...n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 01.07.2022 |
Home
|
O verigă în lanț - David R. Reid | |||
Dumnezeu folosește o varietate de verigi în lanțurile dragostei Sale, dar cea mai des folosită verigă este „veriga-persoană”. Aproape întotdeauna, un creștin nou convertit, uitându-se înapoi pe lanț, va spune ceva de genul: „Băiatul acela, care vorbea mereu despre Isus, nu mi-l puteam uita. Cum să nu fi putut citi broșurica pe care mi-a dat-o? Și apoi a fost acea tânără, care era foarte îngrijorată că nu aveam un loc de muncă și a spus că se va ruga pentru asta, tocmai ea! Apoi, după ce am primit brusc acest loc de muncă, am întâlnit o altă tânără la cantină. Întotdeauna își pleca capul înainte de a mânca. Curiozitatea mea în legătură cu acest lucru a determinat-o să-mi spună (din Biblie, pe care părea să o fi scos de nicăieri!) ceea ce era, evident, cel mai interesant lucru din viața ei. | |||
|
Prindeți vulpile mici! - David R. Reid | |||
Verset călăuzitor:
Cântarea Cântărilor 2.15 Cântarea Cântărilor 2.15: Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; pentru că viile noastre sunt în floare.
| |||
|
Metode de evanghelizare moderne: Amestecul cu lumea? - Paul Wilson | |||
Metodele moderne de evanghelizare (cum ar fi evanghelizarea ecumenică
pe scară largă, evanghelizarea prin prietenie etc.) promit un succes
mai mare în convertirea oamenilor, dar rezultatele lor negative nu pot
fi negate. Acesta este subiectul următorului articol, pe care autorul
l-a scris acum mai bine de șaizeci de ani, dar care este încă relevant
astăzi. | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
Dacă un om este cu adevărat născut din Dumnezeu, el va crede în Hristos și Îl va iubi pe Dumnezeu; el își va dovedi autenticitatea prin faptul că îi iubește pe toți cei care sunt născuți din Dumnezeu - adică pe frații și surorile sale în credință. | |||
|
Jertfă vie - David R. Reid | |||
Verset călăuzitor:
Romani 12.1
Romani 12.1:
Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu; să aduceți
trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu;
aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.
Citește și Exodul 3.15-18; 8.25-28; 10.8-11;
10.24-26. | |||
|
BEMA credinciosului ... sau: Ce mă așteaptă la scaunul de judecată! - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Romani 14.10-13; 1 Corinteni 3.10-15; 4.2,5: 2 Corinteni 5.9,10; 2 Timotei 4.7.8 În ruinele vechiului Corint, arheologii au descoperit vechea „agora”, piața sau locul central de adunare din oraș. Pe una dintre laturile acestei piețe deschise, pavate cu piatră, se află o mare platformă dreptunghiulară din blocuri de piatră, respectiv un pupitru, care se ridică la aproximativ opt metri deasupra pavajului agora. Acesta era „BEMA”. Aici stăteau judecătorii pentru a decide disputele civile sau pentru a urmări competițiile atletice. ... | |||
|
Zidurile Ierihonului: principii spirituale pentru lupta spirituală - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Iosua 6 Aproape fiecare a auzit de Iosua și de zidurile Ierihonului. Probabil pur și simplu pentru că fiecare cunoaște cântecul: „Joshua fit the battle of Jericho, and walls came a-tumblin’ down“ [Joshua a dus bătălia de la Ierihon, iar zidurile s-au dărâmat]. În orice caz, această relatare nu este o legendă sau un mit. La aproximativ patruzeci de ani după ce israeliții au părăsit Egiptul, ei au dus o bătălie decisivă în noua lor patrie. Ierihonul era înconjurat de ziduri și era un mare obstacol pentru israeliți, deoarece se afla chiar în mijlocul drumului spre Țara Făgăduinței. Ierihon trebuia cucerit! | |||
|
Puternic, dar cu caracter slab! - David R. Reid | |||
Versete călăuzitoare: Judecători 13-16
Ce om a sfâșiat cu mâinile goale un leu care
îl ataca? Cine a ucis o mie de dușmani în război cu o singură mână,
folosind ca armă doar fălcile unui măgar? Ce halterofil a apucat
porțile și stâlpii unui oraș antic, care cântărea cel puțin cinci sute
de kilograme, apoi a luat totul pe umeri și l-a purtat pe umeri pe o
distanță de aproximativ treizeci și opt de mile până în vârful
muntelui? Ce „expert în demolări” a dărâmat o casă mare cu o singură
lovitură puternică a brațului? A fost noul superman? Nu! Atunci
trebuie să fie ... | |||
|
Slujitori și slujitoare: Volumul 2 - Walter Keune | |||
Volumul acesta - o culegere de 107 meditații - continuă seria de gânduri scurte referitoare la persoane mai mult sau mai puțin cunoscute atât din Vechiul Testament cât și din Noul Testament. Asemenea trezorierului Șelomit (1 Cronici 26.26-28) și administratorilor credincioși nu numai ai tainelor lui Dumnezeu ci și ai Cuvântului lui Dumnezeu ar trebui să ne însușim tot ce Dumnezeu ne-a pus la dispoziție și să dăm mai departe spre zidirea noastră spirituală și glorificarea Domnului.
Vă doresc câștig lăuntric și binecuvântare la studiul cărții
„Slujitori și slujitoare, volumul 2”. | |||
|
Slujitori și slujitoare: Volumul 3 - Walter Keune | |||
În prefața acestui volum - o culegere de 90 de meditații - autorul spune că scenele cotidiene constituie marea parte a vieții noastre, dar cu regret acestea nu se regăsesc în albumele noastre de fotografii.
„Slujitori și slujitoare” vrea să umple această lacună și să
oglindească situațiile de fiecare zi. Ele sunt luate din viață, dar
tocmai în aceste momente ar trebui să se arate în mod deosebit faptul
că suntem creștini.
Vă doresc câștig lăuntric și binecuvântare la studiul cărții
„Slujitori și slujitoare, volumul 3”. | |||
|
Psalmul 125 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 125 Titlul: O cântare a treptelor.
O cântare a treptelor. O nouă culme este suită, o altă stație a
pelerinajului este atinsă. În conținut se observă deslușit, în orice
caz, o intensificare, căci deplina siguranță în privința viitorului
este o treaptă mai înaltă a credinței, decât dacă, privind în urmă, Îi
atribuim DOMNULUI scăparea de până acum. Credința L-a lăudat pe DOMNUL
pentru salvările experimentate și acum ea se înalță la bucuria
încrezătoare pentru siguranța prezentă și viitoare a celor care se
încred în DOMNUL. Dacă pelerinii au cântat psalmul anterior la
intrarea pe porțile Ierusalimului, atunci ne putem imagina că pe
acesta l-au putut intona cam când au înconjurat zidurile cetății. | |||
|
Psalmul 124 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 124 Titlul: O cântare a treptelor.
O cântare a lui David într-un cor mai înalt.
Lingviștii sunt contra acestui titlu; scurta cântare scoate la iveală
multe neologisme și forme lingvistice decorative, care nu ar fi fost
cunoscute epocii lui David. S-ar putea să fie așa; totuși, domnii
savanți au susținut așa de multe lucruri îndoielnice, încât suntem
într-adevăr îndreptățiți să folosim prudența față de explicațiile lor.
Indiscutabil este faptul că psalmul, în întregul său ton și în multe
dintre imaginile sale este foarte asemănător cu psalmii scriși de
David. | |||
|
Ucenicia - condiții, examene și răsplătiri - Stanley Bruce Anstey | |||
În această după-amiază vreau să vorbesc despre ucenicie: condițiile, încercările și răsplătirile ei. | |||
|
Divergențe de opinii între credincioși - care este atitudinea mea? - Gerd Pohl | |||
Verset călăuzitor: Filipeni 2.5
Vremurile pe care le trăim acum și tot ceea
ce experimentăm arată foarte clar câte divergențe pot exista între
creștinii credincioși și cât de puțin suntem capabili să le rezolvăm.
Nu cred că există vreo comunitate creștină care să nu aibă o problemă
de acest fel. Este oare posibil ca noi să avem moduri greșite de
gândire în loc de soluții bune? | |||
|
Suveranitatea lui Dumnezeu - o piatră de poticnire? - Stephan Isenberg | |||
Versete călăuzitoare: Romani 9.18,19; 1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9 Subiectul referitor la suveranitatea lui Dumnezeu, pe de o parte, și la responsabilitatea omului, pe de altă parte, i-a frământat și uneori divizat pe creștini timp de multe secole. Chiar și astăzi, aici și acolo se duc bătălii aprige - sub drapelul susținerii adevărului lui Dumnezeu. Dacă această bătălie poate fi câștigată cu adevărat de o parte sau de alta rămâne o întrebare deschisă. În această bătălie, oamenii vor adesea să joace ambele părți ale monedei una împotriva celeilalte, pentru că sunt mulțumiți doar cu un sistem de gândire în care totul poate fi explicat în mod omenesc și logic. Când vine vorba de mântuirea omului, unii sunt de părere că alegerea făcută de Dumnezeu este valabilă de neclintit (ceea ce este adevărat), astfel încât omul nu poate evita acest „har irezistibil”. Ceilalți îl văd pe om atât de liber în deciziile sale, încât cred că omul se are principial pe sine însuși în propriile mâini, ca să devină mântuit sau nu. Dar există și tot mai mulți creștini care încearcă să meargă pe o cale de mijloc, recunoscând mai mult sau mai puțin smeriți că gândurile și căile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât cele ale omului (Isaia 55.9). | |||
|
A murit Hristos pentru păcatele lumii întregi? - William Kelly | |||
Apostolul spune că Hristos nu este doar ispășirea „pentru păcatele noastre”, „ci și pentru lumea întreagă”. În întreaga Scriptură, „ispășirea păcatelor” se referă întotdeauna în mod explicit la cei care cred, deci, în sens nou-testamentar, la copiii lui Dumnezeu. ... | |||
|
Are omul voința liberă? - Stephan Isenberg | |||
Chiar dacă nu bănuim la prima vedere, această
întrebare este totuși un fundament serios al credinței noastre. Cu
siguranță, un răspuns la această întrebare nu este ușor și mulți au
încercat deja să răspundă la această întrebare. Prin urmare, astăzi
putem fi foarte recunoscători că atât de mulți au abordat deja această
întrebare și că avem la dispoziție o multitudine de gânduri. | |||
|
Înseamnă predestinarea că unii oameni au fost trecuți cu vederea la mântuire? - Dirk Schürmann | |||
Dacă nu ar fi fost păcatul, omul ar fi trăit veșnic pe pământ și nu în cer. Și mulți dintre cei care nu au fost aleși înainte de întemeierea lumii vor trăi și ei pe pământ pentru eternitate! Toți cei care sunt răscumpărați din păcatul lor și nu sunt aleși mai dinainte din veșnicie (de exemplu, credincioșii din Împărăția de o mie de ani) vor locui în veșnicie pe pământul nou, curățat, nu în cer (Apocalipsa 21.1-8). Pe lângă aceasta, Dumnezeu a ales un anumit grup (mădularele Bisericii) pentru a primi toate binecuvântările cerești și pentru a locui acolo în cer, în veșnicie, cu El; Biserica (Adunarea) va fi cortul lui Dumnezeu la restul oamenilor răscumpărați. | |||
|
Mântuirea - posibilă prin contribuția omului? - Botschafter | |||
Nimic nu a denaturat mai mult învățătura
creștină decât doctrina, acceptată de mulți, că s-ar putea cădea din
har. Dar dacă un om ar putea deveni copil al lui Dumnezeu în virtutea
propriei sale voințe, el ar putea deveni din nou sclavul lui satan în
clipa următoare în virtutea aceleiași voințe. Dar, așa cum niciun om
nu poate deveni copil al lui Dumnezeu prin efectul propriei sale
voințe, tot așa niciun om nu poate anula relația pe care Dumnezeu
Însuși a stabilit-o și instituit-o. | |||
|
Predestinare dublă în epistola lui Iuda? - Willem Johannes Ouweneel | |||
Este remarcabil faptul că Duhul Sfânt spune despre acești oameni imediat după aceea că ei erau deja înscriși de mult timp pentru această judecată. Așadar, înainte de a se face vreo descriere a acestor oameni, se spune că judecata asupra lor este deja stabilită. Calvin a dedus de aici că anumiți oameni au fost deja respinși veșnic de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, așa cum alții sunt aleși veșnic. Dacă ar fi așa, ... | |||
|
Predestinarea - consecința credinței noastre? - Botschafter | |||
Privită din acest punct de vedere, doctrina
predestinării este o comoară infinit de mângâietoare pentru creștinul
credincios. El învață din ea că toată fericirea lui se bazează pe
dragostea eternă și pe planurile eterne ale lui Dumnezeu. Această
conștientizare îl desprinde de sine însuși și îl aduce într-o legătură
mai strânsă cu Dumnezeu. Îi așază picioarele pe un teren ferm, de
neclintit, căci ce este mai sigur decât dragostea veșnică a lui
Dumnezeu? Ea înlătură orice gând despre propria activitate și propriul
caracter ales; căci „nu este [sau: nu depinde] de la cine vrea, nici
de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu, care Se îndură” (Romani 9.16).
Din păcate, omul a abuzat de acest adevăr glorios și l-a pus ca o
piatră de poticnire în calea păcătosului pierdut. Nimic nu este mai
contrar Scripturii și planului Duhului Sfânt decât această
utilizare greșită. Predestinarea este un adevăr care trebuie învățat
în Biserica (Adunarea) lui Hristos, dar nu este potrivit pentru
predicile adresate lumii. Păcătoșilor pierduți trebuie să li se
propovăduiască Evanghelia harului lui Dumnezeu în Hristos; trebuie să
li se ceară în locul lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Chiar dacă
predicatorul Evangheliei știe că vor crede doar atâția câți sunt
rânduiți pentru viața veșnică, el nu trebuie să includă predestinarea
în predicarea sa. Dacă o face, el discreditează proclamarea harului
lui Dumnezeu și simțul responsabilității omului în ceea ce privește
acceptarea Evangheliei. Niciodată apostolii nu au procedat în acest
mod. Ei au predicat Evanghelia tuturor creaturilor; i-au determinat pe
oameni să creadă. Dar ei îi instruiau cu privire la predestinare doar
pe cei care credeau adevărul creștin. Așa că se cuvine și acum să se
procedeze la fel. Doctrina predestinării este la locul ei în
interiorul casei, pentru întărirea și mângâierea credincioșilor.
Diavolul este cel care i-a atribuit un loc în afara casei, pentru
poticnirea sufletelor îndurerate. | |||
|
Predestinarea și planul lui Dumnezeu - Charles Henry Mackintosh | |||
Aceste pasaje (vezi mai sus) ne dau o
mărturie clară și fără echivoc a harului divin față de toți, fără a
lua în considerare responsabilitatea omului sau planurile veșnice ale
lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu arată clar că omul este
responsabil și că Dumnezeu poate acționa fără restricții. | |||
|
Tu poți avea pace și siguranța mântuirii! - Charles Henry Mackintosh | |||
Dacă un israelit ar fi fost întrebat despre savurarea păcii sale, ce ar fi răspuns? Ar fi spus el: știu că nu există o altă cale de ieșire pentru mine, decât sângele mielului și știu că aceasta este o cale divină perfectă; mai mult, știu că sângele a fost vărsat și stropit pe ușorii ușii mele; dar, în ciuda acestui fapt, nu mă simt cu totul liniștit; nu sunt pe deplin sigur că sunt în siguranță. Mă tem că nu prețuiesc sângele așa cum ar trebui, nici nu iubesc pe Dumnezeul părinților mei așa cum ar trebui? Ar fi fost acesta răspunsul lui? | |||
|
Un ostaș - Walter Keune | |||
Ioan 19,34:
„Unul dintre ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit
sânge și apă.” Sângele este baza mântuirii noastre, iar apa este mijlocul spre curățirea noastră morală. Ambele sunt necesare și curg spre noi din Mântuitorul mort. Moartea Sa este viața noastră. | |||
|
Cronologia evenimentelor din zilele răstignirii - Roger Liebi | |||
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică - Cronologia evenimentelor din zilele răstignirii - Cele mai importante momente din Săptămâna patimilor - Săptămâna patimilor - privire de ansamblu | |||
|
Miercuri: Complotul și trădarea - Roger Liebi | |||
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică S-a convenit cu Iuda Iscarioteanul ca el să Îl predea pe Domnul Isus într-un mod foarte discret, pe ascuns. De aceea, ziua de miercuri ar putea fi intitulată „Complot și trădare”. Cu toate acestea, această zi, miercurea aceasta, nu a fost doar ziua teribilă a complotului și a trădării de către sinedriu și Iuda, ci și ziua în care Domnul Isus a fost uns de Maria din Betania. Acest lucru este descris în Marcu 14.3-9, Matei 26.6-13 și Ioan 12.1-8. Este important de reținut: Ioan 12 descrie modul în care Domnul Isus a venit vineri în Betania. Acolo au pregătit o masă pentru El în seara zilei de vineri, care era masa de sabat. De asemenea, a stat acolo și sâmbăta (care era încă sabatul). Apoi, în Ioan 12, în legătură cu intrarea în Ierusalim, se folosește expresia „a doua zi”. Prin urmare, acest lucru înseamnă: duminică. Aici trebuie remarcat: Domnul a venit vineri în Betania. În Ioan 12.3 se spune, cu metoda timpului nedeterminat, că Maria a uns picioarele Domnului acolo. | |||
|
Marți: Confruntări și discuții înverșunate - Roger Liebi | |||
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Marți a fost o zi de confruntări și discuții aprinse, care au provenit
de la ziua precedentă. Vedem așadar că există o succesiune de
evenimente foarte condiționate unul de altul. Judecătorii lui Israel
s-au confruntat cu Domnul și au zis: „Cu ce drept faci lucrul acesta?”
Dar Domnul Isus a răspuns cu o contra-întrebare. Nu este întotdeauna
nepoliticos să se pună contra-întrebări. Contra-întrebările sunt
uneori absolut necesare. Contra-întrebarea Domnului Isus a fost
următoarea (Luca 20.4): „Botezul lui Ioan, era din cer sau de la
oameni?”. Aceasta a fost o întrebare foarte provocatoare. | |||
|
Luni: A doua curățire a Templului - Roger Liebi | |||
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Înainte de a analiza ziua de luni mai în detaliu, să facem o scurtă
trecere în revistă a întregii săptămâni. În Marcu 11.12, după intrarea
în Ierusalim, este scris: „Și a doua zi ...”. Acest lucru arată
clar că purificarea Templului nu a avut loc duminică, ci a doua zi,
luni. În Marcu 11.19-20 ni se dă, de asemenea, momentul următor:
„Și, când s-a făcut seară, a ieșit afară din cetate. Și
dis-de-dimineață devreme...”. Acest lucru arată clar că ceea ce
urmează s-a întâmplat într-o nouă zi, și anume marți. În Marcu 14.1 se
spune: „Iar după două zile era Paștele și sărbătoarea azimelor”.
Aceasta înseamnă că din momentul menționat în Marcu 14.1 mai erau doar
două zile până la Paștele care începea întotdeauna pe 14 Nisan, deci
în acest caz în aceeași săptămână, joi. În așa-numita numărătoare
inclusivă, ziua curentă este denumită ziua întâi, iar ziua
următoare ziua a doua. Prin urmare, această referire din Marcu
14.1 deschide relatarea evenimentelor de miercuri. | |||
|
Duminica Floriilor: Intrarea Împăratului în Ierusalim - Roger Liebi | |||
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Duminica Floriilor, după cum vom vedea imediat, a fost preludiul celei
de-a doua purificări a Templului. Titlul potrivit pentru această zi
este „Intrarea Împăratului în Ierusalim”. Această zi a fost
extraordinar de importantă. Domnul Isus spune în Luca 19, versetul 42:
„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, cele care
sunt spre pacea ta!” El numește această zi, adresându-Se
Ierusalimului, „această zi a ta!”. Ce înseamnă asta? Era ziua
Ierusalimului! Dar ce este atât de special în ziua Ierusalimului? Este
vorba de a 173.880-a zi de la decretul regelui Artaxerxes, care la 14
martie 445 î.Hr. i-a dat lui Neemia permisiunea de a reconstrui
cetatea Ierusalim, aflată în ruină. | |||
|
El a venit la Ierusalim: Introducere - Roger Liebi | |||
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
În această carte este vorba de cele opt zile de la Duminica Floriilor
până în ziua Învierii. Aceste opt zile sunt atât de importante încât
în cele patru Evanghelii, care ilustrează viața Domnului Isus pe
pământ timp de 33 de ani, aproximativ 32% din text este dedicat numai
acestei săptămâni. Astfel, aproape o treime din Evanghelii se ocupă de
această scurtă perioadă de timp. Acest lucru arată clar că avem de-a
face cu o succesiune de zile extrem de semnificative. Ar fi important să știm pe de rost ce s-a întâmplat în fiecare dintre aceste opt zile - de la o duminică la alta. Pentru început, citim în Luca 19, începând cu versetul 28, intrarea triumfală a Împăratului împăraților în Ierusalim. | |||
|
Esența patimilor lui Hristos - Stephan Isenberg | |||
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu! Pentru ce M-ai
părăsit?” | |||
|
Paștele: Ce are de spus pentru noi astăzi? - Ernst-Eugen Hücking | |||
„Și să-l mâncați în grabă”
| |||
|
Cele patru zile ale răscumpărării - Roger Liebi | |||
Săptămâna Patimilor Domnului Isus Hristos privită din perspectiva sa
iudaică
Aproximativ o treime din Evanghelii ne concentrează privirea asupra
ultimei săptămâni în care Domnul Isus a suferit ultima oară pentru
păcatele noastre și, în cele din urmă, a înviat din morți. Așadar,
ceea ce s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, în preajma Paștelui,
trebuie să aibă o mare importanță!
În acest articol, autorul face ca evenimentele din patru zile din
Săptămâna Patimilor să apară în fața ochilor noștri într-un mod foarte
pictural și realist și dorește să ne umple inimile de mare admirație.
Toate evenimentele din zilele respective ale săptămânii au avut loc
conform unui plan minunat în sfatul lui Dumnezeu. Ele prezintă
paralele uimitoare cu Psalmii, care erau cântați în Templu în anumite
zile ale săptămânii, și cu cele șapte zile ale creației din Geneza 1
și 2. Detaliile scoase la lumină ne arată măreția lui Dumnezeu în
aceste evenimente dintr-o nouă perspectivă și ne îndreaptă spre cel
mai mare plan de pace din toate timpurile. | |||
|
Stânca lovită - William Kelly | |||
Exodul 17.6; Numeri 20.8
Când citim cu credință simplă pasajele
dificile din Biblie, găsim în ele frumusețea extraordinară a
Scripturii și o confirmare a originii sale divine. Dumnezeu nu ne-a
dat Cuvântul Său pentru a ne pune în încurcătură, ci pentru ca inimile
noastre să crească în dependență de El și în încredere în El. Acolo
unde necredința vede o contradicție, putem descoperi două laturi
diferite ale aceluiași adevăr. Acest lucru este foarte încurajator!
Astfel, credinciosul nu se lovește de un zid, de la care nu poate
merge mai departe, ci de o ușă care se deschide spre credință și care
lasă să se întrevadă o slavă dublă. | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Ioan, după ce în capitolul 3 versetul 24 a introdus subiectul Duhului Sfânt care locuiește în copiii lui Dumnezeu, se grăbește în acest al patrulea capitol să ne avertizeze cu privire la numeroasele duhuri false [profeți] care au ieșit în lume căutând să imite Duhul lui Dumnezeu. | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 3 - Stanley Bruce Anstey | |||
Ioan face o mică digresiune pentru a explica de unde își iau copiii lui Dumnezeu puterea morală pentru a practica dreptatea (neprihănirea): aceasta vine din contemplarea dragostei Tatălui.
În Ioan 3.16, Ioan vorbește despre
măsura dragostei lui
Dumnezeu pentru cei pierduți; aici, în 1 Ioan 3.1, el vorbește despre
felul dragostei Tatălui pentru copiii Săi. Noi suntem
subiectele dragostei Sale! El vrea ca noi nu numai să cunoaștem acest
fapt minunat, ci și să ne bucurăm de el. A trăi fiind conștienți că
suntem iubiți în chip desăvârșit și veșnic de Tatăl este o motivație
puternică pentru a trăi în mod corect. Într-adevăr, El ne iubește la
fel de mult cum Îl iubește pe Fiul Său (Ioan 17.23)! | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 2 - Stanley Bruce Anstey | |||
După ce Ioan a vorbit despre purtarea de grijă plină de har a lui Dumnezeu pentru copiii Săi înclinați să eșueze, el se grăbește să corecteze concepția greșită conform căreia cineva ar putea crede că el învață că ar fi în regulă pentru un copil al lui Dumnezeu să păcătuiască (deoarece există această purtare de grijă). El exclamă: „Copiii mei, vă scriu aceasta, pentru ca să nu păcătuiți”. | |||
|
În armonie cu Dumnezeu - Walter Scott | |||
Marele adevăr fundamental al vieții creștine este necesitatea de a ajunge și de a rămâne în armonie cu Dumnezeu. Când îi îndemnăm pe cititorii noștri să facă acest lucru, nu ne gândim la o stare fără de păcat sau la „perfecțiune”, cum este numită uneori. Se spune că Wesley, acel om deosebit și bun - mai bun decât învățătura sa - a întâlnit un număr de oameni care au avut pretenția înaltă de a fi într-o stare de sfântă perfecțiune, astfel încât ei nu puteau sau nu voiau să păcătuiască; dar el menționează, de asemenea, că nici unul din treizeci nu a rămas corect și fericit până la sfârșit. Dar ceea ce ne dorim pentru noi și pentru cititorii noștri este convingerea pe care Duhul Sfânt o lucrează în suflet: că Dumnezeu este cu noi și că suntem în armonie cu El. | |||
|
Slujitori și slujitoare: Volumul 1 - Walter Keune | |||
În prefața acestui volum - o culegere de 83 de meditații - autorul spune:
Am impresia că momentele devoționale din
familie au devenit mai rare în aceste zile. Și totuși, ele sunt atât
de importante și benefice. Părinților le revine sarcina de a le adapta
la înțelegerea copiilor. Nu este atât de ușor, deoarece copiii trec
prin diferite stadii de dezvoltare. | |||
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (3) - Stanley Bruce Anstey | |||
Versete călăuzitoare: Matei 25.31-46 3. | Venirea Domnului cu privire la națiuni
Așa cum am menționat la începutul acestei
prelegeri, această ultimă parte a vorbirii de pe Muntele Măslinilor a
Domnului se referă la venirea (arătarea) Sa în legătură cu națiunile
păgâne (Matei 25.31-46). | |||
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (2) - Stanley Bruce Anstey | |||
Versete călăuzitoare: Matei 24.45-25.30 2. | Venirea Domnului pentru creștinătate La începutul acestei secțiuni, observăm o schimbare clară în exprimările Domnului referitoare la venirea Sa. Această schimbare indică faptul că El nu vorbește despre aceiași oameni ca în secțiunea anterioară.
Unele dintre diferențele din acest pasaj
sunt:
·
Venirea Domnului nu este menționată ca fiind venirea Fiului Omului.
·
Venirea Domnului (răpirea) este menționată de trei ori.
·
Nu este citată nicio profeție din Vechiul Testament.
·
Nu sunt date semne pământești.
·
Ierusalimul și Templul nu sunt menționate.
·
Sabatul nu este menționat.
·
Hristos ca Mesia nu este menționat („Hristos” înseamnă „Mesia”; Ioan
1:41). | |||
|
Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (1) - Stanley Bruce Anstey | |||
Versete călăuzitoare: Matei 24.1-44 1. | Venirea Domnului cu privire la Israel Domnul tratează mai întâi venirea Sa în legătură cu Israel, deoarece evanghelia după Matei este scrisă în primul rând pentru iudei. Venirea Sa în legătură cu Israel are a face cu arătarea Sa după necazul cel mare, nu cu răpirea. El Se adresează ucenicilor Săi ca și cum ei ar fi rămășița iudaică care va fi pe pământ în acea zi viitoare | |||
|
Comentariu la Epistola 3 Ioan - Stanley Bruce Anstey | |||
Această a treia epistolă o completează pe cea de-a doua în multe feluri. În cea de-a doua epistolă ni se spune pe cine să nu primim și cu cine să nu avem părtășie, iar în cea de-a treia epistolă ni se spune pe cine să primim și cu cine să avem părtășie. Așadar, o ușă închisă caracterizează cea de-a doua scrisoare, pentru că este vorba despre modul în care trebuie să ne purtăm cu învățătorii răi. În schimb, o ușă deschisă marchează această a treia epistolă, deoarece este vorba despre modul în care trebuie să ne purtăm cu adevărații slujitori ai Domnului, care aduc adevărul. | |||
|
Comentariu la Epistola 2 Ioan - Stanley Bruce Anstey | |||
Epistolele a doua și a treia ale lui Ioan sunt în general considerate ca fiind anexe la prima epistolă. Ele poartă caracteristicile primei epistole în ceea ce privește stilul, alegerea cuvintelor și limbajul. Există puține îndoieli că apostolul Ioan este autorul ambelor epistole, chiar dacă numele său nu este menționat. Fiind vorba de epistole pastorale (adică scrisori adresate unor persoane și nu unei adunări sau unui grup de oameni), aceste epistole dau sfaturi în legătură cu frații care călătoreau predicând și învățând. | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Capitolul 1 - Stanley Bruce Anstey | |||
Primele patru versete din capitolul 1
constituie introducerea scrisorii. Este o descriere a faptului că
viața veșnică a fost revelată în lume în Persoana Fiului lui Dumnezeu
și că persoane competente și de încredere (apostolii) au dat mărturie
despre aceasta. Ei ne-au vestit acest fapt minunat, pentru ca noi să
avem parte de această viață împreună cu ei și astfel să avem părtășie
cu Tatăl și cu Fiul și cu toți cei în care Dumnezeu a lucrat. | |||
|
Comentariu la Epistola 1 Ioan: Introducere - Stanley Bruce Anstey | |||
În partea principală a epistolei, Ioan dă trei motive
pentru care le scrie credincioșilor din acest timp:
| |||
|
Viața veșnică o posesiune actuală - Botschafter | |||
Versete călăuzitoare: 1 Ioan 5.13
„Viața veșnică” este un dar al lui Dumnezeu. Omul are nevoie de
această viață pentru că el este „mort în greșeli și păcate” (Efeseni
2.1). Cum ar putea cineva să fie în slava veșnică fără să posede viața
veșnică? De aceea, citim în Cuvântul lui Dumnezeu că Dumnezeu „a
trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan
4.9). „În El era viața” (Ioan 1.4). Hristos era „viața veșnică, care
era cu Tatăl și care ne-a fost arătat” (1 Ioan 1.2). De aceea, El a
putut spune: „Eu sunt viața” și „Eu am venit ca să aibă viață și s-o
aibă din belșug” (Ioan 11.25; 10.10). Iar despre mulți dintre
ascultătorii Săi a putut spune: „Nu vreți să veniți la Mine, ca să
aveți viața” (Ioan 5.40). L-au urmat pentru că voiau să vadă minuni și
semne. Erau curioși să vadă ce va face El, dar nu erau mișcați în
inimile lor. Ei voiau să mănânce din pâini, pentru a-și satisface
foamea, dar nu voiau să vină la El pentru viață. În schimb, au
strigat: „Nu-L vrem!”. – „Răstignește-L!” Acesta este omul în starea
sa naturală. | |||
|
Social media: Ne schimbăm standardele? - Ron Reid | |||
Putem folosi social media în mod constructiv?
Versete călăuzitoare: Proverbele 18.24; Matei 6.33; Galateni 1.10
Cum ne folosim de fapt timpul?
Un prieten creștin a postat recent pe Facebook că simte că
petrece prea mult timp pe Facebook. Încercați să înțelegeți această
logică!
Câteva zile mai târziu, un alt prieten creștin de pe Facebook a
spus lumii că își ia o pauză de 48 de ore de la social media pentru
a-și reînnoi mintea și sufletul. Acest lucru ridică o întrebare
evidentă: Dacă social media îi secătuiește mintea și sufletul - de ce
se mai întoarce?
Social media a schimbat dramatic modul în care mulți dintre noi
comunicăm, ne relaxăm și chiar lucrăm - dar pare să fie și o sursă de
confuzie. Nu este surprinzător faptul că mulți creștini se întreabă
cum ar trebui să folosească social media. Este responsabil și/sau
înțelept să o folosim? Pierdem timpul Domnului făcând acest lucru?
Promovează social media superficialitatea sau o mentalitate de căutare
a atenției? Creează ele o mentalitate nesănătoasă care se bazează pe
competiție sau pe compararea noastră cu alții? Toate acestea sunt
preocupări valabile pentru bunăstarea noastră spirituală. | |||
|
Încurajări pentru slujitorii obosiți ai lui Dumnezeu - Botschafter | |||
Versete
călăuzitoare: 1 Împărați 19
Iată deci unde ajunsese Ilie, puternicul erou al credinței:
„Dorea să moară” (1 Împărați 19.4). A devenit slab în momentul în care
fusese cel mai puternic. Un om ca și noi, el nu era puternic în el
însuși, ci doar în Dumnezeu; și a dovedit acest lucru în viața sa de
până acum. Faptul că acum s-a prăbușit nu era o minune, dar faptul că
s-a ridicat a fost o minune.
Cu puțin timp în urmă,
Ilie stătuse pe muntele Carmel în puterea credinței, iar Domnul a
putut să dea o mărturie minunată prin el. Revelația glorioasă a
puterii fusese urmată de un eșec. Acest lucru se întâmplă adesea.
Urcarea este urmată de o coborâre, iar adâncimea depresiunii
corespunde înălțimii entuziasmului. | |||
|
Eșecul nu este sfârșitul - David R. Reid | |||
Eșecul nu este sfârșitul Ți-ai întocmit planuri bune la început de an? Ai renunțat deja la ele? Cel mai probabil, planurile tale în a ține o dietă și de a face exerciții fizice în mod regulat au eșuat în urmă cu câteva săptămâni. Poate că și planurile tale pioase, cum ar fi citirea integrală a Bibliei într-un an, au căzut și s-au întrerupt, iar acum ești descurajat pentru că nu ești disciplinat.
S-ar putea
că te lupți cu un eșec și mai mare în viața ta - un eșec mult mai grav
decât un plan întocmit de Anul Nou la care ai eșuat. L-ai dezamăgit pe
Dumnezeu într-un mod despre care crezi că Dumnezeu nu-l poate ierta?
Te simțiți vinovat pentru asta și ți-ai pierdut tot curajul? Ești
disperat? Și gândești că nu vei reuși niciodată să trăiești o viață
care să fie pe placul lui Dumnezeu? Că nu vei mai fi niciodată de
folos în slujba Domnului? | |||
|
Ai resentimente față de călăuzirea Domnului în viața ta? - Botschafter | |||
În evanghelia după Matei 11 găsim o întâmplare ciudată din viața lui Ioan Botezătorul, o întâmplare care poate servi foarte bine pentru instruirea și îndemnul nostru. Ioan Botezătorul se poticnea de Isus. „Cum este posibil așa ceva?”, ar putea întreba cineva. Ioan Botezătorul, pregătitorul drumului pentru Mesia, omul al cărui deget arăta spre Isus, Mielul lui Dumnezeu - cum putea să se poticnească de El? Și totuși așa a fost. Cuvintele Domnului: „fericit este oricine nu se va poticni de Mine“ pun acest fapt dincolo de orice îndoială. Dar de ce se poticnea? Dacă ne uităm la circumstanțele în care s-a aflat Ioan, ne va fi mai ușor să găsim răspunsul corect la această întrebare. | |||
|
Psalmul 123 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 123 Titlul: O cântare a treptelor. În realitate, urcăm tot mai mult. La începutul călătoriei noastre de pelerinaj (Psalmul 120) a răbufnit o tânguire privind mediul nostru înconjurător potrivnic. În psalmul următor deja ne-am ridicat ochii spre munții din depărtare și am făcut popas într-o siguranță bine garantată. De aici urcăm la priveliștea plină de încântare a casei lui Dumnezeu. Dar acum privim nemijlocit în sus spre DOMNUL și astfel ne aflăm la o înălțime care le întrece cu mult pe toate celelalte. Ochii cântărețului privesc acum peste dealuri, peste așternutul picioarelor de pe pământ ale DOMNULUI, în sus, spre tronul Său înălțat din cer.
| |||
|
Psalmul 122 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 122 Titlul: O cântare a treptelor. A lui David
| |||
|
Comentariu la Psalmii treptelor sau Cântări de pelerinaj - C.H. Spurgeon | |||
Această mică grupare
de psalmi din Cartea Psalmilor constă din cincisprezece cântări
scurte. Despre ce vrea să spună titlul dat lor, de fapt, părerile sunt
foarte împărțite deja din vechime și astăzi încă sunt la fel. Titlul
este tradus fie „Cântarea treptelor”, fie „Cântarea suirii”. Dar
fiecare dintre aceste două traduceri a condus iarăși la mai multe
interpretări cu totul diferite ale sensului.[1]
[1]
Deoarece rezumatele lui Spurgeon, împărtășite în locul acesta,
nu sunt suficiente în câte o privință, preferăm să dăm,
independent de ele, un rezumat despre diferitele păreri.
Interpretarea pe care o preferă Spurgeon însuși este indicată
aici. –
J. M.
| |||
|
Psalmul 121 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 121 Titlul: O cântare a treptelor.
| |||
|
Psalmul 120 - C.H. Spurgeon | |||
Psalmul 120 Titlul: O cântare a treptelor.
| |||
|
Decalajul din Geneza 1; numai o teorie? - Stanley Bruce Anstey | |||
Practic, fiecare învățător de Biblie respectat din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a învățat că Geneza 1.1,2 se referă la o creație originală a lui Dumnezeu, după care pământul a căzut într-o stare de haos. În cele șase zile menționate în ultima parte a capitolului, Dumnezeu a efectuat apoi o reconstrucție a pământului, adăugând la aceasta crearea vieții animale și a ființelor umane. De aici, ei concluzionează că există un interval de timp nedefinit între crearea pământului (Geneza 1.1,2) și reconstrucția lui (Geneza 1.3-37). În prezent, majoritatea creștinilor evanghelici resping această interpretare a Genezei 1 deoarece „creaționiștii susținători ai ideii de pământ tânăr” au prezentat anumite informații din geologie care i-au convins că nu a existat un pământ original creat de Dumnezeu înainte de cel pe care trăim astăzi. Ei consideră că Geneza 1.1,2 face parte din lucrarea de creație de șase zile a lui Dumnezeu din Geneza 1.3-31. Pentru ei, capitolul este o explicație continuă a creației. De aici, ei concluzionează că relatarea din Geneza indică faptul că Pământul este relativ tânăr - aproximativ șase mii de ani - deoarece cele șase zile (cu care începe timpul) au marcat începutul creației lui Dumnezeu. Mulți s-au întrebat care dintre aceste două interpretări este cea corectă. Această lucrare oferă o prezentare simplă a ceea ce spune Scriptura pe această temă și trage concluziile corespunzătoare.
| |||
|
Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu? - Elmo Clair Hadley | |||
Cum pot pretinde că Îl iubesc pe Dumnezeu,
dacă nu am inimă pentru acele lucruri de care El se bucură? Cum pot
pretinde că sunt un copil al lui Dumnezeu dacă nu doresc să merg mai
departe în comuniune cu Fiul Său, de care El are bună plăcere?
Imposibil. Cum poate exista părtășie cu Tatăl nostru, dacă Domnul
Isus, a cărui hrană a fost să facă voia Tatălui, nu este subiectul
preocupărilor inimilor noastre? Dar în măsura în care El devine pentru
inima noastră „Preaiubitul”, „deosebit între zece mii”, vom găsi o
bucurie reală, o pace reală și o libertate reală în a merge drept pe
calea voinței lui Dumnezeu și în a ne închina și a-L înălța pe Fiul
Său.
| |||
|
„Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat” - Edward Dennett | |||
Primii creștini știau: lucrurile din jurul nostru sunt nestatornice și trecătoare, iar sfârșitul este aproape. Suntem noi la fel de conștienți de acest lucru ca acei credincioși? Poate că ne gândim la acest lucru la sfârșitul anului; dar, trăim cu adevărat în fiecare zi cu gândul că totul se îndreaptă cu repeziciune într-acolo, că Domnul va interveni cu putere pentru a instaura Împărăția Sa? Noi știm că Domnul va veni. Cunoaștem această învățătură din Sfânta Scriptură, și ea apare frecvent în conversații și în slujirea Cuvântului. Și totuși, cumva, ne bazăm pe faptul că „toate rămân așa cum erau de la începutul creației” (2 Petru 3.4). ...
| |||
|
Răpirea abia după necazul cel mare? Ce spune Biblia? - Elmo Clair Hadley | |||
Unii spun că Bserica trebuie să treacă prin necazul cel mare; ei spun: Nu există niciun motiv pentru ocrotirea credincioșilor, să nu treacă prin necazul cel mare, în timp ce martirii din primele timpuri au suferit atât de mult. ...
| |||
|
Rugați-vă neîncetat! - Elmo Clair Hadley | |||
Verset călăuzitor: 1 Tesaloniceni 5.17 Recent am fost preocupat de acest scurt cuvânt din 1 Tesaloniceni 5.17: „Rugați-vă neîncetat”. De multe ori am auzit că înseamnă să fim mereu într-o stare de rugăciune. Cu siguranță că așa este, dar cu siguranță că vrea să ne spună mai mult: Dumnezeu vrea ca noi să vorbim cu El mereu și despre orice. Câteva locuri din Scriptură pot clarifica acest lucru. ... | |||
|
Rugăciunea: o premisă pentru pacea inimii - Elmo Clair Hadley | |||
Este de cea mai mare importanță pentru noi și pentru binele nostru să facem ceea ce Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, ne încurajează să facem: să ne facem cunoscute cererile înaintea lui Dumnezeu în orice lucru, prin rugăciune și cerere, cu mulțumiri. Nimic nu este prea mic ca să nu ne fie de folos, dacă îl aducem în prezența Sa sfântă și îl încredințăm inimii Sale iubitoare; și nimic nu este prea mare ca El să nu poată face acest lucru, dacă este bine pentru noi. Vorbind în mod constant cu El în prezența Sa despre lucrurile mici, dar și despre cele mari ale vieții, aceasta ne va conduce la o intimitate mai profundă cu El și ne va permite să recunoaștem tot mai mult grija Lui sfântă, iubitoare și înțeleaptă pentru noi. Rugăciunea nu înseamnă a-I porunci lui Dumnezeu, nici a-L implora sau chiar a-I cere ceva ce El nu este dispus să ne dea, ci a vorbi despre toate cu Cel care este sfânt, plin de dragoste și înțelepciune și care are un interes profund și personal în tot ceea ce ne privește.
| |||
|
Psalmul 133 - C.H. Spurgeon | |||
Titlul: O cântare a treptelor. A lui David.
| |||
|
Când Dumnezeu ne încearcă: exemplul lui Iosif - David R. Reid | |||
Istoria lui Iosif este una
dintre cele mai captivante și mai provocatoare relatări din întreg
Vechiul Testament. Iosif este unul dintre puținele personaje biblice
despre care nu se relatează nimic negativ. Viața sa exemplară - de la
adolescență (Geneza 37) până la moartea sa la vârsta de o sută de ani
(Geneza 50) - ne convinge și, în același timp, ne încurajează. Iosif
este un exemplu excelent, pe care fiecare credincios ar trebui să-l
urmeze.
| |||
|
Ambiția - Sydney Long Jacob | |||
Ambiția este înainte de toate păcatul celor mari, al celor influenți, al celor înțelepți, al celor învățați, iar cel mai mare păcat dintre toate relele se datorează unei astfel de nevoi de a se impune. Satan a căzut ca urmare a acestei însușiri, iar urmașii lui se grăbesc să-l urmeze în același mod și se străduiesc să devină mari și recunoscuți, ascultând de dorințele inimilor lor înșelate. | |||
|
Când Corona distruge familii, comunități creștine și grupuri de oameni - SoundWords | |||
| |||
|
Tu poţi avea o viaţă fericită: Dumnezeu are autoritatea - Elmo Clair Hadley | |||
Versete călăuzitoare:Psalmul 89.6; Luca 12.5
Autoritatea lui Dumnezeu este atât de copleșitoare, încât ar trebui să îngrozească acel suflet care nu este în armonie cu El: „Şi demonii cred, și tremură” (Iacov 2.19). Autoritatea lui Dumnezeu îi face să tremure. Legiunile de demoni, care îl posedau pe omul din Gadara, au tremurat când Isus le-a poruncit să iese afară din el, deoarece ei cunoşteau autoritatea Sa irezistibilă (Luca 8.31). Numai omul este atât de prost, încât să încerce să se convingă că nu are de ce să se teamă: „Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu!”. (Psalmul 53.1).
| |||
|
Tu poţi avea o viaţă fericită: Să găseşti odihna - Elmo Clair Hadley | |||
Versete călăuzitoare: Matei 11.28-30
Pentru a putea trăi o viață fericită, este important să ai odihnă. Explicând calea de a găsi această odihnă, Domnul nostru spune: „Veniți la Mine ... Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine ... și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. Cel care ne cheamă să luăm asupra noastră jugul Său a fost un exemplu pentru noi atunci când S-a supus voinței Tatălui Său, spunând: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta” (Evrei 10.9). Pentru a găsi odihnă, și noi trebuie să ne supunem voinţa noastră voinței lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce înseamnă „Luați jugul Meu asupra voastră”.
| |||
|
Tu poţi avea o viaţă fericită: Secretul liniştii lăuntrice în împrejurări potrivnice - Elmo Clair Hadley | |||
Versete călăuzitoare: Filipeni 4.6; Matei 11.25 / Luca 10.21
Când Domnul Isus ne îndeamnă să fim recunoscători în orice situație, El nu așteaptă de la noi nimic din ceea ce nu a făcut El Însuși. Nu ar trebui să uităm niciodată că El a fost încercat în toate privințele, la fel ca și noi. Observă cum a reacţionat El când a fost pus la încercare de generația împietrită, chiar și după toate faptele Sale de dragoste și minunile magnifice: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, ... Da, Tată, căci așa a fost plăcut înaintea Ta” (Matei 11.25,26). Iar în Luca 10.21, unde este consemnat același eveniment, găsim de asemenea că s-a consemnat: „În acelaşi ceas, Isus s-a bucurat în duh”.
| |||
|
Tu poţi avea o viaţă fericită: Pace care întrece orice înţelegere - Elmo Clair Hadley | |||
Verset călăuzitor: Filipeni 4.7
Cine nu dorește o astfel de experiență: inimile și sufletele noastre pline de pacea desăvârșită a lui Dumnezeu Însuși? Dar de ce să o dorim, dacă o putem avea? Ea este prezentă pentru fiecare copil al lui Dumnezeu, care şi-o dorește atât de mult, încât el îndeplineşte de bună voie condițiile pentru ea. Creatorul nostru este singurul care înțelege pe deplin mecanismele sufletului nostru și toate sentimentele care se află în inimile noastre. Unii dintre noi au mai mult echilibru emoțional decât alții și nu oscilează atât de mult și atât de des între extreme. Dar cât de puțini sunt cei care știu cu adevărat ceva despre această pace desăvârşită, atât de necesară pentru adevărata fericire. Indiferent cât de rar sau de des am experimentat această dulce pace, ne-o dorim mai mult.
| |||
|
Cei liniştiţi din ţară, sau câini muţi care nu pot să latre - Rainer Imming | |||
Verset călăuzitor: Isaia 56.10
În ultimii ani, mi se pare că a existat o polarizare din ce în ce mai mare a societății noastre între grupuri de opinie și indivizi. Anul trecut, odată cu pandemia corona și cu întrebarea cum să răspundem la ea, această polarizare a primit un impuls suplimentar. La fel ca toate evoluțiile sociale, acest lucru s-a transferat și în comunităţile noastre creștine. Și acolo, tonul a devenit mai dur, se insistă asupra opiniei proprii, un „compromis" este adesea văzut doar în mod negativ. Acest lucru este valabil la diferenţele de păreri interne din cadrul comunităţii, dar și la întrebarea cum să te poziționezi ca și creștin credincios în aceste vremuri față de evoluțiile sociale și deciziile politice. Mă comport mai degrabă tăcut și rezervat sau vorbesc tare și clar și „mă distanţez” faţă de evoluțiile reale și presupuse a fi greşite?
| |||
|
Însuşirile vieţii creştine - Thomas Oliver | |||
Părtăşia, slujirea, închinarea
Betania înseamnă „Casa palmierilor”; de aceea ne arată un loc de odihnă, ca de exemplu o oază în deșert. Scriptura relatează că Domnul Isus a vizitat adesea Betania, când era aproape de Ierusalim. Pentru ce motiv a făcut El acest lucru? Acolo erau prieteni credincioși, care prețuiau părtășia și dragostea Lui - în contrast cu trădătorul Iuda, cu ura fariseilor, cruzimea soldaților și nestatornicia rece și împietrită a oamenilor.
| |||
|
Zilele din urmă - Hamilton Smith | |||
Versete călăuzitoare: 2 Timotei 3
Învățătura din 2 Timotei 3 necesită o analiză atentă, pentru că, pe de o parte, conține avertismente cu privire la starea gravă a creștinismului din zilele din urmă, în timp ce, pe de altă parte, suntem instruiți cu privire la sursele noastre de ajutor, astfel încât credinciosul să poată trăi conform lui Dumnezeu în ciuda răului.
Este un har extraordinar faptul că nu trebuie să judecăm singuri starea creștinătății și nici nu trebuie să ne hotărâm singuri cum să trăim în aceste zile din urmă. Avem gândurile revelate ale lui Dumnezeu atât despre rău, cât și despre modul în care trebuie să umblăm în conformitate cu gândurile Sale, având în vedere răul.
| |||
|
Profetul bătrân din Betel - Hamilton Smith | |||
Versete călăuzitoare: 1 Împăraţi 13.1-32; 2 Împăraţi 23.17-18
Evenimentele care ne sunt relatate în 1 Împărați 13 au avut loc într-o perioadă de apostazie a poporului lui Israel. De aceea, ele au o semnificație cu totul specială și pentru noi și ne servesc drept avertisment pentru noi, cei care trăim într-un timp în care un creștinism corupt se îndreaptă cu pași repezi spre apostazia completă de la Dumnezeu.
Eveniment relatat aici are legătură în esență cu trei persoane - împăratul Ieroboam, un „om al lui Dumnezeu din Iuda” și un „bătrân profet din Betel”.
| |||
|
Roboam - Hamilton Smith | |||
Versete călăuzitoare: 2 Cronici 11
Putem fi siguri că niciodată în istoria Adunării nu va veni o zi, oricât de întunecată și dificilă ar fi ea, în care să nu existe lumină în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l călăuzi pe credinciosul care dorește să meargă pe calea ascultării. Putem rata calea din cauza ignoranței sau a voinței proprii, putem fi indiferenți față de ea din lipsă de devotament, putem să ne ferim de ea din lipsă de credință, dar lumina căii este acolo pentru cei care o caută și doresc să meargă în ascultare de Cuvânt. Această lumină nu se găsește doar în Noul Testament sub formă de instrucțiuni, ci și în Vechiul Testament sub formă de ilustrație. Să analizăm, așadar, o scenă din Vechiul Testament, care ne va ajuta să înțelegem marile principii neschimbate ale lui Dumnezeu, care ar trebui să ne ghideze în ziua sciziunii și a împrăştierii în rândul poporului lui Dumnezeu.
| |||
|
Binecuvântarea lui Iacov - Hamilton Smith | |||
Versete călăuzitoare: Geneza 48 + 49
În primii șaptesprezece ani din viața lui Iosif, acesta a crescut sub îngrijirea tatălui său Iacov și, în frumoasă corespondență cu aceasta, în ultimii șaptesprezece ani din viața sa, bătrânul tată devine subiectul grijii tandre a fiului său (Geneza 47.28). La sfârșitul acestei perioade a vieții sale, ajungem la ultima și cea mai strălucitoare stație a drumului vieţii plină de evenimente a lui Iacov: liniștea orelor morții sale, care contrastează în mod strălucit cu viața sa furtunoasă, plină de căi strâmbe și rătăcite. În aceste momente sfinte și sublime, Iosif este chemat și este deosebit de favorizat împreună cu fiii săi.
| |||
|
Sămânţa nădejdii: Caietul Nr. 2 - Dr. Emil Dönges | |||
O nouă „Sămânța nădejdii” vă stă la dispoziție. De fapt, aceasta nu este de mirare. Dumnezeu a spus odinioară: „În toate zilele pământului, semănatul și seceratul nu vor înceta.” (Geneza 8.22). Așa a vorbit El în îndelunga Sa răbdare și bunătate, în calitate de Creator, după marele potop din zilele lui Noe. Iar în calitate de Dumnezeu-Mântuitor a vorbit asemănător în dragostea și harul Său: „Ia aminte la îndemnare, la învățătură. - Vestește Cuvântul, … împlinește-ți deplin slujba.” (1 Timotei 4.13,2 Timotei 4.2,5.) Deci și sămânța spirituală, Evanghelia mântuitoare, trebuie să fie mereu vestită din nou, și anume, prin viu grai și în scris, atâta timp cât durează ziua mântuirii. Deci, în felul acesta, prietenii mei tineri, Dumnezeu pășește iarăși aproape de voi prin această nouă cărticică. Bunul Păstor vrea să vă facă să-I auziți glasul din nou, fie ca să cheme la El inimile care încă sunt înfășurate în pofta lumii, ca ele să-L iubească pe Cel care ne-a iubit pe noi întâi, fie ca să încurajeze inimile care deja Îl iubesc și să le întărească în încrederea în El.
Deşi cartea poartă amprenta vremurilor de după al doilea Război Mondial, am considerat că ea poate şi în timpurile noastre, aşa cum spune autorul - aceasta fiind dorinţa lui, "să vă bucure și să vă conducă la izvorul adevăratei fericiri și a adevăratei bucurii, pe care Dumnezeu vrea s-o dăruiască deja de timpuriu fiecărei inimi, în mod deosebit și copiilor, tinerilor dragi."
| |||
|
Consacrarea creştină - Stanley Bruce Anstey | |||
Cum să-ți dăruiești complet viața Domnului Isus
Versete călăuzitoare: Romani 12.1-8
Ce înseamnă să-ţi consacri viaţa lui Hristos? Ca bază pentru răspunsul la această întrebare luăm textul din Romani 12.1-8. Vreau să încep prin a răspunde la întrebarea care trece prin mintea celor mai mulți tineri: „Ce să fac cu viața mea?”. Cred că versetele pe care tocmai le-am citit ne spun exact ce trebuie să facem cu viața noastră: Noi trebuie să o dăm Domnului! Și să-L lăsăm să facă din viața noastră o binecuvântare.
| |||
|
Vremurile neclare necesită un cap limpede - Dirk Schürmann | |||
Versete călăuzitoare: Filipeni 4.4-8
„Vremurile neclare necesită un cap limpede”: Acesta este titlul unui articol publicat în Blätter für Vorgesetzte (publicat de Bundesarbeitgeberverband Chemie e.V. Wiesbaden 10/2002). Ideea articolului este de a arăta ce probleme sunt asociate cu faptul că ne aflăm într-o lume a muncii și a vieții în care există o bulversare permanentă. Astăzi încă lucrăm la Hamburg, mâine mergem la New York pentru o săptămână și apoi la Johannesburg pentru o jumătate de an.
| |||
|
Comentariu la Epistola 2 Corinteni: Capitolul 13 - M. G. de Koning | |||
36. Pe voi înşivă cercetaţi-vă, dacă sunteţi în credinţă - 2 Corinteni 13.1-6 37. Rugăciuni, îndemnuri, saluturi şi dorinţe de binecuvântare - 2 Corinteni 13.7-13 . | |||
|
O practică utilă, dar adesea uitată: Ca învăţătoare de bine să dai lecţii de viaţă - Gerd Pohl | |||
Verset călăuzitor: Tit 2.3
În Epistola către Tit este amintită o sarcină foarte importantă, dar adesea neglijată de femeile credincioase. Femeile mai în vârstă sunt solicitate să fie învățătoare de bine. Ce înseamnă și ce conţine acest lucru?
| |||
|
Cum Se gândeşte Dumnezeu la creaturile Sale: Chiar şi în vremuri de Corona se mai poate vedea curcubeul - Dirk Schürmann | |||
Într-un timp ca acesta - în actuala criză Corona - mulți se întreabă cu siguranță: Cum gândeşte de fapt Dumnezeu în legătură cu această criză? Este Dumnezeu deosebit de mânios pe oameni în acest moment - poate mai mult decât de obicei? Este o judecată? Dacă da, pentru cine? Și de ce? De ce sunt afectați în mod deosebit aproape toți creștinii, în sensul că, în primul rând, întâlnirile lor nu mai sunt permise sau sunt între timp supuse unor condiții?
Deseori se găsesc răspunsuri rapide la întrebări și se va constata că aceste răspunsuri sunt foarte diferite. Dar nu ar trebui să ne lăsăm influenţaţi de răspunsuri rapide, ci să ne întrebăm mai întâi personal ce vrea Dumnezeu să ne spună prin aceasta.
| |||
|
Harul Domnului nostru Isus Hristos - M.G. de Koning | |||
Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 8.9-15
2 Corinteni 8.9: Deoarece cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi.
| |||
|
Eşecul şi restabilirea: Partea a 2-a - Restabilirea - Stanley Bruce Anstey | |||
Acum vrem să vedem cum este restabilit cineva care a eșuat. La început am spus că nu ne putem salva singuri, nici nu ne putem păstra, iar dacă eșuăm, nu ne putem restabili. Cât de adevărat este acest lucru. Dacă cineva care a eșuat trebuie să fie restabilit, atunci Domnul este cel care o face. Lui I se cuvine toată onoarea. Da, cel care a eșuat trebuie să își asume responsabilitatea, dacă vrea să fie restabilit, pentru că, așa cum există două laturi ale păstrării noastre, tot așa există două laturi ale restabilirii: suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea omului. Când am eșuat, nu putem spune simplu: „Depinde doar de Domnul dacă voi fi restabilit; voi aștepta ca El să o facă”. Nu, El vrea ca noi să simțim responsabilitatea noastră în această privință.
| |||
|
Eşecul şi restabilirea: Partea 1 - Eşecul - Stanley Bruce Anstey | |||
Aș dori să vorbesc în această după-amiază despre tema eșecului și a restabilirii. De asemenea, aș dori să spun ceva despre preoția și mijlocirea (administrarea) lui Hristos, care sunt o parte esențială a temei noastre. În special, aș dori să abordez cauza eșecului și modul în care Dumnezeu, în harul Său, restabileşte pe un credincios care a eșuat. Sunt sigur că acest subiect îi afectează pe toți într-un fel sau altul. Faptul că există astăzi creștini care doresc să umble cu Domnul este o dovadă că Dumnezeu este credincios și că Hristos mijlocește ca Mare Preot și Avocat al nostru. Când abordez acest subiect cu voi, nu o fac fără a fi personal recunoscător pentru harul și mila lui Dumnezeu
| |||
|
Sămânţa nădejdii: Caietul Nr. 1 - Dr. Emil Dönges | |||
O cărticică ilustrată cu poevestiri, îndemnuri, ghicitori, şarade prezentate în text şi poezie pentru tineri. Cărticica a fost editată după Războiul Mondial când, aşa cum spune autorul, "Ah, din zilele acelea a dispărut într-adevăr atâta bucurie a tinereții și s-a ofilit atâta fericire a tinereții!"
Deşi cartea poartă amprenta acelor vremuri, am considerat că ea poate şi în timpurile noastre, aşa cum spune autorul - aceasta fiind dorinţa lui, "să vă bucure și să vă conducă la izvorul adevăratei fericiri și a adevăratei bucurii, pe care Dumnezeu vrea s-o dăruiască deja de timpuriu fiecărei inimi, în mod deosebit și copiilor, tinerilor dragi."
| |||
|
Care sunt urmările naşterii din nou? - C.H. Mackintosh | |||
Versete călăuzitoare: 1 Ioan 3.1-3; Romani 8.14-17
După ce în partea 1 şi partea a 2-a am răspuns la întrebările „Ce este naşterea din nou?” şi „Cum se produce naşterea din nou?”, ne mai rămâne să studiem „Urmările naşterii din nou” – un punct de cea mai mare importanţă.
Cine este capabil să aprecieze îndeajuns de mult marile rezultate ale faptului de a fi un copil al lui Dumnezeu? Cine poate interpreta sentimentele și afecțiunile care aparțin acestei relaţii înalte și sacre de rudenie, în care intră sufletul prin naşterea din nou? Cine este capabil să explice pe deplin acea comuniune profundă, pe care copilul lui Dumnezeu are dreptul să o savureze cu Tatăl său?
Este foarte important să se înțeleagă diferența dintre viață și pace. Prima este consecința unirii noastre cu Persoana lui Hristos; aceasta din urmă este rezultatul lucrări Sale finalizate.
| |||
|
Cum se produce naşterea din nou? - C.H. Mackintosh | |||
Versete călăuzitoare: Ioan 3.4-8
După ce prin diverse pasaje din Scriptură [în partea 1 „Ce este naşterea din nou?”] am încercat să dovedim că renașterea sau nașterea din nou nu este o schimbare a naturii căzute a omului, ci producerea unei naturi noi, divine, să studiem acum cum se produce nașterea din nou, cum se face parte de ea. Acesta este un punct de o importanță deosebit de mare, în sensul că el ne este pus în față de Cuvântului lui Dumnezeu ca marele instrument, pe care Duhul Sfânt îl folosește pentru a aduce la viață sufletele moarte. „Prin cuvântul Domnului au fost făcute cerurile”, și prin cuvântul Domnului, sufletele moarte sunt readuse la viață. Cuvântul Domnului este creator și naşte din nou. El a chemat lumi la existenţă; el îi cheamă pe păcătoși de la moarte la viață. Aceeași voce care a spus în vechime: „Să fie lumină!”, trebuie să spună şi astăzi fiecărui individ: „Să fie viață!”
| |||
|
Ce este naşterea din nou? - C.H. Mackintosh | |||
Verset călăuzitor: Ioan 3.6
Mulți consideră naşterea din nou ca fiind o schimbare a vechii naturi, provocată, fără îndoială, prin influența Duhului lui Dumnezeu. Această schimbare, potrivit părerii lor, se produce treptat de la o treaptă la alta, până când, în cele din urmă, vechea natură este complet subjugată. Acest punct de vedere despre acest subiect include în sine două erori: mai întâi, o eroare cu privire la vechea noastră natură și apoi cu privire la personalitatea reală a Duhului Sfânt. Acest punct de vedere neagă decăderea iremediabilă a naturii umane și Îl consideră pe Duhul Sfânt ca fiind mai mult o influență şi nu o Persoană.
| |||
|
Predestinarea şi preştiinţa lui Dumnezeu - Stanley Bruce Anstey | |||
Verset călăuzitor: 1 Petru 1.2
Alegerea divină nu era ceva nou pentru acești iudei; ei erau parte din poporul ales al lui Israel. Dumnezeu „alesese” pe Israel pentru a-l aduce într-o relație deosebită de legământ cu El ca „popor sfânt” al Său (Deuteronomul 7.6-8). Petru, însă, vorbește aici de un alt fel de alegere. Alegerea lui Israel a fost un lucru colectiv și național, în timp ce această alegere este personală și individuală. Ea nu stă în legătură cu tatăl lor Avraam, așa cum era în cazul lui Israel, ci cu „Dumnezeu, Tatăl”.
| |||
|
Călăuzirea Duhului Sfânt în strângerile laolaltă - SoundWords | |||
Versete călăuzitoare: 1 Corinteni 14
Este o întrebare legitimă: Cine ar trebui să conducă de fapt o strângere laolaltă a Adunării (Bisericii)? Este posibil ca noi ca şi creștinii să ne fi obișnuit cu anumite ritualuri sau proceduri și probabil niciodată să nu le fi pus la îndoială. Unii au obiceiul de a veni la strângerea laolaltă și să aștepte să vadă cine dintre frați se lasă folosit pentru o slujbă. Astfel de adunări vorbesc cu plăcere despre „călăuzirea Duhului Sfânt în cadrul adunărilor”. Alții sunt obișnuiți să organizeze și să planifice totul înainte de o întâlnire a bisericii: sunt alese cântările, se decide tema predicii și predicatorul şi se aleg persoanele care vor rosti o rugăciune. Întrebarea care se pune aici este: Ce spune de fapt Biblia în această privinţă? Sau suntem liberi să procedăm într-un fel sau altul?
| |||
|
Isus a învăţat ascultarea - Botschafter | |||
Versete călăuzitoare: Evrei 5.8,9
Există un cuvânt în Sfânta Scriptură asupra căruia aș dori să îndrept atenția cititorului. Îl găsim în Evrei 5.8: „Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a suferit.” Cu siguranță nu este nimic nou să auzim despre Isus că a fost un Om ascultător, și totuși este ceva minunat că El a luat acest loc. Aceasta este o minune atât de mare încât îngerii se pleacă în adorare şi doresc să înțeleagă marea taină. „Deși era Fiu, a învățat ascultarea”. Ce vor să ne spună aceste cuvinte?
| |||
|
Epistola lui Iacov: Capitolul 5 - Stanley Bruce Anstey | |||
Credinţa se dovedeşte prin felul în care procedăm cu nedreptatea (versetele 1-13)
Versetul 1
Iacov 5.1: Veniţi acum, bogaţilor, plângeţi, tânguindu-vă de nenorocirile voastre care vin peste voi.
Lucrurile pe care le întâlnim în prima parte a acestui capitol arată clar că unii dintre cei care se declarau creștini cu siguranță nu erau mântuiți. Modul în care Iacov se adresează acestor oameni „bogați” arată că el nicidecum nu-i considera credincioși. El nici măcar nu-i numește aici „frați” - așa cum s-a adresat până acum auditoriului său în această scrisoare (Iacov 1.2,9,16,19; 2.1,14; 3.1 etc.). . | |||
|
Epistola lui Iacov: Capitolul 4 - Stanley Bruce Anstey | |||
Credinţa în legătură cu carnea, cu lumea şi cu diavolul (versetele 1-10)
Iacov abordează acum o altă chestiune, care a tulburat pacea în comunitatea iudeo-creștină. Cei trei mari vrăjmași ai creștinului au lucrat necontrolat în viața multora care au declarat că sunt mântuiți: carnea, lumea și diavolul.
Problema era că unii dintre iudei, care mărturiseau credința în Domnul Isus, nu se rupseseră încă cu adevărat de vechea lor viață lumească, și astfel au adus aceste comportamente cu ei în comunitatea creștină. Chiar dacă au fost educaţi în iudaism - o religie care le-a adus mai aproape adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu - aceasta nu însemna că toți trăiau în credință. A existat o grupă mixtă printre credincioșii iudei. Mulți dintre ei s-au declarat de partea creștinismului și au început să se miște în rândurile creștine, dar au adus cu ei obiceiurile lumeşti. Dovada tristă a faptului că aceşti trei dușmani lucrau în mijlocul lor s-a văzut în „luptele și certurile” care erau între ei. Acest lucru, la rândul său, a pus sub semnul întrebării mântuirea lor. . | |||
|
23. Închinarea în secolul 21: Evaluarea mişcării Praise-&-Worship - Dirk Schürmann/Stephan Isenberg | |||
În final dorim să ne adresăm încă o dată celor care probabil sunt înclinați spre mișcarea Praise-&-Worship și să încheiem cu o evaluare din perspectiva noastră. A fost dorinţa noastră să dăm socoteală, mai ales tinerilor, de ceea ce credem din inimă.
| |||
|