Vezi documentul în format PDF
| DOWNLOAD (PDF) |
|
...n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 25.09.2022 |
Comentarii biblice
|
|
|
Noul Testament |
|
|
|
|
Comentariu la Epistola 2 Timotei: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Stimulente divine pentru slujire într-o zi de declin
Înainte de a-și încheia scrisoarea, Pavel se străduiește să-l
îndemne pe Timotei să înceapă imediat slujirea. El nu numai că îl
încurajează să facă acest lucru, nu, chiar mai mult: îi dă o
„însărcinare” înaintea lui „Dumnezeu și a lui Isus Hristos”, pe care
trebuia s-o îndeplinească. Timotei trebuia să ia în serios această
slujbă. Avea responsabilitatea de a-și îndeplini pe deplin slujba,
pentru că Domnul spusese: „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult”
(Luca 12.48). Faptul că însărcinarea era dată „înaintea” lui Dumnezeu
și a Domnului Isus Hristos [2 Timotei 4:1] înseamnă că Timotei trebuia
să slujească având în vedere faptul că se afla sub privirea atentă a
unor Persoane divine. Orice slujire trebuie să fie efectuată fiind
conștient că ești observat de ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Timotei: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
Măsuri de protecțiile și mijloacele de ajutor ale omului lui Dumnezeu
într-o zi de declin
În capitolul 3, apostolul îi arată lui Timotei măsurile de protecție
și instrumentele de ajutor de care are nevoie omul lui Dumnezeu pentru
a-și face slujba „în zilele din urmă”. Este însă puțin probabil ca
cineva să se folosească de aceste ajutoare și protecții dacă nu este
conștient de cât de mare este pericolul care îl înconjoară. Așadar,
înainte de a vorbi despre aceste măsuri de protecție, Pavel îi oferă
lui Timotei o imagine vie a stării mărturiei creștine în ultimele
zile. Timotei, de fapt, ar trebui să înțeleagă clar circumstanțele în
care a fost chemat la slujire. Nu este o imagine deosebit de frumoasă. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Timotei: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
Principii importante despre cum un om al lui Dumnezeu poate sluji
Domnului în vremuri de declin
În primul capitol, Pavel i-a prezentat lui Timotei calitățile morale
și spirituale de care are nevoie omul lui Dumnezeu într-o zi de
declin. Acum, în al doilea capitol, Pavel îi dă câteva principii
importante despre cum să-L slujească pe Domnul. Pavel a vorbit despre
starea lucrurilor în mărturia creștină, precum și despre necesitatea
de a fi preocupat în slujba Domnului. Acum îi transmite lui Timotei
cel puțin douăsprezece sfaturi utile pentru slujirea sa. Aceste
sfaturi sunt importante pentru toți cei care slujesc Domnului. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Timotei: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
Calitățile morale și spirituale de care are nevoie omul lui Dumnezeu
într-o zi de declin
În salutările și încurajările pe care Pavel i le adresează lui
Timotei, el descrie cu atenție calitățile morale și spirituale de care
are nevoie slujitorul Domnului într-o perioadă de declin public al
mărturiei creștine. Această schiță ne oferă o imagine vie a ceea ce ar
trebui să fie un slujitor al Domnului în vremuri dificile, cum ar fi
aceste ultime zile din istoria Bisericii. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Timotei: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
Decăderea - o zi de ruină și pieire
În prima sa scrisoare către Timotei, Pavel i-a instruit pe credincioși
cu privire la comportamentul care se cuvine în casa lui Dumnezeu. În
cea de-a doua scrisoare, el ne instruiește cum trebuie să ne comportăm
atunci când lucrurile sunt în dezordine în casa lui Dumnezeu. În
această scrisoare se remarcă faptul că în zilele din urmă există un
declin spiritual generalizat în mărturia creștină și că este nevoie de
nevoie de înțelepciune pentru a te comporta corect în astfel de
vremuri. | |||
|
|
Epistola lui Iuda: Decăderea în creștinătate și calea credinciosului - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Această epistolă prezintă adevăratul caracter al apostaziei în mărturisirea creștină și îi dă credinciosului certitudinea fermă că apostazia nu-l va afecta, cu condiția să se bazeze pe mijlocirea preoțească a lui Hristos. Cel care ne-a mântuit este, de asemenea, capabil să ne păstreze și să ne păzească, iar într-o zi ne va prezenta „fără vină înaintea slavei Sale, cu bucurie”. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
Conduita în
casa lui Dumnezeu (capitolele 2-6)
Pentru ca Timotei să poată prezenta credincioșilor rânduiala casei, el
însuși trebuie să aibă o bună înțelegere a acesteia. Tocmai în acest
scop, Pavel scrie această scrisoare. El spune: „Îți scriu acestea
sperând să vin la tine mai curând; dar dacă voi întârzia, ca să știi
cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu” (1 Timotei
3.14,15). În capitolele 2-6, Pavel îi prezintă lui Timotei ordinea
casei lui Dumnezeu și comportamentul adecvat pentru fiecare domeniu
din ea. El abordează pe rând cele trei domenii de privilegii și
responsabilități în casa lui Dumnezeu - preoția, slujba și darul - și
prezintă cu atenție ordinea corectă pentru fiecare domeniu. Timotei
trebuie să se orienteze după acest model pentru a îndruma pe
credincioși să se comporte într-un mod adecvat casei. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Primul capitol este introducerea epistolei. Acest lucru devine clar
din cuvintele lui Pavel din capitolul 2: „Îndemn, deci, înainte de
toate” (1 Timotei 2.1). Aici încep deci îndemnurile privind ordinea
casei lui Dumnezeu; tot ceea ce precedă este deci introductiv. Primul
capitol reprezintă însărcinarea apostolică a lui Timotei, dată lui de
Pavel. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Preocuparea apostolului Pavel în această
epistolă este ca creștinii credincioși să trăiască în ordinea corectă
în casa lui Dumnezeu și astfel să dea mărturie lumii despre adevăratul
caracter al lui Dumnezeu ca Mântuitor și Dumnezeu Creator. Pavel îi dă
lui Timotei o însărcinare apostolică de a-i instrui pe credincioși în
mod corespunzător în doctrină și practică. | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Coloseni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În secțiunea anterioară, îndemnurile au fost
adresate unor grupuri specifice de persoane, dar acum ele sunt extinse
la credincioși în general. Credincioșii trebuie să sprijine
răspândirea adevărului prin rugăciune și prin comportament evlavios.
Ei sunt încurajați să se roage pentru lucruri în general și mai ales
pentru slujitorii Domnului, care răspândesc adevărul. De asemenea, ei
ar trebui să se roage ca credincioșii să dea o bună mărturie celor
pierduți. | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Coloseni: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Partea opusă a identificării credinciosului cu moartea lui Hristos este identificarea credinciosului cu învierea lui Hristos. Această temă o abordează Pavel în continuare. În capitolul 2, el a arătat ce înseamnă, practic, să fi murit împreună cu Hristos: suntem despărțiți de lumea oamenilor, de înțelepciunea oamenilor și de religia oamenilor. Acum Pavel arată ce rezultat practic are identificarea noastră cu învierea lui Hristos: noi suntem aduși în legătură cu lumea lui Dumnezeu de sus și cu tot ceea ce este acolo. De aceea Coloseni 2.20-23 prezintă partea negativă a acestui mare adevăr, iar Coloseni 3.1-4 prezintă partea pozitivă. | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Coloseni: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Pavel a vorbit mai întâi despre importanța înțelegerii tainei lui
Dumnezeu și a mersului în dragoste pe calea credinței împreună cu
frații. În acest fel, adevărul tainei ar fi pus în practică. Acum el
avertizează asupra pericolului de a fi distras de la acest obiectiv.
În al doilea capitol, el expune diferitele trucuri și capcane folosite
de diavol pentru a-i îndepărta pe credincioși de la simplitatea față
de Hristos [compară cu 2 Corinteni 11.3]. El arată, de asemenea, că
Hristos este răspunsul la tot ceea ce vrăjmașul introduce pentru a-i
prinde în capcană pe credincioși. | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Filimon: - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Aceasta este una dintre cele patru „epistole pastorale” (1 și 2
Timotei, Tit și Filimon) scrise de apostolul Pavel. Aceste epistole
sunt numite „epistole pastorale” deoarece sunt adresate unor persoane
și nu unor adunări - fiecare dintre ele are un caracter pastoral și
conține sfaturi pentru destinatarul scrisorii. Epistola către Filimon
este însă unică în rândul epistolelor pastorale, prin faptul că
tratează o chestiune pur personală între două persoane. De aceea ea
are un caracter propriu, arătând harul și dragostea creștină în
acțiune într-o situație reală. Epistola nu conține învățături directe
sau îndemnuri generale la o viață creștină, dar ne oferă un exemplu
inspirat de har și politețe creștină.
A fost scrisă în momentul în care Pavel a scris Epistola către
Coloseni și a fost dusă în Colose împreună cu acea epistolă de către
Tihic și Onisim (Coloseni 4.7-9). | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Coloseni: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Având în vedere ceea ce îi frământa pe credincioșii din Colose, este interesant că Pavel nu își începe scrisoarea avertizându-i cu privire la învățăturile false care circulau în zona lor. El nu începe prin a demasca imediat această rătăcire. Mai degrabă, în primul capitol, el le prezintă gloria lui Hristos, pentru ca ei să poată înțelege mai bine măreția Persoanei și a lucrării Sale. În acest fel, credincioșii din Colose vor vedea că în Hristos aveau tot ceea ce le era necesar și, astfel, nu vor fi tentați să se îndrepte spre ideile noi care erau aduse. De asemenea, Pavel le arată credincioșilor din Colose că în taină creștinilor credincioși le-au fost date „toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii” (Coloseni 2.2,3) și că astfel ei sunt „desăvârșiți în El [Hristos]” (Coloseni 2.10). ... | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Coloseni: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Motivul scrierii epistolei către Coloseni a
fost că apăruseră o serie de învățături false. Ele proveneau din
filosofia greacă, din iudaismul heterodox și din misticism. Aceste
erori au fost începutul a ceea ce mai târziu va fi cunoscut sub numele
de gnosticism. Gnosticismul înseamnă „cunoaștere superioară” și
descrie în mod adecvat ceea ce anumiți învățători pretindeau în mod
fals că posedă. Aceste învățături false au tulburat Biserica primară
în diferite locuri. Unul dintre aceste locuri a fost Colose. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Dacă un om este cu adevărat născut din Dumnezeu, el va crede în Hristos și Îl va iubi pe Dumnezeu; el își va dovedi autenticitatea prin faptul că îi iubește pe toți cei care sunt născuți din Dumnezeu - adică pe frații și surorile sale în credință. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Ioan, după ce în capitolul 3 versetul 24 a introdus subiectul Duhului Sfânt care locuiește în copiii lui Dumnezeu, se grăbește în acest al patrulea capitol să ne avertizeze cu privire la numeroasele duhuri false [profeți] care au ieșit în lume căutând să imite Duhul lui Dumnezeu. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Ioan face o mică digresiune pentru a explica de unde își iau copiii lui Dumnezeu puterea morală pentru a practica dreptatea (neprihănirea): aceasta vine din contemplarea dragostei Tatălui.
În Ioan 3.16, Ioan vorbește despre măsura dragostei lui
Dumnezeu pentru cei pierduți; aici, în 1 Ioan 3.1, el vorbește despre
felul dragostei Tatălui pentru copiii Săi. Noi suntem
subiectele dragostei Sale! El vrea ca noi nu numai să cunoaștem acest
fapt minunat, ci și să ne bucurăm de el. A trăi fiind conștienți că
suntem iubiți în chip desăvârșit și veșnic de Tatăl este o motivație
puternică pentru a trăi în mod corect. Într-adevăr, El ne iubește la
fel de mult cum Îl iubește pe Fiul Său (Ioan 17.23)! | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
După ce Ioan a vorbit despre purtarea de grijă plină de har a lui Dumnezeu pentru copiii Săi înclinați să eșueze, el se grăbește să corecteze concepția greșită conform căreia cineva ar putea crede că el învață că ar fi în regulă pentru un copil al lui Dumnezeu să păcătuiască (deoarece există această purtare de grijă). El exclamă: „Copiii mei, vă scriu aceasta, pentru ca să nu păcătuiți”. | |||
|
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (3) - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 25.31-46 3. | Venirea Domnului cu privire la națiuni
Așa cum am menționat la începutul acestei
prelegeri, această ultimă parte a vorbirii de pe Muntele Măslinilor a
Domnului se referă la venirea (arătarea) Sa în legătură cu națiunile
păgâne (Matei 25.31-46). | |||
|
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (2) - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 24.45-25.30 2. | Venirea Domnului pentru creștinătate La începutul acestei secțiuni, observăm o schimbare clară în exprimările Domnului referitoare la venirea Sa. Această schimbare indică faptul că El nu vorbește despre aceiași oameni ca în secțiunea anterioară.
Unele dintre diferențele din acest pasaj
sunt:
·
Venirea Domnului nu este menționată ca fiind venirea Fiului Omului.
·
Venirea Domnului (răpirea) este menționată de trei ori.
·
Nu este citată nicio profeție din Vechiul Testament.
·
Nu sunt date semne pământești.
·
Ierusalimul și Templul nu sunt menționate.
·
Sabatul nu este menționat.
·
Hristos ca Mesia nu este menționat („Hristos” înseamnă „Mesia”; Ioan
1:41). | |||
|
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (1) - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 24.1-44 1. | Venirea Domnului cu privire la Israel Domnul tratează mai întâi venirea Sa în legătură cu Israel, deoarece evanghelia după Matei este scrisă în primul rând pentru iudei. Venirea Sa în legătură cu Israel are a face cu arătarea Sa după necazul cel mare, nu cu răpirea. El Se adresează ucenicilor Săi ca și cum ei ar fi rămășița iudaică care va fi pe pământ în acea zi viitoare | |||
|
|
Comentariu la Epistola 3 Ioan - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Această a treia epistolă o completează pe cea de-a doua în multe feluri. În cea de-a doua epistolă ni se spune pe cine să nu primim și cu cine să nu avem părtășie, iar în cea de-a treia epistolă ni se spune pe cine să primim și cu cine să avem părtășie. Așadar, o ușă închisă caracterizează cea de-a doua scrisoare, pentru că este vorba despre modul în care trebuie să ne purtăm cu învățătorii răi. În schimb, o ușă deschisă marchează această a treia epistolă, deoarece este vorba despre modul în care trebuie să ne purtăm cu adevărații slujitori ai Domnului, care aduc adevărul. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Ioan - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Epistolele a doua și a treia ale lui Ioan sunt în general considerate ca fiind anexe la prima epistolă. Ele poartă caracteristicile primei epistole în ceea ce privește stilul, alegerea cuvintelor și limbajul. Există puține îndoieli că apostolul Ioan este autorul ambelor epistole, chiar dacă numele său nu este menționat. Fiind vorba de epistole pastorale (adică scrisori adresate unor persoane și nu unei adunări sau unui grup de oameni), aceste epistole dau sfaturi în legătură cu frații care călătoreau predicând și învățând. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Primele patru versete din capitolul 1
constituie introducerea scrisorii. Este o descriere a faptului că
viața veșnică a fost revelată în lume în Persoana Fiului lui Dumnezeu
și că persoane competente și de încredere (apostolii) au dat mărturie
despre aceasta. Ei ne-au vestit acest fapt minunat, pentru ca noi să
avem parte de această viață împreună cu ei și astfel să avem părtășie
cu Tatăl și cu Fiul și cu toți cei în care Dumnezeu a lucrat. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În partea principală a epistolei, Ioan dă trei motive
pentru care le scrie credincioșilor din acest timp:
1.
bucuria lor prin părtășia cu Tatăl și cu Fiul trebuia să fie deplină
(1 Ioan 1.3,4).
2.
să nu eșueze pe cale din cauza păcatului (1 Ioan 2.1).
3.
ei ar trebui să aibă cunoștința conștientă și siguranța că posedă
viața veșnică (1 Ioan 5.13). | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 13 - M. G. de Koning | |||
|
36. Pe voi înşivă cercetaţi-vă, dacă sunteţi în credinţă - 2 Corinteni 13.1-6 37. Rugăciuni, îndemnuri, saluturi şi dorinţe de binecuvântare - 2 Corinteni 13.7-13
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 12 - M. G. de Koning | |||
|
33. Răpit până în al treilea cer - 2 Corinteni 12.1-6 34. Harul Meu îţi este de ajuns - 2 Corinteni 12.7-10 35. Grija lui Pavel pentru corinteni - 2 Corinteni 12.11-21
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 11 - M. G. de Koning | |||
|
29. Simplitatea faţă de Hristos - 2 Corinteni 11.1-4 30. Pavel şi apostolii falşi - 2 Corinteni 11.5-15 31. Pavel nebun şi ieşit din minţi - 2 Corinteni 11.16-23a 32. Suferinţele lui Pavel - 2 Corinteni 11.23b-33
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 10 - M. G. de Koning | |||
|
27. Dărâmarea întăriturilor - 2 Corinteni 10.1-6 28. Fiecăruia în cercul lui de acţiune - 2 Corinteni 10.7-18
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 9 - M. G. de Koning | |||
|
25. Dumnezeu îl iubeşte pe acela care dă cu bucurie- 2 Corinteni 9.1-7 26. Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus - 2 Corinteni 9.8-15
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 8 - M. G. de Koning | |||
|
22. Darul de a dărui - 2 Corinteni 8.1-8 23. Fiecăruia la fel de mult - 2 Corinteni 8.9-15 24. Diaconi - 2 Corinteni 8.16-24
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 7 - M. G. de Koning | |||
|
20. Dumnezeu, Cel care îi mângâie pe cei smeriţi - 2 Corinteni 7.2-8 21. Întristare potrivit lui Dumnezeu - 2 Corinteni 7.9-16
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 6 - M. G. de Koning | |||
|
16. Drumul slujitorilor lui Dumnezeu (1) - 2 Corinteni 6.1-4 17. Drumul slujitorilor lui Dumnezeu (2) - 2 Corinteni 6.5-13 18. Jugul nepotrivit - 2 Corinteni 6.14-16 19. Despărţire - de la ce şi pentru ce? - 2 Corinteni 6.17-7.1
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 5 - M. G. de Koning | |||
|
12. O clădire de la Dumnezeu - 2 Corinteni 5.1-5 13. Scaunul de judecată al lui Hristos - 2 Corinteni 5.6-10 14. Unul a murit pentru toţi - 2 Corinteni 5.11-15 15. O nouă creaţie în Hristos - 2 Corinteni 5.16-21
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 4 - M. G. de Koning | |||
|
9. Strălucirea luminii Evangheliei - 2 Corinteni 4.1-6 10. Comoara în vase de lut - 2 Corinteni 4.7-15 11. Cele nevăzute sunt veşnice - 2 Corinteni 4.16-18
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 3 - M. G. de Koning | |||
|
7. Epistolă a lui Hristos - 2 Corinteni 3.1-6 8. Vechiul şi noul legământ - 2 Corinteni 3.6-18
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 2 - M. G. de Koning | |||
|
5. Întristare, bucurie, iertare - 2 Corinteni 1.23-2.11 6. O mireasmă a lui Hristos - 2 Corinteni 2.12-17
| |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 1 - M. G. de Koning | |||
|
1. Introducere, laudă şi strâmtorare - 2 Corinteni 1.1-5 2. Mângâiere pentru alţii - 2 Corinteni 1.6-11 3. Amânarea vizitei lui Pavel - 2 Corinteni 1.12-17 4. În El este "da" - 2 Corinteni 1.18-22
| |||
|
|
Epistola lui Iacov: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Credinţa se dovedeşte prin felul în care procedăm cu nedreptatea (versetele 1-13)
Versetul 1
Iacov 5.1: Veniţi acum, bogaţilor, plângeţi, tânguindu-vă de nenorocirile voastre care vin peste voi.
Lucrurile pe care le întâlnim în prima parte a acestui capitol arată clar că unii dintre cei care se declarau creștini cu siguranță nu erau mântuiți. Modul în care Iacov se adresează acestor oameni „bogați” arată că el nicidecum nu-i considera credincioși. El nici măcar nu-i numește aici „frați” - așa cum s-a adresat până acum auditoriului său în această scrisoare (Iacov 1.2,9,16,19; 2.1,14; 3.1 etc.).
| |||
|
|
Epistola lui Iacov: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Credinţa în legătură cu carnea, cu lumea şi cu diavolul (versetele 1-10)
Iacov abordează acum o altă chestiune, care a tulburat pacea în comunitatea iudeo-creștină. Cei trei mari vrăjmași ai creștinului au lucrat necontrolat în viața multora care au declarat că sunt mântuiți: carnea, lumea și diavolul.
Problema era că unii dintre iudei, care mărturiseau credința în Domnul Isus, nu se rupseseră încă cu adevărat de vechea lor viață lumească, și astfel au adus aceste comportamente cu ei în comunitatea creștină. Chiar dacă au fost educaţi în iudaism - o religie care le-a adus mai aproape adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu - aceasta nu însemna că toți trăiau în credință. A existat o grupă mixtă printre credincioșii iudei. Mulți dintre ei s-au declarat de partea creștinismului și au început să se miște în rândurile creștine, dar au adus cu ei obiceiurile lumeşti. Dovada tristă a faptului că aceşti trei dușmani lucrau în mijlocul lor s-a văzut în „luptele și certurile” care erau între ei. Acest lucru, la rândul său, a pus sub semnul întrebării mântuirea lor.
| |||
|
|
Epistola lui Iacov: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Credinţa se va arăta în ceea ce spunem (versetele 1-18)
Folosirea limbii şi abuzul în folosirea ei
Un alt domeniu, în care acești credincioși iudei aveau tendința de a avea „hainele de mormânt” ale iudaismului agățate de ei, a fost atitudinea lor de superioritate față de cei dintre neamuri. Acest lucru le fusese inoculat de-a lungul multor secole. Este destul de ușor de înțeles că un astfel de lucru ar putea să se producă; ca izraeliți erau poporul „ales” al lui Dumnezeu (Deuteronomul 7.6; 14.2) și erau favorizați de Dumnezeu față de celelalte națiuni (Deuteronomul 28.9-13; 32.8-14) - și mândria lor națională a fost dezvăluită în această chestiune. Tendința acestor iudei convertiți a fost de a aduce acest spirit cu ei în rândurile creștine.
| |||
|
|
Epistola lui Iacov: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Credinţa este verificată prin felul în care noi tratăm pe alţii (versetele 1-26)
Un alt domeniu în care credința este testată și în care se arată autenticitatea ei este în relaţiile cu ceilalți. Iacov continuă să abordeze acest subiect foarte practic.
De asemenea, ceea ce citim aici avea o aplicație deosebită pentru frații săi iudei, care au mărturisit convertirea lor la Hristos. Prețuirea unei persoane (părtinirea) era un lucru obișnuit printre evrei. Domnul a menționat acest lucru în legătură cu o nuntă (Luca 14.7-11) și la fel și la sărbătorile lor comune (Matei 23.6), dar El nu a fost de acord, bineînțeles.
| |||
|
|
Epistola lui Iacov: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Credința se dovedeşte în modul în care procedăm în încercări (versetele 1-18)
Salut Versetul 1
Iacov 1.1: Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Salut!
„Iacov” le scrie compatrioților săi care au mărturisit credința în „Domnul Isus Hristos”. El nu a fost unul dintre cei doisprezece apostoli (Luca 6.13-16), ci unul dintre bătrânii principali din adunarea din Ierusalim (Faptele apostolilor 12.17; 15.13-21; 21.17-25; Galateni 2.9). Iacov era „fratele Domnului”, deoarece a crescut în familia lui Iosif și a Mariei (Marcu 6.3; Galateni 1.19). În timpul slujbei pământești a Domnului, el a fost un necredincios (Ioan 7.3-10), dar s-a convertit la scurt timp după moartea lui Isus. Asta s-a întâmplat probabil când Domnul i s-a arătat la scurt timp după învierea Sa din moarte (1 Corinteni 15.7). Istoricul Josephus ne spune că Iacov a fost omorât cu pietre în același mod ca Ştefan de către Sinedriu (consiliul evreiesc) în jurul anilor 61-62 d.Hr.
| |||
|
|
Epistola lui Iacov: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Introducere
Epistola lui Iacov este cea mai veche epistolă inspirată din Noul Testament și a fost scrisă în jurul anului 45 d.Hr. În timpul acela Biserica era formată în mare parte din credincioși iudei. Primele neamuri au fost mântuite și adăugate la Biserică. În ceea ce privește cunoaşterea adevărului deplin al creștinismului, Biserica se afla într-o perioadă de tranziție. Credincioșii din acea vreme nu aveau încă o înțelegere deplină a credinței, pe care o îmbrățișaseră, în primul rând pentru că învățăturile apostolului Pavel, care se refereau la „tot planul lui Dumnezeu” (Faptele apostolilor 20.27; compară cu Coloseni 1.25), nu le fuseseră încă comunicate. Drept urmare, în practică, ei nu au fost complet despărţiţi de rânduiala iudaică, o rânduială pe care scriitorul epistolei către Evrei o numește „tabără” (Evrei 13.13). Epistola către Evrei insistă asupra unei despărțiri complete de iudaism. Însă epistola aceasta a fost scrisă abia mulți ani mai târziu - în jurul anului 63 d.Hr. Credincioșii iudei, care credeau în Domnul Isus, nu înțeleseseră încă semnificația învățăturii din Ioan 10.1-9, care vorbea despre faptul că ei vor fi scoși din „curtea oilor” iudaică în deplina lumină și libertate a privilegiului creștin și a slujbei „turmei” Sale (Ioan 10.16).
| |||
|
|
Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 12 - Partea a 2-a: Isus, Marele Păstor al oilor (Evrei 13.17-25) - W.J. Ouweneel | |||
|
Studiul nr. 12b: Isus Marele Păstor al oilor (Evrei 13.17-25)
Epistola către Evrei se încheie cu îndemnuri practice, dorinţe de binecuvântare şi salutări. De altfel versetele 17-21 se leagă de versetele 12-16, unde noi găsim unele însuşiri ale poporului nou-testamental al lui Dumnezeu:
- un popor „sfinţit” prin sângele lui Hristos (versetul 12), - un popor unit practic cu Hristos, care în afara „taberei” poartă ocara Lui (versetul 13), - un popor de străini, în călătorie spre cetatea viitoare (versetul 14), - un popor de închinători, care aduc permanent lui Dumnezeu jertfe de laudă (versetul 15), - un popor de oameni care fac bine unii altora şi împart bunurile lor între ei (versetul 16).
La aceasta se adaugă patru însuşiri importante, care caracterizează pe adevăratul popor al lui Dumnezeu „din afara taberei”: ...
| |||
|
|
Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 12 - Partea 1: Isus ne conduce în afara taberei (Evrei 13.8-16) - W.J. Ouweneel | |||
|
Studiul nr. 12a: Isus ne conduce în afara taberei (Evrei 13.8-16)
Versetul 8 stă aici pe de o parte ca încheiere a celor prezentate anterior şi pe de altă parte ca punct de plecare strălucitor a părţii de încheiere a epistolei către Evrei. În toate încercările, încurcăturile şi dezavantajările una este sigur, că Isus Hristos este acelaşi. Compară versetul 7 şi 8:
- Conducătorii pleacă înaintea noastră, dar Isus Hristos rămâne tot timpul; - Conducătorii ne vestesc Cuvântul, însă Isus Hristos este împlinirea Cuvântului; - Conducătorii trăiesc prin credinţă, însă Isus Hristos este ţelul final al credinţei.
| |||
|
|
Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a IX-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - O umblare curată (Evrei 13.1-7) - W.J. Ouweneel | |||
|
Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)
Intercalare: Sângele care vorbeşte despre lucruri mai bune (Evrei 12.12-13.7) 1. Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17) 2. Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29) 3. O umblare curată (Evrei 13.1-7)
3. O umblare curată (Evrei 13.1-7)
| |||
|
|
Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a VIII-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29) - W.J. Ouweneel | |||
|
Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)
Intercalare: Sângele care vorbeşte despre lucruri mai bune (Evrei 12.12-13.7) 1. Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17) 2. Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29) 3. O umblare curată (Evrei 13.1-7)
2. Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29)
| |||
|
|
Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a VII-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17) - W.J. Ouweneel | |||
|
Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)
Intercalare: Sângele care vorbeşte despre lucruri mai bune (Evrei 12.12-13.7) 1. Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17) 2. Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29) 3. O umblare curată (Evrei 13.1-7)
1. Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17)
| |||
|
|
Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a VI-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Încercarea credinţei (Evrei 12.4-11) - W.J. Ouweneel | |||
|
Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)
C 2.6 Încercarea credinţei (Evrei 12.4-11)
| |||
|
|
Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a V-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Alergarea credinţei (Evrei 11.39-12.3) - W.J. Ouweneel | |||
|
Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)
C 2.5 Alergarea credinţei (Evrei 11.39-12.3)
| |||
|
|
Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a IV-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Energia credinţei (Evrei 11.23-38) - W.J. Ouweneel | |||
|
Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)
C 2.4 Energia credinţei (Evrei 11.23-38)
| |||
|
| Apocalipsa - prezentare schematică | |||
|
Vezi documentul în format PDF
|
|||
|