...n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus
Marcu 9,8 |
Reactualizat: 06.05.2022 |
Predestinarea
|
|
|
|
Suveranitatea lui Dumnezeu - o piatră de poticnire? - Stephan Isenberg | |||
Versete călăuzitoare: Romani 9.18,19; 1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9 Subiectul referitor la suveranitatea lui Dumnezeu, pe de o parte, și la responsabilitatea omului, pe de altă parte, i-a frământat și uneori divizat pe creștini timp de multe secole. Chiar și astăzi, aici și acolo se duc bătălii aprige - sub drapelul susținerii adevărului lui Dumnezeu. Dacă această bătălie poate fi câștigată cu adevărat de o parte sau de alta rămâne o întrebare deschisă. În această bătălie, oamenii vor adesea să joace ambele părți ale monedei una împotriva celeilalte, pentru că sunt mulțumiți doar cu un sistem de gândire în care totul poate fi explicat în mod omenesc și logic. Când vine vorba de mântuirea omului, unii sunt de părere că alegerea făcută de Dumnezeu este valabilă de neclintit (ceea ce este adevărat), astfel încât omul nu poate evita acest „har irezistibil”. Ceilalți îl văd pe om atât de liber în deciziile sale, încât cred că omul se are principial pe sine însuși în propriile mâini, ca să devină mântuit sau nu. Dar există și tot mai mulți creștini care încearcă să meargă pe o cale de mijloc, recunoscând mai mult sau mai puțin smeriți că gândurile și căile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât cele ale omului (Isaia 55.9). | |||
|
A murit Hristos pentru păcatele lumii întregi? - William Kelly | |||
Apostolul spune că Hristos nu este doar ispășirea „pentru păcatele noastre”, „ci și pentru lumea întreagă”. În întreaga Scriptură, „ispășirea păcatelor” se referă întotdeauna în mod explicit la cei care cred, deci, în sens nou-testamentar, la copiii lui Dumnezeu. ... | |||
|
Are omul voința liberă? - Stephan Isenberg | |||
Chiar dacă nu bănuim la prima vedere, această
întrebare este totuși un fundament serios al credinței noastre. Cu
siguranță, un răspuns la această întrebare nu este ușor și mulți au
încercat deja să răspundă la această întrebare. Prin urmare, astăzi
putem fi foarte recunoscători că atât de mulți au abordat deja această
întrebare și că avem la dispoziție o multitudine de gânduri. | |||
|
Înseamnă predestinarea că unii oameni au fost trecuți cu vederea la mântuire? - Dirk Schürmann | |||
Dacă nu ar fi fost păcatul, omul ar fi trăit veșnic pe pământ și nu în cer. Și mulți dintre cei care nu au fost aleși înainte de întemeierea lumii vor trăi și ei pe pământ pentru eternitate! Toți cei care sunt răscumpărați din păcatul lor și nu sunt aleși mai dinainte din veșnicie (de exemplu, credincioșii din Împărăția de o mie de ani) vor locui în veșnicie pe pământul nou, curățat, nu în cer (Apocalipsa 21.1-8). Pe lângă aceasta, Dumnezeu a ales un anumit grup (mădularele Bisericii) pentru a primi toate binecuvântările cerești și pentru a locui acolo în cer, în veșnicie, cu El; Biserica (Adunarea) va fi cortul lui Dumnezeu la restul oamenilor răscumpărați. | |||
|
Mântuirea - posibilă prin contribuția omului? - Botschafter | |||
Nimic nu a denaturat mai mult învățătura
creștină decât doctrina, acceptată de mulți, că s-ar putea cădea din
har. Dar dacă un om ar putea deveni copil al lui Dumnezeu în virtutea
propriei sale voințe, el ar putea deveni din nou sclavul lui satan în
clipa următoare în virtutea aceleiași voințe. Dar, așa cum niciun om
nu poate deveni copil al lui Dumnezeu prin efectul propriei sale
voințe, tot așa niciun om nu poate anula relația pe care Dumnezeu
Însuși a stabilit-o și instituit-o. | |||
|
Predestinare dublă în epistola lui Iuda? - Willem Johannes Ouweneel | |||
Este remarcabil faptul că Duhul Sfânt spune despre acești oameni imediat după aceea că ei erau deja înscriși de mult timp pentru această judecată. Așadar, înainte de a se face vreo descriere a acestor oameni, se spune că judecata asupra lor este deja stabilită. Calvin a dedus de aici că anumiți oameni au fost deja respinși veșnic de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, așa cum alții sunt aleși veșnic. Dacă ar fi așa, ... | |||
|
Predestinarea - consecința credinței noastre? - Botschafter | |||
Privită din acest punct de vedere, doctrina
predestinării este o comoară infinit de mângâietoare pentru creștinul
credincios. El învață din ea că toată fericirea lui se bazează pe
dragostea eternă și pe planurile eterne ale lui Dumnezeu. Această
conștientizare îl desprinde de sine însuși și îl aduce într-o legătură
mai strânsă cu Dumnezeu. Îi așază picioarele pe un teren ferm, de
neclintit, căci ce este mai sigur decât dragostea veșnică a lui
Dumnezeu? Ea înlătură orice gând despre propria activitate și propriul
caracter ales; căci „nu este [sau: nu depinde] de la cine vrea, nici
de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu, care Se îndură” (Romani 9.16).
Din păcate, omul a abuzat de acest adevăr glorios și l-a pus ca o
piatră de poticnire în calea păcătosului pierdut. Nimic nu este mai
contrar Scripturii și planului Duhului Sfânt decât această
utilizare greșită. Predestinarea este un adevăr care trebuie învățat
în Biserica (Adunarea) lui Hristos, dar nu este potrivit pentru
predicile adresate lumii. Păcătoșilor pierduți trebuie să li se
propovăduiască Evanghelia harului lui Dumnezeu în Hristos; trebuie să
li se ceară în locul lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Chiar dacă
predicatorul Evangheliei știe că vor crede doar atâția câți sunt
rânduiți pentru viața veșnică, el nu trebuie să includă predestinarea
în predicarea sa. Dacă o face, el discreditează proclamarea harului
lui Dumnezeu și simțul responsabilității omului în ceea ce privește
acceptarea Evangheliei. Niciodată apostolii nu au procedat în acest
mod. Ei au predicat Evanghelia tuturor creaturilor; i-au determinat pe
oameni să creadă. Dar ei îi instruiau cu privire la predestinare doar
pe cei care credeau adevărul creștin. Așa că se cuvine și acum să se
procedeze la fel. Doctrina predestinării este la locul ei în
interiorul casei, pentru întărirea și mângâierea credincioșilor.
Diavolul este cel care i-a atribuit un loc în afara casei, pentru
poticnirea sufletelor îndurerate. | |||
|
Predestinarea și planul lui Dumnezeu - Charles Henry Mackintosh | |||
Aceste pasaje (vezi mai sus) ne dau o
mărturie clară și fără echivoc a harului divin față de toți, fără a
lua în considerare responsabilitatea omului sau planurile veșnice ale
lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu arată clar că omul este
responsabil și că Dumnezeu poate acționa fără restricții. | |||
|
Tu poți avea pace și siguranța mântuirii! - Charles Henry Mackintosh | |||
Dacă un israelit ar fi fost întrebat despre savurarea păcii sale, ce ar fi răspuns? Ar fi spus el: știu că nu există o altă cale de ieșire pentru mine, decât sângele mielului și știu că aceasta este o cale divină perfectă; mai mult, știu că sângele a fost vărsat și stropit pe ușorii ușii mele; dar, în ciuda acestui fapt, nu mă simt cu totul liniștit; nu sunt pe deplin sigur că sunt în siguranță. Mă tem că nu prețuiesc sângele așa cum ar trebui, nici nu iubesc pe Dumnezeul părinților mei așa cum ar trebui? Ar fi fost acesta răspunsul lui? | |||
|