Reactualizat: 05.09.2023

   Preaiubita mea! - Heinrich Graf von Lehndorff-Steinort

   Un condamnat la moarte își ia rămas bun de la soția sa

   Ultima scrisoare a lui Heinrich Graf von Lehndorff-Steinort către soția sa – scrisă cu mâinile încătușate, în 3 septembrie 1944, în ajunul execuției sale.

   Verset călăuzitor: 2 Corinteni 12.9 

   În zilele lui David, în Israel a fost dată o poruncă deosebită ca un ghid pentru generațiile viitoare: „Orbul și ologul nu vor intra în casă” (2 Samuel 5.8). Ea a rămas în vigoare mai bine de o mie de ani, căci în Faptele apostolilor vedem un olog „șezând la poarta Templului numită «Frumoasă»” (Faptele apostolilor 3.2). Această poruncă înseamnă: infirmitățile și slăbiciunile ne fac nepotriviți pentru prezența și slujirea lui Dumnezeu.

   Evanghelistul Matei arată cu bucurie cum cuvântul lui Hristos întrece tot ceea ce „s-a spus celor din vechime” (Matei 5.21): el subliniază că, după intrarea triumfală a Domnului nostru în Ierusalim, orbii și șchiopii au venit la el în Templu și El i-a vindecat (Matei 21.14). În mod evident, El vrea să ne arate clar că Dumnezeu este foarte dispus să repare uneltele distruse și să primească în slujba Sa pe infirmii vindecați.

   Versete călăuzitoare: Ioan 13 

   Poate că este cineva aici, astăzi, care a dat înapoi; este foarte posibil. Așadar, cum procedează El cu cei care au dat înapoi? Citește doar Ieremia 2-4 înainte de a merge la culcare diseară și vei vedea ce face El. Israel Îl uitase, dar El nu l-a uitat niciodată pe Israel. S-ar putea să gândești: Ei bine, au trecut destul de multe luni de când m-am gândit mai mult la El, și multe lucruri rele s-au întâmplat de atunci. - Adevărat, dar El știe totul despre ele. Când vei ajunge la pasajul din Ieremia 4, veți vedea că inima este restaurată prin harul desăvârșit. Ești tu un răzvrătit? Ai fost necinstit, egoist, prost și încăpățânat, dar, indiferent cum ai fi, El te iubește. Și acum, poți tu să Îl privești în față și să spui: Voi merge pe drumul meu? - Nu, sunt sigur că nu poți.

   Versete călăuzitoare: Matei 9.2,22; 14.27; Marcu 6.50; 10.49; Luca 8.4; Ioan 16.33; Faptele apostolilor 23.11 

   Duhul lui Dumnezeu ne informează că „în zilele din urmă vor veni timpuri grele” (2 Timotei 3.1). Cuvântul grecesc chalpos, redat aici prin „greu”, înseamnă „aspru; dificil de tratat; greu de suportat; dureros; amar și apăsător; crud; feroce; neîmblânzit”. Nu-i așa că aceste expresii descriu cu exactitate vremurile în care trăim? Dacă ne uităm în jurul nostru, am putea să ne pierdem curajul, să renunțăm și să ne lăsăm cuprinși de teamă și de presimțiri rele.

   Versete călăuzitoare: Evrei 9.27,28 

   Voi muri o dată? „Bineînțeles că da, mai devreme sau mai târziu”, vor răspunde majoritatea oamenilor. „Nu știu”, este răspunsul pe care ar trebui să-l dea majoritatea cititorilor Bibliei. Dintre credincioși, numai cei care au primit o revelație specială că vor muri, cum ar fi Petru (Ioan 21.19; 2 Petru 1.14) și Pavel (2 Timotei 4.6), ar avea dreptul să spună: „Cu siguranță voi muri”. Petru a putut vorbi astfel, deoarece Domnul Isus îi promisese în mod categoric cununa de martir. Pavel știa același lucru despre sine însuși. Dar eu sunt doar un creștin „obișnuit” și nu pretind să fiu Petru sau Pavel. Nu pretind că am primit vreo revelație direct de la Domnul Însuși cu privire la viața mea personală. Prin urmare, trebuie și pot să mă mulțumesc cu lumina generală asupra acestui subiect, așa cum Dumnezeu o dă familiei Sale în Cuvântul Său. Este o lumină clară și strălucitoare, care strălucește asupra poporului Său.

   Verset călăuzitor: Faptele apostolilor 20.28 

   Sfinții sunt copiii lui Dumnezeu; așa sunt numiți de mai multe ori în Noul Testament: Cel mai tânăr copil din familia lui Dumnezeu este la fel de sfânt ca și cel mai bătrân și mai venerat credincios.

   Versete călăuzitoare: Judecători 13-16 

   Ce om a sfâșiat cu mâinile goale un leu care îl ataca? Cine a ucis o mie de dușmani în război cu o singură mână, folosind ca armă doar fălcile unui măgar? Ce halterofil a apucat porțile și stâlpii unui oraș antic, care cântărea cel puțin cinci sute de kilograme, apoi a luat totul pe umeri și l-a purtat pe umeri pe o distanță de aproximativ treizeci și opt de mile până în vârful muntelui? Ce „expert în demolări” a dărâmat o casă mare cu o singură lovitură puternică a brațului? A fost noul superman? Nu! Atunci trebuie să fie ...

   Versete călăuzitoare:Psalmul 89.6; Luca 12.5

   Autoritatea lui Dumnezeu este atât de copleșitoare, încât ar trebui să îngrozească acel suflet care nu este în armonie cu El: „Şi demonii cred, și tremură” (Iacov 2.19). Autoritatea lui Dumnezeu îi face să tremure. Legiunile de demoni, care îl posedau pe omul din Gadara, au tremurat când Isus le-a poruncit să iese afară din el, deoarece ei cunoşteau autoritatea Sa irezistibilă (Luca 8.31). Numai omul este atât de prost, încât să încerce să se convingă că nu are de ce să se teamă: „Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu!”. (Psalmul 53.1).

   Versete călăuzitoare: Matei 11.28-30

   Pentru a putea trăi o viață fericită, este important să ai odihnă. Explicând calea de a găsi această odihnă, Domnul nostru spune: „Veniți la Mine ... Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine ... și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. Cel care ne cheamă să luăm asupra noastră jugul Său a fost un exemplu pentru noi atunci când S-a supus voinței Tatălui Său, spunând: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta” (Evrei 10.9). Pentru a găsi odihnă, și noi trebuie să ne supunem voinţa noastră voinței lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce înseamnă „Luați jugul Meu asupra voastră”.

   Versete călăuzitoare: Filipeni 4.6; Matei 11.25 / Luca 10.21

   Când Domnul Isus ne îndeamnă să fim recunoscători în orice situație, El nu așteaptă de la noi nimic din ceea ce nu a făcut El Însuși. Nu ar trebui să uităm niciodată că El a fost încercat în toate privințele, la fel ca și noi. Observă cum a reacţionat El când a fost pus la încercare de generația împietrită, chiar și după toate faptele Sale de dragoste și minunile magnifice: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, ... Da, Tată, căci așa a fost plăcut înaintea Ta” (Matei 11.25,26). Iar în Luca 10.21, unde este consemnat același eveniment, găsim de asemenea că s-a consemnat: „În acelaşi ceas, Isus s-a bucurat în duh”.

   Verset călăuzitor: Filipeni 4.7

   Cine nu dorește o astfel de experiență: inimile și sufletele noastre pline de pacea desăvârșită a lui Dumnezeu Însuși? Dar de ce să o dorim, dacă o putem avea? Ea este prezentă pentru fiecare copil al lui Dumnezeu, care şi-o dorește atât de mult, încât el îndeplineşte de bună voie condițiile pentru ea. Creatorul nostru este singurul care înțelege pe deplin mecanismele sufletului nostru și toate sentimentele care se află în inimile noastre. Unii dintre noi au mai mult echilibru emoțional decât alții și nu oscilează atât de mult și atât de des între extreme. Dar cât de puțini sunt cei care știu cu adevărat ceva despre această pace desăvârşită, atât de necesară pentru adevărata fericire. Indiferent cât de rar sau de des am experimentat această dulce pace, ne-o dorim mai mult.

   Verset călăuzitor: Filipeni 4.11

  Versete călăuzitoare: Iov 3.25,26; 1 Ioan 4.16,18

   Verset călăuzitor: Ioan 16.33

   Când citim relatarea despre procesul simulat făcut Domnului nostru, un lucru ne frapează în mod deosebit - să-L vedem stând calm în mijlocul mulțimii batjocoritoare și ipocrite. Cum a putut El să facă asta? El ne spune secretul Său în Ioan 16:32: „Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.”

   Verset călăuzitor: Ioan 15.11

   De ce sunt atât de mulți creștini credincioşi neliniștiți, îngrijoraţi și nefericiţi, când versetul de mai sus ne spune clar că nu aceasta este ceea ce Dumnezeu dorește pentru copiii Săi? În această serie de articole sperăm să clarificăm această întrebare pentru a descoperi remediul lui Dumnezeu, astfel încât să putem spune împreună cu Pavel: „Am învățat, în împrejurările în care sunt, să fiu mulţumit” (Filipeni 4.11).

   Verset călăuzitor: Ezra 8.31  

   Ca în fiecare dimineață, am călătorit cu tramvaiul. Tocmai trecuse pe lângă un mare șantier de construcții. Astăzi aici totul stătea nemişcat - cel puțin așa mi s-a părut mie. Într-adevăr, unii lucrători se aflau în jurul unei bucăți mari de beton, dar păreau neputincioși și nu făceau nimic. Apoi am văzut ...

   Versete călăuzitoare: Filipeni 4.4-8  

   „Vremurile neclare necesită un cap limpede”: Acesta este titlul unui articol publicat în Blätter für Vorgesetzte (publicat de Bundesarbeitgeberverband Chemie e.V. Wiesbaden 10/2002). Ideea articolului este de a arăta ce probleme sunt asociate cu faptul că ne aflăm într-o lume a muncii și a vieții în care există o bulversare permanentă. Astăzi încă lucrăm la Hamburg, mâine mergem la New York pentru o săptămână și apoi la Johannesburg pentru o jumătate de an.

   Cum face Isus eroi curajoși din ucenici fricoși

   Matei 28.16-20; Faptele apostolilor 1.4-14.

   „Atunci s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cât un drum de sabat. Și, când au intrat, s-au suit în camera de sus, unde stăteau de obicei. (…) Toți aceștia stăruiau într-un gând în rugăciune, împreună cu femeile, și cu Maria, mama lui.” (Faptele apostolilor 1.12-14)

   Cum ia Isus îndoielile unui om

   Ioan 20.24-29

   „Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalți ucenici îi spuneau deci: «L-am văzut pe Domnul!» Dar el le-a spus: «Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede»”. (Ioan 20.24-25)

   Cum eliberează Isus de „cârjele credinței”

   Ioan 20.1-2,11-18; Ioan 8.36; Marcu 16.9; Luca 8.2-3.

   „Dar Maria stătea afară lângă mormânt, plângând. Deci, pe când plângea, s-a plecat spre mormânt și a văzut doi îngeri în alb, stând unul la cap și unul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus. Și aceștia i-au spus: «Femeie, de ce plângi?» Ea le-a spus: «Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus»”. (Ioan 20.11-13)

   Cum dă Isus curaj nou inimilor descurajate

   „Și, iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi spre un sat, al cărui nume era Emaus, la șaizeci de stadii de Ierusalim, și vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră. Și a fost că, pe când vorbeau ei și discutau, Isus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei." (Luca 24.13-15)

   Cum Isus chiar și în moarte Se gândește la alții

   Matei 27.32-56; Marcu 15.39; Ioan 19.25-26 și altele

   „Iar lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria a lui Cleopa, și Maria din Magdala. Isus deci, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei sale: «Femeie, iată fiul tău!»” (Ioan 19.25-26)

   Cum îi dă Isus până la sfârșit șanse unui trădător

   Marcu 3.19; Matei 26.20-25,47-56; 27.3-10;

   Luca 22.3,47-48; Ioan 6.71; 12.4; 13.2,26-29; 18.5.

   „Și îndată, apropiindu-se de Isus, a spus: «Salutare, Rabi!»; și L-a sărutat mult. Dar Isus i-a spus: «Prietene, pentru ce ai venit?»” (Matei 26.49-50)

   Cum încearcă Isus credința unui om

   Ioan 4.43-56

   „El a venit deci din nou în Cana Galileii, unde făcuse apa vin. Și era un slujitor împărătesc, al cărui fiu era bolnav, în Capernaum. «El, auzind că Isus venise din Iudeea în Galileea, a mers la El și L-a rugat să coboare și să-l vindece pe fiul său, pentru că era pe moarte.»” (Ioan 4.46-47)

   Cum ajută Isus chiar şi fără cuvinte

   Luca 7.1-10; Matei 8.5-13

   „Și un rob al unui centurion, care îi era drag acestuia, era bolnav și aproape să moară;şi, auzind despre Isus, a trimis la El niște bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină și să-l vindece pe robul lui.” (Luca 7.1-10)

   Cum plânge Isus împreună cu alții

   Ioan 11.1-46

   „Și a spus: «Unde l-ați pus?» Ei I-au spus: «Doamne, vino și vezi». Isus plângea. Iudeii deci spuneau: «Iată cât îl iubea!» Iar unii dintre ei spuneau: «Nu putea oare Acesta, care a deschis ochii orbului, să facă așa ca și acesta să nu moară?»” (Ioan 11.34-37)

   Cum împlinește Isus o rugăminte altfel decât este de așteptat

   Matei 20.20-28; Marcu 10.35.

   Betsaida, pe țărmul de nord al lacului Ghenezaret. Acolo vine într-o zi soția marelui angrosist de la pescărie, Zebedei, împreună cu cei doi fii ai ei, la Domnul Isus, și-L întreabă dacă are voie să-I ceară ceva:

   „Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii ei, închinându-se și cerându-I ceva: Și El i-a spus: «Ce vrei?« Ea I-a zis: «Spune ca să șadă acești doi fii ai mei, unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta.» Și Isus, răspunzând, a spus: «Nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul pe care îl voi bea Eu?» Ei I-au spus: «Putem!» Și El le-a zis: «În adevăr, veți bea paharul Meu, dar a ședea la dreapta Mea și la stânga Mea nu este al Meu să dau, ci se va da acelora pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu». (Matei 20.20-23).

   Cum îl întărește Isus pe un slujitor devotat

   Luca 7.18-35; Matei 11.2-6.

   Vizităm Tiberiada, cetatea întemeiată de împăratul Irod, pe malul de vest al lacului Ghenezaret. În temnița palatului împărătesc este ținut prizonier de câtăva vreme un predicator ambulant, de aproximativ 33 de ani, și își așteaptă procesul. Greșeala sa: a stigmatizat public viața imorală a monarhului. Mersese prea departe cu aceasta? Ar fi trebuit să-și limiteze predicile de pocăință numai la populația simplă? Dar nu fusese misiunea sa să pregătească tot poporul Israel pentru Mesia, care urma să vină, și pentru Împărăția Sa? Un înger vestise deja înainte de nașterea sa, tatălui său, preotul Zaharia, nașterea și misiunea sa. Părinții săi s-au ocupat foarte intensiv cu vechile promisiuni, iar pe el, fiul lor, l-au pregătit pentru misiunea vieții sale. El fusese deja de copil conștient de responsabilitatea sa înaintea lui Dumnezeu, se pregătise în singurătatea pustiei pentru slujba sa. El trebuia să fie premergătorul Domnului păcii, promis de veacuri, care urma să vină, și să cheme poporul Israel la pocăință, ca oamenii să fie pregătiți lăuntric când va veni Mesia. El studiase din tinerețe vechile scrieri, citise ce profețise deja Isaia despre el (Isaia 40) și a fost conștient de marea sa misiune în istoria mântuirii. Predicile sale au fost predicate cu mare putere și împuternicire. Cete de oameni veneau de aproape și de departe și se lăsau botezați de el în Iordan. Cu aceasta mărturiseau că voiau să-L aștepte în pocăință lăuntrică pe Unsul lui Dumnezeu, care le va ierta păcatele.

   Cum o iartă Isus pe o păcătoasă

   Ioan 8,1-11

   „Cine sunteți voi? De ce veniți aici în închisoare? Ce vreți?” Maja era pentru prima dată în grupa de contact pe care o realizăm regulat în închisoare. Ea a observat, așteptând, cântatul de la început și a urmărit atentă slujba care a urmat. Apoi am ajuns împreună într-o discuție. M-a privit întrebătoare, critic. „Suntem creștini și vă aducem vestea cea mai bună care există”, a fost răspunsul meu. „Și care ar fi aceasta?”, a întrebat Maja înapoi. „Ei”, am explicat eu, „tu știi, ca oricine care stă aici, că judecătorul nu poate decât să vă pedepsească. Dar orice pedeapsă, oricât de mare ar fi, nu poate să ia vina propriu-zisă. Vina nu poate fi luată, ci numai iertată. Conștiința nu poate fi liberă decât prin iertare, nu prin pedeapsă.” – „Aceasta mi-e limpede”, a spus ea gânditoare, „prin închisoare, vina mea nu dispare, judecătorul nu mă poate ierta.” – „Corect”, am răspuns eu, „de aceea suntem aici, ca să vă spunem cum să vă înlăturați vina.” – „Și cum se va face aceasta?”, a vrut ea să știe. Am deschis Biblia împreună cu ea și i-am arătat 1 Ioan 1.9. Apoi am rugat-o să citească versetul cu glas tare: ...

   Cum îl învață Isus pe un tată, într-o situație fără scăpare, să creadă

   Matei 17.14-20; Marcu 9.14-29; Luca 9.37-43.

   Cunoști clipa în care observi că nimeni nu mai poate ajuta? Cunoști neajutorarea și disperarea când toate eforturile omenești nu mai pot să te susțină? Când toți oamenii din jurul tău doar ridică din umeri și te lasă singur cu necazul tău? Klaus și Bea nu mai știu încotro s-o ia. Copilul lor are o boală incurabilă. La început și-au pus speranța în fiecare medic nou care s-a ocupat de caz. Dar după fiecare terapie, după fiecare tratare se rupea ceva în ei. Raza de lumină a speranței dispărea cu fiecare dată. În primele săptămâni, frații și surorile au luat parte la situaţia lor încă activ în adunare, s-au rugat cu ei și pentru ei, s-au interesat și au tremurat împreună cu ei și le-au făcut curaj. Totuși, după fiecare încercare medicală interesul a scăzut. Astăzi nu mai ajunge la ei decât din când în când câte o ridicare neajutorată din umeri și un stereotipic „ne rugăm pentru voi”. Nimeni nu mai telefonează ca să se informeze și nimeni nu-i întreabă cum fac față ca părinți la toată situația. Ei se simt părăsiți. Unde a rămas sprijinul spiritual?

   Cum dă Isus stabilitate în furtunile vieții

   Matei 14.22-33; Marcu 6.45-52; Ioan 6.16-21.

   Aceasta n-ar fi putut Simon Petru nici s-o viseze. El este împreună cu ceilalți ucenici pe drum, pe lacul Ghenezaret. Tocmai au avut parte de lucruri de nedescris cu Domnul lor. El săturase mulțimea cu pâine și pește. Nimeni n-a putut să explice cum a reușit să facă lucrul acesta. Ulterior au reflectat în ce a constat, de fapt, lucrul deosebit al acestei minuni. S-au înmulțit pâinile când li le-a dat Domnul lor sau când ei le-au dat din coșuri oamenilor care așteptau? – Isus i-a trimis apoi pe oameni acasă și le-a spus ucenicilor să meargă cu corabia înainte. El va veni după ei (ca întotdeauna); El voia să aibă liniște, să mai vorbească cu Tatăl Său din cer…

   Și ei n-au mai întrebat altceva, ci acum sunt în drum, pe lac, spre țărmul de dincolo. Dar această noapte furtunoasă n-au prevăzut-o.

   Cum face Isus dintr-un pescar, un pescar de oameni

   Luca 5.1-11

   Cine nu știe din viața sa zilnică ce tare suntem marcați chiar și în hotărârile credinței de sentimentele noastre, de experiențele făcute și de reflecțiile pragmatice. Cât de ușor devenim dependenți în decizii de părerea oamenilor care ne înconjoară, fără să fim conștienți de aceasta! Sau putem să spunem că mergem permanent după Cuvântul Domnului nostru?

   Lui Simon Petru nu i-a mers altfel, când Domnul nostru l-a întâlnit pe malul lacului Ghenezaret. Simon trudise în noaptea dinainte, împreună cu ceilalți pescari; ei au aruncat iar și iar plasele, dar zadarnic! Nici un pește nu le-a intrat în plasă. El șade acum pe mal, nu departe de corăbii, obosit și dezamăgit, împreună cu ceilalți colegi de muncă, și spală plasele.

   Cum ajută Isus într-un caz mortal

   Luca 8,40-56; Matei 9,18-26; Marcu 5, 21-43.

   Domnul Isus tocmai vine din ținutul Decapolei, ținutul celor zece cetăți de la estul lacului Ghenezaret, înapoi la Capernaum (Luca 8.40). Aici a locuit, venind recent de la Nazaret (Matei 4.13-17), ca să înceapă de aici activitatea Sa publică. Cu aceasta, El a făcut din Capernaum punctul de plecare al multelor Sale călătorii în care a predicat prin Galileea și Iudeea. De aici rezultă că El a predicat de multe ori tocmai aici, în sinagoga locală (Ioan 6.59). Iair, mai-marele sinagogii, Îl cunoștea de aceea bine. El a urmărit disputele cu fariseii și cărturarii (Luca 5.18-25), a avut parte să vadă minunile care s-au petrecut în două sabaturi în această sinagogă, și care prin aceasta au provocat multă vâlvă și discuții. Acest Isus a vindecat odată aici un demonizat (Marcu 1.21-28; Luca 4.31-37) și de aceea a ajuns subiectul unei critici vehemente, în care s-a pus întrebarea: din a cui împuternicire a făcut El aceasta. La cealaltă minune fusese un om cu o mână uscată (Marcu 3.1-6; Luca 6.6-11). Oare Predicatorul ambulant a săvârșit aceste minuni conștient în zilele de sabat, ca să-i provoace pe farisei?

   Cum Isus îi dă siguranță unei femei

   Marcu 5.25-34; Luca 8.43-48; Matei 9.20-22;

   Poți să simți și tu ce va fi simțit femeia din pasajul nostru biblic? De doisprezece ani suferă de o boală în domeniul intim. Boala aceasta este deosebit de penibilă pentru ea, deoarece aceasta este o temă tabu în Israel (și de multe ori chiar și astăzi la noi). În afară de aceasta, ea are drept consecință potrivit legii de le Sinai, că femeia este „necurată” în sens cultic. „Necurăția” înseamnă în Israel că boala ei este molipsitoare. Oricine o atinge și oricine pune mâna pe ea este, de asemenea, necurat și trebuie să se curețe potrivit prescripțiilor poruncii. Aceasta înseamnă că ea evită toate grupurile de oameni, nu poate merge la nici un serviciu divin și nu are voie să intre în Templu.

   Cum îi deschide Isus unui om ochii credinței

   Ioan 9.1-41

   În timpul acestei întâmplări, Domnul Isus era în Ierusalim. Tocmai avusese o dispută puternică cu fariseii, în care s-a ajuns ca ei să ridice pietre pentru a-L omorî (Ioan 8.59), așa că Domnul nostru S-a ascuns și a părăsit incinta Templului probabil prin poarta sudică, cea a „grației”. Treptele acestei porți duc în jos, în orașul de jos. În trecerea pe acolo a văzut un orb, care pe treptele scării cerea de pomană celor ce mergeau la Templu.

   Ce limpede vorbește Isus cu un om

   Luca 7.36-50

   Asistența spirituală este strădania de a aduce sufletul omenesc într-o relație corectă cu Dumnezeu și de a-l desface de toate celelalte legături – chiar și de îngâmfare.

   Această întâmplare din Luca 7 o putem intitula și „Asistență spirituală pe mai multe niveluri”, căci în acest scandal, care se derulează în casa fariseului Simon, sunt implicate mai multe persoane. Ele aparțin unor pături sociale cu totul diferite.

   Cum vorbeşte Isus cu un surdomut

   Marcu 7.31-37

„Şi, plecând din nou din ţinuturile Tirului şi ale Sidonului, a venit lângă Marea Galileii, prin mijlocul ţinuturilor Decapolei. Şi I-au adus un surd care nu putea vorbi bine şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste el. Şi, luându-l deoparte din mulţime …” (Marcu 7.31-33).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l elibereze de toate celelalte legături – şi de muţenie!

   Cum Isus eliberează pe un om de autocompătimire

   Ioan 5.1-16

„Isus, văzându-l zăcând şi ştiind că era de mult timp aşa, i-a spus: «Vrei să fii sănătos?»” (Ioan 5.6).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l elibereze de toate celelalte legături – şi de autocompătimire!

   Babsy mă priveşte chinuită. Cufundată adânc în perina groasă a spitalului, legată la aparatele cu semnale luminoase intermitente şi la punga cu perfuzii care picură încet, toate acestea îmi oferă o imagine de compătimit. „Dumnezeu m-a zdrobit. Ce am făcut, că îmi merge aşa de rău? M-a uitat Dumnezeu? Aş dori să mor şi să treacă totul …” – Cuvintele îmi rămân înţepenite în gât. Îmi propusesem s-o mângâi cu un cuvânt din Psalmi şi să mă rog cu ea. Dar ea îşi varsă inima, dă vina pe Dumnezeu şi se plânge de toată nenorocirea ei. Ce să mai spui în acest caz, atunci când stai sănătos alături de patul de boală?

   Cum Isus schimbă total viaţa unui om

   Luca 19.1-10

„Şi iată un om chemat cu numele Zacheu: şi el era şef al vameşilor, şi era bogat. Şi căuta să-L vadă pe Isus, cine este” (Luca 19).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l elibereze de toate celelalte legături – şi de lăcomie!

   Costumul bărbătesc cu dungi subţiri bine îngrijit, servieta pentru acte obligatorie şi iPhone la urechi îl trădează ca manager stresat. Cu pas grăbit se opreşte direct înaintea mea. Întrebător priveşte în jur, ca să înţeleagă situaţia: pe piaţa oraşului, pe care tocmai voia s-o traverseze, noi am pus scaune şi mese înaintea microbuzului de misiune. Unii din conlucrătorii noştri sunt cufundaţi în discuţii interesante. „Ce faceţi dumneavoastră aici? Cine sunteţi şi ce vreţi?”, vrea el să ştie imediat. „Noi vrem să discutăm cu oameni ca dumneavoastră”, este răspunsul meu la fel de scurt. – „Despre ce?” – „Ştiţi dumneavoastră cum puteţi veni într-o legătură adevărată cu Dumnezeu?” – El rămâne uimit, mă priveşte scurt şi privirea lui se pierde undeva în depărtare.

   Cum Isus deschide ochii unui om

   Luca 18.31-43; Marcu 10.46; Matei 20.29

„Şi a fost că, pe când Se apropia El de Ierihon, un om şedea lângă drum, cerşind. Şi, când a auzit mulţimea trecând, a întrebat ce să fie aceasta. Şi i-au spus că trece Isus Nazarineanul” (Luca 18.35-37).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l elibereze de toate celelalte legături – şi de orbirea spirituală!

   Telefonul sună: „Te rog, vino imediat! Nu mai pot rezista! Trebuie chiar astăzi să mă întorc la Dumnezeu, altfel voi merge în pierzare!” – „Dar, nu se poate, eu nu pot veni acum la tine, am casa plină cu oaspeţi”, am replicat eu. Gunter este total deznădăjduit: „Dar, tu trebuie să vii! Nu ştiu ce să mă fac!” – Aceasta a avut loc după ce cu o zi înainte într-o discuţie cu Gunter i s-a pus întrebarea dacă el ştie unde va merge dacă în noaptea aceasta ar muri. Eu mă scuz la oaspeţii mei. Un suflet omenesc este mai important decât o sărbătoare frumoasă.

   Cum Isus devine centrul atenţiei

   Ioan 2.1-11

„Şi a treia zi a avut loc o nuntă în Cana din Galileea şi mama lui Isus era acolo. Şi au fost invitaţi şi Isus şi ucenicii Săi la nuntă” (Ioan 2.1-2).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l elibereze de toate celelalte legături – mai ales când Dumnezeu este numai o imagine marginală în viaţă!

   „Desigur, o predică scurtă şi clară ar trebui să fie. Dar nu o face prea lungă. Tu ştii, am invitat pe unii colegi de serviciu, care nu au a face cu credinţa. Deci nu vorbi prea mult despre Isus, ci fă-o mai simplu şi puţin mai plăcut. Mă înţelegi?” Phil mă priveşte implorator, ca să-mi arate clar că eu nu trebuie să-l blamez înaintea colegilor lui …

   Cum răsplăteşte Isus credinţa a cinci prieteni

   Luca 5.17-26; Matei 9.1-8; Marcu 2.1-12

„Şi a fost că, într-una din zile, El îi învăţa: şi stăteau jos nişte farisei şi învăţători ai legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era acolo ca să-i vindece” (Luca 5.17).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l eliberezi de toate celelalte legături – şi de păcate!

   Imaginează-ţi că cineva desface acoperişul casei tale, în timp ce tu ai casa plină de oaspeţi proeminenţi. Cine va suporta pagubele, cine va prelua răspunderea pentru scandal? Un subiect de discuţie pentru mass media!

   Întrebarea 1: Cum ai reacţiona tu, dacă ai fi stăpânul casei? Cum ai reacţiona dacă ai fi unul din oaspeţi? Cum ai reacţiona dacă ai fi un prieten al celui paralizat?

   Întrebarea a 2-a: Ai încercat vreodată să transporţi un om cu targa până la etajul întâi sau să-l transporţi cu căruciorul cu rotile la mansardă?

   Întrebarea a 3-a: Te-ai întrebat vreodată de ce este aşa de greu să înaintezi cu un vehicul de ambulanţă pe o stradă cu ambuteiaj sau ca sanitar printr-o mulţime de oameni?

   Cum Isus ia pe cineva de pe margine

   Marcu 1.40-45; Matei 8.1-4; Luca 5.12-16

„Şi a venit la El un lepros, rugându-L şi îngenunchind înaintea Lui şi spunându-I: «Dacă vrei poţi să mă curăţeşti»” (Marcu 1.40)

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l eliberezi de toate celelalte legături – şi din marginalizare şi izolare!

   Ce întâmplare dramatică! Conform legii iudaice bolnavul acesta trebuia să strige de departe „Necurat! Necurat!”, ca să atenţioneze pe alţii de o contaminare. Leproşii trebuiau să fie în carantină departe de localităţi; ei erau excluşi de la toate întrunirile sociale, culturale şi religioase. Nici un fel de contact, nici un fel de atingere, nici o îmbrăţişare, nici un sărut de dragoste, nici o dare de mână, nici o bătaie pe umăr! Nici o vizitare a serviciilor divine în Templul de la Ierusalim sau vizitarea unei sinagogi! Nici o participare la vreuna din sărbătorile iudaice. Nici o sărbătoare în familie. Despărţit de soţie şi de copii! Şi nici o şansă de însănătoşire sau o perspectivă de vindecare! Ce stare lipsită de speranţă, ce nenorocire caracteriza situaţia acestui bolnav!

   Cum Isus îi determină pe oameni să ia o decizie

   Marcu 10.17-34; Matei 19.16-30; Luca 18.18-30

„Şi, pe când ieşea la drum, un om a alergat la El şi, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: «Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?»” (Marcu 10.17).

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l eliberezi de toate celelalte legături – şi de lipsa de spirit autocritic!

   Care mamă nu ar vrea cu plăcere să aibă ca viitor ginere un astfel de tânăr cu cel mai bun caracter şi înfăţişare frumoasă? Care biserică nu-şi doreşte un astfel de urmaş în rândurile ei cu origine excelentă şi perspective de viitor strălucitoare, cu relaţii bune la nivelul de conducere şi influenţă mare în societate? Un VIP (very important person), ca să zicem aşa, un Yuppie, un om cu o biografie fără cusur şi cu maniere bune, pe lângă aceasta religios-conservativ, un păzitor al tradiţiilor bune. ...

   Cum potoleşte Isus setea vieţii

   Ioan 4.1-12

   „Şi trebuia ca El să treacă prin Samaria …” (Ioan 4.4)

Asistenţa spirituală este osteneala de a aduce sufletul omenesc în legătură corectă cu Dumnezeu şi să-l eliberezi de toate celelalte legături – şi de patima după dragoste!

   Zdrobită stătea în încăperea comună a vizitatorilor din penitenciar. Noi mergem acolo în mod regulat ca şi grupă de contact, ca să discutăm cu femeile arestate. Ea este pentru prima dată aici. După serviciul divin scurt comun ea izbucneşte într-o discuţie individuală, vorbind despre strâmtorarea ei: „Ah, ştiţi dumneavoastră, mie nu-mi mai poate ajuta nici Isus al dumneavoastră. Viaţa mea este aşa de ratată. Am renunţat la orice speranţă. Ştiţi dumneavoastră, eu am căutat protecţie şi dragoste. Însă întotdeauna am avut parte de bărbaţi falşi. Ei s-au folosit numai de mine şi apoi m-au lepădat. Prin aceasta am ajuns pe panta greşită. Pe ultimul l-am omorât la beţie, deoarece el m-a chinuit mereu. Acum stau aici în închisoare. Ar fi fost mai bine să-i bage la răcoare pe acei tipi murdari! Pentru mine nu mai este nici o speranţă! Dacă aş mai putea s-o iau de la început!”

   Cine este acest Isus?

   Este timpul sărbătorii anuale de Paști din timpul lunii Abib, aceasta înseamnă sfârşitul lui Martie după calendarul nostru. Nicodim este martor în Ierusalim cum Predicatorul pelerin Isus din Galileea devine subiectul discuţiilor din cetate, deoarece El a provocat pe toţi iudeii, atunci când a alungat pe toţi comercianţii de pe teritoriul Templului (Ioan 2.23-25). Aceasta a provocat agitaţie mare şi poporul discută cu înflăcărare despre Omul acesta, care a apărut de curând în public.

   Ce este de făcut când eşti doborât sufleteşte sau chiar depresiv? Cum poţi ajuta oamenilor împovăraţi ocult? Are un egoist arogant nevoie de asistenţă spirituală? Cum se procedează în cadrul asistenţei spirituale cu grupele marginale? Este asistenţa spirituală o chestiune pentru specialişti sau este o misiune a Adunării (Bisericii)? Psihoterapia creştină are o perioadă de prosperitate. Ce spune Biblia în privinţa aceasta?