Vezi documentul în format PDF
| DOWNLOAD (PDF) |
|
...n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 07.07.2025 |
Comentarii biblice
|
|
|
Noul Testament |
|
|
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 16 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 16 Pavel încheie această scrisoare cu câteva indicații practice privind
strângerea de bani. Pare a fi un fel de anexă, în care vrea să mai
spună ceva, ce nu este atât de important. Dar asta este doar o
aparență. Ceea ce spune aici ne privește pe toți. | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 15 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 15 Capitolul pe care îl ai acum în fața ta este cel mai lung din
această epistolă. La fel ca în capitolele anterioare, Pavel abordează
aici un subiect care trebuia corectat la credincioșii din Corint. De
data aceasta, însă, nu este vorba de practici greșite, ci de
învățături greșite. Nu că învățătura și practica ar fi separate una de
alta. Vei vedea că o învățătură greșită este întotdeauna însoțită de o
practică greșită. În sens pozitiv, este exact la fel. Dacă te ocupi de
învățătura sănătoasă a Bibliei, vei avea o viață creștină sănătoasă și
echilibrată. | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 14 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 14 În capitolul pe care îl începem acum, sunt comparate două
daruri: profeția și vorbirea în limbi (apropo: „limbi” și „limbi
străine” înseamnă același lucru). Despre vorbirea în limbi se vorbește într-un mod care ar putea crea confuzie. Se aude adesea despre „second blessing” [o „a doua binecuvântare”]. Prin aceasta vrea să se spună că cineva este într-adevăr convertit și a primit Duhul Sfânt, dar pentru a fi un creștin deplin, trebuie să poată vorbi în limbi. Pentru a putea primi această „a doua binecuvântare”, trebuie să fii botezat cu Duhul Sfânt – așa se spune. Prin acest botez, ai o experiență specială în legătură cu primirea Duhului Sfânt. Ce înseamnă de fapt botezul cu Duhul Sfânt am explicat în capitolul 12.13. Citește din nou acest pasaj. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 13 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 13 Pare că acest capitol s-a rătăcit. Se află între capitolele 12 și 14, unde Pavel vorbește despre acel singur trup și daruri. Dar nu există nimic în Biblie care să nu fie la locul potrivit. Acest lucru nu este posibil, deoarece adevăratul autor al Bibliei este Duhul Sfânt. Și dacă te întrebi de ce un astfel de pasaj, care la prima vedere pare să fie în locul greșit, se află totuși în acest loc, credința ta în inspirația Bibliei va crește și mai mult. Așa este și aici. În capitolul 12, Pavel a arătat diversitatea darurilor. În capitolul 14, el arată cum trebuie să funcționeze aceste daruri în practică. În capitolul 13 vedem, ca să zicem așa, axa în jurul căreia se învârt aceste două capitole. Poți să-ți exerciți darul în mod corect și cu efectul dorit numai dacă motivul este dragostea. Dragostea depășește orice dar. De aceea ea este „calea nespus mai bună”, așa cum se spune în ultimul verset al capitolului anterior (1 Corinteni 12.31b). Dragostea, despre care este vorba aici, nu este un simplu sentiment de afecțiune. Cu atât mai puțin este dragostea ieftină, pe care o găsim în lume, unde dragostea este de fapt iubire de sine. Nu, aici este vorba despre însăși natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4.16,18). ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 12 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 12 Acest capitol tratează un subiect nou și din nou foarte
important. Este vorba despre Duhul Sfânt, darurile Duhului Sfânt și
misiunea pe care o are fiecare credincios. În capitolele anterioare, Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a vorbit mai întâi despre masa Domnului și despre Cina Domnului. Ai văzut cum fiecare credincios își poate ocupa locul la masa Domnului și poate participa la Cina Domnului (cel puțin dacă nu are păcate nejudecate în viața sa). Darurile Duhului nu au nimic de-a face cu aceasta: pentru a participa la Cina Domnului, nu contează ce dar ai. Cu toate acestea, darurile Duhului sunt extrem de importante. Dar trebuie să le vedem la locul lor potrivit, iar Pavel clarifică aceasta în acest capitol. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 11 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 11 Pavel a trebuit în versetele anterioare să dea o serie de
îndemnuri. Aceasta era foarte necesar. Și noi avem nevoie de asta. Dar
în versetul 2 se spune și ceva pentru care el îi laudă. Credincioșii din Corint nu l-au uitat, ba chiar s-au gândit la
el în toate privințele. Asta i-a făcut bine. La aceasta se adaugă
faptul că ei au păzit rânduielile așa cum li le-a transmis el. El a
putut recunoaște aceasta. Faptul că a trebuit să le arate modul în
care se purtau cu aceste rânduieli, de exemplu cu Cina Domnului,
despre care vorbește mai pe larg în acest capitol, poate fi văzut și
în mod pozitiv. Nu că ar fi aprobat ce era greșit; aspectul pozitiv
pentru el era faptul că ei erau dispuși să asculte. Pavel le-a putut
arăta greșelile și a avut încredere că ei îl vor asculta. Oricum ar
fi, Pavel vede lucruri bune la credincioșii din Corint. | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 10 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 10 Cu versetele 1-13 din acest capitol, Pavel continuă imediat
subiectul de la sfârșitul capitolului anterior. Acolo era vorba despre
cineva care predica și îndeplinea o anumită slujbă pentru Dumnezeu. În
pasajul care urmează, este vorba despre oameni care aparțin în
exterior poporului lui Dumnezeu, dar în interior nu au nicio parte la
el. Istoria poporului Israel servește ca ilustrare pentru aceasta.
Acolo erau oameni, care se bucurau de privilegiile, pe care Dumnezeu
le dăduse poporului Său. Cu toate acestea, ei nu au ajuns în țara
promisă, ci au fost nimiciți în pustiu. Aceasta are o semnificație profundă pentru noi, creștinii credincioși. Mulți se numesc creștini, sunt botezați, chiar iau parte la Cina Domnului, dar totuși sunt pierduți pentru eternitate. De ce? Pentru că în interiorul lor nu au o viață nouă. Nu a avut loc o adevărată convertire la Dumnezeu, nu au avut niciodată o pocăință sinceră înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 9 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 9 Să nu gândești că Pavel ar fi predicat doar puțină teorie în capitolul anterior. În capitolul pe care îl ai acum în fața ta, se va arăta că el a trăit în practică după aceste principii. Acest fapt a devenit clar în întreaga lui slujire printre credincioșii din Corint. El a arătat că a renunțat de bunăvoie la lucruri la care avea dreptul ca slujitor și apostol și pe care le-ar fi putut aștepta de la credincioșii din Corint. Ei trebuiau să conștientizeze aceasta. De aceea, el pune o serie de întrebări. Nu sunt întrebări dificile, la care ar trebui să te gândești mult. Răspunsurile sunt de fapt deja conținute în întrebări. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 8 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 8 Un subiect nou: jertfele aduse idolilor. Credincioșii din
Corint îl întrebaseră în mod evident pe Pavel despre acest subiect,
deoarece el începe cu: „Iar despre cele jertfite idolilor”. În sens literal, tu nu ai nimic de-a face cu jertfele aduse idolilor. Cu toate acestea, poți învăța multe din acest pasaj, deoarece se referă la relația cu frații tăi, cu care ai cu siguranță de-a face. Un creștin credincios trebuie să știe că un idol – adică o imagine a unui idol – nu înseamnă nimic în sine. Această „cunoaștere” este o bucățică de cunoaștere, ceva ce se știe cu mintea. Dar pericolul cunoașterii, chiar și al cunoașterii adevărurilor biblice, constă în a te ridica deasupra altora. Cine știe ceva, cine are cunoaștere despre ceva, poate ușor să treacă cu vederea pe cei care nu știu nimic despre acel lucru. În acest fel, cunoașterea este folosită în mod greșit. Cine nu ține seama de celălalt, cine trece cu vederea peste el, păcătuiește împotriva lui. Cunoașterea se opune dragostei, pentru că dragostea ține cont de ceilalți. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 7 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 7 Acest capitol urmează imediat după ultimele versete din
capitolul 6. Acolo s-a arătat clar că relațiile sexuale în afara
căsătoriei sunt curvie. Dar cum să se procedeze atunci în căsătorie?
Credincioșii din Corint i-au pus această întrebare apostolului Pavel.
În acest capitol, el răspunde în detaliu. Unii au susținut că Pavel, fiind necăsătorit, nu avea dreptul să se pronunțe în această privință. Dar astfel de oameni nu înțeleg locul special pe care Pavel îl primise de la Dumnezeu. Pavel era omul, căruia Dumnezeu îi încredințase o slujbă specială. El avea dreptul să împărtășească adunărilor în mod special taina unității care există între Hristos și Adunare. Această unitate este comparată cu căsătoria. Bărbatul trebuie să-L reprezinte pe Hristos, iar femeia Adunarea. Poți citi ceva despre aceasta în Efeseni 5.22-33. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 6 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 6 Certurile – se întâmplă și în cele mai bune familii. Dar
această afirmație nu trebuie să servească drept scuză pentru faptul că
astfel de lucruri se întâmplă și în familia lui Dumnezeu. În familia
lui Dumnezeu nu ar trebui să existe certuri. Și totuși se întâmplă.
Cum este posibil? Poate ți s-a întâmplat și ție ca cineva să-ți facă o nedreptate. Îți dau un exemplu: poate ai o mașină. O împrumuți unui frate. Îți primești proprietatea înapoi repede și intactă. Dar, puțin timp mai târziu, primești o amendă pentru depășirea vitezei. Din fericire, îți amintești că în ziua la care se referă amenda, îți împrumutase-și mașina. Așa că te duci la fratele tău. Dar el se comportă de parcă nu știe nimic despre asta. Dar tu știi cu siguranță că în ziua respectivă el a împrumutat mașina ta. Situația devine atât de gravă încât ajungi cu el în instanță. De ce ar trebui să accepți așa ceva? Vrei să se facă lumină în această chestiune. În final, doi frați se află în fața judecătorului și își cer dreptatea. Ce lucru grav pentru mărturia lui Dumnezeu pe pământ! ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 5 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 5 Nu este ușor să spui ceva simplu despre acest capitol
important. Și capitolul este important! Aici ai una dintre cele mai
importante părți din Noul Testament, unde poți citi ce trebuie să facă
o adunare locală când se dovedește că există păcat acolo. Nicio adunare locală nu poate împiedica păcatul. Adunarea este formată din credincioși care, cu regret, pot încă păcătui. Întrebarea decisivă este cum reacționează adunarea când un păcat este făcut cunoscut. Răspunsul la această întrebare este atât de important, pentru că astfel se poate vedea dacă o comunitate de credincioși se comportă cu adevărat ca o adunare a lui Dumnezeu. Dacă nu este mâhnire pentru păcat și nu se reacționează la îndemnul de a-l îndepărta, atunci acea comunitate de credincioși nu se comportă ca o adunare a lui Dumnezeu. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 4 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 4 În capitolul anterior, Pavel a pus un accent deosebit pe responsabilitatea credincioșilor din Corint. Aceasta nu înseamnă însă că el ignoră propria sa responsabilitate. Și el primise o misiune, pe care trebuia să o îndeplinească. El era – împreună cu alții – un slujitor al lui Hristos. Asta înseamnă că ei fuseseră puși în slujba Lui. Deci, ei nu ocupaseră această poziție din proprie inițiativă. De asemenea, el era – din nou împreună cu alții – un administrator al tainelor lui Dumnezeu. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 3 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 3 Cu regret, Pavel nu a putut face ceea ce dorea să facă pentru
credincioșii din Corint. El ar fi vrut să le vorbească ca unor
„spirituali”. Expresia „spiritual” nu are nimic de-a face cu o funcție bisericească. Cu siguranță ai auzit deja vorbindu-se despre „clerici și laici”. „Clericii” sunt oameni precum preoții sau pastorii. Ei au frecventat o școală și au susținut un examen, astfel încât acum pot fi angajați de biserica lor în funcția de clerici. Toți ceilalți membri ai bisericii sunt „laici”. Aceștia sunt oamenii care nu au studiat teologia. Dumnezeu nu a vrut o astfel de diferență. Ca să nu mă înțeleagă nimeni greșit: printre „clerici” sunt cu siguranță foarte mulți care Îl iubesc din inimă pe Domnul Isus. Nu acesta este subiectul aici, ci mă refer la „profesia” lor de clerici. Aceasta este ceva ce Biblia nu cunoaște. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 2 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 2 Pentru cineva ca apostolul Pavel, nu ar fi fost dificil să-i câștige pe corinteni pentru Evanghelie prin discursuri impresionante. El era un orator experimentat, care cunoștea și modul de gândire al vremii sale. S-ar fi putut adapta fără efort. Cu darul său, ar fi putut prezenta Evanghelia într-un mod plăcut și atrăgător. Dar atunci nu le-ar fi vestit mărturia lui Dumnezeu, ci ceea ce voiau ei să audă. Astfel, el însuși ar fi fost onorat. Pavel voia să evite aceasta. Pe el îl interesa mărturia lui Dumnezeu, nu să arate ceva despre el însuși sau despre altcineva. ... | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 1 - M. Ger de Koning | |||
|
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 1
În prima epistolă către Corinteni, după cum vei vedea, se acordă cea mai
mare atenție Adunării și locului tău în ea. De aceea, această epistolă
se leagă bine de Epistola către Romani. Ca și credincios, nu trebuie
să-ți cauți calea separat de ceilalți credincioși. Este foarte
important să descoperi că credincioșii aparțin împreună. Cel puțin așa
vede Dumnezeu. Această epistolă oferă un răspuns clar cu privire la
modul în care trebuie să arate aceasta în practică. În această epistolă vei întâlni o mare varietate de teme. Cele mai multe se referă la modul în care ar trebui să funcționeze Adunarea în practică, adică la modul în care trebuie să se desfășoare totul în Adunare. Și pentru că faci parte din Adunarea lui Dumnezeu, tot ceea ce scrie în această epistolă este foarte important și pentru tine. ... | |||
|
|
Comentariu la cartea Apocalipsa: Partea A; Întrebări preliminare pentru interpretarea cărții Apocalipsa - W.J. Ouveneel | |||
|
Cartea Apocalipsa are o poziție unică în felul ei între cărțile Noului Testament (NT). Alături de cele cinci cărți istorice (cele patru evanghelii și cartea Faptele apostolilor) și 21 de epistole, cartea Apocalipsa este singura carte profetică în sensul cel mai strâns al cuvântului. În anumite privințe se aseamănă mai mult cu anumite cărți vechi-testamentale – de exemplu Ezechiel – și cu anumite cărți apocaliptice de origine iudaică (vezi paragrafele 1.5 și 1.6). Pe de altă parte ea se deosebește de toate aceste cărți, căci în această carte Persoana, învierea, glorificarea și revenirea Domnului Isus Hristos ocupă locul central. Cărțile istorice descriu faza de început a creștinismului (viața lui Hristos și Biserica creștină primară), epistolele dau instruire spirituală pentru viața Bisericii creștine. Cartea Apocalipsa schițează viitorul lui Hristos și al Bisericii Sale. ... | |||
|
|
Apocalipsa 22.6-21: Epilog - W.J. Ouveneel | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 22.6-21 Domnul Isus Însuși încheie această carte. Ultimul cuvânt Îi aparține Lui, nu vocilor și tunetului din care răsună revelația, nu altarului și nu marii mulțimi. Toți au avut cuvântul, dar El este ultimul, Omega, care are întotdeauna ultimul cuvânt. „Cel care mărturisește acestea spune: «Da, Eu vin curând!»” (Apocalipsa 22.20). El a pus mărturia Sa în această carte și tot El este cel care, pentru a treia oară în acest capitol, proclamă promisiunea venirii Sale în curând. Toți cei care vor să fie credincioși și spirituali trebuie să fie impresionați când Domnul vorbește în acest fel și răspund: „Amin! Vino, Doamne Isuse!”. | |||
|
|
Apocalipsa 15.5-16.21: „Ceea ce va fi după acestea”: IV. Șapte potire sau șapte plăgi; al 5-lea excurs - W.J. Ouveneel | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 15.5-16.21 Versetul 5 reia tema versetului 1 și ne permite să vedem pregătirile din cer pentru cele șapte ultime plăgi. „S-a deschis templul cortului mărturiei în cer”. Aici atenția nu este îndreptată spre tron, simbolul puterii guvernamentale a lui Dumnezeu, ci spre templu, locul prezenței sfinte a lui Dumnezeu. În Apocalipsa 11.19 ni s-a permis, de asemenea, o privire în templul din cer; acolo era vorba despre chivotul legământului, aici despre cortul mărturiei. Aceste simboluri cerești se referă la legământul lui Dumnezeu cu poporul Său, fidelitatea Sa cu privire la promisiuni, fidelitatea Sa față de cei drepți, dar și judecățile Sale asupra celor nedrepți. ... | |||
|
|
Apocalipsa 8.6-15.4: „Ceea ce va fi după acestea”: III. Șapte îngeri cu șapte trâmbițe; al 3-lea și al 4-lea excurs; sub-excurs - W.J. Ouveneel | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 8.6-15.4 În Apocalipsa 4.5 găsim o introducere la furtuna care se va porni atunci, dar în Apocalipsa 8 este vorba de furtuna propriu-zisă, care se va dezlănțui pe pământ (compară cu versetul 5c). Pentru cei șapte îngeri a venit momentul să sune cu trâmbița (versetul 6). Am spus deja că numărul șapte în Apocalipsa întotdeauna se poate împărți în grupe de patru și trei. Astfel primele patru peceți (Apocalipsa 6.1-8) sunt în legătură cu cele patru ființe vii. Și aici cele patru trâmbițe constituie un întreg, căci ele se referă în primul rând la pământ, în al doilea rând la mare, în al treilea rând la râuri și la izvoare de apă și în al patrulea rând la soare, lună și stele. Aici avem a face cu cele patru domenii mari ale creației. Aceste patru domenii sunt amintite din nou în Apocalipsa 14.6,7 în legătură cu vestirea Evangheliei veșnice. Deci judecățile primelor trâmbițe trebuie să lovească aceste patru domenii. ... | |||
|
|
Apocalipsa 6.1-8.5: „Ceea ce va fi după acestea”: II. Cele șapte peceți; primul excurs, al 2-lea excurs - W.J. Ouveneel | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 6.1-8.5 Știm din 2 Tesaloniceni 2.12 că toți aceia care au auzit Evanghelia harului și au respins-o, după răpire nu vor mai avea nici o șansă s-o primească ca să fie mântuiți. Dimpotrivă, ceilalți oameni vor putea primi Evanghelia, și mulți o vor primi chiar. După răpirea Bisericii (Adunării) se va predica din nou o „veste bună”, chiar dacă este o altă Evanghelie decât „Evanghelia gloriei fericitului Dumnezeu”, care se predică astăzi (1 Timotei 1.11). Va fi Evanghelia pe care a predicat-o Domnul Isus și Ioan Botezătorul pe pământ: „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 3.2). În Matei 24.14 ea este numită Evanghelia Împărăției, și Domnul Isus spune că în timpul dinaintea venirii Lui ea va fi predicată din nou și în lumea întreagă. Mulți iudei și păgâni se vor converti în timpul judecăților care vor veni peste pământ, așa cum le găsim descrise în Apocalipsa 6. | |||
|
|
Apocalipsa 4.1-5.14: „Ceea ce va fi după acestea”: I. Scena din cer - W.J. Ouveneel | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 4.1-5.14 Acum, în Apocalipsa 4, întâlnim formularea importantă „după acestea”. Acest „după acestea” ne este prezentat în Apocalipsa 2 și 3, și acum este vorba de evenimente care vor avea loc după epoca creștină actuală. Duhul Sfânt ne îndreaptă atenția asupra faptului că evenimentele care urmează după primul verset din Apocalipsa 4 trebuie să aibă loc „după acestea”. Noi nu vom înțelege nimic din toată Apocalipsa, dacă nu am înțeles acest punct important: la începutul Apocalipsa 4 întreaga Biserică (Adunarea) se află în cer. Toți cei care au adormit în Domnul au fost treziți și cei în viață au fost transformați aşa cum se profețește în 1 Corinteni 15.51-55 și 1 Tesaloniceni 4.13-17. Ei toți au primit un trup de glorie (Filipeni 3.21). Biserica este prezentată aici împreună cu credincioșii Vechiului Testament (vezi adnotarea 101) în forma celor 24 de bătrâni (Apocalipsa 4.4), care se află glorificați în cer. Apocalipsa 4 tratează deci cele viitoare, și aceasta aşa aproape fără excepție până la Apocalipsa 22. | |||
|
|
Apocalipsa 2.1-3.22: „Cele ce sunt” - W.J. Ouveneel | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 2.1-3.22 La început dorim să facem unele remarci generale ca introducere la Apocalipsa 2 și 3, aceste două capitole care constituie un întreg. Desigur cele șapte biserici au nu numai un înțeles simbolic. Bisericile au existat realmente, și este clar că fiecare biserică din cele șapte biserici, care au primit scrisoarea, a trebuit în primul rând să tragă învățătura din scrisoarea adresată ei cu privire la starea ei reală. În afară de aceasta este la fel de important să se înțeleagă că fiecare din aceste scrisori conține lecții foarte practice și pentru noi. Însă aceste șapte scrisori ne dau înainte de toate o privire de ansamblu profetică a întregii istorii creștine. Pentru aceasta sunt următoarele puncte de referință (vezi mai detaliat în privința aceasta partea A, capitolul 5). | |||
|
|
Apocalipsa 1.9-20: „Ce ai văzut” - W.J. Ouveneel | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 1.9-20
În pasajul
acesta Ioan are o întâlnire deosebită cu Domnul Isus. Ca introducere
la descrierea acestei întâlniri el schițează fundalul istoric al
cărții. El se prezintă ca Ioan „fratele vostru” (versetul 9); deci nu
ca apostol, ci ca frate între frați, un martor al lui Hristos, așa cum
sunt toți ceilalți credincioși, sau cel puțin ar trebui să fie.
„Fratele vostru și împreună-părtaș la necaz.” Ca și ei, și el a fost
strâmtorat, căci era timpul prigoanelor (compară cu Apocalipsa
2.9,10,13). Însă timpul acesta nu trebuie confundat cu „necazul cel
mare”, căci necazul cel mare este timpul judecăților venite peste cei
necredincioși, și acesta încă nu a început. „... la necazul și
împărăția...” Ioan făcea pate din această împărăție, căci și el va
domni mai târziu împreună cu Domnul Isus (compară cu versetul 6;
Apocalipsa 2.26,27; 3.21); însă acum era încă timpul suferinței din
pricina lui Hristos („al răbdării în Isus”). El era și un martor al
acelei Împărății, și din cauza mărturiei lui se afla acum pe insula
Patmos, evident ca exilat, căci el era acolo „din cauza Cuvântului lui
Dumnezeu și a mărturiei lui Isus Hristos” (compară cu versetul 2). | |||
|
|
Apocalipsa 1.1-8: Prolog - W.J. Ouveneel | |||
|
Versete călăuzitoare: Apocalipsa 1.1-8
Pentru mulți
Apocalipsa este o carte pecetluită și misterioasă, cu toate că este
vorba de o descoperire (dezvăluire) a lui Isus Hristos, ca să arate
robilor Săi ce trebuie să se împlinească în curând. Însă această
dezvăluire începe să devină clară abia după ce noi am descoperit
cheia, și aceasta o vom găsi în primul capitol (vezi în privința
aceasta versetul 19). Anumite pârți și detalii rămân întotdeauna greu
de înțeles, însă Dumnezeu Însuși a dat referirile necesare, pentru ca
noi să cunoaștem gândurile Sale referitoare la viitorul lumii acesteia
și al omenirii. | |||
|
|
Luca 2.1-52 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Nu este fără
motiv faptul că acest capitol, care relatează despre nașterea lui
Hristos, începe cu cuvintele „Dar a fost că ...”, deoarece
circumstanțele din jurul acestui mare eveniment stau mărturie pentru
faptul că Dumnezeu determină cursul istoriei lumii. Lucrurile se
întâmplă în această lume pentru că Dumnezeu, „care lucrează toate după
sfatul voii Sale” (Efeseni 1.11), le rânduiește în culise prin
providența Sa divină pentru a le duce la îndeplinire (Iov 42.2;
Proverbele 16.33). Acest pasaj arată că Dumnezeu îi folosește pe
oamenii acestei lumi, fără ca aceștia să știe, pentru a-Și realiza
planurile (Proverbele 21.1). | |||
|
|
Mireasa falsă și mireasa adevărată: Apocalipsa 17.1-19.10 - W.J. Ouweneel | |||
|
După menționarea marelui Babilon în Apocalipsa 16.19, găsim acum o descriere mai detaliată în Apocalipsa 17: „Și unul din cei șapte îngeri, care aveau cele șapte potire, a venit și a vorbit cu mine, spunând: »Vino aici; îți voi arăta sentința curvei celei mari, care șade pe apele cele multe« ... Și m-a dus în duh într-un pustiu; și am văzut o femeie stând pe o fiară stacojie ... Babilonul cel mare” (Apocalipsa 17.1,3,5). Dacă adăugăm Apocalipsa 21.9,10, citim: „Și a venit unul din cei șapte îngeri, care avuseseră cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte plăgi, și a vorbit cu mine, spunând: »Vino aici: îți voi arăta mireasa, soția Mielului!« Și m-a dus, în Duh, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu”. Cele două descrieri sunt asemănătoare până la ultimul detaliu, în asemănări și în contraste. ... | |||
|
|
Sfârșitul veacului: Apocalipsa 19.11-21.8 - W.J. Ouweneel | |||
|
După intercalarea din Apocalipsa 17.1-19.10,
urmează descrierea evenimentelor dinaintea Împărăției milenare
(Apocalipsa 19.11-20.6) și a evenimentelor de după Împărăția milenară
(Apocalipsa 20.7-21.8) care vor avea loc pe pământ. După încheierea
acestor evenimente urmează starea veșnică. | |||
|
|
Mireasa Mielului, Ierusalimul ceresc: Apocalipsa 21.9-22.5 - W.J. Ouweneel | |||
|
Am văzut cât de scurtă este descrierea Împărăției păcii în Apocalipsa 20, deoarece multe detalii despre Împărăție ne sunt deja cunoscute din Vechiul Testament. Pe de altă parte, poziția și gloria Bisericii (Adunării) în Împărăția păcii nu sunt abordate în Vechiul Testament, deoarece ea era încă o taină la acea vreme (Efeseni 3.4-11). Acesta este motivul pentru care găsim o descriere detaliată a Ierusalimului ceresc, a miresei, soția Mielului, cetatea sfântă, la sfârșitul prezentării istorice. Versetele de la 1 la 8 ne-au dus la starea eternă, iar aceasta încheie relatarea cronologică a evenimentelor. Partea care urmează acum ne duce înapoi la vremea Împărăției păcii, pentru a ne descrie Biserica așa cum va fi ea atunci: nu ca trup sau mireasă a lui Hristos - ceea ce și așa va fi - ci ca cetate cerească a lui Dumnezeu, care este legată de Împărăția pământească a păcii, locul de unde are loc domnia lui Hristos asupra pământului. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În acest ultim capitol, Pavel se ocupă de mărturia creștinului
în fața lumii. Învățăm din ceea ce spune el aici că doctrina sănătoasă
și viața evlavioasă nu sunt doar pentru viața noastră în adunare, ci
ele trebuie să fie vizibile în noi în timp ce umblăm prin această
lume. Dumnezeu vrea ca viețile noastre să arate puterea lui Dumnezeu
de a transforma păcătoșii în sfinți. Oamenii din această lume trebuie
să vadă ce pot face pentru ei bunătatea și dragostea lui Dumnezeu. Cu
regret, această transformare morală, care vine odată cu mântuirea
sufletelor noastre, a lipsit printre credincioșii din Creta, iar
aceasta a afectat foarte mult mărturia lor publică în lume. (Compară
cu Romani 2.24.) Pavel abordează acest subiect în capitolul 3,
concentrându-se în special pe două domenii: responsabilitatea
credinciosului față de autoritățile statului și responsabilitatea
credinciosului în relația sa socială cu oamenii din această lume. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Pavel se adresează credincioșilor „simpli” din biserică, ca să
spunem așa. Aceștia erau cei care se aflau sub paza bătrânilor
menționați în capitolul 1. Vedem în capitolul 2 că adevărul și evlavia
sunt lucruri care ar trebui să îi caracterizeze nu doar pe
bătrânii/supraveghetorii din adunare, ci pe toți credincioșii -
de la cei mai bătrâni până la cei mai tineri. Deoarece creștinismul nu
este doar un adevăr, pe care îl avem în cap, ci ceva ce ar trebui să
punem în practică în toate relațiile noastre din viață, Pavel îi
prezintă lui Tit comportamentul care ar trebui să fie așteptat de la
credincioși. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Tit: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Epistola către Tit este singura epistolă în care el se prezintă ca „rob al lui Dumnezeu”; în mod normal, el vorbește despre sine ca despre un „rob al lui Hristos”. Indiferent de aceasta, nici Domnul Isus, nici Dumnezeu Tatăl nu au poruncit nimănui să fie robul lor. Credinciosul alege să facă aceasta din proprie inițiativă. atunci când recunoaște că este „cumpărat cu un preț”. ... Spunând că este „rob al lui Dumnezeu”, Pavel indică faptul că a trecut prin acest exercițiu și că era fericit să se pună în mâna lui Dumnezeu pentru a fi folosit în lucrarea Lui de slujire în modul dorit de Dumnezeu. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Tit: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Epistola lui Pavel către Tit este asemănătoare cu prima
epistolă către Timotei, în sensul că ambele epistole tratează despre
ordinea în casa lui Dumnezeu și despre comportamentul adecvat acestei
ordini. Cu toate acestea, epistola către Tit nu este o repetare a
epistolei către Timotei. În legătură cu necesitatea unei doctrine
sănătoase, epistola către Tit insistă asupra „faptelor bune”, care
demonstrează realitatea credinței cuiva. Faptele bune sunt menționate
în fiecare capitol și de aceea această epistolă mai este numită și
„epistola faptelor bune”. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 6 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ (continuare) Deoarece epistola către Efeseni nu tratează mărturia creștină în descompunere, ea vede căminul creștin într-o ordine plăcută lui Dumnezeu. ... | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ (continuare)
Îndemnurile care
urmează în capitolul 5 continuă linia de gândire din capitolul 4,
conform căreia credincioșii arată o transformare completă a
caracterului, care se cuvine sfinților lui Dumnezeu. Deoarece acum facem parte din familia lui Dumnezeu, trebuie să fim „imitatori ai lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți”. În capitolul 4 trebuia să imităm căile desăvârșite ale lui „Isus”; aici, în capitolul 5, trebuie să imităm calitățile morale ale lui Dumnezeu. În mod normal, un copil își imită părinții în comportamentul și vorbirea lor. În același mod, ca și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să-L imităm pe Dumnezeu, Tatăl nostru. După cum am menționat deja, aceasta se referă la calitățile Sale morale, deoarece nu putem imita calitățile Sale divine. | |||
|
|
Epistola a treia a lui Ioan: - Henry Allen Ironside | |||
Scrisoare către un prietenA treia epistolă a lui Ioan este perechea celei de-a doua epistole a lui Ioan. În această epistolă aflăm despre dimensiunea părtășiei creștine, iar în ea creștinismul mărginit este aspru mustrat. În această epistolă, apostolul se adresează lui Gaiu, un frate în Domnul, apreciat pentru generozitatea sa și a cărui casă este întotdeauna deschisă pentru predicatorii Evangheliei. | |||
|
|
Epistola a doua a lui Ioan: - Henry Allen Ironside | |||
Scrisoare către o femeie A doua și a treia
epistolă scurtă a lui Ioan sunt destul de diferite de prima sa
epistolă, dar totuși de mare importanță. Ele ne prezintă principii
călăuzitoare, care au fost adesea trecute cu vederea, dar care sunt
necesare pentru ca poporul lui Dumnezeu să umble în mod evlavios. | |||
|
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 5 - Henry Allen Ironside | |||
DUMNEZEU ESTE VIAȚAViața eternă a fost revelată într-un Om de pe pământ. Noi L-am auzit pe acest Om vorbind, I-am ascultat cuvintele, I-am văzut fața și L-am atins. Știm că a fost cu adevărat Om. Am petrecut trei ani și jumătate minunați cu El. Dacă vrei să ții cu tărie la adevărul despre Hristos, atunci nu crede aceste lucruri care răsar ca ciupercile peste noapte, ci întoarce-te la ceea ce a fost de la început. Putem fi siguri: „Ceea ce este nou nu este adevărat, iar ceea ce este adevărat nu este nou”. | |||
|
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 4 - Henry Allen Ironside | |||
TRĂIND ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEUÎn primele zile ale Bisericii creștine, au existat unii care au venit în adunări pretinzând că vorbesc prin Duhul lui Dumnezeu, dar care învățau ceva care era contrar a ceea ce era explicat în mod clar în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, Ioan a scris: „nu credeți orice duh, ci încercați duhurile dacă sunt din Dumnezeu”. Dar cum testăm duhurile? | |||
|
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 3 - Henry Allen Ironside | |||
DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE În
curând, fiecare credincios va fi pe deplin asemenea chipului Domnului
- aceasta este marea noastră speranță. Ce zi minunată va fi aceea!
Chiar și acum, Dumnezeu Își privește poporul Său așa cum va fi atunci
când Își va fi atins scopul cu ei. Noi ne privim pe noi înșine așa cum
suntem acum și suntem descurajați cu privire la noi înșine și la
frații și surorile noastre. Dar Dumnezeu se uită la noi așa cum vom fi
atunci când Îl vom vedea pe Domnul nostru și vom fi transformați în
chipul Său glorios. | |||
|
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 2 - Henry Allen Ironside | |||
VIAȚA ÎN LUMINĂÎn acest capitol, Ioan se preocupă cu eșecul credincioșilor care au fost curățați din punct de vedere judiciar de orice păcat. Cum rămâne cu eșecul nostru? Pentru că știm că toți eșuăm - oricât de mult am regreta aceasta. | |||
|
|
Epistola 1 Ioan: Capitolul 1 - Henry Allen Ironside | |||
DUMNEZEU ESTE LUMINA
Realitatea întrupării lui Hristos
(versetele 1-4)
Ioan spune, ca să zicem așa: viața
eternă a fost descoperită într-un Om pe pământ. Noi L-am auzit pe
acest Om vorbind, I-am ascultat cuvintele, I-am văzut fața și L-am
atins. Știm că El era cu adevărat Om. Noi am petrecut trei ani și
jumătate minunați cu El. Dacă vrei să te ții strâns de adevărul despre
Hristos, atunci nu crede aceste lucruri care răsar ca ciupercile peste
noapte, ci întoarce-te la ceea ce a fost de la început. Putem fi
siguri: „Ceea ce este nou nu este adevărat, iar ceea ce este adevărat
nu este nou”. | |||
|
|
Epistola 1 Ioan: Introducere - Henry Allen Ironside | |||
|
Scrierile apostolului Ioan au avut întotdeauna o atracție deosebită
pentru poporul Domnului. Această atracție se datorează probabil
faptului că ele se adresează în primul rând familiei lui Dumnezeu. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
UMBLÂND DEMNI DE CHEMAREA NOASTRĂ
Așa cum am
menționat în introducere, ultimele trei capitole ale scrisorii sunt
îndemnuri bazate pe învățătura din primele trei capitole. A fost
necesar ca apostolul să insereze ceva în capitolul al treilea, pentru
a-și justifica autoritatea în slujirea adevărului tainei, pentru ca
îndemnurile care urmează acum în capitolul 4 să ajungă la noi cu
autoritate. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 16 - Stefan Ulrich | |||
|
Din nou le întâlnim aici pe cele trei femei și din nou
acțiunile lor arată dragostea și devotamentul lor. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 15 - Stefan Ulrich | |||
|
Marcu menționează interogatoriul înaintea sinedriului,
dis-de-dimineață, într-o singură frază și, prin urmare, nu atât de
detaliat ca Luca în capitolul
22.66-71. Se convenise deja în
timpul nopții că Domnul era vinovat de moarte (Marcu
14.64). Această hotărâre este acum confirmată oficial de către
sinedriu. Dar, întrucât dreptul de a impune pedeapsa cu moartea le
fusese luat iudeilor de către romani (Ioan
18.31), ei trebuie să Îl ducă pe Domnul la Pilat. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 14 - Stefan Ulrich | |||
|
Capitolul 14 ne readuce la succesiunea evenimentelor din zilele
Domnului înainte de răstignirea Sa. El ne descrie ultimele scene
emoționante din viața Domnului pe pământ și ne arată cum, în
apropierea Sa, sunt dezvăluite gândurile multor inimi. Începe cu
planurile viclene ale conducătorilor poporului, arată dragostea
impresionantă din inima Mariei, trădarea făcută de Iuda, dragostea
Domnului pentru ucenicii Săi prin instituirea cinei de amintire,
tăgăduirea lui Petru și, în cele din urmă, Domnul în grădina
Ghetsimani și în fața sinedriului. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 13 - Stefan Ulrich | |||
|
În acest capitol găsim ultima mare cuvântare profetică a
Domnului. Această cuvântare este adresată ucenicilor Domnului din
poporul Israel. El anunță evenimentele viitoare și dificultățile pe
care ucenicii Săi le vor întâlni în slujba lor. Pentru acest timp, El
le oferă mângâiere și instrucțiuni, care aici, în Marcu – cu totul în
concordanță cu caracterul Evangheliei - sunt legate în mod special de
slujirea lor. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 12 - Stefan Ulrich | |||
|
În versetele anterioare, starea de stricăciune a conducătorilor
poporului devenise din nou deosebit de clară. Aici, Domnul, în
calitate de Profet divin, plasează această descriere a stării într-un
context mai larg, sub forma unei parabole. El descrie istoria
îndelungată a poporului Israel ca popor pământesc responsabil al lui
Dumnezeu și arată cum s-a ajuns la această stare proastă, care avea să
culmineze cu uciderea Fiului Preaiubit. În același timp, însă, această
parabolă dezvăluie și bunătatea și grija copleșitor de mare a lui
Dumnezeu față de poporul Său nerecunoscător și respingător. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 11 - Stefan Ulrich | |||
|
Cu capitolul 11 începe ultima săptămână pentru Domnul, care se
încheie cu înmormântarea Sa la sfârșitul capitolului 15. Drumul Său
duce tot mai aproape de Ierusalim. Pe acest drum găsim cum Dumnezeu
lucrează pentru a-I oferi Fiului Său o ultimă laudă din partea
poporului. Scena din fața noastră este o pregustare a omagiului, care
Îi va fi adus Domnului, atunci când va intra în Ierusalim, la
începutul Împărăției păcii. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 10 - Stefan Ulrich | |||
|
În acest capitol Îl vedem din nou pe Domnul ca Slujitor
credincios, care slujește neobosit și în ultima Sa călătorie spre
Ierusalim dă învățătură despre multe lucruri importante. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 9 - Stefan Ulrich | |||
|
„Și, după șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, Iacov și
Ioan și i-a dus pe un munte înalt, singuri, deoparte.” De două ori
înainte L-am văzut pe Domnul pe un munte (Marcu
3.13;
Marcu 6.46). Dar aici se spune că
au urcat pe un munte înalt. Muntele înalt este deseori în
Scriptură o imagine a stăpânirii asupra acestui pământ (compară cu
Matei 4.8). Iar ucenicii urmau să
vadă ceva din aceasta acum. Căci evenimentele de pe acest munte înalt
sunt un model al gloriei și al împrejurărilor din împărăția de 1000 de
ani. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 8 - Stefan Ulrich | |||
|
Capitolul 8
începe cu relatarea despre hrănirea celor patru mii de oameni.
În capitolul 6.34-44 am găsit hrănirea celor cinci mii. Ne-am putea întreba
de ce două evenimente atât de asemănătoare sunt relatate atât de
aproape una de cealaltă. În plus, la prima vedere, acest eveniment
pare a fi un miracol mai puțin important: sunt mai puțini oameni
prezenți, este disponibilă mai multă hrană și, din punct de vedere
numeric, a rămas mai puțin în ceea ce privește coșurile. Dar nu
trebuie să judecăm niciodată întâmplările din Scriptură doar după
aspectul lor exterior, ci să ne întrebăm mai degrabă despre
semnificația spirituală. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 7 - Stefan Ulrich | |||
|
Capitolele 6 și 7
ne arată pericolele și împotrivirile pe care le pot întâmpina urmașii
Domnului. Dar în fiecare caz găsim un accent sau un punct de vedere
puțin diferit: În capitolul 6, în imaginea lui Irod s-a arătat în mod
deosebit influența și împotrivirea puterii lumești față de
slujitorii lui Dumnezeu. În capitolul 7, accentul se pune mai mult pe
puterea religioasă. Influențele religioase false și formele
exterioare moarte pot cauza un mare rău slujitorului. Vântul și
valurile din capitolul 6 simbolizează puteri ale răului, care
asaltează turma lui Dumnezeu din exterior. Aici, în
capitolul 7, răul trece pe prim plan, maturizându-se din interior
într-un dușman nimicitor al adevărului. Acest lucru este deosebit de
periculos atunci când - ca aici - se ascunde sub masca unei evlavii
exterioare. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 6 - Stefan Ulrich | |||
|
Capitolul al șaselea începe, ca multe pasaje din această
Evanghelie, cu cuvântul „și”. Întotdeauna Îi face plăcere Duhului lui
Dumnezeu să Îl prezinte pe neobositul Slujitor al lui Dumnezeu. El nu
pierdea timpul și trecea de la o slujbă la alta. Aici vine din
Capernaum în cetatea Sa natală, disprețuitul Nazaret, pentru a-Și
îndeplini din nou cu fidelitate slujba acolo. Ce indiciu al smeririi
Sale profunde este acest fapt, că cetatea Nazaret, atât de disprețuită
(Ioan 1.46), era cetatea Sa
natală, unde Și-a petrecut primii treizeci de ani din viață. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 5 - Stefan Ulrich | |||
|
În capitolul
4.35-41 am văzut autoritatea Domnului Isus asupra creației și a
forțelor naturii. Capitolul al cincilea înfățișează alte trei
domenii asupra cărora se extinde autoritatea Domnului:
1.
Autoritatea Domnului asupra lui satan și a duhurilor necurate
(versetele 1-20),
2.
Autoritatea Domnului asupra bolilor (versetele 25-34),
3.
Autoritatea Domnului asupra morții (versetele 35-43).
Evenimentele din
acest capitol au rolul de a răspunde la întrebarea ucenicilor din
capitolul 4.41: „Cine deci este Acesta?”. Ele ni-L arată pe Domnul în
slujirea Sa față de persoane individuale, cărora le arată ajutorul și
autoritatea Sa. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 4 - Stefan Ulrich | |||
Domnul începe să vorbească în parabole
Începutul
capitolului patru reprezintă un punct de cotitură remarcabil în slujba
Domnului și în căile Sale cu Israel. În primele trei capitole am putut
vedea ura tot mai mare a poporului iudeu și mai ales a conducătorilor
săi, care nu voiau să-L asculte pe Domnul și Îl respingeau. De aceea,
acum intenția Domnului nu mai este de a le mai da alte învățături. El
schimbă conținutul învățăturilor Sale și modul de a le da.
Înainte vorbise deschis poporului, acum începe să vorbească în parabole,
pentru ca nu toți să-L poată înțelege. De asemenea, Domnul extinde
sfera activității Sale de slujire, ceea ce se poate vedea în
faptul că „din nou a început să-i învețe lângă mare”. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 3 - Stefan Ulrich | |||
|
În acest capitol devine și mai clară trecerea de la
administrarea (epoca) Legii la administrarea (epoca) harului. În
secțiunile capitolului, Domnul este prezentat în patru locuri
diferite. În primele șase versete Îl vedem din nou pe Domnul Isus în
sinagogă, vorbind iudeilor. În versetele 7-12, Domnul se află
la mare, unde vorbește unei mulțimi mari, dintre care unii erau
și din zonele învecinate. În secțiunea următoare, Domnul este găsit pe
munte, unde îi cheamă pe cei doisprezece ucenici la ucenicia Sa
deosebită. De la versetul 20 încolo, El se află într-o casă,
unde are parte de cel mai mare dispreț, ceea ce provoacă ruperea
relațiilor cu rudele Sale. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 2 - Stefan Ulrich | |||
Vindecarea paraliticului din Capernaum După câteva zile de liniște, Domnul se întoarce în Capernaum și
intră într-o casă. Aceasta devine repede cunoscut și mulți se adună la
El. Este un har, că Domnul Isus a intrat și în casele și în inimile
noastre. Iar când El este acolo, El modelează gândirea și acțiunile
celor care se află în casă. Este cunoscut și la noi faptul că El este
în casă? Ce iese din casele noastre spre în afară? Este ceea ce este
pentru slava Sa? | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Capitolul 1 - Stefan Ulrich | |||
Introducere
Marcu începe Evanghelia sa foarte direct și
fără nicio referire la nașterea sau genealogia Domnului, așa cum găsim
la Matei și Luca. Când vine vorba de descrierea unui slujitor,
descendența sau nașterea nu sunt importante. Singurul lucru care
contează pentru un slujitor este faptul că își îndeplinește cu
credincioșie slujba. | |||
|
|
Evanghelia după Marcu: Introducere - Stefan Ulrich | |||
Tema și caracterul
Evanghelia după Marcu este caracterizată de un stil de prezentare
succintă, exactă și concentrată. În aceasta, accentul este pus pe
faptele Domnului. Marcu este evanghelistul care redă evenimentele probabil
în cea mai exactă ordine cronologică. El lasă la o parte evenimentele
care nu au legătură directă cu slujirea Domnului, în timp ce
alte acțiuni sunt descrise numai de el (de exemplu, vindecarea
surdo-mutului din capitolul 7.31-37 și vindecarea orbului din
capitolul 8.22-26). Remarcabilă în această Evanghelie este folosirea
frecventă a termenului „îndată” și cuvântul „și”. Acest
lucru arată clar caracterul imediat și neobosit al acțiunii și al
slujirii Domnului. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
ÎNDEMNURILE LUI PAVEL ADRESATE CREDINCIOȘILOR DIN TESALONIC (1 Tesaloniceni 4-5)Pavel își începe îndemnurile cu cuvintele: „Încolo deci, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus”. Așadar, îndemnurile sale au legătură cu recunoașterea domniei lui Hristos în viața credincioșilor, adică ei trebuie să recunoască autoritatea Sa ca Domn în viața lor. Credincioșii din Tesalonic „primiseră” deja aceste îndemnuri practice atunci când Pavel era la ei, dar el a considerat că este necesar să le accentueze din nou. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
„FINISAREA” ESTE NECESARĂÎn acest capitol, Pavel abordează un alt punct important în lucrarea cu noii convertiți: este necesar ca ei să fie învățați despre revelația creștină a adevărului și să fie îndemnați cu privire la practica creștină (stilul lor de viață). Prin urmare, noii convertiți au nevoie de atenție și de însoțire personală după mântuire. În acest sens, Pavel și cei care lucrau împreună cu el aveau obiceiul ca unii dintre ei fie să rămână în urmă cu cei care tocmai s-au convertit, fie să se întoarcă mai târziu la ei, pentru a le fi de ajutor în acest sens. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
ESTE NEVOIE DE LIDERI ȘI DE MODELE DE URMATÎn capitolul 1 a fost vorba despre lucrătorul creștin care trebuie să fie sigur că noul convertit, pe care încearcă să-l ajute, este cu adevărat un credincios. În capitolul 2 este vorba acum despre noul convertit care trebuie să fie sigur că lucrătorul creștin, care vrea să-l ajute, este sincer. Iar acesta nu trebuie să fie sincer doar în motivele sale, ci trebuie să cunoască și adevărul și să fie capabil să îl ghideze pe noul convertit în direcția corectă. Acest lucru este important, pentru că mulți au intenții bune, dar, cu regret, s-au adaptat la doctrina rea și la învățătura nebiblică despre Adunare, astfel încât este probabil să îl îndrume pe noul convertit în direcția greșită. Alții sunt de-a dreptul șarlatani, care profită de noii convertiți din motive egoiste și carnale (Faptele apostolilor 20.30; Romani 16.17,18; 2 Corinteni 2.17; 11.12-15; 2 Timotei 2.16-18; 1 Ioan 2.18,19,26; 2 Ioan 7-11). Este evident că noul convertit trebuie să stea departe de astfel de oameni. Deoarece aceste pericole sunt aproape pretutindeni în creștinătate, este rezonabil să ne întrebăm: „Cum poate fi sigur un nou convertit că lucrătorul creștin, care se preocupă cu el, este cu adevărat de bună credință?” | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
SEMNELE UNEI CONVERTIRI AUTENTICE
Așa cum am menționat în introducere,
scrisoarea conține foarte puțină doctrină, dar multe îndemnuri utile,
morale și practice, care fac parte dintr-o viață creștină normală. Cu
toate acestea, este remarcabil faptul că Pavel nu își începe
scrisoarea cu aceste îndemnuri, ci exprimându-și preocuparea personală
pentru credincioșii din Tesalonic ca și credincioși de curând
convertiți. În primele trei capitole, el accentuează dragostea lui
pentru ei și își exprimă dorințele pentru ei în diferite moduri.
Scopul acestei introduceri destul de lungi este de a ancora în inimile
și mințile acestor de curând convertiți că el îi iubește sincer și că
este interesat de bunăstarea lor. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
SCOPUL EPISTOLEIAdunarea (Biserica) din Tesalonic a luat ființă ca urmare a lucrării misionare a lui Pavel în acea zonă (Faptele apostolilor 17.1-9). (Tesalonic se află la aproximativ 160 de kilometri de Filipi.) Conform obiceiului său, Pavel rămânea de fiecare dată în zona în care predicase pentru a-i întări pe noii credincioși, care fuseseră convertiți prin lucrarea sa. Dar în acest caz, el a fost nevoit să întrerupă lucrarea sa acolo și să fugă, deoarece în Tesalonic izbucniseră persecuții împotriva Evangheliei (Faptele apostolilor 17.10; 1 Tesaloniceni 2.17). Se pare că Pavel și colaboratorii săi au stat cu credincioșii din Tesalonic doar „în trei sabate” (Faptele apostolilor 17.2) - aproximativ trei săptămâni. Așadar, acești noi convertiți aveau nevoie de ajutor spiritual și instruire spirituală. | |||
|
|
Epistola 2 Tesaloniceni: Capitolul 3 - Henry Allen Ironside | |||
A FI CREȘTIN ÎN MOD PRACTIC
În primele cinci versete, apostolul vrea să sădească în inima
proaspeților creștini credincioși din Tesalonic – și a fiecăruia
dintre noi – câteva gânduri cu privire la următoarele cinci puncte: | |||
|
|
Epistola 2 Tesaloniceni: Capitolul 2 - Henry Allen Ironside | |||
MÂNGÂIERE VEȘNICĂCredincioșii din Tesalonic se bucurau de arătarea Domnului. Ei așteptau, ca El să Se întoarcă pe pământ, ca să-i judece pe cei nelegiuiți și ca să-Și ridice Împărăția în acest loc, unde a fost respins și răstignit. Acest aspect al venirii Sale era cel care făcuse impresia cea mai profundă asupra inimilor lor, cu toate că Pavel explicase că Domnul va veni întâi pentru credincioși „în văzduh”. Uneori, credincioșii au o memorie foarte slabă. Credincioșii din Tesalonic se pare că au uitat acest adevăr, pe care Pavel încercase să-l clarifice în prima sa epistolă. Când au trecut prin persecuții și greutăți crâncene, au început deci să se întrebe dacă Ziua Domnului nu cumva începuse deja. | |||
|
|
Epistola 2 Tesaloniceni: Capitolul 1 - Henry Allen Ironside | |||
RĂSPLĂTIRE DIVINĂ
În Epistola întâi a lui Pavel către Tesaloniceni este vorba mai cu
seamă despre venirea Domnului Isus Hristos pentru sfinții Săi.
Evident, unii creștini credincioși din Tesalonic au înțeles greșit
învățătura acestei epistole. Se pare că au ajuns pripit la concluzia,
că pentru ei ar fi fără sens să muncească pentru întreținerea lor,
deoarece venirea Domnului ar putea să aibă loc în orice moment. Și
deoarece au avut parte de câteva experiențe foarte dificile și
zguduitoare, s-au gândit că poate ei ar fi deja în necazul cel mare.
Apostolul, care încă mai era în Corint, a auzit despre aceste ciudate
înțelegeri greșite ale adevărului pe care el a încercat să-l explice,
și a scris o a doua epistolă, ca să corecteze aceste păreri fatale. El
voia să explice mai deslușit și mai clar care sunt sarcinile
creștinilor care așteaptă venirea Domnului Isus Hristos. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 5 - Henry Allen Ironside | |||
JUDECATĂ ȘI MÂNGÂIEREDupă ce apostolul a prezentat adevărul despre răpire, el își îndreptă atenția spre ziua Domnului. După răpirea creștinilor credincioși, lumea va trăi perioada cea mai întunecată de care a avut parte vreodată. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 4 - Henry Allen Ironside | |||
RESPONSABILITATE ȘI RĂPIRE
În pasajele
următoare, apostolul prezintă un mod de viață plăcut lui Dumnezeu. În
timpul slujbei sale printre credincioșii din Tesalonic, Pavel revelase
cu chibzuință și partea practică a creștinismului. Uneori suntem
înclinați să neglijăm aceasta. Suntem așa de mult preocupați cu
doctrina, încât nu subliniem suficient responsabilitatea noastre de
credincioși. Ambele părți ale creștinismului sunt importante. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 3 - Henry Allen Ironside | |||
ÎNTĂRIȚI ÎN CREDINȚĂ
Mă bucur întotdeauna pentru felul minunat cum vorbește Pavel despre împreună-lucrătorii săi. Să luăm aminte cum scrie el în 1 Tesaloniceni 3.2: „Timotei, fratele nostru și slujitor al lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos”. Ce am putea să spunem mai mult despre un slujitor al Domnului? Un iubit frate în Hristos, un împreună-lucrător drag – toate acestea a fost Timotei pentru Pavel. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 2 - Henry Allen Ironside | |||
O SLUJBĂ ASEMĂNĂTOARE CU A LUI HRISTOS
Retrospectivă asupra slujbei (Versetele 1-12)În primele douăsprezece versete, apostolul face o retrospectivă asupra slujbei sale, pe care au făcut-o el și tovarășii săi în cetatea Tesalonic. El le amintește credincioșilor cum a veni la ei din Filipi, unde a suferit și a fost insultat. În Faptele apostolilor 16 găsim relatarea despre acest tratament rușinos și aflăm că Pavel și Sila au fost arestați pe nedrept, bătuți cu nuiele și aruncați într-o temniță, unde li s-au pus picioarele în butuci. | |||
|
|
Epistola 1 Tesaloniceni: Capitolul 1 - Henry Allen Ironside | |||
SLUJIRE ȘI AȘTEPTARE
Introducere
Dintre toate epistolele, pe care le-a scris Pavel sub călăuzirea
Duhului Sfânt, Epistolele către Tesaloniceni sunt cele mai timpurii,
pe care Domnul, în harul Său, le-a păstrat pentru zidirea Adunării.
Evident că ele au fost scrise din Corint, după ce prigoana îl alungase
pe Pavel din Bereea. La rugămintea sa, Timotei și Sila rămăseseră în
urmă și au călătorit mai departe, la Tesalonic. Apoi au venit la
Corint, ca să-i relateze lui Pavel despre starea tinerei adunări. | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 13 - Stanley Bruce Anstey | |||
NECUNOAȘTEREA NATURII ȘI
UTILIZĂRII DARURILOR ÎN BISERICĂ (ADUNARE)
Motivul pentru folosirea darurilor - dragostea În capitolul 13, Pavel descrie „calea nespus mai bună”, scriind un frumos tratat despre dragoste. Mulți oameni au tendința de a scoate acest capitol din context și de a-l aplica la tot felul de situații de viață - de exemplu, la relațiile de căsătorie și la viața de familie. Nu vrem să îndepărtăm nimic din aceste aplicații, pentru că ele își au cu siguranță locul lor, dar în exercitarea darului nostru de a predica Cuvântul în Biserică (Adunare), contextul este dragostea. Darurile trebuie să fie exercitate în dragoste; acesta este adevăratul spirit al slujbei. | |||
|
|
Epistola 1 Corinteni: Capitolul 12 - Stanley Bruce Anstey | |||
NECUNOAȘTEREA NATURII ȘI
UTILIZĂRII DARURILOR ÎN BISERICĂ (ADUNARE)
Apostolul abordează acum unele practici greșite în domeniul
darurilor. După cum am menționat mai devreme, preoția și darurile sunt
două domenii diferite în Biserică (Adunare). Rugăciunea, lauda și
închinarea se adresează lui Dumnezeu și aparțin domeniului preoției,
dar slujirea Cuvântului se adresează oamenilor și aparține domeniului
darurilor. Privilegiile noastre în ambele domenii nu se limitează la
timpul în care credincioșii se reunesc „ca Adunare”. Fiecare ar trebui
să își exercite darul oriunde și oricând este călăuzit de Duhul să
facă acest lucru, fără a încălca niciun principiu. Dar nu acesta este
subiectul de față; în acest capitol, apostolul este preocupat de
natura și utilizarea darurilor în Adunare. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
MODUL ÎN CARE DUMNEZEU A FĂCUT CUNOSCUTĂ TAINA
PRIN APOSTOLUL PAVEL
În acest capitol
există o digresiune importantă între adevărul doctrinar al epistolei
(Efeseni 1-2) și îndemnurile practice (Efeseni 4-6). Aici, apostolul
confirmă autoritatea sa de a vesti „taina lui Hristos”. Pavel știa că
iudeii vor avea unele neînțelegeri serioase cu privire la ceea ce
învăța el. De aceea, printr-o intercalare, el se ocupă mai detaliat cu
adevărul referitor la taină. În afară de aceasta, Pavel explică
caracterul unic al însărcinării sale de a aduce această taină
credincioșilor. Scopul său era să clarifice unele neînțelegeri pe care
iudeii le-ar fi avut în mod natural în legătură cu învățătura sa. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
LUCRAREA LUI DUMNEZEU: EL FORMEAZĂ BISERICA
(ADUNAREA) ȘI O FACE VASUL SĂU DE MĂRTURIE
În capitolul 1 se prezintă ceea ce Dumnezeu a hotărât în veșnicie cu
privire la Hristos și la Biserică (Adunare); în capitolul 2 este
prezentat ceea ce face Dumnezeu în timpul nostru: în prezent, El adună
materialul din care va fi alcătuită Biserica, prin aceea că El cheamă
credincioși dintre iudei și dintre păgâni și îi adună într-un
singur trup (Efeseni 3.6). Este un
vas special de mărturie, pe care El îl formează în vederea prezentării
gloriei lui Hristos în lumea viitoare (Împărăția milenară). În timpul
intermediar, acest vas a devenit locuința lui Dumnezeu prin Duhul
Sfânt, ca o mărturie prezentă a harului Său în această lume. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
SCOPUL ETERN AL LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA HRISTOS ȘI LA ADUNARE
Pavel începe scrisoarea cu salutul său obișnuit și se numește pe sine
însuși „apostol al lui Hristos Isus”. El nu se adresează unei adunări,
ci „sfinților și credincioșilor” care sunt „în Efes”; de aceea, alți
slujitori nu sunt incluși împreună cu el în salut. (Conform
cu 2 Corinteni 13.1, atunci când Pavel se adresează adunărilor, el
include de obicei și pe alții în salut. | |||
|
|
Epistola lui Pavel către Efeseni: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
INTRODUCERE
Pentru ca un credincios să fie ancorat în deplina revelație
creștină a adevărului, el trebuie să înțeleagă ceea ce a fost dat
Bisericii prin intermediul dublei slujbe a lui Pavel. În Romani 16.25,
Pavel numește aceste două lucruri „Evanghelia mea și predicarea lui
Isus Hristos” și „descoperirea tainei”. „Evanghelia mea și
propovăduirea lui Isus Hristos” este prezentată în Epistola către
Romani, iar „descoperirea tainei” în Epistola către Efeseni și
Epistola către Coloseni. Evanghelia vestește ceea ce Dumnezeu a
rânduit pentru binecuvântarea omului; dar taina dezvăluie ceea ce se
găsește pentru buna plăcere a lui Dumnezeu în Fiul Său. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
Părtășia în casa lui Dumnezeu
În capitolele 5 și 6, Pavel se ocupă de domeniul părtășiei creștine.
Casa lui Dumnezeu nu trebuie să fie doar un loc de rugăciune, de
ordine sfântă și de adevăr, ci și un loc de părtășie fericită între
credincioși. În aceste capitole, Pavel îi prezintă lui Timotei
diferitele relații pe care le avem unii cu alții în casă și stabilește
comportamentul adecvat în fiecare caz.
Ca și în alte locuri din epistolă, îndemnurile de aici au în vedere
menținerea unei bune mărturii publice a casei în fața lumii. Dacă ne
comportăm necorespunzător în oricare dintre aceste relații, putem
discredita mărturia Domnului. Prin urmare, este important să ținem
cont de sfatul apostolului în relațiile noastre cu ceilalți în aceste
relații, astfel încât să putem da o mărturie demnă lumii despre
adevăratul caracter al lui Dumnezeu. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Exercitarea darului în casa lui Dumnezeu
Până în acest punct al scrisorii, Pavel a abordat subiectul
comportamentului corect în casa lui Dumnezeu în domeniul preoției
și al slujbei. Acum, el trece mai departe pentru a da câteva
principii călăuzitoare pentru cei care lucrează într-un al treilea
domeniu în casa lui Dumnezeu: domeniul darului.
Când vorbim despre exercitarea unui dar spiritual, ne referim aici în
primul rând la slujirea publică a Cuvântului lui Dumnezeu prin
predicare, învățătură și îndemnare. O multitudine de daruri, pe care
Hristos le-a dat mădularelor trupului Său, nu sunt pentru slujirea
publică a Cuvântului și, prin urmare, nu sunt tratate în acest
capitol. Să ne amintim, de asemenea, că slujirea adevărului Cuvântului
lui Dumnezeu nu se limitează la cei care sunt în slujire cu normă
întreagă, ci la toți cei care predică și învață Cuvântul lui Dumnezeu
în mod public.
Așadar, în acest capitol este vorba de lucrătorul în casa lui
Dumnezeu. În concordanță cu tema scrisorii, Pavel îi prezintă lui
Timotei conduita corectă a celor care vor să slujească Domnului în
acest domeniu. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Timotei: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
Funcțiile
din
casa lui Dumnezeu (versetele 1-16)
În 1 Timotei 3, Pavel trece de la preoție la conducerea
bisericii (funcții administrative) în casa lui Dumnezeu. Acestea sunt
două domenii de administrare complet diferite. Ele au fost confundate
cu domeniul darurilor (așa cum este descris în 1 Timotei 4), ceea ce a
dus la tot felul de erori - cum ar fi inventarea funcției de duhovnic.
Prin urmare, este esențial să păstrăm aceste două domenii separate în
gândurile noastre și să încercăm să le înțelegem în contextul lor
adecvat. | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Filipeni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Hristos - puterea vieții creștine
În acest capitol, Pavel vorbește despre Hristos ca fiind Cel care îl întărește pe credincios și îl face capabil să se ridice deasupra multor lucruri împotrivitoare, pe care le întâlnește pe calea credinței (Filipeni 4.13). Astfel, creștinul credincios, care a făcut din Hristos în glorie preocuparea sa, așa cum este prezentat în capitolul 3, este văzut în capitolul 4 ca fiind cel care este înălțat deasupra circumstanțelor sale. Atunci când suntem într-o stare „să gândim aceasta [așa]” (Filipeni 3.15), Duhul Sfânt are libertatea de a-l edifica pe credincios în ceea ce privește primirea lucrurilor divine. Și pe măsură ce credinciosul este captivat de aceste lucruri, spiritul său este ridicat deasupra circumstanțelor dificile ale vieții și întărit pe cale. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Timotei: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Stimulente divine pentru slujire într-o zi de declin
Înainte de a-și încheia scrisoarea, Pavel se străduiește să-l
îndemne pe Timotei să înceapă imediat slujirea. El nu numai că îl
încurajează să facă acest lucru, nu, chiar mai mult: îi dă o
„însărcinare” înaintea lui „Dumnezeu și a lui Isus Hristos”, pe care
trebuia s-o îndeplinească. Timotei trebuia să ia în serios această
slujbă. Avea responsabilitatea de a-și îndeplini pe deplin slujba,
pentru că Domnul spusese: „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult”
(Luca 12.48). Faptul că însărcinarea era dată „înaintea” lui Dumnezeu
și a Domnului Isus Hristos [2 Timotei 4:1] înseamnă că Timotei trebuia
să slujească având în vedere faptul că se afla sub privirea atentă a
unor Persoane divine. Orice slujire trebuie să fie efectuată fiind
conștient că ești observat de ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Timotei: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
Măsuri de protecțiile și mijloacele de ajutor ale omului lui Dumnezeu
într-o zi de declin
În capitolul 3, apostolul îi arată lui Timotei măsurile de protecție
și instrumentele de ajutor de care are nevoie omul lui Dumnezeu pentru
a-și face slujba „în zilele din urmă”. Este însă puțin probabil ca
cineva să se folosească de aceste ajutoare și protecții dacă nu este
conștient de cât de mare este pericolul care îl înconjoară. Așadar,
înainte de a vorbi despre aceste măsuri de protecție, Pavel îi oferă
lui Timotei o imagine vie a stării mărturiei creștine în ultimele
zile. Timotei, de fapt, ar trebui să înțeleagă clar circumstanțele în
care a fost chemat la slujire. Nu este o imagine deosebit de frumoasă. | |||
|
|
Epistola lui Iuda: Decăderea în creștinătate și calea credinciosului - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Această epistolă prezintă adevăratul caracter al apostaziei în mărturisirea creștină și îi dă credinciosului certitudinea fermă că apostazia nu-l va afecta, cu condiția să se bazeze pe mijlocirea preoțească a lui Hristos. Cel care ne-a mântuit este, de asemenea, capabil să ne păstreze și să ne păzească, iar într-o zi ne va prezenta „fără vină înaintea slavei Sale, cu bucurie”. | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Coloseni: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
În secțiunea anterioară, îndemnurile au fost
adresate unor grupuri specifice de persoane, dar acum ele sunt extinse
la credincioși în general. Credincioșii trebuie să sprijine
răspândirea adevărului prin rugăciune și prin comportament evlavios.
Ei sunt încurajați să se roage pentru lucruri în general și mai ales
pentru slujitorii Domnului, care răspândesc adevărul. De asemenea, ei
ar trebui să se roage ca credincioșii să dea o bună mărturie celor
pierduți. | |||
|
|
Comentariu la Epistola către Filimon: - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Aceasta este una dintre cele patru „epistole pastorale” (1 și 2
Timotei, Tit și Filimon) scrise de apostolul Pavel. Aceste epistole
sunt numite „epistole pastorale” deoarece sunt adresate unor persoane
și nu unor adunări - fiecare dintre ele are un caracter pastoral și
conține sfaturi pentru destinatarul scrisorii. Epistola către Filimon
este însă unică în rândul epistolelor pastorale, prin faptul că
tratează o chestiune pur personală între două persoane. De aceea ea
are un caracter propriu, arătând harul și dragostea creștină în
acțiune într-o situație reală. Epistola nu conține învățături directe
sau îndemnuri generale la o viață creștină, dar ne oferă un exemplu
inspirat de har și politețe creștină.
A fost scrisă în momentul în care Pavel a scris Epistola către
Coloseni și a fost dusă în Colose împreună cu acea epistolă de către
Tihic și Onisim (Coloseni 4.7-9). | |||
|
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Dacă un om este cu adevărat născut din Dumnezeu, el va crede în Hristos și Îl va iubi pe Dumnezeu; el își va dovedi autenticitatea prin faptul că îi iubește pe toți cei care sunt născuți din Dumnezeu - adică pe frații și surorile sale în credință. | |||
|
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (3) - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 25.31-46 3. | Venirea Domnului cu privire la națiuni
Așa cum am menționat la începutul acestei
prelegeri, această ultimă parte a vorbirii de pe Muntele Măslinilor a
Domnului se referă la venirea (arătarea) Sa în legătură cu națiunile
păgâne (Matei 25.31-46). | |||
|
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (2) - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 24.45-25.30 2. | Venirea Domnului pentru creștinătate La începutul acestei secțiuni, observăm o schimbare clară în exprimările Domnului referitoare la venirea Sa. Această schimbare indică faptul că El nu vorbește despre aceiași oameni ca în secțiunea anterioară.
Unele dintre diferențele din acest pasaj
sunt:
·
Venirea Domnului nu este menționată ca fiind venirea Fiului Omului.
·
Venirea Domnului (răpirea) este menționată de trei ori.
·
Nu este citată nicio profeție din Vechiul Testament.
·
Nu sunt date semne pământești.
·
Ierusalimul și Templul nu sunt menționate.
·
Sabatul nu este menționat.
·
Hristos ca Mesia nu este menționat („Hristos” înseamnă „Mesia”; Ioan
1:41). | |||
|
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (1) - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Versete călăuzitoare: Matei 24.1-44 1. | Venirea Domnului cu privire la Israel Domnul tratează mai întâi venirea Sa în legătură cu Israel, deoarece evanghelia după Matei este scrisă în primul rând pentru iudei. Venirea Sa în legătură cu Israel are a face cu arătarea Sa după necazul cel mare, nu cu răpirea. El Se adresează ucenicilor Săi ca și cum ei ar fi rămășița iudaică care va fi pe pământ în acea zi viitoare | |||
|
|
Comentariu la Epistola 3 Ioan - Stanley Bruce Anstey | |||
|
Această a treia epistolă o completează pe cea de-a doua în multe feluri. În cea de-a doua epistolă ni se spune pe cine să nu primim și cu cine să nu avem părtășie, iar în cea de-a treia epistolă ni se spune pe cine să primim și cu cine să avem părtășie. Așadar, o ușă închisă caracterizează cea de-a doua scrisoare, pentru că este vorba despre modul în care trebuie să ne purtăm cu învățătorii răi. În schimb, o ușă deschisă marchează această a treia epistolă, deoarece este vorba despre modul în care trebuie să ne purtăm cu adevărații slujitori ai Domnului, care aduc adevărul. | |||
|
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 13 - M. G. de Koning | |||
|
36. Pe voi înşivă cercetaţi-vă, dacă sunteţi în credinţă - 2 Corinteni 13.1-6 37. Rugăciuni, îndemnuri, saluturi şi dorinţe de binecuvântare - 2 Corinteni 13.7-13
| |||
|
| Apocalipsa - prezentare schematică | |||
|
Vezi documentul în format PDF
|
|||
|