Reactualizat: 13.05.2024

Vechiul Testament

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 11 - Stefan Ulrich

   Geneza 11

   La începutul capitolului 10, am văzut că capitolele 10 și 11 nu se succed în ordine cronologică, ci că ele aparțin împreună în timp. În capitolul 11 este menționată cauza distribuirii umanității descrisă în capitolul 10: aceasta s-a întâmplat pentru că oamenii au vrut să-și facă un nume complet detașat de Dumnezeu. Dumnezeu răspunde la această aroganță prin încurcarea limbajului și consecințele acesteia.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 10 - Stefan Ulrich

   Geneza 10

   Capitolele 10 și 11 descriu începutul istoriei lumii actuale și modul în care omenirea a fost împărțită în popoare. Nicăieri altundeva în istoriografia omenirii nu se pot găsi informații fiabile despre originea popoarelor. Numai Dumnezeu, care vestește sfârșitul de la început „și din timpuri străvechi cele nefăcute” (Isaia 46.10), poate face cunoscut aceasta. El face aceasta în aceste două capitole, concentrându-se în special asupra poporului său pământesc Israel. „Când Cel Preaînalt împărțea națiunilor moștenirea lor, când despărțea pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israel” (Deuteronomul 32.8) - acest verset este ca un titlu pentru aceste două capitole.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 9 - Stefan Ulrich

   Geneza 9

   Primele 19 versete ale acestui capitol formează o secțiune comună cu capitolul 8 începând cu versetul 20, care conține multe învățături.

   Din punct de vedere istoric, vedem cum Dumnezeu face un nou început cu Noe și familia sa pe pământul curățat. Acest început are multe paralele cu „primul început” al omenirii sub Adam.
   Din punct de vedere profetic, pot fi recunoscute unele referiri la Împărăția Milenară.
   În aplicarea la noi, capitolul 9 prefigurează și alte detalii ale binecuvântării care rezultă din jertfa Domnului Isus. Sfârșitul capitolului ne vorbește despre păcatul lui Noe și al fiului său Ham. Acesta este un avertisment pentru noi.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 8 - Stefan Ulrich

   Geneza 8

   În relatarea istorică, capitolul 8 descrie modul în care Dumnezeu pune capăt potopului, Noe părăsește în cele din urmă corabia și aduce direct o ardere-de-tot lui Dumnezeu.

Din punct de vedere profetic, evenimentele indică experiențele rămășiței iudaice spre sfârșitul perioadei de necaz. La fel ca Noe, acești iudei credincioși vor începe să fie atenți la semnele vremurilor. Deși la început dezordinea și judecățile de pe pământ vor continua (versetele 8,9), ei vor realiza apoi că se apropie mântuirea (versetele 10,11), până când, în cele din urmă, timpul judecății se va încheia (versetele 12-14) și Domnul îi va aduce în Împărăția păcii pe un pământ curățat (versetele 15-19).

Din perspectiva Noului Testament, capitolul prezintă diferite însușiri ale unui credincios care a devenit o „creație nouă” în Hristos.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 7 - Stefan Ulrich

   Geneza 7

   După ce construcția corăbiei a fost finalizată, Noe este solicitat mai întâi, în capitolul 7, să intre în corabie împreună cu casa sa și cu animalele. După aceea urmează judecata potopului asupra pământului.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 6 - Stefan Ulrich

   Geneza 6

   În capitolul 6 începe istoria lui Noe. Noe este foarte diferit de semenii săi, a căror depravare este descrisă în primele versete ale capitolului. Teama lui de Dumnezeu, credința și ascultarea lui strălucesc pe acest fundal întunecat. Învățăm multe din istoria vieții sale. Într-un timp rău, care seamănă în multe privințe cu timpul nostru, Noe a umblat cu Dumnezeu și a dus o viață de credință pentru bucuria lui Dumnezeu. În acest sens, el este un model pentru noi. Noe arată spre Hristos. Numele său înseamnă „mângâiere” sau „odihnă” și astfel ne amintește de Domnul Isus, care astăzi dă odihnă tuturor celor care vin la El (Matei 11.28).

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 5 - Stefan Ulrich

   Geneza 5

   Capitolul 5 marchează începutul unei noi secțiuni în prima carte a lui Moise. După ce familia lui Cain a eșuat, Dumnezeu începe „de la început”, ca să spunem așa, și prezintă urmașii lui Adam prin familia lui Set. Într-o formă condensată, este prezentată o perioadă de aproximativ 1650 de ani, pe parcursul a 10 generații, de la Adam la Noe. Se observă că, spre deosebire de familia lui Cain, nu se menționează nicio faptă măreață a urmașilor lui Set. În schimb, sunt menționate vârstele persoanelor individuale. Se pare că aceștia au trăit discret și ca niște străini - dar Dumnezeu ia act de toți cei care trăiesc cu El și pentru El.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 4 - Stefan Ulrich

   Geneza 4

   Capitolele 3 și 4 sunt strâns legate între ele. În capitolul 3 am văzut originea păcatului. Capitolul 4 arată cum progresează păcatul și ce roade produce. În capitolul 3, păcatul a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu și a distrus relația omului cu Dumnezeu. În capitolul 4, păcatul este îndreptat împotriva fratelui și distruge relațiile interpersonale. În capitolul 3, Dumnezeu anunțase vrăjmășia dintre sămânța șarpelui și sămânța femeii. Fratricidul la Abel arată cum se împlinește pentru prima dată această profeție. În capitolul 3, Dumnezeu dăduse un prim indiciu, prin intermediul îmbrăcămintei de piele, că păcătosul vinovat nu poate sta în fața Lui decât pe baza unei jertfe. Jertfa lui Abel din capitolul 4 confirmă aceasta foarte clar.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 3 - Stefan Ulrich

   Geneza 3

   Din punct de vedere figurativ, capitolul 2 poate fi comparat cu o frumoasă zi de vară, în care soarele strălucește peste un peisaj minunat (starea omului în inocență în paradis). Apoi, în capitolul 3, apare un nor negru, care întunecă scena frumoasă - omul cade în păcat. Dar, deasupra norilor, soarele continuă să strălucească și chiar și în acest capitol grav, raze individuale ale harului lui Dumnezeu strălucesc printre norii întunecați.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 2 - Stefan Ulrich

   Geneza 2

   Primele trei versete ale capitolului 2 aparțin de fapt capitolului 1, deoarece ele încheie săptămâna creației. Privit superficial, lectura capitolului 2 ar putea da impresia că este vorba de o a doua relatare a creației, parțial contradictorie, dar nu este așa. Capitolul 2 analizează detalii individuale din capitolul 1 și, în special, ziua a șasea a creației, ca și cum ar fi privită cu o lupă. Nu este vorba atât de mult despre creația materială, biologică, ci despre faptul că omul este creat ca ființă responsabilă din punct de vedere moral și este plasat în relații de către Dumnezeu:

1.      în relație cu Dumnezeu (versetele 4-7)

2.      în relație cu creația (versetele 8-20)

3.      în relația cu soția sa (versetele 21-25)

   În afară de aceasta, capitolul 2 este singurul capitol din Biblie în care omul este descris într-o stare de nevinovăție și fără de păcat.

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Capitolul 1 - Stefan Ulrich

   Geneza 1

   Geneza 1 ne duce la începutul timpului, la începutul lucrării lui Dumnezeu. În acest capitol, Dumnezeu Se revelează ca fiind Creatorul tuturor! Pe scurt, dar în cuvinte bogate în conținut, ni se prezintă modul în care El creează cerurile și pământul și apoi pregătește pământul în șase zile ca loc de locuit pentru om. Numai Dumnezeu a putut face cunoscute faptele relatate în acest capitol, care au avut loc înainte de crearea omului. Noi le acceptăm cu credință și astfel înțelegem „că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Evrei 11.3).

  La început: Comentariu la cartea Geneza cap. 1-11: Introducere - Stefan Ulrich

   Introducere

   Prima carte a lui Moise este o carte deosebită în Cuvântul lui Dumnezeu. Este o carte ale cărei relatări chiar și copiilor le place să le citească și care conține o sursă inepuizabilă de învățătură pentru fiecare cititor al Bibliei. Este cartea începutului și, de aceea, este numită „Geneza” în unele limbi. Acest cuvânt grecesc înseamnă „început”, „creație”, „origine” sau „devenire”. Titlul ebraic este „Bereshit” [רֵאשִׁית] (la început), cu referire la primele două cuvinte din această carte a Bibliei. ...

  Geneza 37-50: Comentariu - Ger de Koning

   În aceste capitole este descrisă istoria lui Iosif și a fraților lui în timpul locuirii în Canaan și în Egipt. Ultimele capitole tratează binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi și se încheie cu moartea lui Iacov și a lui Iosif.

  Geneza 26-36: Comentariu - Ger de Koning

   În aceste capitole este descrisă istoria lui Isaac și a familiei lui începând cu plecarea lui în țara filistenilor și până la moartea lui, precum și istoria lui Iacov. Capitolul 36 prezintă pe urmașii lui Esau și ai lui Seir, precum și pe împărații Edomului.

  Geneza 12-25: Comentariu - Ger de Koning

   În aceste capitole este descrisă istoria lui Avraam și a familiei lui începând cu chemarea lui Abraam să iese din Ur în Caldeea (Neemia 9.7) și până la moartea lui.

  Geneza 1-11: Comentariu - Ger de Koning

   Dumnezeu a creat totul (Isaia 45.12; Zaharia 12.1; Efeseni 3.9). Atunci când oamenii fac ceva au nevoie de materiale pentru a face acest lucru. Dumnezeu nu are nevoie de așa ceva. El nu are nevoie de nimic în afară de El Însuși. El nu este parte din creația Sa. El a creat prin propria Sa atotputernicie (Romani 4.17b). Prin creație știm că Dumnezeu există: „Fiindcă, de la creația lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd, fiind înțelese de minte prin lucrurile făcute, la fel și eterna Sa putere și divinitate” (Romani 1.20; Psalmul 19.2).

  Psalmul 134 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 134

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Am ajuns acum la sfârșitul acestei culegeri reduse ca volum, dar bogată în conținut. Pelerinii în sărbătoare se întorc spre casă și cântă ultima cântare din mica lor psaltire festivă. Ei pornesc dimineața devreme, încă înainte să se fi făcut ziuă, pentru că mulți dintre ei au o călătorie lungă înaintea lor. Noaptea încă ezită să bată în retragere, când ei deja sunt în mișcare. De îndată ce sunt în afara porților, ei îi văd pe paznici pe zidurile Templului și din camerele înconjurătoare ale locașului sfânt clipesc spre ei candelele; această priveliște îi determină să le strige un salut de despărțire slujitorilor Domnului, care așteaptă totdeauna slujba lor sfântă din sfântul locaș, salut care îi îndeamnă să persevereze devotat în fericita lor slujbă. Salutul de despărțire, de îndemn, al pelerinilor, iscat din dragoste sinceră pentru Domnul, i-a determinat pe preoți să le mai dea acestora cu ei la drum încă o binecuvântare din sfântul locaș. Acest cuvânt de binecuvântare este conținut în versetul 3. Preoții spun oarecum: Ne-ați invitat să-L binecuvântăm pe Domnul, lăudându-L, și acum Îl rugăm pe Domnul să vă binecuvânteze pe voi.

  Psalmul 132 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 132

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Acesta este un psalm vesel, plin de mijlocire și de speranță, care, atât prin imaginea pe care ne-o schițează despre David, cât și prin conținutul său bogat în făgăduințe, este foarte potrivit să ne umple inimile cu un zel nou și bucuros de încredere a credinței; fie ca toți cei care călătoresc spre noul Ierusalim să se întărească de multe ori cu el! În ce culminează conținutul psalmului, aceasta o spune în mod potrivit titlul lui H. Keßler: Strălucirea Sionului sub urmașii lui David. La o examinare mai atentă este evidentă urcarea treptată a psalmului, de la necazurile lui David din versetul 1, la cununa care trebuie să strălucească, în versetul 18, ca o floare luminoasă pe capul lui Mesia, de la rugăciunea „Doamne, amintește-Ți de David” din versetul 1, la făgăduința din versetul 17: „Acolo (în Sion) voi face să înmugurească puterea lui pentru David”. A doua parte a psalmului este oarecum cerul strălucitor care se boltește peste ținutul hotărârilor și al rugăciunilor primei părți.

  Psalmul 131 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 131

   Titlul: O cântare a treptelor. A lui David

   Conținutul acestui psalm este rostit cu totul din sufletul lui David și multe evenimente din viața acestui om după inima lui Dumnezeu pot sluji ca ilustrare a cuvintelor. Dacă întreaga psaltire este o casetă de bijuterii plină cu giuvaiere, atunci putem să comparăm acest psalm cu o perlă cu strălucirea ei blândă. Ce podoabă minunată este perla pentru sufletul care este îndreptățit să și-o pună! Pentru citit, psalmul este unul dintre cei mai scurți, dar unul dintre cei mai lungi pentru studiu. El vorbește despre un copilaș, dar conține experiența unui credincios maturizat pentru deplina vârstă a bărbăției. Aici vedem smerenia adâncă în legătură cu o inimă sfințită, o voință complet liniștită în Dumnezeu, asociată cu o credință puternică, ce-și pune nădejdea numai în Domnul. Ferice de omul care poate să-și însușească fără ipocrizie cuvintele acestui psalm! Un astfel de om poartă în sine imaginea Domnului său, care a spus: „Eu sunt blând și smerit cu inima”. Psalmul întrece în intensitate interioară toate cântările de pelerinaj anterioare, oricât de neînsemnat se vede autorul său pe sine, în măsura în care smerenia este cea mai înaltă virtute a vieții spirituale. Psalmul are trepte chiar și în sine.

  Psalmul 130 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 130

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Nici acest psalm, ca și cel anterior, nu favorizează opinia că aceste cântări constituie un șir ascendent de trepte. În schimb, chiar în psalm este de observat foarte deslușit o ascensiune; poetul se înalță din adâncurile necazului pe fericita culme a nădejdii sigure a mântuirii, atât pentru el, cât și pentru Israel. N-am ști nici un nume de reper mai potrivit pentru acest psalm, decât cel străvechi, bine cunoscut, De profundis: „Din adânc”, acesta este cuvântul-cheie (versetul 1). Din acest adânc al necazului strigăm, stăruim, așteptăm și nădăjduim împreună cu psalmistul. În această cântare auzim despre perla minunată a răscumpărării, versetele 7 și 8. Desigur, cântărețul n-ar fi descoperit acest giuvaer, dacă n-ar fi trebuit să se scufunde în adâncuri. Perlele zac adânc.

  Psalmul 129 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 129

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Conținutul: în cântare se unesc mâhnirea adâncă și curajul ferm al credinței. Cu toate că Israel este greu asuprit, bătut dureros și plin de răni, inima sa este totuși sănătoasă; credința celor fideli rămâne în picioare și nici pe departe nu se gândește să cedeze. Poetul cântă despre suferințele lui Israel, versetele 1-3, despre intervenția lui Dumnezeu, versetul 4 și despre soarta fără binecuvântare a vrăjmașilor poporului lui Dumnezeu, versetele 5-8. Este o cântare rurală, plină de aluzii la viața rustică. Ea ne amintește de cărțile Rut și Amos.

  Psalmul 128 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 128

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Psalmul este o cântare pentru adunarea de casă, se potrivește bine pentru căsătorie, pentru aniversarea zilei de naștere a capului de familie sau pentru oricare dintre zilele festive în care o familie fericită se adună ca să-L laude pe Domnul. Luther l-a intitulat „O cântare de nuntă despre căsătorie și menaj”. Ca toți ceilalți psalmi de pelerinaj, și acesta se referă la Sion și la Ierusalim, care sunt amândouă amintite explicit și el se încheie ca Psalmii 125, 130, 131, cu un cuvânt care exprimă dragostea și nădejdea pentru întregul Israel. Psalmul este scurt, dar bogat în conținut și plin de îndemnuri.

  Psalmul 127 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 127

   Titlul: O cântare a treptelor. A lui Solomon

   Psalmul ne pune înainte ochilor binecuvântarea lui Dumnezeu ca o necesitate, dar și ca marele privilegiu al celor iubiți de Dumnezeu. Învățăm adevărul important, că tot construitul nostru, păzitul nostru și grija noastră sunt în zadar fără Domnul, dar putem să așteptăm plini de încredere binecuvântarea de la El. Ca un dar deosebit de binecuvântare de la Dumnezeu sunt prezentați apoi fiii, care sunt pietrele vii din care se construiește familia (compară cu Geneza 16.2; 30.3), spre onoarea și fericirea părinților. Psalmul ni se poate întipări ca psalmul arhitectului. Orice casa este pregătită de cineva; dar Cel care pregătește totul este Dumnezeu (compară cu Evrei 3.4). De aceea să și fie a lui Dumnezeu toată slava!

  Psalmul 126 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 126

   Titlul: O cântare a treptelor.

   Acum ajungem la a șaptea staționare a pelerinilor; aici putem să ne așteptăm, desigur, să ajungem și la o oarecare împlinire a bucuriei. Această așteptare nu va dezamăgi. Aici vedem nu numai că Sionul dăinuie, ci și că bucuria Sionului revine după suferință. Că Sionul va fi păstrat, aceasta nu este suficient; el trebuie să fie și roditor. Pelerinii în sărbătoare pășesc înainte în cântările psalmilor lor, de la o binecuvântare la alta, în timp ce intră, treaptă cu treaptă, pe drumul sfințit. Ce popor fericit este cel căruia fiecare înălțime îi oferă imbold pentru un nou psalm, fiecare loc de popas îi smulge o cântare proaspătă de laudă! În psalmul nostru, prietenul liniștit al lui Dumnezeu se transformă într-un semănător harnic. Credința se dovedește ca fiind activă prin dragoste, obține binecuvântări deja prezente și asigură o bogată recoltă viitoare de bucurie.

  Psalmul 125 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 125

   Titlul: O cântare a treptelor.

   O cântare a treptelor. O nouă culme este suită, o altă stație a pelerinajului este atinsă. În conținut se observă deslușit, în orice caz, o intensificare, căci deplina siguranță în privința viitorului este o treaptă mai înaltă a credinței, decât dacă, privind în urmă, Îi atribuim DOMNULUI scăparea de până acum. Credința L-a lăudat pe DOMNUL pentru salvările experimentate și acum ea se înalță la bucuria încrezătoare pentru siguranța prezentă și viitoare a celor care se încred în DOMNUL. Dacă pelerinii au cântat psalmul anterior la intrarea pe porțile Ierusalimului, atunci ne putem imagina că pe acesta l-au putut intona cam când au înconjurat zidurile cetății.

  Psalmul 124 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 124

   Titlul: O cântare a treptelor.

   O cântare a lui David într-un cor mai înalt. Lingviștii sunt contra acestui titlu; scurta cântare scoate la iveală multe neologisme și forme lingvistice decorative, care nu ar fi fost cunoscute epocii lui David. S-ar putea să fie așa; totuși, domnii savanți au susținut așa de multe lucruri îndoielnice, încât suntem într-adevăr îndreptățiți să folosim prudența față de explicațiile lor. Indiscutabil este faptul că psalmul, în întregul său ton și în multe dintre imaginile sale este foarte asemănător cu psalmii scriși de David.

  Psalmul 123 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 123

   Titlul: O cântare a treptelor.

  Psalmul 122 - C.H. Spurgeon

   Psalmul 122

   Titlul: O cântare a treptelor. A lui David

  Comentariu la Psalmii treptelor sau Cântări de pelerinaj - C.H. Spurgeon

   Această mică grupare de psalmi din Cartea Psalmilor constă din cincisprezece cântări scurte. Despre ce vrea să spună titlul dat lor, de fapt, părerile sunt foarte împărțite deja din vechime și astăzi încă sunt la fel. Titlul este tradus fie „Cântarea treptelor”, fie „Cântarea suirii”. Dar fiecare dintre aceste două traduceri a condus iarăși la mai multe interpretări cu totul diferite ale sensului.[1]