dar bogată în conținut. Pelerinii în sărbătoare se întorc spre casă și cântă ultima cântare din mica lor psaltire festivă. Ei pornesc dimineața devreme, încă înainte să se fi făcut ziuă, pentru că mulți dintre ei au o călătorie lungă înaintea lor. Noaptea încă ezită să bată în retragere, când ei deja sunt în mișcare. De îndată ce sunt în afara porților, ei îi văd pe paznici pe zidurile Templului și din camerele înconjurătoare ale locașului sfânt clipesc spre ei candelele; această priveliște îi determină să le strige un salut de despărțire slujitorilor Domnului, care așteaptă totdeauna slujba lor sfântă din sfântul locaș, salut care îi îndeamnă să persevereze devotat în fericita lor slujbă. Salutul de despărțire, de îndemn, al pelerinilor, iscat din dragoste sinceră pentru Domnul, i-a determinat pe preoți să le mai dea acestora cu ei la drum încă o binecuvântare din sfântul locaș. Acest cuvânt de binecuvântare este conținut în versetul 3. Preoții spun oarecum: Ne-ați invitat să-L binecuvântăm pe Domnul, lăudându-L, și acum Îl rugăm pe Domnul să vă binecuvânteze pe voi.

  Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey

Părtășia în casa lui Dumnezeu

   În capitolele 5 și 6, Pavel se ocupă de domeniul părtășiei creștine. Casa lui Dumnezeu nu trebuie să fie doar un loc de rugăciune, de ordine sfântă și de adevăr, ci și un loc de părtășie fericită între credincioși. În aceste capitole, Pavel îi prezintă lui Timotei diferitele relații pe care le avem unii cu alții în casă și stabilește comportamentul adecvat în fiecare caz.

   Ca și în alte locuri din epistolă, îndemnurile de aici au în vedere menținerea unei bune mărturii publice a casei în fața lumii. Dacă ne comportăm necorespunzător în oricare dintre aceste relații, putem discredita mărturia Domnului. Prin urmare, este important să ținem cont de sfatul apostolului în relațiile noastre cu ceilalți în aceste relații, astfel încât să putem da o mărturie demnă lumii despre adevăratul caracter al lui Dumnezeu.

  Psalmul 132 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 132

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Acesta este un psalm vesel, plin de mijlocire și de speranță, care, atât prin imaginea pe care ne-o schițează despre David, cât și prin conținutul său bogat în făgăduințe, este foarte potrivit să ne umple inimile cu un zel nou și bucuros de încredere a credinței; fie ca toți cei care călătoresc spre noul Ierusalim să se întărească de multe ori cu el! În ce culminează conținutul psalmului, aceasta o spune în mod potrivit titlul lui H. Keßler: Strălucirea Sionului sub urmașii lui David. La o examinare mai atentă este evidentă urcarea treptată a psalmului, de la necazurile lui David din versetul 1, la cununa care trebuie să strălucească, în versetul 18, ca o floare luminoasă pe capul lui Mesia, de la rugăciunea „Doamne, amintește-Ți de David” din versetul 1, la făgăduința din versetul 17: „Acolo (în Sion) voi face să înmugurească puterea lui pentru David”. A doua parte a psalmului este oarecum cerul strălucitor care se boltește peste ținutul hotărârilor și al rugăciunilor primei părți.

  Un început nou - Walter Bligh Westcott

  Cât de reală este credința ta? - SoundWords

  Ce înseamnă sfințenia (sfințirea) pentru tine? - SoundWords

  Spălarea picioarelor: Ioan 13 - SoundWords

  Piedici în calea rugăciunilor: Când rugăciunile nu sunt ascultate (împlinite) - SoundWords

  Cerul deschis și Fiul Omului - SoundWords

  Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey

   Exercitarea darului în casa lui Dumnezeu

   Până în acest punct al scrisorii, Pavel a abordat subiectul comportamentului corect în casa lui Dumnezeu în domeniul preoției și al slujbei. Acum, el trece mai departe pentru a da câteva principii călăuzitoare pentru cei care lucrează într-un al treilea domeniu în casa lui Dumnezeu: domeniul darului.

   Când vorbim despre exercitarea unui dar spiritual, ne referim aici în primul rând la slujirea publică a Cuvântului lui Dumnezeu prin predicare, învățătură și îndemnare. O multitudine de daruri, pe care Hristos le-a dat mădularelor trupului Său, nu sunt pentru slujirea publică a Cuvântului și, prin urmare, nu sunt tratate în acest capitol. Să ne amintim, de asemenea, că slujirea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu nu se limitează la cei care sunt în slujire cu normă întreagă, ci la toți cei care predică și învață Cuvântul lui Dumnezeu în mod public.

   Așadar, în acest capitol este vorba de lucrătorul în casa lui Dumnezeu. În concordanță cu tema scrisorii, Pavel îi prezintă lui Timotei conduita corectă a celor care vor să slujească Domnului în acest domeniu.

  Psalmul 131 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 131

   Titlul: O cântare a treptelor. A lui David

   Conținutul acestui psalm este rostit cu totul din sufletul lui David și multe evenimente din viața acestui om după inima lui Dumnezeu pot sluji ca ilustrare a cuvintelor. Dacă întreaga psaltire este o casetă de bijuterii plină cu giuvaiere, atunci putem să comparăm acest psalm cu o perlă cu strălucirea ei blândă. Ce podoabă minunată este perla pentru sufletul care este îndreptățit să și-o pună! Pentru citit, psalmul este unul dintre cei mai scurți, dar unul dintre cei mai lungi pentru studiu. El vorbește despre un copilaș, dar conține experiența unui credincios maturizat pentru deplina vârstă a bărbăției. Aici vedem smerenia adâncă în legătură cu o inimă sfințită, o voință complet liniștită în Dumnezeu, asociată cu o credință puternică, ce-și pune nădejdea numai în Domnul. Ferice de omul care poate să-și însușească fără ipocrizie cuvintele acestui psalm! Un astfel de om poartă în sine imaginea Domnului său, care a spus: „Eu sunt blând și smerit cu inima”. Psalmul întrece în intensitate interioară toate cântările de pelerinaj anterioare, oricât de neînsemnat se vede autorul său pe sine, în măsura în care smerenia este cea mai înaltă virtute a vieții spirituale. Psalmul are trepte chiar și în sine.

  Ruinarea și îndepărtarea de Cuvântul lui Dumnezeu

   Din nefericire, înainte de a încerca să prezentăm instrucțiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său, mai întâi trebuie clarificate multe lucruri. Așa cum un constructor înțelept trebuie să sape adânc și să îndepărteze o mulțime de gunoaie și de materiale inutilizabile înainte de a putea pune temelia (Luca 6.48), tot așa trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri care au ajuns în mărturia creștină și care pur și simplu nu își au locul acolo. Nu intenționăm să criticăm ordinea actuală din creștinism, doar pentru a găsi greșeli în ea. Facem acest lucru doar pentru că noi credem că este necesar ca cititorul să vadă cât de mult aceste lucruri sunt contrare ordinii biblice a lui Dumnezeu.

   Sunt ele rânduiala lui Dumnezeu sau a omului?

   Toți creștinii au căutat, într-o măsură mai mare sau mai mică, în Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia) pentru a găsi calea mântuirii. Dar se pare că foarte puțini au studiat Cuvântul lui Dumnezeu după ce au devenit mântuiți, pentru a afla cum vrea Domnul ca ei să se adune pentru închinare [serviciul divin] și slujire [prin Cuvânt]. Toți cred că există o singură cale de mântuire; totuși, mulți au părerea că depinde de fiecare persoană să decidă cum să se închine. În creștinătatea de astăzi, se pare că creștinii fac ca și copiii lui Israel pe vremea judecătorilor: „Fiecare făcea ce era drept în ochii săi” (Judecători 17.6; 21.25; Deuteronomul 12.8; Proverbele 21.2). Ca urmare, există o mare varietate de opinii despre serviciul divin creștin [închinarea], iar multe dintre ele se contrazic între ele. Cei mai mulți creștini își celebrează „serviciile de închinare” de ani de zile - fiecare în felul sau stilul său, în funcție de preferințele personale și de apartenența confesională. În adevăratul sens al cuvântului, creștinii acceptă de generații întregi ceea ce dictează tradiția bisericii, fără să o pună la îndoială. De fapt, cei mai mulți cred că tradiția bisericii lor este idealul lui Dumnezeu.

   Verset călăuzitor: Faptele apostolilor 1.7

   Încă o dată s-a încercat determinarea datei venirii Domnului nostru. Pentru că acest lucru a stârnit o mare atenție publică, republicăm [25 de ani mai târziu, în 1933; nota redacției] următoarele remarci ale lui Edward Cross, care au apărut în primul volum al revistei Scripture Truth în 1908.

   Întrebare: Păcatul nu este niciodată complet îndepărtat din credincios? Păcătuiește el până la sfârșitul vieții sale? La urma urmei, citim în 1 Ioan 3.9: „Oricine este născut din Dumnezeu nu practică păcatul”.

  Psalmul 130 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 130

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Nici acest psalm, ca și cel anterior, nu favorizează opinia că aceste cântări constituie un șir ascendent de trepte. În schimb, chiar în psalm este de observat foarte deslușit o ascensiune; poetul se înalță din adâncurile necazului pe fericita culme a nădejdii sigure a mântuirii, atât pentru el, cât și pentru Israel. N-am ști nici un nume de reper mai potrivit pentru acest psalm, decât cel străvechi, bine cunoscut, De profundis: „Din adânc”, acesta este cuvântul-cheie (versetul 1). Din acest adânc al necazului strigăm, stăruim, așteptăm și nădăjduim împreună cu psalmistul. În această cântare auzim despre perla minunată a răscumpărării, versetele 7 și 8. Desigur, cântărețul n-ar fi descoperit acest giuvaer, dacă n-ar fi trebuit să se scufunde în adâncuri. Perlele zac adânc.

  Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey

   Funcțiile din casa lui Dumnezeu (versetele 1-16)

   În 1 Timotei 3, Pavel trece de la preoție la conducerea bisericii (funcții administrative) în casa lui Dumnezeu. Acestea sunt două domenii de administrare complet diferite. Ele au fost confundate cu domeniul darurilor (așa cum este descris în 1 Timotei 4), ceea ce a dus la tot felul de erori - cum ar fi inventarea funcției de duhovnic. Prin urmare, este esențial să păstrăm aceste două domenii separate în gândurile noastre și să încercăm să le înțelegem în contextul lor adecvat.

  Acum și atunci: sau timp și veșnicie - Charles Henry Mackintosh

  Când ceva bun devine ceva rău - Ron Reid

  Ar trebui creștinii să fie vegetarieni? - Carl Knott

  Ce l-a motivat pe Pavel în slujirea sa? - Stanley Bruce Anstey

  Comentariu la Epistola către Filipeni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey

   Hristos - puterea vieții creștine

   În acest capitol, Pavel vorbește despre Hristos ca fiind Cel care îl întărește pe credincios și îl face capabil să se ridice deasupra multor lucruri împotrivitoare, pe care le întâlnește pe calea credinței (Filipeni 4.13). Astfel, creștinul credincios, care a făcut din Hristos în glorie preocuparea sa, așa cum este prezentat în capitolul 3, este văzut în capitolul 4 ca fiind cel care este înălțat deasupra circumstanțelor sale. Atunci când suntem într-o stare „să gândim aceasta [așa]” (Filipeni 3.15), Duhul Sfânt are libertatea de a-l edifica pe credincios în ceea ce privește primirea lucrurilor divine. Și pe măsură ce credinciosul este captivat de aceste lucruri, spiritul său este ridicat deasupra circumstanțelor dificile ale vieții și întărit pe cale.

  Comentariu la Epistola către Filipeni: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey

   Hristos - prețul vieții creștine

   Capitolul 3 este o intercalare. Înainte de a-și continua îndemnurile în capitolul 4 în legătură cu unitatea în Adunare, Pavel se abate de la acest subiect pentru a vorbi despre forța motrice care îl animă pe creștinul credincios pe drumul credinței. El explică în acest al treilea capitol ce-i dă creștinului credincios energia de a merge pe această cale și de a face voia lui Dumnezeu: această putere constă în a-L avea pe Hristos în glorie ca unic țel în viață.

  Comentariu la Epistola 2 Timotei: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey

   Stimulente divine pentru slujire într-o zi de declin

   Înainte de a-și încheia scrisoarea, Pavel se străduiește să-l îndemne pe Timotei să înceapă imediat slujirea. El nu numai că îl încurajează să facă acest lucru, nu, chiar mai mult: îi dă o „însărcinare” înaintea lui „Dumnezeu și a lui Isus Hristos”, pe care trebuia s-o îndeplinească. Timotei trebuia să ia în serios această slujbă. Avea responsabilitatea de a-și îndeplini pe deplin slujba, pentru că Domnul spusese: „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12.48). Faptul că însărcinarea era dată „înaintea” lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos [2 Timotei 4:1] înseamnă că Timotei trebuia să slujească având în vedere faptul că se afla sub privirea atentă a unor Persoane divine. Orice slujire trebuie să fie efectuată fiind conștient că ești observat de ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu.

  Psalmul 129 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 129

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Conținutul: în cântare se unesc mâhnirea adâncă și curajul ferm al credinței. Cu toate că Israel este greu asuprit, bătut dureros și plin de răni, inima sa este totuși sănătoasă; credința celor fideli rămâne în picioare și nici pe departe nu se gândește să cedeze. Poetul cântă despre suferințele lui Israel, versetele 1-3, despre intervenția lui Dumnezeu, versetul 4 și despre soarta fără binecuvântare a vrăjmașilor poporului lui Dumnezeu, versetele 5-8. Este o cântare rurală, plină de aluzii la viața rustică. Ea ne amintește de cărțile Rut și Amos.

   Verset călăuzitor: 2 Timotei 3.16

   Se poate aplica întreaga Sfântă Scriptură la noi astăzi? Această întrebare fundamentală este astăzi fals înțeleasă de cei mai mulți. Acest lucru devine clar atunci când ne uităm în cercurile evanghelice. Comunități întregi sunt constituite pe baza erorilor doctrinare care decurg din această singură întrebare. În bisericile noul-testamentare, această învățătură este înțeleasă corect, dar de multe ori nu este aplicată la problemele de zi cu zi care apar în viața noastră.

  Tatăl nostru - Botschafter

  Epistola lui Iuda: Decăderea în creștinătate și calea credinciosului - Stanley Bruce Anstey

   Această epistolă prezintă adevăratul caracter al apostaziei în mărturisirea creștină și îi dă credinciosului certitudinea fermă că apostazia nu-l va afecta, cu condiția să se bazeze pe mijlocirea preoțească a lui Hristos. Cel care ne-a mântuit este, de asemenea, capabil să ne păstreze și să ne păzească, iar într-o zi ne va prezenta „fără vină înaintea slavei Sale, cu bucurie”.

   Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 6.14-16

   Poate un creștin credincios  să intre într-o relație de dragoste cu un necredincios? Deoarece suntem încă „în lume”, cunoaștem și oameni care nu-L cunosc pe Hristos și care, totuși, pot fi foarte prietenoși, amabili și drăguți. Dacă la aceasta se adaugă aspectul fizic sau alte atracții exterioare, se poate ajunge rapid la întrebarea: De ce să nu intri într-o relație cu un creștin necredincios? S-ar putea chiar să-l pot conduce la Domnul. În scurt timp, sentimentele noastre devin standardul și ne întunecă vederea clară a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, ar trebui să tratăm acest subiect atunci când încă ne putem gândi „cu luciditate” la această chestiune, pentru a putea apoi să rezistăm și să biruim în fața unei ispite.

  „Nu fi prea drept!” - Roy A. Huebner

  Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey

   Conduita în casa lui Dumnezeu (capitolele 2-6)

   Pentru ca Timotei să poată prezenta credincioșilor rânduiala casei, el însuși trebuie să aibă o bună înțelegere a acesteia. Tocmai în acest scop, Pavel scrie această scrisoare. El spune: „Îți scriu acestea sperând să vin la tine mai curând; dar dacă voi întârzia, ca să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu” (1 Timotei 3.14,15). În capitolele 2-6, Pavel îi prezintă lui Timotei ordinea casei lui Dumnezeu și comportamentul adecvat pentru fiecare domeniu din ea. El abordează pe rând cele trei domenii de privilegii și responsabilități în casa lui Dumnezeu - preoția, slujba și darul - și prezintă cu atenție ordinea corectă pentru fiecare domeniu. Timotei trebuie să se orienteze după acest model pentru a îndruma pe credincioși să se comporte într-un mod adecvat casei.

  Iertarea lui Dumnezeu: Ce înțelege Dumnezeu prin iertare? - Dirk Schürmann

  „Vindecați bolnavii!” Semne și minuni: în mod deosebit vindecări - Stephan Isenberg

  Vindecare pe baza rugăciunilor - este posibilă și astăzi? - Jacob Gerrit Veijnvandraat

  Înduplecarea lui Dumnezeu: Îl putem noi convinge pe Dumnezeu? - David R. Reid

   Uimit de glorie - Samuel Ridout

  Versete călăuzitoare: Leviticul 16.4; Apocalipsa 19

   Aici este un Om în care curăția este atât de absolută, încât strălucirea ei este doar scoasă mai clar în evidență de negura îndreptățirii de sine a fariseilor sau de hainele murdare ale păcătoasei. Cât de mult trebuie să fi făcut bine inimii lui Dumnezeu să privească acea pânză de in albă și fără pată! Secole la rând El a căutat pe acest pământ blestemat de păcat pe cineva asupra căruia să Își poată odihni privirea, cineva care să fie marcat de ascultare și devotament.

   Întrebare: Am auzit multe (mai ales în timpul războiului mondial [primul] și după aceea[1]) despre semnele revenirii Domnului. Ar trebui să căutăm cu privirea astfel de semne?

  În școala lui Dumnezeu - David R. Reid

  „Așa cum este El” - John Thomas Mawson

  Comentariu la Epistola către Coloseni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey

   În secțiunea anterioară, îndemnurile au fost adresate unor grupuri specifice de persoane, dar acum ele sunt extinse la credincioși în general. Credincioșii trebuie să sprijine răspândirea adevărului prin rugăciune și prin comportament evlavios. Ei sunt încurajați să se roage pentru lucruri în general și mai ales pentru slujitorii Domnului, care răspândesc adevărul. De asemenea, ei ar trebui să se roage ca credincioșii să dea o bună mărturie celor pierduți.

  „Să fim biruitori”: Mesajul adresat bisericii din Efes și din Smirna - David R. Reid

   Verset călăuzitor: Judecători 7.4

   E greu de crezut, dar nu mai e mult până când lucrările de control pentru evaluările semestriale vor fi din nou în fața noastră! Nu este un gând foarte plăcut, dar să scrii la examene nu este chiar atât de rău. Desigur, există întotdeauna presiunea și teama de a nu reuși, dar, în cele din urmă, te poți pregăti mental și emoțional pentru un examen. Ceea ce te poate surprinde cu adevărat sunt acele teste neanunțate, cu care unii profesori te surprind brusc! Aceste controale neașteptate ale învățării pot fi devastatoare. Totuși, din punctul de vedere al profesorului, aceste teste neanunțate sunt foarte revelatoare. Cu siguranță îi permit să îi deosebească pe elevii care cooperează tot timpul, de cei care înghesuie materia în ultima clipă! Iar acestea arată fără excepție diferența de atitudine a elevilor față de profesori și față de materia de studiu. Da, testele neanunțate spun multe despre locul de unde „vine” un elev și despre „cât de departe” a ajuns acum. Testele neanunțate îi obligă pe elevi să lase măștile jos!

  „Ava, Tată” - John Thomas Mawson

  Epafrodit: Nu face atâta caz de persoana ta! - Charles Henry Mackintosh

  Comentariu la Epistola către Filimon: - Stanley Bruce Anstey

   Aceasta este una dintre cele patru „epistole pastorale” (1 și 2 Timotei, Tit și Filimon) scrise de apostolul Pavel. Aceste epistole sunt numite „epistole pastorale” deoarece sunt adresate unor persoane și nu unor adunări - fiecare dintre ele are un caracter pastoral și conține sfaturi pentru destinatarul scrisorii. Epistola către Filimon este însă unică în rândul epistolelor pastorale, prin faptul că tratează o chestiune pur personală între două persoane. De aceea ea are un caracter propriu, arătând harul și dragostea creștină în acțiune într-o situație reală. Epistola nu conține învățături directe sau îndemnuri generale la o viață creștină, dar ne oferă un exemplu inspirat de har și politețe creștină.

   A fost scrisă în momentul în care Pavel a scris Epistola către Coloseni și a fost dusă în Colose împreună cu acea epistolă de către Tihic și Onisim (Coloseni 4.7-9).

  Slujitori și slujitoare: Volumul 4 - Walter Keune

   Volumul acesta - o culegere de 40 de meditații - continuă seria de gânduri scurte referitoare la persoane mai mult sau mai puțin cunoscute atât din Vechiul Testament cât și din Noul Testament.

   În acest volum vei găsi câteva persoane din tabelul genealogic din 1 Cronici – persoane care stau înșirate lângă drumul pe care a apucat David spre demnitatea sa de împărat, în Ierusalim. Merită să cercetăm odată mai exact aceste persoane. Multe dintre ele l-au urmat pe David în timpul respingerii sale. Ei au stat loial și consecvent de partea lui. David nu i-a uitat. Mai târziu le-a repartizat poziții importante în împărăție. Nici Domnul Isus, cândva, mai târziu, când va veni „cu putere și cu glorie mare” (Matei 24.30), nu va uita pe nimeni care Îi stă alături astăzi, în vremea „stăpânitorilor lumii întunericului” (Efeseni 6.12).

Vă doresc câștig lăuntric și binecuvântare la studiul cărții „Slujitori și slujitoare, volumul 4”.

  Trădat de un prieten bun - David R. Reid

   Verset călăuzitor: Cântarea Cântărilor 2.15

   Primăvara este perioada din an în care totul se trezește și înflorește - acest lucru este valabil și pentru dragoste. Vântul rece și tăios și ramurile moarte dispar. O briză caldă și blândă se face simțită și apar flori colorate. Viața și dragostea înmugurită sunt peste tot. Este frumos să trăiești! Cât de minunat este atunci să te plimbi într-un parc sau într-o pădure cu o persoană pe care o iubești!

  Metode de evanghelizare moderne: Amestecul cu lumea? - Paul Wilson

  Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey

  Dacă un om este cu adevărat născut din Dumnezeu, el va crede în Hristos și Îl va iubi pe Dumnezeu; el își va dovedi autenticitatea prin faptul că îi iubește pe toți cei care sunt născuți din Dumnezeu - adică pe frații și surorile sale în credință.

  Jertfă vie - David R. Reid

  BEMA credinciosului ... sau: Ce mă așteaptă la scaunul de judecată! - David R. Reid

  Zidurile Ierihonului: principii spirituale pentru lupta spirituală - David R. Reid