• Online Bible engl
  
• Online Bible deu/engl/..
  

• daniel-verlag
  
• CLV
  
• VdHS
  

   Întrebarea 16: Ce înseamnă în Apocalipsa 20.13: „Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; și Moartea și Locuința morților au dat pe morții care erau în ele”, adică mai ales moartea?

   Răspuns:

   Întrebarea ar fi probabil formulată mai bine astfel: „De ce nu este menționată doar moartea, pentru că aceasta ar fi atotcuprinzătoare și suficientă; de ce Hadesul? și de ce, dacă trebuie menționat, mai mult decât moartea, nu în primul rând pământul, din moment ce în sânul său, așa cum îl vedem, sunt îngropați mai mulți oameni decât înecați în mare?

   Dificultatea provine din faptul că detaliile oferite în versetele 11-15 sunt citite ca și cum s-ar succeda în timp. Nu este însă așa, ci după cum urmează: Versetele 11 și 12 rezumă procesul: tronul, judecătorul, delincvenții. Versetul 13 nu este o continuare, ci o introducere a unor circumstanțe secundare interesante. Versetul 14 este concluzia sumară a procesului; versetul 15 este din nou o circumstanță explicativă, datorită afirmației rostite de două ori: „morții au fost judecați după faptele lor” și menționarea „cărții vieții”.

   Verset călăuzitor: Faptele apostolilor 1.7

   Încă o dată s-a încercat determinarea datei venirii Domnului nostru. Pentru că acest lucru a stârnit o mare atenție publică, republicăm [25 de ani mai târziu, în 1933; nota redacției] următoarele remarci ale lui Edward Cross, care au apărut în primul volum al revistei Scripture Truth în 1908.

   Verset călăuzitor: 2 Timotei 3.16

   Se poate aplica întreaga Sfântă Scriptură la noi astăzi? Această întrebare fundamentală este astăzi fals înțeleasă de cei mai mulți. Acest lucru devine clar atunci când ne uităm în cercurile evanghelice. Comunități întregi sunt constituite pe baza erorilor doctrinare care decurg din această singură întrebare. În bisericile noul-testamentare, această învățătură este înțeleasă corect, dar de multe ori nu este aplicată la problemele de zi cu zi care apar în viața noastră.

   Verset călăuzitor: Matei 12.40

   Uneori se pune întrebarea, cum de a stat Domnul Isus Hristos trei zile și trei nopți în inima pământului. Cuvântul Său din Matei 12.40 este: „Pentru că, aşa cum Iona a fost în pântecele peştelui celui mare trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi.” Dificultatea este că vineri Domnul a fost răstignit și pus în mormânt și a înviat în prima zi a săptămânii. Cum ar fi putut atunci să stea trei zile și trei nopți în mormânt?

   Verset călăuzitor: Evrei 9.23

   Întrebare: În epistola către Evrei 9.23 se spune că imaginile lucrurilor din ceruri au fost curăţite prin sânge (deci prin jertfe sângeroase), însă lucrurile din ceruri înseşi trebuie să fie curăţite prin „jertfe mai bune”. Despre ce jertfe de tăiere este vorba în cadrul expresiei „jertfe [de tăiere] mai bune”, şi în ce fel vor fi curăţite lucrurile cereşti? La care lucruri cereşti trebuie să ne gândim, care au nevoie de curăţire? Este cerul întinat (murdărit)?

   Versete călăuzitoare: Matei 27.45,46; Ioan 19.30

   Sunt de altfel unele puneri în încurcătură cu privire la întrebarea, ce a făcut Tatăl în timpul părăsirii lui Hristos pe cruce. Unii au gândit că în timpul acesta El a avut o părtăşie plăcută cu Fiul Său, cu toate că El a fost părăsit de Dumnezeu. Gândul acesta a fost justificat cu faptul că Sfânta Scriptură nu spune că Domnul a fost părăsit de Tatăl în acele ore de întuneric. De aceea se presupune că Domnul ar fi fost în părtăşie deplină cu Tatăl Său, atunci când El a fost părăsit de Dumnezeu. Drept urmare Tatăl ar fi avut părtăşie cu El într-un fel tainic, însă nu Dumnezeu.

   Verset călăuzitor: Matei 27.46

Matei 27.46: Şi, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?”

   Înainte de a mă ocupa cu întrebarea uşor provocativă „A atârnat Dumnezeu pe cruce?”, vreau să remarc că acelora care au dat prilejul pentru această întrebare nu trebuie să li se impute neapărat intenţii rele. Dimpotrivă, cu siguranţă ei au avut pe inimă să onoreze pe Domnul şi Mântuitorul lor şi să intervină pentru adevărul mare, că Isus Hristos este Dumnezeu. În zilele în care Dumnezeirea lui Hristos este tăgăduită pretutindeni, aceasta este necesar şi demn de laudă. Însă pentru apărarea adevărului nu trebuie să se folosească mijloace şi cuvinte false, ci trebuie să se rămână cât se poate de aproape de Cuvântul lui Dumnezeu, în mod deosebit când este vorba de Persoana Domnului Isus. Altfel Îl defăimăm pe Domnul, în loc să-L onorăm.

   De unde vin pădurile de huilă?

   Au crescut ele una peste alta în timp de 250 milioane de ani?

   Remarca redacţiei:

   Deja în clasele primare mulţi copii învaţă că turba ar fi de câteva mii de ani vechime. După multe milioane de ani ea devine lignit, şi după alte milioane de ani lignitul devine negru şi ia naştere huila. Cine a vizitat mina scoţiană de huilă Fossil Grove sau a văzut fotografii ale acesteia, nu poate să nu aibă impresia că acolo a fost cândva o pădure. Ea arată realmente ca un teren păduros. Acolo trebuie să fi crescut copaci. Este lipsit de sens să vrei să tăgăduieşti aceasta. Şi din păcate: aceasta se lasă greu adus la unison cu Biblia. Căci atâta timp, cât trebuie să se fi scurs aici, nu redă Biblia. Problema devine şi mai mare, dacă ne gândim că zăcămintele de huilă se întâlnesc frecvent unul peste altul. La aceasta se adaugă că s-a găsit şi un „teren de rădăcini”, în care se găsesc rădăcinii de la copacii de huilă. În acest caz pare să  nu mai fie nici o îndoială, sau?

   A fost Iuda prezent la instaurarea Cinei Domnului?

   Versete călăuzitoare: Ioan 13.2-4; Matei 26.20-26.

   Întrebare: Poate să îmi explice şi mie cineva, vă rog, ce însemnătate are cuvântul "fraţii" în următoarele versete?

"După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-au rămas decât puţine zile" IOAN 2:12

"Au zis deci către El fraţii Lui: pleacă de aici şi du-te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă crucile pe care tu le faci" Ioan 7:3

Am citit Biblia în speranţa că îmi va răspunde la nişte întrebări, dar din păcate, am rămas cu muuult mai multe întrebări după ce am terminat de citit... Sunt uimit, că prin aceste 2 versete (şi nu numai), practic Biblia afirmă ca Isus a avut fraţi... Şi vedem clar în primul verset cum se face diferenţa între "fraţii" Săi şi ucenicii Săi!

 De ce se foloseşte cuvântul "frate" când Maria a avut un singur Fiu şi acela a fost Isus?!

   Despre noţiunea „duh”

   Cuvântul ebraic ruach precum şi cuvântul în limba greacă pneuma înseamnă în primul rând „suflare” sau „vânt”, apoi înseamnă „duh”. În Noul Testament cuvântul pneuma este folosit sub cinci aspecte:

   Este corect să se spună, că epistola către Filipeni continuă poziţia creştinului, aşa cum ea este descrisă în Romani 8?

   Într-un anumit sens putem spune că este aşa. În Romani 6 găsim trecerea prin Marea Roşie prezentată simbolic în botez (compară cu 1 Corinteni 10.1,2), după aceea în Romani 7 este descrisă prima fază a călătoriei noastre prin pustie, mai întâi la muntele Sinai, unde problema Legii trebuie rezolvată în viaţa noastră, şi după aceea în Romani 8 continuarea călătoriei.

   Halo,

   Am 27 de ani şi sunt copilul unor părinţi credincioşi. După mulţi ani de creştinism cu inima împărţită mă chinuie tot mai mult întrebarea, dacă nu cumva sunt cu adevărat nemântuit. Am ajuns astăzi la un punct, că eu caut mântuirea în Domnul Isus, dar teama care o am este: caut eu cu adevărat mântuirea sau pur şi simplu îmi este frică că ajung în iad? În ultimul timp nu trece nici o zi în care să nu încerc să mă căiesc şi să rog pe Domnul pentru iertarea păcatelor mele.

Îți spun oamenii că trebuie să fii mântuit? Dar tu simți aceasta așa, ca și când ți s-ar spune numai jumătate din adevăr?

Ești și tu ca mine? Pe mine mă obosește dacă stau în mijlocul a ceva ca o poveste, ca un show sau ceva asemănător și mă întreb despre ce este vorba, de fapt. Mă gândesc că toți oamenii simt în felul acesta când aud pentru prima oară despre Isus. În trecutul meu am auzit declarații ca:

Veste bună! Veste bună! Așa vei fi mântuit: crede în Isus!

Eu mă gândeam: „Mântuit din de ce? Care Isus?” Evident că lipsea ceva în modul de a proceda, pe care îl foloseau cu mine acești creștini bine intenționați și prin urmare este important să învățăm să fim martori mai buni.

Nu este ea femeia din istorie despre care se vorbește cel mai mult?

    Nu-i cunoaștem nici măcar numele și totuși, în 1925, în renumitul proces împotriva profesorului de biologie, John Thomas Scopes, a fost adusă în discuție prin aceea că statul Tennessee l-a învinovățit pe domnul Scopes că ar fi predat Evoluționismul și astfel ar fi încălcat una din legile statului. Soția lui Cain a fost amintită, de asemenea, în filmele „Inherit the Wind”[1] și „Contact”[2] și de sute de ani a fost luată ca temă de discuție în multe țări de pe pământ.

   În ultimul timp am avut mereu şi intensiv a face cu întrebarea, dacă Domnul nostru Isus Hristos are voie/poate/trebuie să fie numit de noi ca Împărat al Adunării Sale. În ultimul timp unii chiar au denumit învăţătură greşită părerea generală din adunările fraţilor, că Isus Hristos nu este Împărat pentru Adunare. În privinţa aceasta eu am unele probleme, deoarece deseori nu se face nici o diferenţiere între făgăduinţele pentru Israel şi Adunare cu privire la acest subiect. În afară de aceasta eu nu pot considera că părerea poate fi complet „respinsă”.

   Adevărul despre răpirea credincioşilor, aşa cum ne învaţă Biblia, pătrunde adânc în viaţa unui creştin, dacă inima este umplută cu acest adevăr. La răpire eu întâmpin o Persoană pe care o iubesc şi despre care ştiu că şi ea mă iubeşte. Ce înseamnă pentru mine să văd curând pe Acela care a făcut nespus de mult pentru mine? El a plătit un preţ enorm de mare pentru salvarea mea. Şi El a făcut aceasta dintr-o dragoste desăvârşită, divină. Pot eu să fac altceva, decât să mă bucur că atunci eu Îl voi vedea faţă către faţă?

Întrebare:  Îi vom întâlni "dincolo"  pe cei dragi, pe care i-am pierdut?

Răspuns:

    Ne vom recunoaşte noi în veşnicie ca persoane, aşa cum am fost pe pământ?

    Ce spune Scriptura?

 Iov 19,25-27; 2 Tesaloniceni 1,6-10; 1 Ioan 3,1-3

    Toată Scriptura, atât mesajul harului şi al mântuirii cât şi mărturia despre judecăţile drepte ale lui Dumnezeu se bazează pe faptul că omul responsabil a fost creat ca personalitate indestructibilă, care rămâne veşnic. Iov ştia aceasta cu cea mai mare certitudine; el ştia că trupul lui muritor se va distruge prin putrezire, dar că el însuşi, personalitatea lui creată pentru veşnicie va vedea cu ochii săi pe Dumnezeu. El întăreşte aceasta spunând: »Ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.« Tot aşa şi Ioan depune mărturie: »(Noi) Îl vom vedea aşa cum este.« Tot aşa Cuvântul lui Dumnezeu spune despre cei necredincioşi, că Dumnezeu va răzbuna »pe cei care nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos«.

Întrebare:  Ce este sufletul sau ce înseamnă suflet?   

Răspuns:

   «Şi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră.”» (Geneza 1,26)

   «Şi Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflarea de viaţă; şi omul a devenit un suflet viu.» (Geneza 2,7)

    Crearea omului are loc în două faze:

   - Mai întâi Dumnezeu alcătuieşte trupul omului, pe care îl formează din pământ. Corpul nostru conţine aceleaşi elemente chimice ca şi pământul arabil. A fost o senzaţie ştiinţifică, când în secolul trecut s-a descoperit că substanţele organice conţin aceiaşi atomi ca şi materiile anorganice neînsufleţite.

   - La om mai este o altă componentă importantă: «… şi El i-a suflat în nări suflarea de viaţă.» Abia după insuflarea de către Dumnezeu în corpul material a duhului imaterial această creatură devine om.

Întrebare:  Potrivit cu Luca 16,23-31 este clar, că credincioșii care au murit și oamenii, care nu s-au întors la Dumnezeu în timpul vieții lor, nu vor fi în același loc. Suferă sufletul celui necredincios, așa cum înțelegem noi acum în trupul nostru (fizic), sau această suferință din flăcări trebuie înțeleasă ca o acuzare, că în timpul vieții sale pe pământ el a refuzat dragostea Domnului Isus și acum nu mai are nici o posibilitate să vină în slavă la Dumnezeu?        

Răspuns: Nu cred că în Luca 16 trebuie înțeles fizic, căci cel necredincios nu este încă înviat, și deci nu are trup. În iad va avea iarăși trupul său. Dar nu este important, dacă sunt dureri fizice sau nu. Înțelegem că el are dureri. Și cu siguranță durerile nu sunt numai din cauză că el trebuie să spună: „Puteam să fiu mântuit, dar nu am vrut.“

Întrebare:  În ceea ce privește morții, Biblia numește locurile de păstrare: Paradis, Șeol, Hades și împărăția morții. Sunt diferențe între acestea sau este același lucru?   

Întrebare:  Este corect ca la mormântul fraților și surorilor care au murit să se spună: „El vede acum pe Acela în care a crezut“ sau „El este acum la Domnul nostru Isus“? Domnul nostru a fost numai trei zile în Paradis, până la învierea Sa, și după aceea S-a înălțat în slavă la Tatăl Său. 

b)  Când Domnul Isus Își va lua mireasa acasă în Casa Tatălui, vor rămâne credincioșii din timpul Vechiului Testament în Paradis, și vor fi uniți mai târziu cu rămășița credincioasă din Împărăția de o mie de ani a păcii?

c)  Vor aparține acestei grupe și aceia dintre națiuni, care după răpirea Adunării vor fi mântuiți (Apocalipsa 22,2)?

Desigur trebuie să ținem morțiș la faptul că toți oamenii, care vor rămâne pe pământ după împlinirea evenimentului din 1 Tesaloniceni 4,16-18, nu vor mai putea scăpa de mânia lui Dumnezeu. Ei nu vor avea parte de judecata celor vii din Matei 25.  

b) Nu, credincioșii din timpul Vechiului Testament vor fi de asemenea înviați, noi îi găsim apoi în Apocalipsa 4 și în alte locuri în cer. (Cerul din Apocalipsa 4 și 5 nu poartă caracterul Casei Tatălui).

   Este clar că satan și demonii săi nu au avut niciodată acces în Casa Tatălui, și nici nu vor avea. Dar nu cred nicidecum că îngeri ar fi fost vreodată acolo. Casa Tatălui sunt cerurile necreate; și îngerii ca creaturi își au locul în cerurile create.

Locuri din Biblie unde se vorbeşte despre botezul cu Duhul Sfânt.

Ce înseamnă expresia „botez“

Când a avut loc botezul cu Duhul Sfânt?

Cum se înţelege textul din 1 Corinteni 12, 13?

Răspuns: Eu nu aş zice »ca şi cum«, ci că din aceasta s-ar putea trage concluzia că Iuda a fost prezent la cină, aşa cum se prezintă în versetul 21. Duhul Sfânt nu ne-a dat în Evanghelia după Luca o prezentare a vieţii Domnului în succesiunea ei istorică, ci morală. El a presupus că noi vom citi nu numai Evanghelia după Luca, ci şi Evanghelia lui Matei, Marcu şi Ioan. Şi din aceste trei Evanghelii rezultă clar că Iuda nu a fost prezent la cină. În general în Evanghelia după Marcu şi după Ioan găsim o prezentare a evenimentelor, în măsura în care se face aceasta, în succesiunea lor istorică, în Evanghelia după Matei şi Marcu, nu.

Răspuns: Eu cred, întregii creaţii, adică tuturor fiinţelor inteligente. Deci, oamenilor, îngerilor, lui Satan şi demonilor lui. Noi facem aceasta nu prin cuvinte, ci prin actul de frângere a pâinii.

Răspuns: De îndată ce Duhul Sfânt vrea să-l folosească; căci Duhul Sfânt trebuie să aibe libertate deplină, să folosească pe cine vrea El. Dar Duhul Sfânt va călăuzi totul în aşa fel, încât să fie spre folosul Adunării; şi de aceea fratele acela nu trebuie să judece. Potrivit cu 1 Corinteni 14, 29, »ceilalţi să judece«. Orice lucrare este deci supusă sentinţei Adunării: dacă ea este de la Duhul Sfânt, şi dacă da, atunci dacă totul este de la Duhul Sfânt.

Răspuns: Da, se poate spune în felul următor: mergem la ora în care ar trebui să aducem numai adorare, dar cu tristeţe trebuie să spunem că nu facem totdeauna aşa. Este desigur aşa, că noi mergem să frângem pâinea. Primim pâinea frântă din mâna Domnului şi El spune: »Acesta este trupul Meu, care se va da pentru voi.« Luăm şi paharul din mâna Sa, şi El spune: »Acesta este sângele Meu, care se va vărsa pentru mulţi, pentru iertarea păcatelor.« Şi inimile noastre răspund: »pentru păcatele mele«. Ce trist este că în aceste momente inimile noastre nu sunt conduse spre adorare! Trebuie cu durere să mărturisim că deseori este aşa. Nu ar trebui să ne ruşinăm? Dacă ne gândim că El nu ne pune la o parte şi încă ne mai iubeşte, Domnul devine nespus de mare în ochii noştri.

Răspuns: Se aminteşte aici locul din Deuteronomul 10, 8. Acolo se vorbeşte de slujba pe care o putea face Levi. Este o slujbă întreită; întâi, »să ducă chivotul legământului Domnului« - aceasta înseamnă să fi o mărturie pentru Domnul, pentru slava Peroanei Sale aici pe pământ. În al doilea rând: »să stea înaintea Domnului ca să-I slujească« - la aceasta se referă probabil întrebarea. În al treilea rând: » ... să binecuvinteze în Numele Lui« - aceasta înseamnă prin Evanghelie, dar şi la modul general, să fii o binecuvântare pentru alţii.

  »Să stea înaintea Domnului ca să-I slujească« - aceasta este ceea ce făceau preoţii în Vechiul Testament. Ei intrau în Locul Preasfânt şi acolo slujeau lui Dumnezeu. Cum? Aducând tămâia şi făcând lucrarea de tămâiere şi celelalte slujbe din Locul Preasfânt. Toate acestea aveau loc în prezenţa lui Dumnezeu, deoarece în acest loc sfânt totul era în concordanţă desăvârşită cu El.

Răspuns: Mai întâi trebuie să definim expresia »serviciu divin«. Deseori am auzit şi am citit că întrunirile în biserică, în care unul vorbeşte mulţimii, sunt denumite »servicii divine«. Desigur, aceasta nu este adorare. Adorare înseamnă să aduci ceva lui Dumnezeu. Şi aceasta este cu totul altceva decât atunci când Dumnezeu ne dă ceva. Atunci când credincioşii se strâng sub călăuzirea Duhului Sfânt, atunci Domnul foloseşte un frate, sau mai mulţi, ca să vorbească Adunării şi să îi dea din bogăţia Lui. El este cel care dăruieşte. În cazul adorării este exact contrariul: Adunarea, copiii lui Dumnezeu, vin înaintea lui Dumnezeu, Tatăl, ca să-I dea ceva, »rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui«. Tatăl caută astfel de adoratori, care I se închină în Duh şi în adevăr.

Răspuns: Această întrebare are un caracter profund. Ca să o putem înţelege trebuie să ne folosim de tablourile Vechiului Testament. Priviţi cortul întâlnirii. Cei mai mulţi ştiu cum a fost construit. Mai întâi se intra într-o curte mare din faţă unde se afla altarul din faţă. Acolo se aduceau toate jertfele de sânge şi altarul din faţă a fost numit »Masa Domnului«. Ezechel şi în mod deosebit Maleahi în Vechiul Testament, precum şi 1 Corinteni 10 în Noul Testament sunt singurele locuri în care se întâlneşte expresia »Masa Domnului«. În 1 Corinteni 10 se face referinţă la acest altar din faţă, pe care israeliţii aduceau jertfele lor. Ei se strângeau acolo şi atunci când aduceau o jertfă de mulţumire şi mâncau din ea.

Răspuns: S-ar putea să fie aşa, dar în mod normal nu este totdeauna aşa. Noi suntem în Locul Preasfânt atunci când aducem realmente adorarea noastră Domnului.

Răspuns: 1 Corinteni 11, 1 – 16 se referă nu numai la orele de Adunare, ci în primul rând la rugăciunea şi prorocia făcută de femeie în public. Nu mă îndoiesc deloc că principiul are valabilitate generală şi se referă la toate ocaziile în care s-ar putea da impresia că femeia se aşează pe aceiaşi treaptă cu bărbatul; aceasta este valabil şi în orele de Adunare.

Răspuns: Din context rezultă clar că este vorba de rugăciunea cu voce tare şi prorocirea în locuri unde sunt şi alţii prezenţi. Faptul că aici nu este vorba în mod special de întrunirile ca Adunare se vede clar din capitolul 14, 34 – 38, unde se porunceşte ca surorile să tacă în strângerile laolaltă ca Adunare. Acolo niciodată nu au voie să se roage cu voce tare, să prorocească sau să pună întrebări. 1 Corinteni 11, 1 – 18 vorbeşte despre poziţia bărbatului şi a femeii în ordinea creaţiei lui Dumnezeu. Există pericolul, deoarece în Hristos nu mai există diferenţa dintre bărbat şi femeie (Galateni 3, 28), să se tragă concluzia că ordinea din creaţie nu mai are valabilitate în creştinism.

Documente în arhivă

Întrebarea

Răspuns - HTML - format