|
...n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 31.08.2023 |
Comentarii biblice
|
|
|
Vechiul Testament |
|
|
|
|
Geneza 26-36: Comentariu - Ger de Koning | |||
|
În aceste capitole este descrisă istoria lui Isaac și a familiei lui începând cu plecarea lui în țara filistenilor și până la moartea lui, precum și istoria lui Iacov. Capitolul 36 prezintă pe urmașii lui Esau și ai lui Seir, precum și pe împărații Edomului. | |||
|
|
Geneza 12-25: Comentariu - Ger de Koning | |||
|
În aceste capitole este descrisă istoria lui Avraam și a familiei lui începând cu chemarea lui Abraam să iese din Ur în Caldeea (Neemia 9.7) și până la moartea lui. | |||
|
|
Geneza 1-11: Comentariu - Ger de Koning | |||
|
Dumnezeu a
creat totul (Isaia 45.12; Zaharia 12.1; Efeseni 3.9). Atunci când
oamenii fac ceva au nevoie de materiale pentru a face acest lucru.
Dumnezeu nu are nevoie de așa ceva. El nu are nevoie de nimic în afară
de El Însuși. El nu este parte din creația Sa. El a creat prin propria
Sa atotputernicie (Romani 4.17b). Prin creație știm că Dumnezeu
există: „Fiindcă, de la creația lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd,
fiind înțelese de minte prin lucrurile făcute, la fel și eterna Sa
putere și divinitate” (Romani 1.20; Psalmul 19.2). | |||
|
|
Psalmul 134 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 134 Titlul: O cântare a treptelor.
Am ajuns acum la sfârșitul acestei culegeri reduse ca volum, dar
bogată în conținut. Pelerinii în sărbătoare se întorc spre casă și
cântă ultima cântare din mica lor psaltire festivă. Ei pornesc
dimineața devreme, încă înainte să se fi făcut ziuă, pentru că mulți
dintre ei au o călătorie lungă înaintea lor. Noaptea încă ezită să bată în retragere, când ei deja sunt în mișcare.
De îndată ce sunt în afara porților, ei îi văd pe paznici pe zidurile
Templului și din camerele înconjurătoare ale locașului sfânt clipesc
spre ei candelele; această priveliște îi determină să le strige un
salut de despărțire slujitorilor Domnului, care așteaptă totdeauna
slujba lor sfântă din sfântul locaș, salut care îi îndeamnă să
persevereze devotat în fericita lor slujbă. Salutul de despărțire, de
îndemn, al pelerinilor, iscat din dragoste sinceră pentru Domnul, i-a
determinat pe preoți să le mai dea acestora cu ei la drum încă o
binecuvântare din sfântul locaș. Acest cuvânt de binecuvântare este
conținut în versetul 3. Preoții spun oarecum: Ne-ați invitat să-L
binecuvântăm pe Domnul, lăudându-L, și acum Îl rugăm pe Domnul să vă
binecuvânteze pe voi.
| |||
|
|
Psalmul 132 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 132 Titlul: O cântare a treptelor.
Acesta este un psalm vesel, plin de mijlocire și de
speranță, care, atât prin imaginea pe care ne-o schițează despre
David, cât și prin conținutul său bogat în făgăduințe, este foarte
potrivit să ne umple inimile cu un zel nou și bucuros de încredere a
credinței; fie ca toți cei care călătoresc spre noul Ierusalim să se
întărească de multe ori cu el! În ce culminează conținutul psalmului,
aceasta o spune în mod potrivit titlul lui
H. Keßler:
Strălucirea Sionului sub urmașii lui David. La o examinare mai atentă
este evidentă urcarea treptată a psalmului, de la necazurile lui David
din versetul 1, la cununa care trebuie să strălucească, în versetul
18, ca o floare luminoasă pe capul lui Mesia, de la rugăciunea
„Doamne, amintește-Ți de David” din versetul 1, la făgăduința din
versetul 17: „Acolo (în Sion) voi face să înmugurească puterea lui
pentru David”. A doua parte a psalmului este oarecum cerul strălucitor
care se boltește peste ținutul hotărârilor și al rugăciunilor primei
părți.
| |||
|
|
Psalmul 131 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 131 Titlul: O cântare a treptelor. A lui David
Conținutul acestui psalm este rostit cu totul din sufletul lui David și multe evenimente din viața acestui om după inima lui Dumnezeu pot sluji ca ilustrare a cuvintelor. Dacă întreaga psaltire este o casetă de bijuterii plină cu giuvaiere, atunci putem să comparăm acest psalm cu o perlă cu strălucirea ei blândă. Ce podoabă minunată este perla pentru sufletul care este îndreptățit să și-o pună! Pentru citit, psalmul este unul dintre cei mai scurți, dar unul dintre cei mai lungi pentru studiu. El vorbește despre un copilaș, dar conține experiența unui credincios maturizat pentru deplina vârstă a bărbăției. Aici vedem smerenia adâncă în legătură cu o inimă sfințită, o voință complet liniștită în Dumnezeu, asociată cu o credință puternică, ce-și pune nădejdea numai în Domnul. Ferice de omul care poate să-și însușească fără ipocrizie cuvintele acestui psalm! Un astfel de om poartă în sine imaginea Domnului său, care a spus: „Eu sunt blând și smerit cu inima”. Psalmul întrece în intensitate interioară toate cântările de pelerinaj anterioare, oricât de neînsemnat se vede autorul său pe sine, în măsura în care smerenia este cea mai înaltă virtute a vieții spirituale. Psalmul are trepte chiar și în sine.
| |||
|
|
Psalmul 130 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 130 Titlul: O cântare a treptelor.
Nici acest psalm, ca și cel anterior, nu favorizează opinia că aceste
cântări constituie un șir ascendent de trepte. În schimb, chiar în
psalm este de observat foarte deslușit o ascensiune; poetul se înalță
din adâncurile necazului pe fericita culme a nădejdii sigure a
mântuirii, atât pentru el, cât și pentru Israel. N-am ști nici un nume
de reper mai potrivit pentru acest psalm, decât cel străvechi, bine
cunoscut, De profundis: „Din
adânc”, acesta este cuvântul-cheie (versetul 1). Din acest adânc al
necazului strigăm, stăruim, așteptăm și nădăjduim împreună cu
psalmistul. În această cântare auzim despre perla minunată a
răscumpărării, versetele 7 și 8. Desigur, cântărețul n-ar fi
descoperit acest giuvaer, dacă n-ar fi trebuit să se scufunde în
adâncuri. Perlele zac adânc.
| |||
|
|
Psalmul 129 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 129 Titlul: O cântare a treptelor.
Conținutul:
în cântare se unesc mâhnirea adâncă și curajul ferm al credinței. Cu
toate că Israel este greu asuprit, bătut dureros și plin de răni,
inima sa este totuși sănătoasă; credința celor fideli rămâne în
picioare și nici pe departe nu se gândește să cedeze. Poetul cântă
despre suferințele lui Israel, versetele 1-3, despre intervenția lui
Dumnezeu, versetul 4 și despre soarta fără binecuvântare a vrăjmașilor
poporului lui Dumnezeu, versetele 5-8. Este o cântare rurală, plină de
aluzii la viața rustică. Ea ne amintește de cărțile Rut și Amos.
| |||
|
|
Psalmul 128 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 128 Titlul: O cântare a treptelor.
Psalmul este o cântare pentru adunarea de casă, se potrivește bine pentru căsătorie, pentru aniversarea zilei de naștere a capului de familie sau pentru oricare dintre zilele festive în care o familie fericită se adună ca să-L laude pe Domnul. Luther l-a intitulat „O cântare de nuntă despre căsătorie și menaj”. Ca toți ceilalți psalmi de pelerinaj, și acesta se referă la Sion și la Ierusalim, care sunt amândouă amintite explicit și el se încheie ca Psalmii 125, 130, 131, cu un cuvânt care exprimă dragostea și nădejdea pentru întregul Israel. Psalmul este scurt, dar bogat în conținut și plin de îndemnuri.
| |||
|
|
Psalmul 127 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 127 Titlul: O cântare a treptelor. A lui Solomon
Psalmul ne pune înainte ochilor binecuvântarea lui Dumnezeu ca o necesitate, dar și ca marele privilegiu al celor iubiți de Dumnezeu. Învățăm adevărul important, că tot construitul nostru, păzitul nostru și grija noastră sunt în zadar fără Domnul, dar putem să așteptăm plini de încredere binecuvântarea de la El. Ca un dar deosebit de binecuvântare de la Dumnezeu sunt prezentați apoi fiii, care sunt pietrele vii din care se construiește familia (compară cu Geneza 16.2; 30.3), spre onoarea și fericirea părinților. Psalmul ni se poate întipări ca psalmul arhitectului. Orice casa este pregătită de cineva; dar Cel care pregătește totul este Dumnezeu (compară cu Evrei 3.4). De aceea să și fie a lui Dumnezeu toată slava!
| |||
|
|
Psalmul 126 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 126 Titlul: O cântare a treptelor.
Acum ajungem la a șaptea staționare a pelerinilor; aici putem să ne
așteptăm, desigur, să ajungem și la o oarecare împlinire a bucuriei.
Această așteptare nu va dezamăgi. Aici vedem nu numai că Sionul
dăinuie, ci și că bucuria Sionului revine după suferință. Că Sionul va
fi păstrat, aceasta nu este suficient; el trebuie să fie și roditor.
Pelerinii în sărbătoare pășesc înainte în cântările psalmilor lor, de
la o binecuvântare la alta, în timp ce intră, treaptă cu treaptă, pe
drumul sfințit. Ce popor fericit este cel căruia fiecare înălțime îi
oferă imbold pentru un nou psalm, fiecare loc de popas îi smulge o
cântare proaspătă de laudă! În psalmul nostru, prietenul liniștit al
lui Dumnezeu se transformă într-un semănător harnic. Credința se
dovedește ca fiind activă prin dragoste, obține binecuvântări deja
prezente și asigură o bogată recoltă viitoare de bucurie.
| |||
|
|
Psalmul 125 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 125 Titlul: O cântare a treptelor.
O cântare a treptelor. O nouă culme este suită, o altă stație a
pelerinajului este atinsă. În conținut se observă deslușit, în orice
caz, o intensificare, căci deplina siguranță în privința viitorului
este o treaptă mai înaltă a credinței, decât dacă, privind în urmă, Îi
atribuim DOMNULUI scăparea de până acum. Credința L-a lăudat pe DOMNUL
pentru salvările experimentate și acum ea se înalță la bucuria
încrezătoare pentru siguranța prezentă și viitoare a celor care se
încred în DOMNUL. Dacă pelerinii au cântat psalmul anterior la
intrarea pe porțile Ierusalimului, atunci ne putem imagina că pe
acesta l-au putut intona cam când au înconjurat zidurile cetății.
| |||
|
|
Psalmul 124 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 124 Titlul: O cântare a treptelor.
O cântare a lui David într-un cor mai înalt.
Lingviștii sunt contra acestui titlu; scurta cântare scoate la iveală
multe neologisme și forme lingvistice decorative, care nu ar fi fost
cunoscute epocii lui David. S-ar putea să fie așa; totuși, domnii
savanți au susținut așa de multe lucruri îndoielnice, încât suntem
într-adevăr îndreptățiți să folosim prudența față de explicațiile lor.
Indiscutabil este faptul că psalmul, în întregul său ton și în multe
dintre imaginile sale este foarte asemănător cu psalmii scriși de
David.
| |||
|
|
Psalmul 123 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 123 Titlul: O cântare a treptelor.
| |||
|
|
Psalmul 122 - C.H. Spurgeon | |||
|
Psalmul 122 Titlul: O cântare a treptelor. A lui David
După titlu, acest psalm scurt și spiritual este o cântare de pelerinaj, destinată să fie cântată de popor la suirea spre sărbătorile sfinte și este compus de David. Printre aceste cântări festive ale pelerinilor, ea stă pe locul trei. După conținutul său, ea a fost potrivită să fie intonată în mod special în clipa în care pelerinii intrau prin porți și picioarele lor pășeau chiar în cetate. Atunci era foarte firesc să cânte tocmai Ierusalimul și să se roage pentru pacea și prosperitatea cetății sfinte; căci ea era punctul central al lui Israel pentru slujirea oficială a lui Dumnezeu și locul unde DOMNUL Se arăta la scaunul îndurării. Pe vremea lui David, cetatea încă nu era foarte extinsă; totuși, urmând tradiția, dacă-l acceptăm pe David ca autor, atunci este posibil că a scris în spirit profetic despre ea, așa cum a fost mai târziu, pe vremea lui Solomon. De fapt, libertatea poetică permite să se vorbească despre lucruri nu numi așa cum sunt, ci și așa cum vor fi, ajunse la desăvârșire. Ierusalimul, „cortul păcii”, este lozinca acestui psalm; în textul ebraic al acestuia se găsesc multe aluzii la acest nume, unde pacea este cerută asupra cetății.
| |||
|
|
Comentariu la Psalmii treptelor sau Cântări de pelerinaj - C.H. Spurgeon | |||
|
Această mică grupare de psalmi din Cartea Psalmilor constă din
cincisprezece cântări scurte. Despre ce vrea să spună titlul dat lor,
de fapt, părerile sunt foarte împărțite deja din vechime și astăzi
încă sunt la fel. Titlul este tradus fie „Cântarea treptelor”, fie
„Cântarea suirii”. Dar fiecare dintre aceste două traduceri a condus
iarăși la mai multe interpretări cu totul diferite ale sensului.[1]
[1]
Deoarece rezumatele lui Spurgeon, împărtășite în locul acesta,
nu sunt suficiente în câte o privință, preferăm să dăm,
independent de ele, un rezumat despre diferitele păreri.
Interpretarea pe care o preferă Spurgeon însuși este indicată
aici. –
J. M.
| |||
|