Reactualizat: 22.01.2021 

   Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 6.14-18

   Printre numeroasele piedici care stau în calea unei consacrări totale a inimii pentru Hristos, de cele mai multe ori „jugul nepotrivit” ocupă un loc foarte proeminent. Putem privi „jugul nepotrivit” sub patru aspecte diferite. Există un jug nepotrivit în căsătorie, un jug nepotrivit în parteneriatul în afaceri, un jug nepotrivit religios și un jug nepotrivit în filantropia generală. Unii sunt înclinați să încadreze jugul din 2 Corinteni 6.14 în prima categorie; dar apostolul nu face o astfel de îngrădire. El spune numai: „Nu vă înjugați nepotrivit cu cei necredincioși”; el nu descrie mai îndeaproape caracterul sau subiectul acelui jug, și de aceea suntem îndreptăţiţi să folosim locul acesta în sens mai larg, în timp ce aplicăm severitatea lui direct la orice formă de jug nepotrivit

   Cum răsplăteşte Isus credinţa a cinci prieteni

   Luca 5.17-26; Matei 9.1-8; Marcu 2.1-12

„Şi a fost că, într-una din zile, El îi învăţa: şi stăteau jos nişte farisei şi învăţători ai legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era acolo ca să-i vindece” (Luca 5.17).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l eliberezi de toate celelalte legături – şi de păcate!

   Imaginează-ţi că cineva desface acoperişul casei tale, în timp ce tu ai casa plină de oaspeţi proeminenţi. Cine va suporta pagubele, cine va prelua răspunderea pentru scandal? Un subiect de discuţie pentru mass media!

   Întrebarea 1: Cum ai reacţiona tu, dacă ai fi stăpânul casei? Cum ai reacţiona dacă ai fi unul din oaspeţi? Cum ai reacţiona dacă ai fi un prieten al celui paralizat?

   Întrebarea a 2-a: Ai încercat vreodată să transporţi un om cu targa până la etajul întâi sau să-l transporţi cu căruciorul cu rotile la mansardă?

   Întrebarea a 3-a: Te-ai întrebat vreodată de ce este aşa de greu să înaintezi cu un vehicul de ambulanţă pe o stradă cu ambuteiaj sau ca sanitar printr-o mulţime de oameni?

   Cum Isus ia pe cineva de pe margine

   Marcu 1.40-45; Matei 8.1-4; Luca 5.12-16

„Şi a venit la El un lepros, rugându-L şi îngenunchind înaintea Lui şi spunându-I: «Dacă vrei poţi să mă curăţeşti»” (Marcu 1.40)

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l eliberezi de toate celelalte legături – şi din marginalizare şi izolare!

   Ce întâmplare dramatică! Conform legii iudaice bolnavul acesta trebuia să strige de departe „Necurat! Necurat!”, ca să atenţioneze pe alţii de o contaminare. Leproşii trebuiau să fie în carantină departe de localităţi; ei erau excluşi de la toate întrunirile sociale, culturale şi religioase. Nici un fel de contact, nici un fel de atingere, nici o îmbrăţişare, nici un sărut de dragoste, nici o dare de mână, nici o bătaie pe umăr! Nici o vizitare a serviciilor divine în Templul de la Ierusalim sau vizitarea unei sinagogi! Nici o participare la vreuna din sărbătorile iudaice. Nici o sărbătoare în familie. Despărţit de soţie şi de copii! Şi nici o şansă de însănătoşire sau o perspectivă de vindecare! Ce stare lipsită de speranţă, ce nenorocire caracteriza situaţia acestui bolnav!

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 12 - Partea a 2-a: Isus, Marele Păstor al oilor (Evrei 13.17-25) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 12b: Isus, Marele Păstor al oilor (Evrei 13.17-25)

   Epistola către Evrei se încheie cu îndemnuri practice, dorinţe de binecuvântare şi salutări. De altfel versetele 17-21 se leagă de versetele 12-16, unde noi găsim unele însuşiri ale poporului nou-testamental al lui Dumnezeu:

- un popor „sfinţit” prin sângele lui Hristos (versetul 12),

- un popor unit practic cu Hristos, care în afara „taberei” poartă ocara Lui (versetul 13),

- un popor de străini, în călătorie spre cetatea viitoare (versetul 14),

- un popor de închinători, care aduc permanent lui Dumnezeu jertfe de laudă (versetul 15),

- un popor de oameni care fac bine unii altora şi împart bunurile lor între ei (versetul 16).

   La aceasta se adaugă patru însuşiri importante, care caracterizează pe adevăratul popor al lui Dumnezeu „din afara taberei”: ...

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 12 - Partea 1: Isus ne conduce în afara taberei (Evrei 13.8-16) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 12a: Isus ne conduce în afara taberei (Evrei 13.8-16)

   Versetul 8 stă aici pe de o parte ca încheiere a celor prezentate anterior şi pe de altă parte ca punct de plecare strălucitor a părţii de încheiere a epistolei către Evrei. În toate încercările, încurcăturile şi dezavantajările una este sigur, că Isus Hristos este acelaşi. Compară versetul 7 şi 8:

- Conducătorii pleacă înaintea noastră, dar Isus Hristos rămâne tot timpul;

- Conducătorii ne vestesc Cuvântul, însă Isus Hristos este împlinirea Cuvântului;

- Conducătorii trăiesc prin credinţă, însă Isus Hristos este ţelul final al credinţei.

   Virulenţa şi agresivitatea infecţiilor virale sunt inexplicabile. Ea se răspândeşte pe pământ ca un tsunami, în mai puţin de câteva luni au fost cuprinse mai mult de 180 de ţări. La început s-au clătinat structurile cunoscute precum viaţa de fiecare zi, economia, cultura, sportul, după aceea ele s-au prăbuşit. Este posibil ca înapoia acestui caracter inexplicabil să stea Dumnezeu?

   Versete călăuzitoare: Evrei 11.24-27

   Nu există nici o altă perioadă din viaţă, care să fie umplută până la refuz cu posibilităţi pentru bine sau rău, decât timpul „când noi ne-am făcut mari”. Ca şi copii avem pe alţii care decid asupra noastră şi partea noastră este să ascultăm de părinţi şi de învăţători. Dar când am ajuns la o anumită vârstă, atunci vine timpul în care responsabilitatea stă pe umerii noştri proprii. Este timpul în care fiecare face alegerea pentru ceea ce formează sau distruge viaţa.

   Cine a citit articolul lui R.A. Huebner despre slujirea în Adunare (Biserică) („Unele gânduri scurte referitoare la slujirea în Adunare”), probabil se va gândi acum: Deci, dacă toate acestea sunt aşa de grele şi există pericolul să „procedezi fals”, adică, fără să ai o misiune din partea lui Dumnezeu, atunci stau mai bine liniştit, căci atunci nu pot face nimic fals. – Că aceasta nu este reacţia corectă o arată clar S.L. Jacob în articolul care urmează: nu mergem noi uneori fără să fi fost trimişi? Desigur, şi aceasta este foarte serios. Dar să nu mergem, când suntem trimişi, este de asemenea foarte serios; aşa a fost la Iona. Să nu acţionăm, atunci când Dumnezeu ne dă mijloacele pentru aceasta, este foarte grav; aşa au acţionat robii care au învelit talanţi în ştergar. Fiecare dar este dat spre folosul altuia, noi nu am primit nimic spre satisfacerea proprie. Dacă nu facem parte altora, ceea ce am primit devine fără valoare; dar dacă este dat mai departe, atunci se va dubla în curând.

   „Năzuieşti tu să-L glorifici pe Dumnezeu prin social media?” Această întrebare de bază se poate pune în fiecare situaţie din viaţă, căci noi am fost creaţi ca să glorificăm pe Dumnezeu (Isaia 43.7). Dacă ne abatem de la ţelul vieţii noastre, pe care Dumnezeu l-a prevăzut pentru noi, atunci ne îndepărtăm foarte repede de ceea ce Dumnezeu vrea de la noi.

   Întrebările care urmează cercetează anumite posibilităţi concrete, pentru ca noi să putem glorifica pe Dumnezeu prin social media. Ele vor fi un etalon bun pentru întrebarea: Cum sunt favorizate, respectiv împiedicate creşterea ta spirituală şi ţelul tău în a glorifica pe Dumnezeu, dacă tu foloseşti social media?

   Versete călăuzitoare: Galateni 6.7-9

   În căile de guvernare ale lui Dumnezeu există ceva asemănător cu semănatul şi recoltatul. Dumnezeu are nu numai măsuri de educare, pentru a mustra pe poporul Său, ci El exercită (într-un sens practic) şi favoruri corespunzătoare guvernării, dacă credincioşii fac binele. De aceea semănatul şi culesul au atât un rezultat pozitiv cât şi unul negativ. Versetele acestea sunt înţelese în mod obişnuit ca atenţionare, însă Pavel vorbeşte despre guvernarea lui Dumnezeu într-un sens pozitiv. El ne încurajează, să semănăm pentru Duhul, căci cu siguranţă noi vom recolta în sens pozitiv.

   Versete călăuzitoare: Exodul 15.13-27

   Tema noastră este pustia. Israel a fost răscumpărat din Egipt şi din Exodul 15.13-17 vedem că Dumnezeu avea în plan să-i ducă în Canaan. Însă pustia era între Egipt şi Canaan. Singura posibilitate, ca să poţi ajunge în Canaan, era drumul prin pustie. Pentru noi modelul acesta este la fel de adevărat. Nu este nici un alt drum pentru ajungerea în cer decât numai prin acceptarea morţii aici pe pământ, şi aceasta este acceptarea pustiei. Porţiunea de drum dintre Egipt şi Canaan ne verifică pe fiecare dintre noi. Fericit este numai acela care în locul acesta corespunde lui Dumnezeu. Nu cunosc nimic altceva care să fie aşa de puţin cunoscut, precum este caracterul adevărat al pustiei şi experienţele din pustie. Cine înţelege pustia ca loc destinat de Dumnezeu pentru el însuşi, acela este un om fericit. Aici nu se aşteaptă nimic altceva decât moartea, şi aceasta înseamnă că se acceptă pustia. Prin moartea lui Hristos se iese din Egipt şi se învaţă că pe această scenă nu există nimic altceva pentru sine însuşi decât moartea lui Hristos. Încercarea pentru noi constă în aceea, dacă noi acceptăm pustia ca scenă a morţii, pe care noi nu găsim nici o sursă de ajutor, decât numai în Dumnezeu. Israel a avut nevoie de treizeci şi nouă de ani, ca să înveţe aceasta, şi noi probabil avem nevoie la fel de mult timp ...

   Cum se face că cineva vine într-o adunare de creştini, pe care el nicidecum nu o cunoaşte, şi insistă să aibă voie să frângă pâinea? Cum poate el insista să frângă pâinea într-un loc despre care el nu ştie ce [învăţătură] este acolo sau ce se practică acolo?

   Într-adevăr noi nu suntem chemaţi să aducem în ordine încurcătura din mărturia creştină, însă suntem chemaţi să ne corectăm pe noi înşine cu privire la această mărturie. Apostolul Pavel descrie abaterea în mărturia creştină ca fiind aşa de confuză, că numai Domnul este Cel care poate spune cine este corect şi cine nu este. Pavel continuă şi spune că responsabilitatea noastră în toată chestiunea constă în a ne separa de ceea ce ştim că este fals şi incompatibil cu adevărul Scripturii: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!” (2 Timotei 2.19).

   O culegere de scrisori ale lui J.B. Stoney referitoare la următoarele teme: succes în slujire şi acceptarea voii lui Dumnezeu! - despre comportarea corectă cu banii, chiar şi în cazul donaţiilor - interesul principal al lui Hristos - inima rămăşiţei - slujitorul trebuie să fie despărţit, dacă el vrea să conducă pe alţii la despărţire - partenerul de căsnicie, nici un obstacol în slujire.

   Versete călăuzitoare: Coloseni 3.2; Galateni 2.20

   Un credincios, care într-adevăr se bucură de mântuirea lui, dar care face progrese mici dincolo de lucrarea lui Hristos făcută la cruce, nu şi-a găsit încă cu adevărat locul în Adunarea lui Isus Hristos şi ca urmare nu are nici cunoştinţă despre gândurile actuale ale lui Hristos şi interesele Lui pe pământul acesta, ci el rămâne legat de un sistem bisericesc exterior, vizibil şi este preocupat cu rânduielile şi organizaţiile lui.

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a IX-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - O umblare curată (Evrei 13.1-7) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

   Intercalare: Sângele care vorbeşte despre lucruri mai bune (Evrei 12.12-13.7)

1. Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17)

2. Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29)

3. O umblare curată (Evrei 13.1-7)

   3. O umblare curată (Evrei 13.1-7)

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a VIII-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

   Intercalare: Sângele care vorbeşte despre lucruri mai bune (Evrei 12.12-13.7)

1. Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17)

2. Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29)

3. O umblare curată (Evrei 13.1-7)

   2. Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29)

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a VII-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

   Intercalare: Sângele care vorbeşte despre lucruri mai bune (Evrei 12.12-13.7)

1. Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17)

2. Intrarea în lucrurile mai bune (Evrei 12.18-29)

3. O umblare curată (Evrei 13.1-7)

   1. Urmărirea sfinţirii (Evrei 12.12-17)

   Articolul acesta se ocupă cu tema importantă, că la vestirea Evangheliei nu este suficient să se aibă ca ţel salvarea oamenilor de la iad.

   Versete călăuzitoare: Efeseni 5.8; Matei 6.22,23

   Să ne gândim că mai mult contează ce este un slujitor decât ceea ce spune el; căci dacă este ceva întunecos la el, aceasta va face slujirea lui să fie lipsită de putere şi lui personal îi va produce pagubă. El nu are voie să aibă „părţi întunecate”. Cuvintele unui slujitor pot influenţa pe alţii numai în măsura în care ele au avut influenţă asupra lui însuşi. Viaţa lui trebuie să dea mărturie înaintea tuturor despre adevărul pe care el îl propovăduieşte. De asemenea el trebuie să ţină minte că aceia care s-au convertit prin el au primit o oarecare amprentă de la tatăl lor spiritual. S-ar putea să fi capabil să expui adevărul, deoarece l-ai studiat; dar cine este stăpânit de adevărul însuşi, îl prezintă viu.

   Este bine să fie amânate acţiunile de disciplinare?

   Dacă a avut loc o acţiune de neascultare faţă de Duhul Sfânt, atunci nu poţi spera în ajutorul lui Dumnezeu până când nu s-a luat atitudine faţă de această acţiune.

   Noţiunea încarnare [întrupare, din latină incarnare = „a deveni carne”] într-adevăr nu stă în Sfânta Scriptură, însă adevărul pe care ea îl redă îl găsim desigur acolo: Domnul a unit natura umană cu Persoana Sa [divină] şi a devenit Om. Aceasta înseamnă: El avea un „duh” omenesc (Ioan 11.33; 13.21), un „suflet” omenesc (Matei 26.38; Ioan 12.27) şi un „trup” omenesc (Evrei 10.5). Însă la devenirea Lui ca Om El nu a renunţat la Dumnezeirea Lui. Deci, El era în totalitate Om şi în totalitate Dumnezeu. Această unitate între natura dumnezeiască şi cea omenească nu o poate pricepe duhul omenesc: „Nimeni nu cunoaşte pe Fiul, în afară de Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte cineva, în afară de Fiul şi de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Matei 11.27). Nouă nu ni se cere să înţelegem aceasta, ci trebuie să o primim simplu prin credinţă.

   Numai în evanghelia după Matei i se vesteşte lui Iosif naşterea Fiului lui David (Matei 1.1), a lui Mesia-Împăratul (Matei 1.16,17) cu referire la faptul că acum s-a împlinit Isaia 7.14 (Matei 1.18-25). Când Ahaz a refuzat să aleagă un semn pentru faptul că Dumnezeu va salva poporul Israel de vrăjmaşii lui, citim în Isaia 7.14 că „Domnul Însuşi vă va da un semn”. Semnul era un Copil cu Numele Emanuel, ceea ce înseamnă: Dumnezeu este cu noi. Deja atunci Dumnezeu în harul Său era cu poporul Său, fără să ţină seama de faptul că ei au provocat mereu pe Dumnezeul lor prin idolatrie şi comportare greşită.

   Versete călăuzitoare: Apocalipsa 21-22

   Ce este cu Adunarea (Biserica) în timpul Împărăţiei de o mie de ani? Nu a fost ea răpită deja cu mult timp înainte? Nu este locul ei în cer? Ce mai are ea atunci a face cu Împărăţia de o mie de ani de pe pământ?

   Versete călăuzitoare: Efeseni 3.1-11

   Trăim într-un timp marcat de toate acele probleme de care sunt caracterizate ultimele zile, conform atenţionărilor Scripturii. Cu toate acestea harul lui Dumnezeu ne-a hărăzit ca în aceste timpuri grele să regăsim adevărul măreţ despre taina relaţiei între Hristos şi Adunarea (Biserica) Sa.

   Versete călăuzitoare: Psalmul 121

   În acest psalm deosebit de frumos avem experienţele unui credincios care în mijlocul încercărilor îşi găseşte sprijinul şi sursa de ajutor infailibilă în Domnul. Primul verset este o întrebare: "Îmi ridic ochii spre munţi; de unde îmi va veni ajutorul?" (Psalmul 121.1) Cel temător de Dumnezeu se vede în mijlocul încercărilor şi greutăţilor, însă el îşi dă seama că el nu are nicio putere în sine însuşi pentru a ieşi biruitor în împrejurări. El are nevoie de „ajutor”.

   Versete călăuzitoare: Ioan 10.1-15

   În versetele acestea Domnul ne este prezentat ca "Păstorul oilor" care scoate oile Sale dintr-o religie pământească; "Păstorul cel bun" care îngrijeşte cu dragoste de oile Sale şi ca "un singur Păstor" care uneşte toate oile într-o singură turmă. Cât de mult Îşi doreşte El să vadă turma Sa despărţită de sistemele religioase stricate, supusă numai Lui şi făcută una cu El! Acesta este tabloul minunat pe care Domnul îl picteazăaici despre creştinătate.

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a VI-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Încercarea credinţei (Evrei 12.4-11) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

C 2.6 Încercarea credinţei (Evrei 12.4-11)

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a V-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Alergarea credinţei (Evrei 11.39-12.3) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

C 2.5 Alergarea credinţei (Evrei 11.39-12.3)

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a IV-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Energia credinţei (Evrei 11.23-38) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

C 2.4 Energia credinţei (Evrei 11.23-38)

   Cum Isus îi determină pe oameni să ia o decizie

   Marcu 10.17-34; Matei 19.16-30; Luca 18.18-30

„Şi, pe când ieşea la drum, un om a alergat la El şi, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: «Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?»” (Marcu 10.17).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l eliberezi de toate celelalte legături – şi de lipsa de spirit autocritic!

   Care mamă nu ar vrea cu plăcere să aibă ca viitor ginere un astfel de tânăr cu cel mai bun caracter şi înfăţişare frumoasă? Care biserică nu-şi doreşte un astfel de urmaş în rândurile ei cu origine excelentă şi perspective de viitor strălucitoare, cu relaţii bune la nivelul de conducere şi influenţă mare în societate? Un VIP (very important person), ca să zicem aşa, un Yuppie, un om cu o biografie fără cusur şi cu maniere bune, pe lângă aceasta religios-conservativ, un păzitor al tradiţiilor bune. ...

   Cum potoleşte Isus setea vieţii

   Ioan 4.1-12

   „Şi trebuia ca El să treacă prin Samaria …” (Ioan 4.4)

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l eliberezi de toate celelalte legături – şi de patima după dragoste!

   Zdrobită stătea în încăperea comună a vizitatorilor din penitenciar. Noi mergem acolo în mod regulat ca şi grupă de contact, ca să discutăm cu femeile arestate. Ea este pentru prima dată aici. După serviciul divin scurt comun ea izbucneşte într-o discuţie individuală, vorbind despre strâmtorarea ei: „Ah, ştiţi dumneavoastră, mie nu-mi mai poate ajuta nici Isus al dumneavoastră. Viaţa mea este aşa de ratată. Am renunţat la orice speranţă. Ştiţi dumneavoastră, eu am căutat protecţie şi dragoste. Însă întotdeauna am avut parte de bărbaţi falşi. Ei s-au folosit numai de mine şi apoi m-au lepădat. Prin aceasta am ajuns pe panta greşită. Pe ultimul l-am omorât la beţie, deoarece el m-a chinuit mereu. Acum stau aici în închisoare. Ar fi fost mai bine să-i bage la răcoare pe acei tipi murdari! Pentru mine nu mai este nici o speranţă! Dacă aş mai putea s-o iau de la început!”

   Versete călăuzitoare: Leviticul 17.3-5

Leviticul 17.3-5: 3. … Oricine din casa lui Israel va înjunghia un bou sau un miel sau o capră în tabără sau va înjunghia afară din tabără 4. şi nu-l va aduce la intrarea cortului întâlnirii ca să-l prezinte ca un dar pentru Domnul înaintea cortului Domnului, sângele lui se va pune în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; şi omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său, 5. pentru ca fiii lui Israel să aducă jertfele lor, pe care le jertfesc pe câmp deschis, să le ofere Domnului la intrarea cortului întâlnirii, la preot, şi să le jertfească drept jertfe din jertfele de pace pentru Domnul.

   Verset călăuzitor: Numeri 10.10

Numeri 10.10: În ziua bucuriei voastre şi la sărbătorile voastre şi la lunile voastre noi, să sunaţi din trâmbiţe peste arderile-de-tot ale voastre şi peste jertfele voastre de pace.

   Crăciunul a trecut, revelionul este aproape şi următoarea zi de naştere, următorul jubileu vine sigur. Ne-am întrebat noi vreodată cum vede Dumnezeu toate aceste sărbători? Sau nu ne mai întrebăm, căci ne temem pentru că Dumnezeu este oricum „Cel care strică jocul” şi nu ne „permite” astfel de lucruri?

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a III-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Răbdarea credinţei (Evrei 11.8-22) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

C 2.3 Răbdarea credinţei (Evrei 11.8-22)

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea a II-a: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Principiile credinţei (Evrei 11.3-7) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

C 2.2 Principiile credinţei (Evrei 11.3-7)

  Studiu: Epistola către Evrei: Studiul 11 - Partea I: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu - Viaţa prin credinţă (Evrei 10.35-11.2) - W.J. Ouweneel

Studiul nr. 11: Isus, Conducătorul pe drumul prin pustiu (Evrei 10.35-13.7)

C 2.1 Viaţa prin credinţă (Evrei 10.35-11.2)

   Nu numai pe noi creştinii credincioşi ne preocupă multele întrebări „De ce?” referitoare la evenimente din istoria mondială, la evenimentele contemporane şi la viaţa personală. Tocmai ceea ce ne-a surprins în anul acesta (2020) actualmente prin Corona dă naştere la unele întrebări „De ce?” Fiecare din noi a avut desigur astfel de întrebări, şi nu numai când o persoană preaiubită a fost chemată deodată în veşnicie sau s-a dat diagnosticul de cancer. Uneori lucruri relativ mici ne pot arunca de pe traiectorie şi să ne creeze greutăţi, dacă ceva ne surprinde în viaţă şi nu decurge aşa cum ne-am aşteptat. De exemplu un examen pierdut, un răspuns negativ la o cerere sau dezamăgiri de orice formă. Atunci suntem nedumeriţi şi deznădăjduiţi şi nu ştim cum va merge mai departe. Habacuc ne încurajează, că noi putem pune lui Dumnezeu aceste întrebări. Răspunsurile lui Dumnezeu la ele sunt surprinzătoare, nesupuse vremurilor şi motivează.

Cartea Leviticul - Cuvinte cheie

·         Sfinţenia, sfânt (de 123 de ori vdq)

·         Ispăşirea, a ispăşi (de 49 de ori rpK)

·         Curăţenia, curat (de 74 de ori rhej)

·         Sânge (de 88 de ori)

·         Părtăşia (vezi Leviticul 1.1: „Cortul întâlnirii” (de 49 de ori))

Subiectul

1. Apropierea omului de Dumnezeu prin jertfă (Leviticul 1-16)

2. Viaţa în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu prin despărţire (Leviticul 17-27).

Împărţirea

1. Conţinutul părtăşiei noastre cu Dumnezeu: jertfa (Leviticul 1-7)

2. Mijlocirea pentru părtăşie: preoţia (Leviticul 8-9)

3. Condiţii pentru părtăşie: Ziua ispăşirii (Leviticul 16)

5. Păstrarea părtăşiei: ascultare, sfinţire (Leviticul 17-25)

   Nu numai în demonstraţiile Corona, ci şi în mediul particular suntem repede confruntaţi cu afirmaţia, că cu privire la Covit 19 totul este de fapt altceva decât ceea ce oamenii de ştiinţă şi politicienii ne duc de nas cu îngrădiri într-un domeniu, obligaţii în alt domeniu sau ne răpesc libertatea şi drepturile noastre de bază şi ne alimentează cu Fake News. [ştiri false]

   Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 13.8-13

   Aici trece pe prim plan un aspect nou. Şi acesta este, că darurile au nevoie pentru exercitarea lor nu numai de dragoste, ci ele, dacă ele vin de la Dumnezeu, au delimitarea lor. Darurile sunt numai pentru un timp. Şi acesta este timpul, ca să spunem cu inversul cuvântului din versetul 9, nedesăvârşirii. Darurile sunt desăvârşite în ele însele, căci ele vin de la Dumnezeu, cu toate că persoanele care le practică sunt nedesăvârşite. Însă darurile sunt date deoarece Adunarea se află într-o stare de nedesăvârşire. Dăruirea darurilor are ca premisă nedesăvârşirea noastră. Noi avem nevoie de profeţii, deoarece noi suntem încă nedesăvârşiţi. Noi avem nevoie de cunoaştere, de descoperiri şi orice altceva ar putea fi în acest capitol şi de asemenea şi în capitolul 12, deoarece noi ne aflăm încă într-o stare de nedesăvârşire.

   Versete călăuzitoare: Marcu 9.38-41

   Ioan povesteşte în Marcu 9.38-41 despre un om, care scotea demoni în Numele lui Hristos. Nu pare prea frumos când el spune de două ori, că omul acesta nu „ne” urmează şi că „noi” – aşa cum spune el – am încercat chiar să-l oprim. De ce nu a spus el mai bine, că problema acestui om consta în aceea că el nu-L urma pe Domnul? Ce contează dacă el nu ne urmează pe noi?

   Poziţia şi slujba surorilor

   Un alt domeniu în care aşa numitele biserici din creştinătate s-au abătut de la ordinea lui Dumnezeu este poziţia şi slujba surorilor. S-ar putea pune întrebarea: „Credeţi că o soră poate fi o slujitoare?” Noi răspundem: „Da, noi credem aceasta deoarece Scriptura o spune”. În Romani 16.1 se spune: „Vă recomand pe Fivi, sora noastră, care este de asemenea o slujitoare a adunării din Chencrea.” Realmente noi credem că Dumnezeu doreşte ca toate surorile din Adunare (Biserică) să fie slujitoare, aceasta înseamnă în adevăratul sens al cuvântului. Dar când este vorba să se folosească cuvântul „slujitor” conform terminologiei obişnuite, pe care o adoptă poziţia falsă a clerului, nici un moment nu credem că un frate sau o soră ar trebui să fie pe un asemenea loc. Din Sfânta Scriptură rezultă foarte clar că rolul femeii în Adunare (Biserică) nu este unul public.